3ra-368/22 — anularea actului administrativ

3ra-368/22 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosar nr. 3ra-368/22

2-19151791-01-3ra-11042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

08 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de avocatul Frumosu Nicolae, în

interesele lui Gaidarji Fiodor,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Gaidarji Fiodor împotriva Guvernului Republicii Moldova, persoane terțe

Cancelaria de Stat a Republicii Moldova și Manol Piotr, cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil, restabilirea la locul de muncă,

repararea prejudiciului material și moral, încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău prin care

s-a respins cererea de apel înaintată de avocatul Frumosu Nicolae, în interesele lui

Gaidarji Fiodor și s-a menținut hotărârea din 04 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 19 septembrie 2019, Fiodor Gaidarji a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Guvernului Republicii Moldova, persoană terță Cancelaria de Stat a

Republicii Moldova, cu privire la anularea actului administrativ individual

defavorabil și restabilirea la locul de muncă, repararea prejudiciului material și

moral, încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin Hotărârea Guvernului nr.

45 din 01 februarie 2017, a fost angajat la Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei

de Stat, în calitate de șef al Oficiului teritorial Comrat al Cancelariei de Stat, în

temeiul art. 6 alin. (3) din Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de

demnitate publică și pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie

2009 cu privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat. În aceste condiții, la

momentul angajării, a deținut o funcție de demnitate publică.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 667 din 23 august 2017, în vigoare la data de

25 august 2017 și Legea nr. 153 din 14 iulie 2017, în vigoare la data 18 decembrie

2017, au fost operate mai multe modificări la Anexa nr. 1 a Hotărârii Guvernului

nr. 845 din 18 decembrie 2009 cu privire la Oficiile teritoriale ale Cancelariei de

Stat, Anexa din Legea nr. 199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de

1

demnitate publică și Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, prin care a fost schimbat statutul funcției de șef și șef adjunct

al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat din funcție de demnitate publică în

funcție publică. Din data ultimei modificări, intrate în vigoare la 18 decembrie

2017, funcția de șef al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat a devenit o funcție

publică de conducere. Ca urmare a acestui fapt, a fost emisă Hotărârea Guvernului

nr. 165 din 26 februarie 2018, prin care a fost eliberat din funcția de șef al

Oficiului teritorial Comrat al Cancelariei de Stat. Totodată, a fost emisă și

Hotărârea Guvernului nr. 167 din 26 februarie 2018, în temeiul art. 28 alin. (1) lit.

a) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, prin care

s-a dispus numirea lui în funcția de șef al Oficiului teritorial Comrat al Cancelariei

de Stat, fiind numit deja într-o funcție publică de conducere.

Reclamantul a mai indicat că, prin Legea nr. 63 din 5 iulie 2019 pentru

modificarea unor acte legislative, în vigoare la data de 12 iulie 2019, au fost

operate modificări la anumite legi, care au avut ca finalitate schimbarea statutului

funcției de șef și șef adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, din funcție

publică de conducere în funcție de demnitate publică. Prin Hotărârea Guvernul nr.

347 din 18.07.2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului, în

vigoare la data de 19 iulie 2019, s-au operat modificări la Regulamentul cu privire

la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 845/2009. De la data ultimelor modificări intrate în

vigoare (19.07.2019), funcția de șef al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat a

redevenit o funcție de demnitate publică.

Prin Dispoziția Guvernului nr. 103-d din 26 iulie 2019, publicată în Monitorul

Oficial la data de 27 iulie 2019, în conformitate cu art. 63 alin. (1) lit. c) și alin. (2)

din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public, s-au preavizat persoanele care dețin funcțiile publice de conducere de șef și

de șef adjunct în cadrul oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat. Conform Anexei

nr. 2, preavizul se acordă cu o durată de 30 de zile calendaristice, termen care

curge de la data aducerii la cunoștința funcționarului public a dispoziției contra

semnătură. Printre persoanele preavizate s-a regăsit și Fiodor Gaidarji.

La 23 august 2019, a fost publicată în Monitorul Oficial, Dispoziția

Guvernului nr. 156-d din 21 august 2019 cu privire la încetarea raporturilor de

serviciu, prin care, în temeiul art. 7 lit. i) din Legea cu privire la Guvern și art. 63

alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public, s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, în funcția de șef al Oficiului

teritorial Comrat al Cancelariei de Stat din data de 28 august 2019. În cazul în care

până la data de 28 august 2019 intervine suspendarea raporturilor de serviciu ale

titularului funcției în legătură cu boala sau trauma, raporturile de serviciu vor

înceta la data expirării termenului de preaviz, fără emiterea în acest sens a altei

dispoziții de Guvern.

Reclamantul Fiodor Gaidarji a menționat că Dispoziția Guvernului nr. 156-d

din 21 august 2019 este ilegală și neîntemeiată. Legea privind funcția publică și

statutul funcționarului public, la art. 68 stabilește cauzele care au ca obiect

raporturile de serviciu care sunt de competența instanțelor de contencios

administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege

2

competență altor instanțe, iar Dispoziția Guvernului nr. 156-d din 21 august 2019

este un act administrativ individual, ce îi afectează dreptul la muncă.

În susținerea poziției, reclamantul a explicat că funcția de șef al Oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat, funcție pe care a deținut-o și din care a fost eliberat

în temeiul actului administrativ contestat, a devenit funcție de demnitate publică

(ultima modificare intrată în vigoare la data de 19 iulie 2019). Prin urmare,

accederea, exercitarea, precum și încetarea funcției respective sunt reglementate de

Legea nr. 199 din 16/07.2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de

demnitate publică. La momentul emiterii dispoziției contestate erau în vigoare

următoarele prevederi: ultimul rând din Anexa la Legea cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică, care se specifică că funcțiile de

demnitate publică, șef, șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat,

reprezentant al Guvernului în teritoriu; pct. 15 din Anexa nr. 1 la Hotărârea

Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009 cu privire la oficiile teritoriale ale

Cancelariei de Stat - conducerea generală a Oficiului este asigurată de șeful

Oficiului, care este reprezentantul Guvernului în teritoriu și deține funcție de

demnitate publică; tabelul 1, Anexa nr. 3 din Legea privind sistemul unitar de

salarizare în sectorul public, se indică că funcțiile de demnitate publică din oficiile

teritoriale Șef oficiu teritorial și Șef adjunct oficiu teritorial. Contrar normelor

indicate, drept temei legal al eliberării din funcția de șef al Oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat, a fost invocat art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 158-XVI din

4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, lege care

nu reglementează funcția deținută.

