2rac-59/22 — incasarea penalitatii contractuale

Dosarul nr. 2rac-59/2022

2-20070191-01-2rac-05042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (S. Dimitriu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)

Î N C H E I E R E

15 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Eurocons Group”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Eco Building Stage” împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Eurocons Group” cu privire la încasarea penalității contractuale,

împotriva deciziei din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 18 iunie 2020, SRL „Eco Building Stage” a depus cerere de chemare în

judecată, ulterior concretizată împotriva SRL „Eurocons Group” cu privire la

încasarea penalității contractuale în mărime de 89 285,40 de lei și a cheltuielilor de

judecată în mărime de 5 150 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 03 decembrie 2019, între SRL

„Eco Building Stage”, în calitate de vânzător și SRL „Eurocons Group”, în calitate

de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a echipamentului de

joacă nr. 046.

Potrivit pct.1.1 al contractului, vânzătorul este obligat să vândă cumpărătorului,

să livreze și să instaleze la locul de aflare a cumpărătorului echipament de joacă, iar

conform pct. 1.2. cumpărătorul se obligă să primească echipamentul, să pregătească

spațiul pentru desfășurarea lucrărilor de asamblare și instalare al acestuia și să achite

prețul stabilit în condițiile prevăzute de contract.

Conform pct. 2.2, valoarea contractului este de 109 271 de lei, iar pct. 2.4

stabilește faptul că achitarea contractului se face în următoarea ordine: suma de

10 065 de lei din valoarea totală a contractului urma să fie achitată în numerar în

termen de 5 zile după data semnării contractului, iar suma de 99 206 de lei din

valoarea totală a contractului urma să fie achitată în termen de 15 zile lucrătoare

după semnarea facturii și actului de primire - predare.

Potrivit pct. 3.5 al contractului, livrarea mărfii urma să fie efectuată cu

transportul vânzătorului în termen de 30 de zile din momentul achitării plății de

1

avans stabilite conform pct. 2.4.1.

A susținut că, chiar la data de 03 decembrie 2019 în baza contractului nr. 046

SRL „Eco Building Stage” a livrat o parte din mărfuri, fapt confirmat prin factura

fiscală nr. IM1101259 din 03 decembrie 2019, și de actul de primire-predare din

aceiași dată.

Prin urmare, SRL „Eurocons Grup” a efectuat plata sumei de 10 065 de lei în

aceeași zi, fapt confirmat de actul de verificare.

A menționat că, la 24 decembrie 2019, vânzătorul a livrat restul echipamentului

în valoare sumei de 99 206 de lei conform contractului, fapt confirmat prin factura

fiscală nr. IM1101273 din 24 decembrie 2019 și de actul de primire-predare din

aceiași dată.

A indicat că, după expirarea termenului de 15 zile lucrătoare după semnarea

facturii și actului de primire-predare din 24 decembrie 2019, pârâtul a acumulat o

datorie față de SRL „Eco Building Stage” în mărime de 99 206 de lei.

Întru respectarea soluționării circumstanțelor apărute pe calea extrajudiciară și

întru respectarea prevederilor pct. 8.1 al contractului de vânzare-cumpărare, la data

de 06 februarie 2020 în adresa SRL „Eurocons Group”, a fost expediată pretenție,

prin care a solicitat achitarea sumei de 99 206 de lei, în termen de 5 zile lucrătoare

de la recepționarea pretenției.

La 18 februarie 2020, reclamantul a mai expediat o reclamație solicitând repetat

achitarea sumei datorate în decursul a 5 zile lucrătoare, reclamație recepționată de

SRL „Eurocons Group” la 20 februarie 2020.

La 24 septembrie 2020, de către SRL „Eurocons Group” a fost efectuată plata

datoriei către SRL „Eco Building Stage” în mărime de 99 206 de lei.

Prin hotărârea din 16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă integral.

S-a încasat din contul SRL „Eurocons Group” în beneficiul SRL „Eco Building

Stage” suma de 89 285,40 de lei, cu titlu de penalitate contractuală ce derivă din

executarea cu întârziere a obligației contractuale și cheltuielile de judecată compuse

din taxa de stat în sumă de 5 150 de lei, iar în total suma de 94 435,40 de lei.

