3ra-507/22 — contestarea actului administrativ

3ra-507/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-507/2022

Karakas Murat vs Biroul de Migratie si Azil al MAI

2-20143674-01-3ra-06052022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. L. Holevițcaia)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

15 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Biroul Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Murat Karakaș împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne cu

privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii

actului solicitat,

împotriva deciziei din 02 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne și a fost menținută hotărârea din 26 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 16 noiembrie 2020 Murat Karakaș a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

contestarea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului

solicitat.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin decizia Biroului Migrație și

Azil al MAI nr.2862 din 17 iulie 2020 a fost refuzat în dreptul de ședere provizorie

pentru reîntregirea familiei în Republica Moldova.

Biroul Migrație și Azil al MAI a luat decizia respectivă bazîndu-se pe prevederile

art.32 alin.(5) lit.a), b), art.6 alin.(1) lit.c) și art.8 alin.(1) lit.e) ale Legii privind regimul

străinilor în Republica Moldova nr.200 din 16.07.2013.

Conform prevederilor art.32 alin.(5) lit.a) și b) decizia privind refuzul acordării

dreptului de ședere provizorie se emite în cazul în care: a) străinul nu întrunește

condițiile de intrare în Republica Moldova prevăzute la art.6 alin.(l) lit.a), b), c), e), f) și

1

g); b) există vreunul din motivele de nepermitere a intrării pe teritoriul Republicii

Moldova prevăzute la art.8 alin.(l) lit.b), c), d), e), g), h), i), j), k) și 1).

A indicat reclamantul că decizia Biroului Migrație și Azil nr.2862 din 17 iulie

2020 a fost comunicată lui Murat Karakaș în limba română, engleză, fiindu-i înmânat

sub semnătură un exemplar al acesteia la fel în limba română, engleză sub semnătură.

Ulterior, reclamantul a depus o cerere prealabilă în termen de 30 zile de la

comunicare, pentru a contesta decizia Biroului Migrației și Azil al MAI, cererea a fost

înregistrată la secretariatul Biroului cu nr.387/20 din 12 octombrie 2020.

La 28, 29 octombrie 2020, a primit răspuns la cererea prealabilă cu nr.387/20 din

12 octombrie 2020, prin care s-a refuzat revocarea deciziei nr.2862 din 17 iulie 2020,

astfel, a depus prezenta acțiune în judecată.

A menționat că din anul 2007 a primit dreptul de ședere la familie în baza

căsătoriei cu cetățeana Republicii Moldova.

Cît privește refuzul menționat mai sus, a invocat că ultimul este bazat pe ceea că

nu a prezentat dovada existenței unor mijloace bănești corespunzătoare, ceea ce este

incorect. A susținut că activează cu soția sa în domeniul vînzării pe internet, ca dovadă

anexează transferurile bănești pe numele său.

În decizia din data de 17 iulie 2020 cu nr. 2862 a mai fost menționat că a prezentat

informații false la perfectarea documentelor de intrare în Republica Moldova, ceea ce,

în opinia reclamantului reprezintă o expunere incorectă din partea Biroului Migrație și

Azil al MAI, deoarece toate actele sunt prezentate din anul 2007, care până la moment

sunt veridice.

A solicitat reclamantul anularea deciziei nr. 2862 din 17 iulie 2020 a Biroului

Migrație și Azil al MAI privind refuzul de prelungire a dreptului de ședere la familie; cu

obligarea Biroului Migrație și Azil al MAI să prelungească reclamantului dreptul de

ședere la familie în baza unei noi decizii.

Urmare a punerii în discuție de către instanța de judecată în baza prevederilor

art.219 alin. (2) și (3) Cod administrativ, înlăturarea unor greșeli de formă, partea

reclamantă și-a concretizat cerințele acțiunii, formulând suplimentar cerința de anulare a

deciziei adoptate în procedură prealabilă – din 19 octombrie 2020 întitulată - încheiere

cu privire la examinarea cererii prealabile privind prelungirea dreptului de ședere

provizorie în scopul reîntregirii familiei.

Prin hotărârea din 26 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

admisă acțiunea depusă de Murat Karakaș împotriva Biroului de Migrație și Azil al

MAI privind anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii

actului solicitat. A fost anulat actul administrativ individual defavorabil - decizia

Biroului Migrație și Azil nr.2862 din 17 iulie 2020 cu privire la refuzul acordării

dreptului de ședere provizorie pentru reîntregirea familiei în Republica Moldova și

decizia adoptată în procedura prealabilă – încheiere cu privire la examinarea cererii

prealabile privind prelungirea dreptului de ședere provizorie în scop de reîntregire a

familiei din 19.10.2020 și a fost obligat Biroul Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova să emită actul administrativ individual

favorabil de acceptare a cererii de prelungire a dreptului de ședere provizorie pentru

2

reîntregirea familiei în Republica Moldova, cetățeanului Republicii Turcia, Karakaș

Murat (f.d.73-80).