Reclamantul a invocat că legea care urma a fi aplicată la eliberarea sa din

funcție, este Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate

publică, lege care din data de 19 iulie 2019 a devenit aplicabilă raporturilor de

serviciu exercitate în cadrul funcției de șef al Oficiului teritorial al Cancelariei de

Stat. Or, o abordare contrară ar conduce la ultra activitatea prevederilor legale

abrogate/modificate prin actele normative care au condus la modificarea statutului

funcției de șef al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

Atât Legea nr. 63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative, cât

și Hotărârea Guvernul nr. 347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor

hotărâri ale Guvernului, sunt acte normative prin care a fost modificat statutul

funcției sale, nu prevăd dispoziții derogatorii de la principiul aplicării imediate a

legii noi. Aplicarea în speța dată a prevederilor legale ce reglementează funcția

publică, din moment ce funcția din data de 19 august 2019 este una de demnitate

publică, contravine flagrant legii. Pentru a putea fi aplicate prevederile art. 63 alin.

(1) lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, și

anume eliberarea ca urmare a lichidării funcției publice, legiuitorul a prescris, în

mod imperativ, întrunirea a 2 condiții cumulative, lichidarea funcției publice,

intrarea în vigoare a statelor de personal în care nu se mai regăsește funcția ocupată

de funcționarul public. Pentru a putea elibera funcționarul public din funcții, în

mod legal, nu este suficient ca funcția respectivă să se lichideze. Dacă, la data

emiterii actului contestat, urma a fi aplicate prevederile Legii cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public, atunci și în acest caz Dispoziția

Guvernului nr. 156-d din 21 august 2019, este ilegală.

3

Din conținutul acesteia, temeiul legal de eliberarea din funcție este art. 63

alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public. Prevederile articolului citat, statuează că temeiul respectiv de eliberare

intervine în 2 situații distincte, autoritatea publică reduce statul de personal,

autoritatea publică lichidează funcția publică. În noul stat de personal, nu trebuie să

se mai regăsească funcția respectivă.

În conformitate cu pct. 17 din Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie

2009 cu privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat, structura și efectivul-

limită ale Oficiului sunt aprobate prin hotărâre de Guvern, iar Anexele 2 și 3 din

actul normativ respectiv, legiferează structura și statele de personal ale Oficiilor

teritoriale ale Cancelariei de Stat, precum și lista oficiilor teritoriale raportate la

unitățile teritorial administrative.

A indicat că, din Anexele menționate, se observă că, în conținutul acestora nu

au intervenit modificări, nici înainte de preavizare și eliberare din funcție, nici

după aceasta. Astfel, funcția de șef al Oficiului teritorial Comrat, se regăsește până

la momentul de față, în statul de personal al oficiilor teritoriale ale Cancelariei de

Stat. Temeiul de eliberare din funcție, art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public, nu poate interveni în speță, or

funcția pe care a deținut-o, se regăsește în continuare în statul de personal al

autorității publice în care a activat.

Reclamantul a mai menționat că o dovadă suplimentară, care confirmă

necesitatea obligatorie de modificarea a statului de personal al autorității publice în

vederea eliberării funcționarilor publici ca urmare a lichidării funcției, se regăsește

în Raportul comisiei juridice numiri și imunități, la proiectul Legii nr. 63 din 5

iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative. La „Sinteza amendamentelor,

propunerilor și obiecțiilor la proiectul de lege pentru modificarea unor acte

legislative”, este indicată motivarea necesității acordării unui termen mai mare de

punere în aplicare a prezentei legi. Perioada de 2 luni, propusă la art. IX din proiect

pentru a asigura ocuparea funcțiilor al căror statut se modifică, nu este suficientă,

având în vedere dacă schimbarea statutului funcțiilor va fi calificată ca lichidare a

funcției publice, pentru preavizarea persoanelor care ocupă la momentul actual

aceste funcții este necesară modificarea regulamentelor de activitate ale

Cancelariei de Stat și ale ministerelor, prin amendarea structurii și a organigramei,

dar și a efectivului-limită, la necesitate. În temeiul noii structuri, se va modifica

statul de personal, cu prezentarea acestuia spre înregistrare la Cancelaria de Stat.

După aceasta, persoanele respective vor fi preavizate cu acordarea termenului de

30 de zile conform procedurii reglementate de art. 63 din Legea cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public. Acest amendament a fost propus

de către Guvernul Republicii Moldova și acceptat de Parlament în a doua lectură.

În accepțiunea legiuitorului și a Guvernului, procedura de lichidare a funcției și de

eliberare a funcționarilor publici, inclusiv ordinea acesteia, procedură care implică,

în mod obligatoriu, modificarea statutului de personal al autorității publice, înainte

de preavizarea funcționarilor publici în vederea eliberării din funcție, procedură ce

nu a fost respectată în speță. Funcția de șef al Oficiului teritorial al Cancelariei de

Stat, nu a fost lichidată, dar i-a fost schimbat statutul, din funcție publică în funcție

de demnitate publică, iar schimbarea statutului funcției nu este temei de eliberare a

4

funcționarului public din funcție. Noțiunea de lichidare a funcție publice, avută în

vedere de legiuitor, presupune anume lichidarea/dispariția în totalitate a acestei

funcții și nu modificarea statutului funcției. Art. 63 alin. (5) din Legea cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public, stabilește interdicția, în cazul

reducerii efectivului de personal sau lichidării de funcții, ca autoritatea publică să

înființeze posturi similare celor lichidate timp de un an de la data schimbărilor

efectuate. În cazul lichidării funcției publice, autoritatea publică Cancelaria de Stat,

nu poate să înființeze posturi similare timp de un an de la lichidare. Asemenea

posturi nu mai există la momentul eliberării din funcție a funcționarului public pe

motiv de lichidare a funcției publice, deși, în statul de personal al Cancelariei de

Stat a Republicii Moldova, se regăsește funcția de șef al Oficiului teritorial

Comrat.

