2ra-265/22 — incasarea datoriei, dobinzii de intirziere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei, dobinzii de intirziere
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-265/22 — incasarea datoriei, dobinzii de intirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-265/2022
2-18194398-01-2ra-25022022
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. R. Berdilo)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca)
Î N C H E I E R E
15 iunie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecători Mariana Pitic
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni
„Moldovagaz”,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe
Acțiuni „Moldovagaz” împotriva Nelei Colbaș, intervenient accesoriu Iurie Colbaș
cu privire la încasarea datoriei,
împotriva deciziei din 06 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă :
La 15 martie 2017, SA „Moldovagaz” a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Nelei Colbaș cu privire la încasarea datoriei în mărime de 41 092,08 de
lei și a taxei de stat în mărime de 1 232,76 de lei.
Prin cererea de concretizare a pretențiilor din 30 iunie 2017, reclamanta SA
„Moldovagaz” a solicitat încasarea sumei de 41 515 de lei cu titlu de datorie,
dobânda de întârziere în sumă de 5 533,85 de lei și compensarea cheltuielilor de
judecată ce rezultă din plata taxei de stat în sumă de 1 411,47 de lei.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 03 februarie 2003 între SA „Moldovagaz”
și Natalia Iurașcu a fost încheiat contractul de furnizare a gazelor naturale la
consumatorii casnici nr. 900384, prin care SA „Moldovagaz” în calitate de furnizor
s-a obligat să furnizeze gaze naturale la locul de consum indicat în contract,
specificând că, conform datelor din registrul bunurilor imobile, proprietar al locului
de consum la momentul actual este Nelea Colbaș, de la care urmează a fi încasată
datoria.
A menționat că, prin hotărârea nr. 513 din 12 martie 2013 Agenției Naționale
pentru Reglementare în Energetică cu privire la modificarea condițiilor la licența SA
„Moldovagaz”, activitatea de furnizare a gazelor naturale la tarife reglementate în
mun. Chișinău din 01 ianuarie 2013, este transmisă de la titularul de licență SRL
„Chișinău-Gaz”, titularului de licență pentru același gen de activitate SA
1
„Moldovagaz”, specificând că, în calitate de furnizor de gaze naturale a furnizat
conform condițiilor stipulate în contract gaze naturale în sumă de 41 092,08 de lei,
datoria fiind neachitată până la momentul adresării în instanța de judecată.
Potrivit clauzelor contractului, furnizorul SA „Moldovagaz” este obligat să
furnizeze gaze naturale, iar consumatorul să achite contravaloarea gazelor naturale
consumate, specificând că SA „Moldovagaz” și-a executat obligațiile sale integral,
cu bună credință.
A precizat că, pârâta Nelea Colbaș, nu s-a adresat cu cerere în vederea încheierii
unui nou contract, iar cererea ultimei din 14 septembrie 2015, prin care a solicitat de
a nu fi conectat locul de consum, nu este prevăzută de Regulamentul pentru
furnizarea și utilizarea gazelor naturale nr. 415 din 25 mai 2011, specificând că,
nerespectarea de către consumator a obligațiilor sale de plată, a generat apariția în
sarcina sa a unei datorii în sumă de 41 092,08 de lei, fapt confirmat prin factura de
plată și extrasul din contul personal al consumatorului.
A indicat că, dreptul consumatorului final de a solicita deconectarea locului de
consum este stipulat la pct. 79 și pct. 87 din Regulamentul pentru furnizarea și
utilizarea gazelor naturale nr. 415 din 25 mai 2011, datoria fiind calculată conform
indicilor echipamentului de măsurare.
În vederea soluționării extrajudiciare a litigiului, în adresa pârâților a fost
expediată pretenția nr. 05/2-3448 din 18 octombrie 2016, însă aceasta a fost lăsată
fără răspuns și executare.
Prin hotărârea din 27 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni
„Moldovagaz” împotriva Nelei Colbaș cu privire la încasarea datoriei (f.d. 105, 109-
115, vol. I).
Prin decizia din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul
declarat de SA „Moldovagaz”, s-a casat integral hotărârea din 27 aprilie 2018 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu restituirea cauzei la rejudecare în aceiași
instanță, în alt complet de judecată (f.d. 153, 154-158, vol.I).
Prin încheierea din 29 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
s-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu, Iurie Colbaș (f.d. 162, f.d. I).
Prin hotărârea din 30 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni
„Moldovagaz” împotriva Nelei Colbaș, intervenient accesoriu Iurie Colbaș cu
privire la încasarea datoriei (f.d. 243, vol. I, f.d. 4-14, vol. II).
Prin decizia din 06 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
cererea de apel declarată de SA „Moldovagaz” și s-a menținut hotărârea din 30
septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.80, 81-92, vol.II).