La 27 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice, Biroul Migrație și Azil al

MAI a recepționat hotărârea motivată a primei instanțe, iar la 18 mai 2021, prin

intermediul poștei electronice, și la 20 mai 2021, prin intermediul oficiului poștal,

Biroul Migrație și Azil a depus motivarea apelului (f.d.85-90, 100-112).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul

Biroului Migrație și Azil al MAI împotriva hotărârii din 26 aprilie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 02 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea

de apel depusă de Biroul de Migrație și Azil al MAI împotriva hotărârii din 26 aprilie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, reclamantul – Karakaș Murat

Oguz, cetățean al Turciei, a obținut dreptul de ședere provizorie pentru perioada:

14.09.2018 – 18.07.2020, scopul șederii: familie – cu cetățean al Republicii Moldova,

așa cum este indicat și în permisul de ședere provizorie pentru cetățeni străini, eliberat

de Biroul Migrație și Azil al MAI.

La 18 iunie 2020, în interiorul termenului de 30 de zile calendaristice înainte de

expirarea termenului pentru care i s-a aprobat șederea, prevăzut de art. 34 alin. (1)

Legea nr. 200 din 16.07.2010, reclamantul a depus cerere de prelungire a dreptului de

ședere pentru reîntregirea familiei.

Urmare a examinării cererii depuse, prin decizia Biroului de Migrație și Azil al

MAI nr.2862 din 17 iulie 2020 s-a refuzat la dreptul de ședere provizorie pentru

reîntregirea familiei în Republica Moldova.

Biroul de Migrație și Azil al MAI, a emis decizia respectivă, bazîndu-se pe

prevederile art.32 alin.(5) lit.a), b), art.6 alin.(l) lit.c) și art.8 alin.(1) lit.e) ale Legii

privind regimul străinilor în Republica Moldova nr.200 din 16.07.2013.

Instanța de apel aplicând prevederile art. 34 alin. (6) al Legii privind regimul

străinilor în Republica Moldova nr. 200 din 16 iulie 2010, art. 208 alin. (2), 209 alin. (1)

lit. a) Codul administrativ a stabilit că reclamantul a depus acțiunea în instanța de

judecată la 16 noiembrie 2020, în interiorul termenului de 30 de zile acordat de lege,

pentru depunerea acțiunii în instanță. Astfel, contrar argumentelor invocate de apelant

privind tardivitatea acțiunii, dat fiind faptul examinării pe fond a cererii prealabile, prin

prisma art. 208 alin. (2) Cod administrativ, nu poate invoca tardivitatea depunerii cererii

prealabile. Or, în interiorul termenului de 30 de zile de la data emiterii deciziei cu

privire la cererea prealabilă (19.10.2020), la 16.11.2020, reclamantul s-a adresat în

judecată, respectând, astfel, termenul de înaintare a acțiunii în contencios administrativ.

De asemenea, instanța de apel bazîndu-se pe art. 31 alin. (1), 32 alin. (1) și (2), 33,

34 alin. (1), (2) și (4), 38 alin. (1) lit. a), 38 alin. (1) lit. a) din Legea privind regimul

străinilor în Republica Moldova, pct. 6 din Regulamentul privind funcționarea Ghișeului

unic de documentare a străinilor aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1187 din 22

decembrie 2010, pct. 63 alin. (1) din Regulamentul privind eliberarea actelor de

identitate și evidență a locuitorilor Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea

Guvernului 125 din 18 februarie 2013 și analizând conținutul deciziei de refuz a

3

Biroului de Migrație și Azil al MAI nr. 2862 din 17 iulie 2020 a constatat faptul lipsei

motivării actului administrativ emis de autoritatea publică. Astfel, în virtutea art. 118,

31 Codul administrativ, instanța de apel a concluzionat că actele administrative

individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie motivate.

Totodată, instanța de apel aplicând prevederile art. 16, 28 alin. (1), 29 alin. (1) și

(3), 137 Codul administrativ a stabilit că la 12 octombrie 2020, reclamantul a depus o

cerere de reexaminare a cererii de prelungire a dreptului de ședere provizorie (f.d.53),

care este un act tipizat, în textul căruia manual a fost introdus contraargumentul

reclamantului la pretinsul temei de refuz precum că, soția acestuia nu a depus și ea

cerere de prelungire a dreptului de ședere provizorie pentru reîntregirea familiei, și

anume că s-a aflat peste hotarele Republicii Moldova.