Suplimentar a mai invocat că un alt aspect care confirmă că funcția sa în

esență nu a fost lichidată, rezultă din prevederile Legii nr. 63 din 5 iulie 2019

pentru modificarea unor acte legislative (art. XII alin. (3) lit. e)) și Hotărârii

Guvernului nr. 347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale

Guvernului (pct. 3 subpct. 3) care impun întreprinderea măsurilor necesare în

vederea numirii a noilor persoane în funcțiile de șef al Oficiilor teritoriale ale

Cancelariei de Stat, fapt ce denotă existența în continuare a acestor funcții.

A mai susținut că, în conformitate cu pct. 5 din Anexa nr. 1 la Hotărârea

Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009 cu privire la oficiile teritoriale ale

Cancelariei de Stat, șeful Oficiului este numit și eliberat din funcție prin hotărâre

de Guvern. Cu toate acestea, în speță, reclamantul a fost eliberat din funcție nu prin

hotărâre de Guvern, dar prin dispoziție a Guvernului. Art. 36 alin. (1) din Legea cu

privire la Guvern face o distincție clară între actele emise de Guvern, hotărâri,

ordonanțe și dispoziții. Astfel a fost eliberat din funcție printr-un act administrativ

individual necorespunzător, fiind viciată procedura de eliberare din funcție.

Art. 37 alin. (2) din Legea cu privire la Guvern, statuează că hotărârile de

Guvern se adoptă în cadrul ședinței Guvernului cu votul majorității membrilor

Guvernului, aceste acte fiind emanația unui organ colegial. Pe de altă parte, art. 39

din același act normativ, indică faptul că dispozițiile sunt emise de către Prim-

ministru, respectiv fiind acte ale unui organ unipersonal. Nu doar a fost eliberat din

funcție printr-un act administrativ necorespunzător, dar a fost eliberat și prin

încălcarea de competență, în concret, decizia de eliberare din funcție urma să fie

luată de Guvern, prin votul majorității membrilor și nu printr-o dispoziție

unipersonală a Prim-ministrului.

Mai mult, art. 94 alin. (1) Cod administrativ prevede că înainte de emiterea

unui act administrativ individual defavorabil pentru un participant sau înainte de

respingerea unui act administrativ individual favorabil, participantul are dreptul să

fie audiat în legătură cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul ce urmează

a fi emis. Prevederile art. 96 din același act normativ prevede care sunt excepțiile

de la audierea participanților. Dispoziția de eliberare din funcție, nu poate fi un act

administrativ avantajos. Cu toate acestea, dacă s-ar accepta, în mod ipotetic, că

actul contestat a fost unul de urgență, atunci și în acest caz, conform art. 95 alin.

(2) Cod administrativ, audierea trebuia realizată în termen de cel mult 5 zile de la

emiterea acestuia. Aceste prevederi legale nu au fost respectate, ceea ce presupune

5

temeinicia pretenției de anulare a actului emis cu încălcarea procedurii stabilite de

lege.

Reclamantul a specificat că prevederile art.118 alin. (3) Cod administrativ,

stabilesc obligativitatea motivării complete a actului administrativ, circumstanță

care condiționează legalitatea acestuia. Alin. (2) de la același articol explică care

sunt componentele obligatorii ale motivării complete a actului administrativ.

Motivarea în drept, temeiul legal pentru emiterea actului administrativ, inclusiv

formele procedurale obligatorii pe care se bazează actul și motivarea în fapt,

oportunitatea emiterii actului administrativ, inclusiv modul de exercitare a

dreptului discreționar, dacă este cazul În cazul actelor administrative defavorabile,

o descriere succintă a procedurii administrative care a stat la baza emiterii actului,

investigații, probe, audieri, opinii ale participanților contrare conținutului final al

actului. Din conținutul actului administrativ contestat, ținând cont și de faptul că

acesta este un act administrativ defavorabil, acesta nu conține motivarea în fapt și

descrierea procedurii administrative care a stat la baza emiterii lui, circumstanțe

care conduc în mod obligatoriu la ilegalitatea Dispoziției Guvernului nr. 156-d din

21 august 2019.

Prin Dispoziția Guvernului nr. 103-d din 26 iulie 2019, publicată în Monitorul

Oficial la data de 27 iulie 2019, în conformitate cu art. 63 alin. (1) lit. c) și alin. (2)

din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public, s-au preavizat persoanele care dețin funcțiile publice de conducere de șef și

de șef adjunct în cadrul oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, conform anexei

nr. 2. Preavizul se acordă cu o durată de 30 de zile calendaristice, termen care

curge de la data aducerii la cunoștința funcționarului public a prezentei dispoziții

contra semnătură. Din data de 19 iulie 2019, funcția deținută este una de demnitate

publică, fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 199 din 16.07.2010 cu privire la

statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică. Prin urmare, preavizarea în

calitate de persoană care deține o funcție publică, a fost dispusă neîntemeiat.

Ce ține de repararea prejudiciului material și moral cauzat, reclamantul a

invocat că, în conformitate cu art. 201 alin. (1) Cod administrativ, dacă acțiunea în

contencios administrativ depusă în instanța de judecată conține pretenții

inseparabile de drept administrativ și de drept civil, acestea se examinează de

instanța de judecată competentă pentru examinarea acțiunii în contenciosul

administrativ. În urma emiterii actului administrativ contestat, i-au fost cauzate

prejudicii materiale și morale considerabile, pretenții inseparabile de acțiunea în

contencios administrativ.

A menționat că mărimea prejudiciului moral se determină de către instanța de

judecată, ținându-se cont de aprecierea dată acțiunilor angajatorului, dar nu poate fi

mai mică decât un salariu mediu lunar al salariatului. Cuantumul salariul mediu

lunar al reclamantului a fost probat prin Certificatul privind salariul mediu lunar.

Eliberarea din funcția deținută, precum și modalitatea în care aceasta a fost

operată, i-au cauzat daune morale considerabile. A fost nevoit să suporte toate

consecințele nefaste sociale, financiare și psihologice de pierdere a locului de

muncă. Ținând cont de toate aceste circumstanțe, prin această eliberare ilegală i-a

fost adus un prejudiciu moral considerabil, estimat la suma de 25 000 lei.

