2ra-192/22 — incasarea datoriei, dobinzii de intirziere

2ra-192/22 — incasarea datoriei, dobinzii de intirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-192/2022

2-18171338-01-2ra-11022022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (E. Galușceac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu)

D E C I Z I E

08 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Ion Vlad, reprezentat de avocatul Ion

Negura,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ion

Vlad împotriva Elenei Grosu, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere

Limitată „Leitcom Plus”, în proces de insolvabilitate, cu privire la încasarea

datoriei și dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei din 21 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 09 iunie 2018, prin intermediul oficiului poștal, Ion Vlad a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Elenei Grosu, solicitând repunerea în termen a

acțiunii, încasarea de la Elena Grosu a datoriei în mărime de 15 000 dolari SUA în

baza contractului de împrumut, dobânzii de întârziere în sumă de 9233,63 dolari

SUA și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 2-6, 21, vol. I).

În motivarea acțiunii Ion Vlad a indicat că, în baza contractului de împrumut

încheiat la 14 ianuarie 2013 a transmis întreprinderii SRL „Leitcom Plus” suma de

15 000 dolari SUA.

Reclamantul a menționat că, prin recipisa din 14 ianuarie 2013, Elena Grosu a

garantat executarea obligațiilor de către SRL „Leitcom Plus” privind restituirea

împrumutului și achitarea dobânzilor lunare. Mai mult, tranzacția de împrumut a

avut loc nemijlocit între Ion Vlad și Elena Grosu, care de fapt a solicitat

împrumutul, a prezentat contractul de împrumut din 14 ianuarie 2013, semnat și pe

care a fost aplicată ștampila de către administratorul Trifon V., a întocmit recipisa

de garanție și a primit banii în sumă de 15 000 dolari SUA.

Conform pct. 1.1 al contractului de împrumut și a recipisei de garanție din

aceiași dată, SRL „Leitcom Plus” și Elena Grosu și-au asumat obligația să achite

lunar dobândă contractuală în sumă de 400 dolari SUA. Totodată, potrivit pct. 3.1,

contractul intră în vigoare de la data semnării până la 10 iunie 2014, iar în caz că

1

nu sunt obiecții contractul se prelungește automat încă pentru 1 an, adică până la

10 iunie 2015.

Reclamantul a relevat că, până la 10 iunie 2014, Elena Grosu a achitat toate

plățile lunare cu titlu de dobândă contractuală în sumă de 400 dolari SUA, astfel

având în vedere că la 10 iunie 2014 ambele părți nu au înaintat obiecții privitor la

modul de executare a contractului, iar SRL „Leitcom Plus” împreună cu garantul

Grosu Elena au achitat dobândă de 400 dolari SUA lunar, fiind de bună credință, a

fost prelungit contractul pentru încă un an calendaristic, până la 10 iunie 2015.

Reclamantul a notat că, din motive neîntemeiate, la termenul de scadență 10

iunie 2015, SRL „Leitcom Plus” și garantul executării obligației Grosu Elena nu

și-au executat obligația de rambursare a împrumutului contractat și au refuzat

achitarea dobânzii pentru toată perioada folosirii împrumutului de 15 000 dolari

SUA.

Având în vedere că a expirat termenul pentru care a fost încheiat contractul,

cât și termenul de un an stabilit suplimentar, dar și neachitarea dobânzii aferente de

400 dolari SUA lunar, reclamantul a expediat la 21 aprilie 2016 în adresa SRL

„Leitcom Plus” și Elenei Grosu notificare, prin care le-a solicitat rambursarea

împrumutului de 15 000 dolari SUA și dobânda lunară.

Reclamantul a menționat că procedura prealabilă de soluționare a litigiului a

eșuat, având în vedere că, SRL „Leitcom Plus” a refuzat să recepționeze

notificarea, iar alte date de contact despre existența acestora nu sunt, iar în ceea ce

privește garantul Elena Grosu aceasta a refuzat să restituie suma de 15 000 dolari

SUA primită personal de la Ion Vlad.

