2ra-737/22 — Rezolutiunea contractului de înstrăinare a casei de locuit cu conditia întretinerii pe viată

Dosarul nr. 2ra-737/22

2-20150115-01-2ra-24052022

Prima instanță: (Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari) A. Cerbu

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) V. Mihaila, V. Sîbu, V. Buhnaci

Î N C H E I E R E

29 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Benderschi Ala,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Benderscaia

Evghenia împotriva Alei Benderschi cu privire la rezoluțiunea contractului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2022,

c o n s t a t ă :

La 27 noiembrie 2020 Benderscaia Evghenia a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Alei Benderschi cu privire la rezoluțiunea contractului.

În motivarea acțiunii, Benderscaia Evghenia a menționat că la 20 aprilie 2007

a încheiat cu Benderschi Ala contractul de înstrăinare a casei de locuit cu condiția

întreținerii pe viață și anume casa de locuit cu suprafața de 80,5 m.p., terenul

pentru construcție locativă cu suprafața totală de 0 1767 ha, situate în XXXXX.

Recamanta a indicat că Benderschi Ala nu-și onorează obligațiunile

contractuale și anume obligația de întreținere.

Benderscaia Evghenia a solicitat rezoluțiunea contractului de înstrăinare a

casei de locuit cu condiția întreținerii pe viață, încheiat cu Benderschi Ala la

20 aprilie 2007.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari din 14 aprilie 2021, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Benderscaia Evghenia.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2022, s-a admis cererea

de chemare în judecată depusă de Benderscaia Evghenia, s-a casat hotărârea

Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari din 14 aprilie 2021 și s-a emis o nouă

hotărâre, prin care s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Benderscaia

Evghenia.

1

S-a rezoluționat contractul de înstrăinare a casei de locuit cu condiția

întreținerii pe viață nr. 2-1/2528, încheiat între Benderscaia Evghenia și Benderschi

Ala la 20 aprilie 2007.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că la data de 20 aprilie 2007, între Benderscaia Evghenia și Benderschi Ala

a fost încheiat contractul de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață a casei de

locuit cu suprafața de 80,5 m.p., terenul pentru construcție locativă cu suprafața

totală de 0 1767 ha, situate în XXXXX.

Potrivit pct. 4 al contractului, Benderschi Ala s-a obligat să o întrețină pes

viață pe Benderscaia Evghenia, s-o asigure cu hrană și cu îmbrăcăminte, să-i

procure medicamente, să-i efectueze reparația cuvenită și să-i ofere spațiu pentru

locuit.

Iar, conform pct. 7 al contractului de înstrăinare a casei de locuit cu condiția

întreținerii pe viață din 20 aprilie 2007, în cazul rezilierii contractului din vina

întreținătorului, beneficiarul întreținerii și-a rezervat dreptul să ceară instanței de

judecată întoarcerea casei de locuit și nu va fi obligată să restituie întreținerea pe

care i-a acordat-o până la acea dată.

La speță, instanța de apel a concluzionat că Benderschi Ala nu a putut indica

când exact sau cel puțin cu ce periodicitate ar fi asigurat-o pe Benderscaia

Evghenia cu produse alimentare în perioada de după încheierea contractului, nici

nu a oferit careva detalii explicite cu privire la categoria produselor care ar fi fost

oferite.

La fel, instanța de apel a reținut că la materialele cauzei nu sunt anexate

careva înscrisuri din care ar rezulta faptul asigurării Evgheniei Benderscaia de

către Benderschi Ala cu produse alimentare necesare pentru viața de zi cu zi, după

cum este prevăzut în contract, precum și îmbrăcăminte (minim un set pentru

fiecare sezon).

Astfel, instanța de apel a conchis că, în virtutea prevederilor contractului,

Benderschi Ala și-a asumat obligația de a o asigura pe Benderscaia Evghenia cu

hrană (produse alimentare necesare pentru viața de zi cu zi), ceia ce prezumă

acordarea necondiționată a produselor cu anumită periodicitate (săptămânal/lunar),

ce la caz nu se atestă.

Or, prestarea întreținerii reprezintă, în sarcina dobânditorului o obligație strict

ce rezultă din contract, iar în caz de neexecutare, beneficiarul întreținerii are

dreptul să ceară rezilierea contractului și ca urmare, restituirea bunului sau plata

valorii lui.

Instanța de apel a specificat că neonorarea de către Benderschi Ala a

obligaiunilor de întreținere a Evgheniei Benderscaia se atestă prin certificatul din

06 octombrie 2021, eliberat de Primăria com. Cocieri, r. Dubăsari, prin care se

atestă că, Benderscaia Evghenia regulat apelează la Primărie pentru îngrijire

socială la domiciliu, menționând că nu are ajutor din partea copiilor.

Instanța de apel a concluzionat că la caz, la încheierea contractului, părțile au

prevăzut expres modalitatea executării contractului, care nu a fost respectată de

către dobânditorul Benderschi Ala, respectiv, beneficiarul întreținerii Benderscaia

2

Evghenia, făcând uz de dreptul său prvăzut la pct. 7 al contractului, este în drept de

a solicita rezoluțiunea acestui contract.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că cele menționate indică la existența

temeiului de rezoluțiune a contractului pentru nerespectarea obligațiilor

contractuale de către dobânditor.

La 12 mai 2022, Benderschi Ala a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

cu menținerea hotărârii primei istanțe.

Recurenta Benderschi Ala, în motivarea recursului a invocat că instanța de

apel nu a aplicat prevedrile art.915, 916, 917 alin. (1), art. 921 alin. (1), art. 922

alin. (1) și art. 1219 alin. (1) din Codul civil.

Mai mult ca atât, a casat hotărârea instanței de fond fără a aprecia probele în

ansamblu, fapt prin care a judecat cauza în mod formal, ce constituie o încălcare a

art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Recurenta a menționat că dreptul la rezoluțiune se exercită de către partea

îndreptățită prin declarație scrisă notificată celeilalte părți contractante.

De asemenea, a specificat că acțiunea înaintată de Benderscaia Evghenia este

neîntemeiată, cu atît mai mult că nu a fost înaintată nici o notificare de rezoluțiune,

prin urmare este decăzută din dreptul de a solicita rezoluțiunea contractului pe

temeiurile invocate.

La fel, a relatat că pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond, au fost

audiați martori, care au confirmat faptul întreținerii Evgheniei Benderscaia.

Totodată, a menționat că instanța de apel eronat a aplicat prevederile art. 735

din Codul civil (în vigoare de până la 01 martie 2019).

Astfel, recurenta a susținut că aplicând prevederile Codului civil (în vigoare

de până la 01 martie 2019), instanța de apel urma să declare rezilierea contractului,

care operează numai pentru viitor și se aplică contractelor cu executare succesivă.

La 24 mai 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimatei copia

recursului, însă plicul expediat în adresa Evgheniei Benderscaia a fost restituit

instanței.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

02 februarie 2022, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei

motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 12 mai 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

3

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

4

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Benderschi Ala, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Benderschi Ala.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

5