6

Fiodor Gaidarji a solicitat anularea integrală a Dispoziției Guvernului nr. 156-

d din 21 august 2019; anularea Dispoziției Guvernului nr. 103-d din 26 iulie 2019,

în partea ce ține de preavizarea lui; reîncadrarea în muncă, în funcția deținută de

șef al Oficiului teritorial Comrat al Cancelariei de Stat; încasarea salariului mediu

lunar pentru toată perioada absenței forțate de la lucru; încasarea prejudiciul moral

în sumă de 25 000 lei; recuperarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, în proces în calitate de terț a fost atras Piotr Manol (f.d. 45-46, vol. I).

La 21 mai 2020 reclamantul a depus o cerere suplimentară de concretizare a

pretențiilor, prin care a solicitat anularea integrală a Dispoziției Guvernului nr.

156-d din 21 august 2019; anularea Dispoziției Guvernului nr. 103-d din 26 iulie

2019, în partea ce ține de preavizarea lui Gaidarji Fiodor; reîncadrarea

reclamantului în muncă, în funcția deținută de șef al Oficiului teritorial Comrat al

Cancelariei de Stat; încasarea din contul pârâtului în beneficului reclamantului a

despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată, într-o mărime egală cu

salariul mediu al reclamantului pentru această perioadă; încasarea de la pârât în

beneficiul reclamantului a prejudiciul moral în sumă de 25 000 lei; recuperarea

cheltuielilor de judecată (f.d. 124-125, vol. I).

Prin hotărârea din 04 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

acțiunea în contencios administrativ înaintată de Gaidarji Fiodor a fost respinsă ca

neîntemeiată (f.d. 176, vol. I).

La 07 iulie 2020, avocatul Frumosu Nicolae, în interesele lui Gaidarji Fiodor,

a contestat cu apel hotărârea din 04 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, solicitând casarea integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

decizii prin care acțiunea să fie admisă. La 18 septembrie 2020 a fost depus apel

motivat (f.d. 180, 211-226, vol. I).

Prin decizia din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul depus de către avocatul Frumosu Nicolae, în interesele apelantului Gaidarji

Fiodor, împotriva hotărârii din 04 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani.

În consolidarea soluției s-a reținut că, obiectul controlului judecătoresc în

prezenta speță, constituie Dispoziția Guvernului nr. 103-d din 26 iulie 2019, în

partea ce ține de preavizarea lui Gaidarji Fiodor și Dispoziția Guvernului nr. 156-d

din 21 august 2019 „Cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale domnului

Fiodor Gaidarji”. La fel, obiectul examinării în speță constituie și pretențiile

reclamantului privind reîncadrarea în muncă, în funcția deținută de șef al Oficiului

teritorial Comrat al Cancelariei de Stat, încasarea despăgubirii pentru perioada de

absență forțată de la muncă și încasarea prejudiciul moral.

În contextul pretențiilor deduse judecării, s-a stabilit că, prin modificările

legislative operate prin Legea nr. 63/2019 pentru modificarea unor acte legislative,

au fost instituite funcțiile de demnitate publică de secretar general al Guvernului,

secretar de stat, șef și șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

Prin hotărârea nr. 35 din 09 noiembrie 2021 a Curții Constituționale, au fost

recunoscute constituționale următoarele prevederi din Legea nr.63 din 5 iulie 2019

pentru modificarea unor acte legislative: „ - articolul IV pct. 1, în partea în care se

referă la abrogarea textului ,,secretar de stat” din articolul (8) alin. (2) lit. c) din

7

Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public; – articolul IV pct. 2; – articolul V, în partea în care se referă la introducerea

poziției ,,secretar de stat” după poziția „Ministru” în Anexa la Legea nr. 199 din 16

iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică; –

articolul V, în partea în care se referă la introducerea poziției ,,șef, șef adjunct al

oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, reprezentant al Guvernului în teritoriu” în

Anexa la Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu

funcții de demnitate publică; – articolul VI pct. 1), care prevede ,,excluderea

punctului 2 poziția B01- textul ,,șef/șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei

de Stat” din Capitolul I Secțiunea I din Anexa la Legea nr. 155 din 21 iulie 2011

pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcțiilor publice”; – articolul VI pct. 1),

care prevede ,,excluderea la poziția A06 a textului ,,Secretar de stat” din Capitolul

II Secțiunea I din Anexa la Legea nr. 155 din 21 iulie 2011 pentru aprobarea

Clasificatorului unic al funcțiilor publice”; – articolul X pct. 2), care prevede

,,completarea compartimentului ,,Alte funcții de demnitate publică la nivel central”

cu următorul cuprins: ,,A 1057 (codul funcției) Secretar de stat (denumirea

funcției) 125 (clasa de salarizare) 13,37 (coeficientul de salarizare)” în Anexa nr. 3

la Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în

sectorul bugetar; – articolul X pct. 2) referitor la introducerea compartimentului

,,Funcții de demnitate publică din oficiile teritoriale” în Anexa nr. 3 la Legea nr.

270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar;

– articolul X pct. 2), care prevede ,,excluderea poziției A2005” din Anexa nr. 3 la

Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în

sectorul bugetar; – articolul XI alineatele (1) și (2), în partea în care se referă la

introducerea textelor ,,a șefilor și șefilor adjuncți” și ,,șefii și șefii adjuncți” în

articolul 10 alin. (2) din Legea bugetului de stat pentru anul 2019, nr. 303 din 30

noiembrie 2018; – textul ,, secretar de stat, șef și șef adjunct al oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat” din articolul XII alin. (2); – textul ,,secretar de stat, șef și șef

adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat” din articolul XII alin. (3) lit. c);

– textul ,,secretar de stat, șef și șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de

Stat” din articolul XII alin. (3) lit. e)”.