Reclamantul a susținut că, efectuând o investigație a situației economice a

SRL „Leitcom Plus” a constatat că, potrivit informației de pe portalul Curții de

Apel Chișinău și Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, SRL „Leitcom Plus” a fost

lichidată în urma intentării procesului de insolvabilitate, iar Ion Vlad nici nu a fost

informat despre acest fapt. În aceste condiții reclamantul Ion Vlad s-a adresat cu

plângere la Procuratura municipiului Chișinău, oficiul Rîșcani, prin care a denunțat

faptele de înșelăciune și escrocherie a SRL „Leitcom Plus” și Elenei Grosu, fiind

pornită urmărirea penală în baza art. 190 alin. (5) din Codul penal, Elena Grosu

având statutul de învinuit. În prezent, urmărirea penală este în desfășurare, fiind

efectuate acțiuni de urmărire penală, expertiza suplimentară a unor înscrisuri.

Reclamantul a indicat că, perioada de calcul a dobânzii de întârziere pentru

suma restantă de 15 000 dolari SUA este de la 10 iunie 2015 până la 10 iunie 2018,

adică 1097 zile, ceea ce constituie suma de 9233,63 dolari SUA.

Reclamantul consideră că, suma totală care urmează a fi achitată din contul

Elenei Grosu în beneficiul său în rezultatul neexecutării obligațiilor și întârzierii pe

o perioadă de 3 ani constituie suma de 24 233,63 dolari SUA.

La 24 ianuarie 2019, Ion Vlad a depus cerere de concretizare, prin care

pretențiile și temeiul acțiunii au rămas neschimbate, fiind concretizate motivele

acțiunii, anume faptul că împrumutul de 15 000 de dolari SUA a fost obținut de

Elena Grosu și nu de către SRL „Leitcom Plus”, toate negocierile fiind purtate

nemijlocit între Ion Vlad și Elena Grosu. La fel, au fost comunicate date referitor la

cauza penală intentată în baza art. 190 alin. (4) din Codul penal (f.d.46-48, vol. I).

Elena Grosu reprezentantă de avocatul Corneliu Chiselița a depus cerere

privind excepția de tardivitate, prin care a solicitat în temeiul art. 1861 alin. (1)-(3)

din Codul de procedură civilă, respingerea acțiunii depuse de Ion Vlad ca fiind

tardivă (f.d.37-40, vol. I).

2

Prin încheierea din 04 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost declinată competența Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani în favoarea

completului specializat în materie civilă din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru (f.d.45, vol. I).

Prin încheierea din 03 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost respinsă cererea de repunere în termen a acțiunii înaintată de Ion Vlad,

reprezentat de avocatul Ion Negura și cererea privind excepția de tardivitate

înaintată de Elena Grosu, reprezentantă de avocatul Corneliu Chiselița (f.d.107-

111, vol. I).

Prin încheierea protocolară din 07 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, a fost atras în calitate de intervenient accesoriu SRL „Leitcom Plus”

în proces de insolvabilitate (f.d.158, vol. I).

Prin hotărârea din 15 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost admisă integral acțiunea.

S-a încasat din contul Elenei Grosu în beneficiul lui Ion Vlad suma de 15 000

dolari SUA cu titlu de datorie, suma de 9233,63 dolari SUA cu titlu de dobândă de

întârziere, taxa de stat în mărime de 12221 de lei și suma de 10 000 de lei cu titlu

de cheltuieli pentru asistență juridică (f.d. 206, 213-221, vol. I).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a stabilit că Grosu Elena prin recipisa din

14 ianuarie 2013 a garantat îndeplinirea obligațiunilor de efectuare a plății conform

contractului de împrumut din 14 ianuarie 2013, semnat de SRL „Leitcom Plus” și

Vlad Ion în ceea ce privește împrumutul în sumă de 15 000 dolari SUA pe termen

de până la 10 iunie 2014 și efectuarea plăților de achitare lunară a dobânzii în sumă

de 400 dolari SUA, indicând că în cazul neîndeplinirii contractului respectiv își

asumă întoarcerea banilor împrumutați.