Prin decizia din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de SRL „Eurocons Group” și a fost menținută hotărârea primei

instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, potrivit materialelor

cauzei se atestă că SRL „Eurocons Group” avea o datorie scadentă în mărime de

99 206 de lei, până la data de 18 iunie 2020, când a fost înaintată acțiunea în instanța

de judecată de către SRL „Eco Building Stage”.

Din conținutul cererii de apel, instanța de apel a reținut că, apelantul este în

dezacord cu hotărârea instanței de fond în partea încasării penalității în mărime de

89 285,40 de lei, considerând-o ca fiind una disproporționat de mare în raport cu

suma datorată, solicitând să fie micșorată până la suma de 8 928,54 de lei.

În acest sens, instanța de apel a subliniat că apelantul nu obiectează împotriva

penalității prevăzute de pct. 6.1. din contractul nr. 046 din 03 decembrie 2019 or, la

materialele cauzei nu se atestă careva probe în acest sens.

Colegiul a notat că, suma de 89 285,40 lei, cu titlu de penalitate de întârziere

calculată pentru perioada 09.01.2020 - 06.07.2020, este întemeiată și probată prin

calculul anexat raportat la obligația neexecutată (f.d. 52). Or, apelantul a stins datoria

în mărime de 99 206 lei la data de 24 septembrie 2020, ulterior perioadei pentru care

2

a fost calculată penalitatea de întârziere, conform pct. 6.1. din contract.

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a elucidat și constatat

circumstanțele cauzei, a verificat și apreciat obiectiv probele prezente la materialele

cauzei în vederea admiterii acțiunii, stabilind corect circumstanțele de fapt și

aplicând corect legislația pertinentă ce guvernează raportul litigios.

La 22 februarie 2022, SRL „Eurocons Group” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, adoptarea unei

decizii noi privind modificarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de

fond în partea ce ține de suma penalității încasate, prin micșorarea sumei de la

89 285,40 de lei la suma de 17 857,08 de lei.

În motivarea recursului SRL „Eurocons Group” și-a manifestat dezacordul cu

hotărârile instanțelor de judecată menționând că, la examinarea cauzei instanța de

apel a interpretat eronat legea și nu a aplicat prevederile art. 953 alin. (1) din Codul

civil.

A susținut că, la caz, mărimea penalității contractuale de 0,5% din suma datoriei

pentru fiecare zi de întîrziere și suma totală a penalității încasate, este disproporțional

de mare în raport cu suma datorată. Datoria SRL „Eurocons Group” față de

reclamant, s-a format inclusiv din cauza crizei de achitări provocate de pandemia

COVID 19 și restricții esențiale de activitate aplicate în cadrul stării de urgență

pentru perioada de 17.03.2020 – 15.05.2020 prin Hotărârea nr. 55 din 17.03.2020

precum și prin dispozițiile emise de Comisia pentru Situații Excepționale. În

motivarea deciziei instanța de apel nu s-a expus asupra relevanței acestor

circumstanțe, și dacă aceste circumstanțe sunt de natura să influențeze asupra

încălcării termenilor de plată.

Totodată, instanța de apel nu a luat în considerare achitările benevole a datoriei

efectuate de către pârât, la etapa de până la începerea examinării cauzei în fond, ceea

ce atestă buna credință și poziția constructivă manifestată de SRL „Eurocons

Group”, cu toate că situația financiar-economică a întreprinderii a fost dificilă.

Recurentul a menționat că prejudiciul cauzat ca urmare a creșterii ratei inflației

pentru toată perioada neachitării a datoriei (08.01.2020 – 24.09.2020), a constituit

doar 1020,86 de lei, respectiv mărimea penalității de 17 857,08 de lei este o

despăgubire justă și echitabilă pentru întârzierea onorării obligațiilor de plată.

La 05 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

copia cererii de recurs depusă de SRL „Eurocons Group”, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f.d. 147).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 27 octombrie 2021.

La data de 23 decembrie 2021 a fost expediată în adresa participanților la proces

decizia motivată (f.d. 122), însă date privind recepționarea acesteia la materialele

cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 22 februarie 2022 astfel, se constată că recurentul s-

a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței de

apel în termenul stabilit de lege.

3

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

4

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL „Eurocons

Group”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Eurocons Group”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

5