Totodată, prin aceeași hotărâre, au fost recunoscute constituționale

următoarele prevederi din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire

la modificarea unor hotărâri ale Guvernului: „– textul ,,secretar de stat, șef și șef

adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat” din punctul 3); – textul

,,secretar de stat, șef și șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat” din

punctul 3) subpunctul 3); – punctul 1) subpunctul 1) din Anexă, în partea în care se

referă la excluderea textului ,,secretar de stat” din punctul 54) subpunctul 2) din

Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 privind punerea în

aplicare a prevederilor Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public; – punctul 1) subpunctul 2) din Anexă, în

partea în care se referă la excluderea textului ,,secretar de stat” din punctul 13) lit.

c) din Anexa nr. 5 la Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 privind

punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public; – punctul 3) subpunctele 1), 2) și

3) din Anexă; – textul ,,care dețin funcție de demnitate publică” din punctul 5)

8

subpunctul 2) din Anexă, care stabilește o nouă redactare a punctului 10 din

Structura-Tip a Regulamentului privind organizarea și funcționarea ministerului,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 595 din 26 iulie 2017; – textul ,,care dețin

funcție de demnitate publică” din punctul 11) subpunctul 3) lit. b) din Anexă, care

stabilește o nouă redactare a punctului 10 din Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului

nr. 695 din 30 august 2017 cu privire la organizarea și funcționarea Ministerului

Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului” (f.d. 55-77, vol. II).

În acest sens, în coraport cu situația din speță, instanța de apel a reiterat că

potrivit art. IV, pct.2 al Legii nr. 63/2019 pentru modificarea unor acte legislative,

Legea nr.158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public s-a

modificat, fiind abrogat art. 9 alin. (1), lit. c1) al acesteia, care includea funcția

deținută de reclamant la categoriile funcționarilor publici de conducere.

Iar, potrivit art. V al Legii nr. 63/2019 pentru modificarea unor acte

legislative, a fost modificată Anexa la Legea nr.199/2010 cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică, fiind completată cu o poziție nouă,

având următorul cuprins: șef, șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de

Stat, reprezentant al Guvernului în teritoriu.

Corespunzător a fost modificată și Anexa la Legea nr.155/2011 pentru

aprobarea Clasificatorului unic al funcțiilor publice, la pct.2, poziția B01, a fost

exclus textul „șef, șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat”.

Prin urmare, Colegiul a conchis că, urmare a intrării în vigoare a Legii nr.

63/2019 pentru modificarea unor acte legislative, funcția publică de șef, șef adjunct

al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, a fost lichidată și instituită funcția de

demnitate publică de șef, șef adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat,

reprezentant al Guvernului în teritoriu.

Instanțele ierarhic inferioare au reținut că, potrivit art.48 din Legea nr.100 din

22.12.2017 cu privire la actele normative, dispozițiile tranzitorii ale actului

normativ cuprind măsurile ce se instituie cu privire la continuarea raporturilor

juridice născute în temeiul vechilor reglementări care urmează a fi abrogate sau

înlocuite de noul act normativ. Dispozițiile tranzitorii trebuie să asigure, pe o

perioadă determinată, corelarea noilor reglementări cu cele ale actelor normative

preexistente, menținerea temporară a unor situații juridice născute în temeiul

vechilor reglementări și, după caz, să asigure modificarea altor acte normative. În

dispozițiile tranzitorii se indică, după caz, perioada de tranziție necesară

implementării dispozițiilor actului normativ și perioada necesară pentru aducerea

legislației în conformitate cu noile norme juridice. Potrivit dispozițiilor tranzitorii

ale Legii nr. 63/2019 pentru modificarea unor acte legislative, conținute la art. XII,

s-a stabilit că prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial

al Republicii Moldova.

Referitor la aplicarea dispozițiilor tranzitorii la prezentul caz, instanțele au

relevat că persoanelor care dețin funcțiile publice de secretar general al

Guvernului, secretar general de stat, secretar de stat, șef și șef adjunct al oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat, li se păstrează condițiile de salarizare, existente

până la data intrării în vigoare a prezentei legi, până în momentul eliberării

acestora din funcțiile publice deținute. Iar, Guvernul în termen de 3 luni de la data

intrării în vigoare a prezentei legi: pentru asigurarea punerii în aplicare a

9

prevederilor prezentei legi, în legătură cu lichidarea funcțiilor publice de secretar

general al Guvernului, secretar general de stat, secretar de stat, șef și șef adjunct al

Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, va întreprinde măsurile necesare conform

legii, inclusiv desfășurarea procedurilor legale ce vizează eliberarea din funcție a

persoanelor respective; va întreprinde măsurile necesare, conform legislației,

pentru a asigura numirea în funcțiile de demnitate publică de secretar general al

Guvernului, secretar de stat, șef și șef adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei

de Stat.

Astfel, au dedus că modificările operate prin Legea nr. 63 din 05 iulie 2019,

referitoare la statutul funcțiilor de secretar general al Guvernului, secretar general

de stat, secretar de stat, șef și șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de

Stat, nu sunt incidente persoanelor care au ocupat funcțiile menționate până la

adoptarea Legii citate, fiind aplicabile doar pentru viitor. Or, dispoziția art. XII al

Legii nr. 63 din 05 iulie 2019 reglementează procedura de eliberare din funcție a

funcționarilor publici indicați și cea de numire în funcțiile de demnitate publică de

secretar general al Guvernului, secretar general de stat, secretar de stat, șef și șef

adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, conform noilor reglementări.

Cu referire la caz, Completul de judecată a specificat că raporturile de

serviciu dintre funcționarul public și autoritatea publică, s-a născut sub imperiul

Legii nr. 158 din 04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public, conform hotărîrii Guvernului nr. 167 din 26 februarie 2018 cu privire la

numirea lui Gaidarji Fiodor în funcția de șef al Oficiului teritorial Comrat al

Cancelariei de Stat.

Prin urmare, întrucât modificările legislative intervenite prin Legea

nr.63/2019, au efecte pentru viitor și nu pot avea caracter retroactiv, astfel că nu

poate suprima condițiile raporturilor de serviciu constituite potrivit Legii nr. 158

din 04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public,

respectiv, autoritatea publică corect a aplicat în privința relațiilor de muncă cu

apelantul prevederile Legii nr. 158-XVI/2008 cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public.

Pe cale de consecință, instanța de apel a dedus că exercitarea atributelor de

funcții publică, inclusiv și încetarea raporturilor de serviciu trebuie să se bucure de

stabilitate. Or, atât nașterea, cât și încetarea raporturilor de serviciu, trebuie să fie

reglementată în mod unitar, spre a se evita discriminările ce se pot naște prin

existența unor proceduri diferențiate de acces la funcția de demnitate publică.

Astfel, se impune o unitate de reglementare în acest sens, orice derogare urmând a

fi justificată în mod obiectiv, rațional, temeinic și rezonabil.