Or, reieșind din conținutul actelor contestate de către reclamant, cererea acestuia de

prelungire a dreptului de ședere provizorie a fost respinsă din următoarele considerente:

cererea nu a fost semnată nici de reclamant, nici de soția acestuia; lipsește declarația

notarială a solicitantului că vor locui împreună; au fost prezentate informații neveridice

despre locul de trai la moment pe teritoriul Moldovei; pe numele reclamantului

figurează o cauză penală în baza art.155 Cod penal „Amenințarea cu omor ori cu

vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății”; a refuzat să se prezinte la

interviu; a indicat adresa: or. Hîncești, str. Plugușorul, 39, unde locuiește o altă

persoană; nu a prezentat documente care justifică scopul intrării, precum și a prezentat

informații false la perfectarea documentelor de intrare în Republica Moldova.

În partea ce ține de faptul că, nu a fost prezentată declarația autentificată notarial

din care să reiasă că, membrii familiei sale vor locui împreună cu el, după cum

întemeiat a reținut și instanța de fond, soția reclamantului se afla peste hotarele

Republicii Moldova și în legătură cu Pandemia provocată de virusul Covid-19 nu a

putut să fie prezentă pentru autentificarea declarației.

Mai mult ca atât, în ipoteza în care, cererea reclamantului privind prelungirea

dreptului de ședere nu corespundea elementelor de formă sau avea careva neclarități de

conținut, autoritatea publică pârâtă în conformitate cu prevederile art.76 alin.(2) Cod

administrativ, urma să acorde reclamantului un termen rezonabil pentru înlăturarea

neajunsurilor, norma legală care fost ignorată de către autoritatea publică pârâtă.

La caz, instanța de apel a conchis că prima instanță just a conchis că, cererea de

reexaminare a fost semnată de către reclamant personal, precum și soția reclamantului a

fost prezentă la sediul pârâtului și a fost audiată de către colaboratorii pârâtului,

semnând personal explicațiile, fapt care, înlătură viciul procedural de nesemnare a

cererii, circumstanțe care urmau a fi luate în considerație la emiterea actului

administrativ contestat.

Cu privire la circumstanța precum că, pe numele reclamantului figurează o cauză

penală în baza art.155 Cod penal „Amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății”, faptul dat, nu se încadrează în nici unul din

temeiurile de refuz prevăzut de lege (art.38 Legea 200/16.07.2010), urmând a fi

respectat principiul prezumției de nevinovăție.

4

La fel instanța de apel a respins și argumentele apelantului cu referire la faptul că,

intimatul ar fi refuzat să se prezinte la interviu, deoarece nu a fost prezentată instanței

nici o probă în acest sens.

La 02 martie 2022, cu respectarea termenului prevăzut la art.245 alin.(1) din Codul

administrativ, Biroul Migrație și Azil al MAI a depus cerere de recurs nemotivată

împotriva deciziei instanței de apel, iar la 26 aprilie 2022, cu respectarea termenului

prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul administrativ, a fost prezentată motivarea

recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 02 februarie 2022 a Curții

de Apel Chișinău și emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii ca fiind

inadmisibilă și neîntemeiată.

În motivarea recursului Biroul Migrație și Azil al MAI a indicat că nu este de acord

cu decizia instanței de apel, deoarece la emiterea actului judecătoresc instanța a

interpretat eronat legea și a apreciat greșit probele.

A susținut că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că actele administrative

contestate sunt legale, întemeiate și motivate.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

La 02 martie 2022 Biroul Migrație și Azil al MAI a depus cerere de recurs

nemotivată împotriva deciziei din 02 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, iar la 30

martie 2022 Biroului Migrație și Azil i-a fost notificată decizia integrală din 02

februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d.

179).

În condițiile enunțate, recursul nemotivat depus la 02 martie 2022 și respectiv cel

motivat depus la 26 aprilie 2022, sunt în termen (f.d.1-15, vol. II).

La 06 mai 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului copia

recursului motivat depus de Biroul Migrație și Azil al MAI cu înștiințarea despre

necesitatea prezentării referinței, însă intimatul nu și-a exercitat acest drept.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea

de recurs depusă de Biroul Migrație și Azil al MAI inadmisibilă, din următoarele

motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)- f).

5

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

6

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Biroul Migrație și Azil al MAI.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

7