La fel, s-a constatat că la data de 14 ianuarie 2013, între Vlad Ion și SRL

„Leitcom Plus” a fost încheiat un contract de împrumut potrivit căruia Ion Vlad a

împrumutat SRL „Leitcom Plus” suma de 15000 dolari SUA pe termen de până la

10 iunie 2014 cu achitarea dobânzilor lunare în mărime de 400 dolari SUA.

Însă, potrivit Raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-140 din 10

aprilie 2019, întocmit de Centrul Tehnico-Criminalistic și Expertize Judiciare la

solicitarea Șefului SUP al IP Rîșcani în cadrul cauzei penale nr. 2017020640, s-a

constatat că semnătura „Trifon V” plasată în rubrica „Директор_Трифон В.” din

„Contractul de împrumut din 14 ianuarie 2013”, în litigiu, a fost efectuată nu de

către cet. Tifon Vladimir Gheorghe, dar de o terță persoană.

Din procesul-verbal de confruntare din 20 octombrie 2017 s-a stabilit că

Grosu Elena a semnat personal recipisa din 14 ianuarie 2013, banii împrumutați

fiind destinați pentru Todorovici Valeriu, care a venit cu ideea de a semna

contractul de împrumut cu SRL „Leitcom Plus”, și din motiv că Vlad Ion nu

cunoștea de firma SRL „Leitcom Plus”, personal a garantat obligația contractuală.

Totodată, ultima a comunicat că la acel moment Todorovici Valeriu avea deja

datorii rezultate din obligațiuni contractuale cu Vlad Ion, iar pentru a primi un alt

împrumut a propus modalitatea respectivă de împrumut.

Judecând cauza în fond, prima instanță a constatat că contrar condițiilor

recipisei din 14 ianuarie 2013, în coroborare cu prevederile art. art. 512, 514 din

Codul civil (în redacția în vigoare până la 01.03.2019), Elena Grosu nu și-a onorat

obligațiile asumate și nu a restituit suma împrumutului primit, respectiv instanța de

judecată a considerat întemeiată pretenția privind încasarea datoriei în sumă de 15

000 dolari SUA.

3

De asemenea, instanța de judecată a concluzionat în privința temeiniciei

pretenției cu privire la încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 9233,63 dolari

SUA potrivit art. 619 din Codul civil, conform calcului prezentat pentru perioada

10 iunie 2015 până la 10 iunie 2018.

Având în vedere faptul că reclamantul Ion Vlad la depunerea acțiunii, a

suportat cheltuieli de judecată prin achitarea taxei de stat în cuantum de 12 221 lei,

în conformitate cu art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța a dispus

încasarea sumei respective de la Elena Grosu.

Prin prisma prevederilor art. 96 alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă,

a fost admisă pretenția privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică suportate

de către reclamant, fiind încasată din contul Elenei Grosu în beneficiul lui Ion Vlad

suma de 10 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică care în opinia instanței

au fost reale, necesare și rezonabile.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 18 februarie 2021 prin

intermediul oficiului poștal, Elena Grosu, reprezentată de avocatul Corneliu

Chiselița au declarat apel nemotivat, ulterior la 03 iunie 2021, a prezentat

motivarea apelului, prin care a solicitat casarea hotărârii din 15 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi de

respingere integrală a acțiunii (f.d. 211, 212, 234-240, vol. I).

Prin decizia din 21 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de către avocatul Corneliu Chisilița în interesele Elenei Grosu.