Mai mult decât atât, în aprecierea Colegiului, o abordare diferită ar fi în

măsură să afecteze principiul accesului egal și efectiv la funcțiile de demnitate

publică, precum și ar putea fi discriminatoriu în raport cu terțele persoane care

doresc să acceadă la o funcții de demnitate publică. Or, în cazul în care ocuparea

funcției de demnitate publică are loc prin numire, temeiul legal al apariției

raportului de exercitare a funcției este actul de numire. Pentru ocuparea unor

funcții de demnitate publică prin numire se organizează concurs în condițiile legii.

Prin urmare, reieșind din prevederile Legii nr. 158 din 04.07.2008 cu privire

la funcția publică și statutul funcționarului public, în coraport cu circumstanțele de

10

fapt și înscrisurile anexate, Completul de judecată a conchis că Dispoziția nr.103-d

din 26 iulie 2019, în partea ce ține de preavizarea lui Gaidarji Fiodor a fost emisă

conform Legii incidente cazului și corespunde formalităților procedurale de

emitere a actului administrativ prevăzut de lege.

Instanțele ierarhic inferioare au apreciat critic argumentele apelantului-

reclamant, precum că temeiul de eliberare din funcție - art. 63 alin. (1) lit. c) din

Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, nu poate

interveni în speță deoarece funcția de șef al Oficiului teritorial Comrat, se regăsește

până la momentul de față, în statul de personal al oficiilor teritoriale ale

Cancelariei de Stat. Or actul normativ, Legea nr. 63/2019 pentru modificarea unor

acte legislative, art. XII alin.(3) lit. c) și e), a dispus lichidarea funcțiilor publice de

șef și șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, concomitent obligând

autoritatea executivă Guvernul, să asigure îndeplinirea procedurilor pentru

eliberarea din funcții a persoanelor respective, în sensul întreruperii raporturilor de

serviciu cu persoanele care dețineau funcții publice de conducere, lichidate, în

conformitate cu prevederile art.63 alin.(l) lit. c) din Legea nr. 158/2008.

Prin hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea

unor hotărâri ale Guvernului, în vigoare din 19 iulie 2019, s-au operat modificări la

Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale

Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845/2009, după cum

urmează: la punctul 5, primul alineat se completează cu cuvintele „și deține funcție

de demnitate publică”; - punctul 18 se abrogă. Prin pct.3 al Hotărârii nr.347/2019,

s-a stabilit că Cancelaria de Stat, în legătură cu lichidarea funcțiilor publice de

secretar general al Guvernului, secretar general de stat, secretar de stat, șef și șef

adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat și instituirea funcțiilor de

demnitate publică de secretar general al Guvernului, secretar de stat, șef și șef

adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat și a funcției publice de secretar

general al ministerului, va elabora dispozițiile/hotărârile Guvernului

corespunzătoare asigurării procedurii de preavizare și eliberare din funcție a

persoanelor ce ocupă aceste funcții, în corespundere cu normele art. 63 din Legea

nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Totodată, prin art. V din Legea nr.63/2019 a fost modificată Anexa la Legea

nr. 199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică, prin

completarea la final cu o poziție nouă, „Șef, șef adjunct al oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat, reprezentant al Guvernului în teritoriu”.

Iar, prin art. VI din Legea nr.63/2019 a fost modificată Anexa la Legea nr.

155/2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcțiilor publice, prin

excluderea la punctul 2 a textului „Șef/șef adjunct al oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat”.

Urmare a modificărilor legislative menționate supra, a fost lichidată funcția

publică de conducere de șef al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat și formată o

nouă funcție de demnitate publică de șef al oficiului teritorial al Cancelariei de

Stat, iar statul de personal a fost modificat.

În noul Stat de personal al oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat

la 23 iulie 2019, nu se regăsește „funcția publică de conducere de șef al oficiului

11

teritorial”, ci „funcția de demnitate publică de șef al oficiului teritorial”, care

reprezintă o altă funcție.

În această ordine de idei, Colegiul a concluziona că prezența unei norme

juridice care statuează expres că funcția publică de conducere de șef al oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat, este lichidată, Guvernul a fost obligat să asigure

încetarea raporturilor de serviciu cu persoanele care ocupau această funcție.

De asemenea a conchis că actele administrative contestate cuprind în mod clar

și transparent, motivarea legală și faptică, care a determinat adoptarea acestora, și

anume „în scopul executării art. XII alin.(3) lit. c) și e) din Legea nr. 63/2019

pentru modificarea unor acte legislative”.

În continuare, în partea criticilor aduse de apelant despre faptul că actul

administrativ de eliberare din funcție a acestuia, este unul necorespunzător,

deoarece decizia de eliberare din funcție a lui Gaidarji Fiodor urma să fie luată de

Guvern, prin votul majorității membrilor și nu printr-o dispoziție unipersonală a

Prim-ministrului, fiind viciată procedura de eliberare din funcție, Colegiul a reținut

că, potrivit pct. 153 din Regulamentul Guvernului, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.610 din 03 iulie 2018, dispozițiile Guvernului sunt acte cu caracter

organizatoric și de dispoziție, care se adoptă în cadrul ședințelor Guvernului și se

emit de către Prim-ministru. Dacă legea nu prevede altfel, dispozițiile Guvernului

se adoptă cu privire la numirea și revocarea din funcție și alte subiecte privind

personalul din ministere, alte autorități administrative centrale care țin de

competenta Guvernului.

Potrivit extrasului din procesul-verbal nr.25 al ședinței Guvernului Republicii

Moldova din 21 august 2019, în cadrul ședinței Guvernului a fost abordată

chestiunea cu privire la cadre, inclusiv și subiectul privind încetarea raporturilor de

serviciu cu apelantul Gaidarji Fiodor (f.d. 136, vol. I). Pe cale de consecință, s-a

atestat că actul administrativ individual contestat a fost adoptat colegial, la ședința

Guvernului și supus votului, fiind respectată procedura de emitere prevăzută de

Lege.

Prin urmare, Colegiul a rezumat că actele administrative contestate corespund

prevederilor legale în vigoare care-i reglementează legalitatea, iar pretențiile

acțiunii își pierd suportul de fapt și de drept, acestea fiind respinse.