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță a
determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru
soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate li s-a
dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și
întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților
la proces.
La caz, instanța de apel a reținut că, în urma decesului Nataliei Iurașco, între
SA „Moldovagaz” și Nelea Colbaș, nu a fost încheiat un contract de furnizare a
2
gazelor naturale.
Prin ordinul de deconectare a instalației de utilizare din 18 mai 2011, la locul
de consum amplasat pe adresa mun. Xxxx, s-a dispus deconectarea instalației de
utilizare a gazelor naturale pe motivul neachitării datoriei.
Instanța de apel a reținut că, la data de 14 septembrie 2015, intimata Nelea
Colbaș a depus în adresa SA „Moldovagaz” cerere, prin care a solicitat să nu fie
conectată la rețeaua de gaze fără acordul său, deoarece locuiește peste hotarele țării,
iar la locul de consum locuiește fostul soț Iurie Colbaș, care nu are viză de reședință
înregistrată la adresa indicată (f.d. 41).
Potrivit actului de control al echipamentului de măsurare întocmit de SRL
„Chișinău-Gaz”, la data de 14 iunie 2016, la locul de consum amplasat în mun.
Xxxx, s-a constatat că, la momentul verificării, locul de consum este conectat
samovolnic la rețeaua de gaze naturale, iar accesul la utilaj și la sigiliu nu este posibil
(f.d. 17).
Prin dispoziția de deconectare din 31 mai 2017, SRL „Chișinău-Gaz” a dispus
deconectarea bunului imobil amplasat în mun. Xxxx, de la rețeaua de gaze naturale,
din motivul conectării samovolnice la rețeaua de gaze (f.d. 48).
În acord cu contractul de furnizare a gazelor naturale la consumatori casnici nr.
900384 din 03 februarie 2003, contractul se consideră reziliat în cazul decesului
consumatorului.
Instanța de apel a notat că, cele menționate supra denotă cu certitudine că, fosta
proprietară, Natalia Iurașcu a decedat la data de 24 iulie 2007, iar după decesul
acesteia, intimata Nelea Colbaș, nu și-a manifestat intenția de a încheia un nou
contract de furnizare a gazelor naturale, iar prin cererea din 14 septembrie 2015, a
solicitat să nu fie conectată la rețeaua de gaze fără acordul său, deoarece se află peste
hotarele țării.
Colegiul a considerat că, argumentele invocate de apelantă în cererea de apel,
cu referire la prevederile pct. 34, 35, 36, 37 din Regulamentul pentru furnizarea și
utilizarea gazelor naturale nr. 415 din 25.05.2011, nu pot servi drept temei pentru
casarea hotărârii instanței de fond și admiterea acțiunii în sensul formulat de SA
„Moldovagaz” or, prevederile la care apelanta face referire nu sânt aplicabile cauzei,
fiind constatat cu certitudine că, locul de consum a fost deconectat de la rețeaua de
gaze naturale la data de 18 mai 2011, iar suma pretinsă, cu titlu de datorie, constituie
un prejudiciu, format în urma conectării ilegale la rețeaua de gaze naturale de către
Iurie Colbaș, în perioada începând cu 12 noiembrie 2015, dată la care pârâta/intimata
Nelea Colbaș nu avea încheiat un contract de furnizare a gazelor naturale cu
apelanta, și a prezentat în scris dezacordul său cu privire la prestarea serviciilor de
către furnizor, prin cererea depusă SA „Moldovagaz” indicând că se află peste
hotarele țării.
Astfel, instanța de apel a considerat justă și întemeiată concluzia primei
instanțe, potrivit căreia, la caz nu se atestă obligațiile contractuale ale Nelei Colbaș
în raport cu apelanta SA „Moldovagaz” or, conectarea samovolnică la conducta de
gaze și consumul de gaze reprezintă acțiuni frauduloase, reglementate de Codul
penal al Republicii Moldova și Codul contravențional, în baza cărora a fost
sancționat Iurie Colbaș, în privința căruia nu au fost formulate pretenții.
Instanța de apel a remarcat că, suma pretinsă cu titlu de datorie de către
3
reclamanta/apelantă SA „Moldovagaz”, în mărime de 41 092,08 de lei, nu a fost
formată în urma neexecutării obligațiilor contractuale de către intimata Nelea
Colbaș, dar reprezintă prejudiciu, cauzat în urma contravenției comise de către Iurie
Colbaș prin conectarea samovolnică.