S-a casat hotărârea din 15 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru și încheierea din 03 februarie 2020 și a fost pronunțată hotărâre nouă prin

care cererea de chemare în judecată înaintată de Ion Vlad împotriva Elenei Grosu,

intervenient accesoriu SRL „Leitcom Plus” în proces de insolvabilitate, cu privire

la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată, a fost

respinsă ca tardivă (f.d.11,12-27, vol. II).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că, în cererea de chemare

în judecată depusă de Ion Vlad la data de 11 iunie 2018 împotriva Elenei Grosu cu

privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată,

pârâta Elena Grosu a fost atrasă în proces in calitate de fidejusor/garant al

executării obligației de împrumut, pe când în cererea de concretizare înaintată de

către Ion Vlad la data de 24 ianuarie 2019, Elena Grosu a fost atrasă în proces în

calitate de pârâta/debitor la contractul de împrumut.

La acest capitol, instanța de apel a conchis că, dacă în cererea inițială Ion

Vlad a statuat că pârâta are calitate de garant (fidejusor) și fiind invocată excepția

de tardivitate, i-a schimbat calitatea în debitor, respectiv în apărarea dreptului său

nu împotriva garantului executării obligației, dar a debitorului obligației, a depus

acțiunea concretizată la data de 24 ianuarie 2019, termenul de scadență a obligației

principale fiind data de 10 iunie 2015. Drept urmare, rezultă că reclamantul a

înaintat acțiunea în instanța de judecată omițând termenul general de prescripție de

3 ani de zile din moment ce a cunoscut de nașterea dreptului la acțiune față de

debitorul obligației, drept, care s-a prescris la data de 11 iunie 2018.

Instanța de apel a subliniat că, cererea de modificare a obiectului acțiunii

depusă la data de 24 ianuarie 2019 prin care a solicitat încasarea sumei de 15000

dolari SUA de la Grosu Elena, a fost depusă cu încălcarea termenului prevăzut

legislația în vigoare, astfel, reclamantul a omis termenul de adresare în instanță de

judecată cu aproximativ 7 luni.

4

La 05 ianuarie 2022, Ion Vlad, reprezentat de avocatul Ion Negura, a declarat

recurs împotriva deciziei din 21 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea deciziei contestate cu adoptarea unei decizii noi privind

menținerea hotărârii din 15 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

(f.d. 32-37, vol. II).

În motivarea recursului Ion Vlad, reprezentat de avocatul Ion Negura, a

reiterat argumentele indicate în cererea de chemare în judecată. Suplimentar

invocând că, circumstanțele din cadrul cauzei penale că, contractul de împrumut a

fost falsificat, la 24 ianuarie 2019 reclamantul Ion Vlad a depus cerere de chemare

în judecată concretizată prin care pretențiile și temeiul acțiunii au rămas

neschimbate, fiind modificate/concretizate doar motivele cererii de chemare în

judecată și anume faptul că împrumutul de 15 000 dolari SUA a fost obținut de

Elena Grosu și nu de SRL „Leitcom Plus”, toate negocierile și înțelegerile au fost

purtate nemijlocit între Ion Vlad și Grosu Elena, la fel au fost menționate date cu

privire la cauza penală intentată în baza art. 190 alin. (4) din Codul penal pe

numele Elenei Grosu. La fel, a fost păstrată solicitarea de repunere în termen a

acțiunii deoarece din cauza falsei reprezentări și a falsificării contractului de

împrumut de către Elena Grosu, reclamantul Ion Vlad a fost dus în eroare și astfel

nu a putut să-și valorifice dreptul la înaintarea acțiunii în termeni restrânși.

În opinia recurentului, instanța de apel eronat a ajuns la concluzia de a adopta

o soluție nouă pe caz de respingere a acțiunii înaintată de Ion Vlad ca fiind tardivă.

Or, la momentul înaintării acțiunii în instanța de judecată, 09 iunie 2018, Ion Vlad

nu cunoștea despre faptul ca contractul de împrumut este fals, dar cu toate acestea

Elena Grosu a fost atrasă în proces în calitate de pârât/debitor în temeiul art. art.