Instanța de apel a stabilit că, în condițiile în care s-a constatat legalitatea

actelor administrative contestate care au stat la baza încetării raporturilor de

serviciu cu reclamantul Gaidarji Fiodor și s-a dispus respingerea pretenției privind

anularea actelor nominalizate, subsecvent au fost respinse și pretențiile

reclamantului privind reîncadrarea în muncă, în funcția deținută de șef al Oficiului

teritorial Comrat al Cancelariei de Stat; încasarea despăgubirii pentru perioada de

absență forțată de la muncă și încasarea prejudiciul moral, întrucât pretențiile

respective sunt nemijlocit legate de pretențiile de bază privind anularea actului

administrativ.

La 19 ianuarie 2022, avocatul Frumosu Nicolae, în interesele lui Gaidarji

Fiodor a depus la recurs împotriva deciziei din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, iar la 16 martie 2022 a prezentat motivarea recursului (f.d.118,124-138,

vol. II).

12

În susținerea cererii de recurs, a reiterat argumentele expuse la examinarea

cauzei în fond și în cererea de apel.

Referitor la decizia atacată, a menționat că instanța de apel a aplicat o lege ca

nu trebuia aplicată - Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public. Aplicarea legii care nu trebuia să fie aplicată este situația în care instanța

aplică o normă juridică care este străină de situația de fapt existentă în cazul dedus

judecății.

Consideră că legea care urma a fi aplicată la eliberarea din funcție a

reclamantului este Legea nr. 199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții

de demnitate publică, legea care din data de 19 iulie 2019 a devenit aplicabilă

raporturilor de serviciu exercitate în cadrul funcției de șef al oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat. Or, în primul rând, prevederile Legii nr. 63 din 05 iulie 2019

nu prevăd în cuprinsul acestora, că modificările operate la statutul funcțiilor vizate

sunt incidente doar persoanelor care vor ocupa funcțiile respective după adoptarea

legii date. Acest fapt nici nu rezultă din interpretarea acestor prevederi, în al doilea

rând, abordarea instanței de apel conduce la ultraactivitatea prevederilor legale

abrogate/modificate prin actele normative care au condus la modificarea statutului

funcției de șef al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, iar în al treilea rând, în

speță nu invocă necesitatea aplicării retroactive a Legii nr. 63/2019 (după cum în

mod greșit le este imputat de către instanța de apel), ci despre aplicarea imediată a

acestei legi (principiul aplicării imediate a legii noi).

Astfel, prevalându-se de faptul că la momentul respectiv reclamantul activa în

funcția de șef al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, normele de drept intrate

în vigoare, conform art. 7 alin. (2) Cod civil, au devenit aplicabile raporturilor

juridice dintre reclamant și Guvernul Republicii Moldova, implicit schimbând

statutul funcției deținute de recurent, ceea ce de fapt constituie o aplicare corectă a

legii civile în timp.

De asemenea, recurentul consideră că a condus la soluționarea greșită a cauzei

și constatarea, de către instanța de apel, a întrunirii tuturor condițiilor pentru

eliberarea din funcție a recurentului.

În explicarea poziției a menționat că în mod ipotetic, dacă s-ar admite că

relațiilor de serviciu ale recurentului, la data emiterii actului contestat, urmează a fi

aplicate prevederile Legii nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, atunci și în acest caz, Dispoziția Guvernului nr. 156-d din

21.08.2019, este ilegală. Din conținutul art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea cu privire

la funcția publică și statutul funcționarului public, rezultă că temeiul respectiv de

eliberare intervine în 2 situații distincte: autoritatea publică reduce statul de

personal; autoritatea publică lichidează funcția publică. Coroborând textul

dispoziției contestate cu prevederile Legii nr. 63 din 5 iulie 2019 pentru

modificarea unor acte legislative, în special art. XII din această lege, conchide că

eliberarea recurentului din funcție, a intervenit anume ca urmare a lichidării

funcției publice. Cu toate acestea, pentru a putea fi aplicate prevederile art. 63 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, și anume eliberarea ca urmare a lichidării funcției publice,

legiuitorul a prescris, în mod imperativ, întrunirea a 3 condiții cumulative: 1)

lichidarea funcției publice; 2) intrarea în vigoare a noului stat de personal; 3) în

13

noul stat de personal să nu se mai regăsească funcția ocupată de funcționarul

public. Cu alte cuvinte, pentru a putea elibera funcționarul public din funcție, în

mod legal, nu este suficient ca funcția respectivă să se lichideze, ci în mod

obligatoriu, în noul stat de personal, nu trebuie să se mai regăsească funcția

respectivă.

Cu referire la modificarea statelor de personal, instanța de apel a menționat că

acestea au fost modificate, fiind astfel aprobat, de către Secretarul general al

Guvernului, la data de 23.07.2019, un nou stat de personal.

Concluzia instanței a fost supusă criticii de recurent, dat fiind faptul că în

conformitate cu pct. 17 din Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009

cu privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat, structura și efectivul- limită

ale oficiului sunt aprobate prin hotărâre de Guvern, iar Anexele 2 și 3 din actul

normativ respectiv, legiferează structura și statele de personal ale Oficiilor

teritoriale ale Cancelariei de Stat, precum și lista oficiilor teritoriale raportate la

unitățile teritorial administrative. Prin urmare, înscrisul la care face trimitere

instanța de apel nu este în măsură să modifice statul de personal al oficiilor

teritoriale ale Cancelariei de Stat, or modificarea acestuia poate opera doar prin

hotărâre de Guvern.

Consideră imperios de adăugat faptul că în esență, funcția de șef al oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat, nu a fost lichidată, dar i-a fost schimbat statutul,

din funcție publică în funcție de demnitate publică, iar schimbarea statutului

funcție nu este temei de eliberare a funcționarului public din funcție.

A mai precizat în cazul lichidării funcției publice, autoritatea publică, la caz,

Cancelaria de Stat nu poate să înființeze posturi similare timp de un an de la

lichidare. Contrar celor expuse, în statul de personal al Cancelariei de Stat a

Republicii Moldova, se regăsește funcția de șef al Oficiului teritorial Comrat al

Cancelariei de Stat. Mai mult ca atât, prin Dispoziția Guvernului nr. 228-d din

09.10.2019, în funcția deținută anterior de reclamant a fost numită o altă persoană,

în concret Piotr Manol. Prin urmare, este absolut indubitabil că funcția de șef al

oficiului teritorial Comrat al Cancelariei de Stat nu a fost lichidată, dar este

exercitată în continuare de o altă persoană.