Cât privește capătul de cerere privind încasarea dobânzii de întârziere în sumă
de 5 533,85 de lei, aceasta fiind subsecventă cerinței de bază privind încasarea
datoriei, instanța de apel a considerat că, instanța de fond întemeiat a dispus
respingerea acesteia cât și întemeiat a respins și cerința cu privire la compensarea
cheltuielilor de judecată, compuse din taxa de stat în sumă de 1 411,47 de lei,
cheltuielile de înștiințare în sumă de 52,04 de lei și cheltuielilor pentru citarea
publică.
La 17 februarie 2022, SA „Moldovagaz” a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor
instanțelor de judecată cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere integrală a
acțiunii.
În motivarea recursului SA „Moldovagaz” și-a manifestat dezacordul cu
hotărârile instanțelor ierarhic inferioare, menționând că, instanțele de judecată nu au
constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei
și au dat o interpretare eronată atât a motivelor de fapt cât și a normelor de drept
material aplicate.
Recurentul a susținut că, conform prevederilor pct. 4.15-4.16 din Regulamentul
pentru furnizarea gazelor naturale, aprobat prin Hotărîrea ANRE nr. 49 din
06.03.2002, care era în vigoare la momentul dobândirii de către Nelea Colbaș a
dreptului de proprietate asupra bunului imobil, ultima era obligată să se adreseze
furnizorului cu cerere privind semnarea contractului de furnizare a gazelor naturale.
Astfel, instanța în mod eronat a indicat că Nelea Colbaș nu și-a manifestat intenția,
aceasta fiind moștenitoare și în continuare folosind gaze naturale era obligată să
solicite semnarea unui contract de furnizare a gazelor naturale.
Faptul consumului de gaze naturale se confirmă și prin extrasul din contul
personal, care indică că până în luna ianuarie 2011 gazele naturale erau achitate.
Astfel, chiar dacă nu a fost semnat un contract după anul 2008 cu Nelea Colbaș,
aceasta nu denotă lipsa relațiilor contractuale între intimat și SRL „Chișinău-gaz”,
care a furnizat în continuare gaze naturale, iar începând cu 01 ianuarie 2013
furnizarea fiind preluată de SA „Moldovagaz”, acestea fiind achitate de către
consumator.
Recurentul a invocat că la momentul înregistrării dreptului de proprietate, 13
februarie 2008, locul de consum nu era deconectat de la rețeaua de gaze naturale.
Recurentul a indicat că, pe parcursul perioadei 2012-2016 la locul de consum,
nu a fost asigurat accesul reprezentanților operatorului de rețea pentru controlul
echipamentului de măsurare și a utilajului instalat, fapt confirmat prin actul de
control din 12 noiembrie 2015 unde este indicat nu este acces și actul de control din
14 iunie 2016 unde s-a constatat conectarea neautorizată a locului de consum prin
ruperea sigiliului de la robinet. Iar cât privește cererea Nelei Colbaș din 14
septembrie 2015 privind solicitarea de a nu fi conectat la locul de consum, recurentul
a indicat că Regulamentul ANRE nr. 415 nu conține careva prevederi în acest sens,
nici o normă nu prevede asemenea cereri.
4
Referitor la conectarea neautorizată a susținut că, furnizorul nu deține careva
informații referitor la situația familială a consumatorului și nici cum nu poate
influența accesul la locul de consum a persoanelor terțe. Mai mult ca atât, anterior
locul de consum a fost deconectat, pîrîta achitând datoria formată până la
deconectare în sumă de 11 026 de lei.
Recurentul a menționat că SA „Moldovagaz” nu are careva temei pentru a
solicita datoria de la fostul soț a pîrîtei, cu acesta nefiind încheiat careva contract de
furnizare și acesta nu figurează ca proprietar al bunului imobil, unde a fost acumulată
datoria.
La 25 februarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimaților copia cererii de recurs depusă de către SA „Moldovagaz”, cu înștiințarea
despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de
însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 110, vol. II).
La 14 martie 2022, prin intermediul poștei electronice, Nelea Colbaș,
reprezentată de avocatul Tudor Clipa a fost depusă referință prin care a solicitat
respingerea recursului declarat de SA „Moldovagaz” și menținerea integrală a
hotărârilor instanțelor de judecată.
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează
că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 06 octombrie 2021.
La data de 22 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, a fost
expediată în adresa participanților la proces decizia motivată (f.d. 93, 94, vol. II).
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea
nu prevede altfel.
Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Recursul a fost declarat la 17 februarie 2022, astfel, se constată că recurentul
s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței
de apel în termenul stabilit de lege.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii
acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în
conformitate cu alin. (2).
Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
5
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform
Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul
de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei
probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în
urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură
civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa
constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări
implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei
(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un
apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național
și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar
chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §
1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SA „Moldovagaz”,
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.
6
În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură
civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni
„Moldovagaz”.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Dumitru Mardari
judecători Mariana Pitic
Victor Burduh
7