Ce ține de constatarea faptul că funcția de demnitate publică de șef al oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat, este o funcție nouă, a precizat că elementele care

diferențiază o funcție de alta sunt: denumirea funcție (un element mai mult formal),

dar în principal, atribuțiile și responsabilitățile acestei funcții. Astfel, funcția

indicată în statul de personal pretins modificat și exercitată la momentul de față de

către Piotr Manol, are aceeași denumire cu funcția deținută anterior de recurent -

șef al oficiului teritorial Comrat al Cancelariei de Stat, dar și atribuții identice.

Un alt temei de casare a deciziei instanței inferioare, invocat rezidă în faptul

că instanța de apel nu a aplicat o lege care trebuia să fie aplicată - art. 31 și art. 118

alin. Cod administrativ. Curtea de Apel Chișinău a făcut abstracție de prevederile

art. 118 Cod administrativ, prevederi ce reglementează obligativitatea motivării

complete a actului administrativ, iar omisiunea motivării în fapt a actului contestat

și descrierea procedurii administrative, în pofida reglementărilor legale exprese, a

rămas nesancționată.

14

Alt argument invocat de către partea recurentă se referă la eliberarea lui

Gaidarji Fiodor din funcție printr-un act administrativ necorespunzător. Intimatul,

pe parcursul examinării pricinii, a susținut că în speță trebuiau a fi aplicate

prevederile pct. 153 din Regulamentul Guvernului, în detrimentul celor legiferate

la pct. 5 din Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009 cu

privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat, pe motiv că Regulamentul

Guvernului este un act normativ mai nou, respectiv prin intrarea în vigoare a

acestuia, s-au abrogat tacit prevederile contrare din Hotărârea Guvernului nr. 845

din 18 decembrie 2009 cu privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat.

Referitor la aceste afirmații, recurentul a precizat că și acestea nu pot fi

reținute, or redacția actuală a pct. 5 din Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr.

845 din 18 decembrie 2009 cu privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat a

intrat în vigoare la data de 19.07.2019, prin hotărârea de Guvern nr. 347 din

18.07.2019, iar cea a pct. 153 din Regulamentul Guvernului, a intrat în vigoare la

data de 04.07.2018. Prin urmare, în speță, legea mai nouă este pct. 5 din Anexa nr.

1 din Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009 cu privire la oficiile

teritoriale ale Cancelariei de Stat, prevedere care prescrie eliberarea din funcție a

recurentului prin Hotărâre de Guvern.

Suplimentar, a menționat că această eroare a Guvernului Republicii Moldova,

nu este una formală, care ține doar de denumirea actului administrativ adoptat.

Conform art. 36 alin. (2) din Legea nr. 136/2017 cu privire la Guvern hotărârile se

contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii în aplicare a acestora și/sau

care sunt responsabili de domeniile de activitate care intră parțial sau integral în

obiectul de reglementare al actului contrasemnat. Din conținutul Dispoziției nr.

156-d din 21.08.2019, se observă că aceasta nu a fost contrasemnată, ceea ce

presupune că chiar dacă s-ar admite că autoritatea publică a comis doar o greșeală

formală, care ține de denumirea actului emis (dispoziție în loc de hotărâre),

procedura de emitere a actului nu a fost respectată, prin urmare existând și un viciu

procedural.

Instanța de apel nu s-a expus asupra argumentului că înainte de emiterea unui

act administrativ individual defavorabil pentru un participant sau înainte de

respingerea unui act administrativ individual favorabil, participantul are dreptul să

fie audiat în legătură cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul ce urmează

a fi emis.

Recurentul mai pretinde că este subiectul discriminării pe criteriu de

apartenență politică.

În cauzele de concediere a persoanelor pe motive politice, face referire la

jurisprudența Curții din cauza Redfearn împotriva Regatului Unit (nr. 47335/06, 6

noiembrie 2012). Astfel, Curtea a susținut că partidele politice sunt o formă de

asociere esențială pentru buna funcționare a democrației și, având în vedere

importanța democrației în sistemul Convenției, Curtea a considerat că un sistem

juridic care permite concedierea numai pe motivul apartenenței salariatului la un

partid politic, prezintă un potențial abuz, fapt incompatibil cu art. 11 din CEDO.

La, caz, s-a indicat asupra încălcării art. 6, 8, 11 și 14 și art. 1 Protocolul 1 din

Convenția europeană pentru drepturile omului.

15

Solicită admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 21 decembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău și emiterea unei noi decizii privind admiterea

acțiunii.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 21 decembrie 2021

(f.d.98,99-114, vol. II).

Dispozitivul deciziei a fost expediat prin intermediul poștei electronice la 29

decembrie 2021 (f.d.117, vol. II).

La 19 ianuarie 2022, avocatul Frumosu Nicolae, în interesele lui Gaidarji

Fiodor, a depus la recurs împotriva deciziei din 21 decembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău (f.d.118, vol. II).

Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău a fost recepționată de

reprezentantul recurentului la 09 martie 2022 (f.d.121, vol.II), iar de către recurent

la 17 martie 2022 (f.d.123, vol.II)), la 16 martie 2022, avocatul Frumosu Nicolae,

în interesele lui Gaidarji Fiodor, a depus recurs motivat (f.d. 124-138, vol.II).

Astfel, recursul depus la 19 ianuarie 2022 și motivarea recursului depusă la 16

martie 2022, sunt în termen.

La 14 aprilie 2022, în adresa intimatului și persoanelor terțe a fost expediată

copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței. Până la

momentul examinării cauzei, nici o referință de către participanți nu a fost

prezentată (f.d.141).

Examinând temeiurile invocate în recurs, în raport cu materialele cauzei,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2)

din art.246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al

temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței

16

de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art.245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă

a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea

oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și

a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

17

declara inadmisibil recursul depus de avocatul Frumosu Nicolae, în interesele lui

Gaidarji Fiodor.

În conformitate cu art.230 și art.246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de avocatul Frumosu Nicolae, în interesele lui Gaidarji

Fiodor, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

18