867, 868, 871 și 872 din Codul civil (în vigoare până la modificările legislative din

01.03.2019), iar reclamantul Vlad Ion a concretizat acțiunea la 24 ianuarie 2019, în

urma rezultatelor și informațiilor obținute din cauza penală pornită în baza art. 190

alin. (4) din Codul penal, unde Elena Grosu are statut de învinuit, astfel, cunoscând

deja despre falsificarea contractului de împrumut și-a concretizat unele

circumstanțe de fapt invocate în acțiune, însă au rămas neschimbate calitatea de

pârât/debitor și temeiul acțiunii rezultat din art. art. 867, 868, 871 și 872 din Codul

civil (în vigoare până la modificările legislative din 01.03.2019), respectiv instanța

de apel eronat a interpretat normele de drept material și nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată, fapt ce a dus la

adoptarea unei soluții ilegale pe caz.

La 11 februarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de

la data primirii scrisorii (f.d. 50, vol. II).

Prin referința depusă la 13 mai 2022, Elena Grosu a solicitat declararea

inadmisibilă a recursului depus de Ion Vlad împotriva deciziei din 21 septembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.56-58, vol. II).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Din materialele cauzei rezultă că decizia din 21 septembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată părților la 23 noiembrie 2021, prin intermediul

poștei electronice (f.d. 28-29, vol. II).

5

Prin urmare, Colegiul constată că recursul declarat de Ion Vlad, reprezentat de

avocatul Ion Negura la 05 ianuarie 2022, împotriva deciziei instanței de apel din 21

septembrie 2021 este depus în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin încheierea din 18 mai 2022 a Curții Supreme de Justiție a fost considerat

admisibil recursul declarat de către avocatul Ion Negura în interesele lui Ion Vlad,

împotriva deciziei din 21 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și transmis

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție pentru a fi examinat în fond, pentru data de 08 iunie 2022 (f.d. 63, vol.

II).

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Astfel, Colegiul lărgit a decis inoportună invitarea acestora, întrucât

argumentele expuse în cererea de recurs și referință au fost formulate cu suficientă

precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată,

toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și

soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență,

recurentul și intimatul au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat

audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen

și alții v. Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson v. Suedia, 12 aprilie

2012, parag. 66, 72, Pönkä v. Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

Verificând legalitatea deciziei contestate, prin prisma argumentelor invocate

și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și procedural

aplicabile la soluționarea litigiului dat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră întemeiat recursul

declarat de către Ion Vlad, reprezentat de avocatul Ion Negura, care urmează a fi

admis, cu casarea integrală a deciziei din 21 septembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din considerentele

ce succed.

În temeiul art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

6

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. a), c) și alin. (4) din Codul de

procedură civilă, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Colegiul lărgit constată că, la 09 iunie 2018, prin intermediul oficiului poștal,

Ion Vlad a depus cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Grosu,

intervenient accesoriu SRL „Leitcon Plus”, concretizată la 24 ianuarie 2019,

solicitând repunerea în termen a acțiunii, încasarea de la Elena Grosu a datoriei în

mărime de 15 000 dolari SUA conform contractului de împrumut, dobânzii de

întârziere în mărime de 9233,63 dolari SUA și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 03 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost respinsă cererea de repunere în termen a acțiunii înaintată de Ion Vlad,

reprezentat de avocatul Ion Negura și cererea privind excepția de tardivitate

înaintată de Elena Grosu, reprezentantă de avocatul Corneliu Chiselița (f.d.107-

111, vol. I).

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, Judecătoria Chișinău, sediul

centru prin hotărârea pronunțată la 15 februarie 2020 a admis integral acțiunea.

Judecând apelul declarat de către avocatul Corneliu Chisilița în interesele

Elenei Grosu, instanța de apel a admis apelul, a casat hotărârea din 15 februarie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și încheierea din 03 februarie 2020 și a

emis o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca tardivă (f.d.11,12-27, vol.

II).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție analizând materialele dosarului în coraport cu normele juridice

ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că instanța de apel

neîntemeiat a decis respingerea acțiunii înaintată de Ion Vlad, ca fiind depusă cu

omiterea nejustificată a termenului de adresare în instanța de judecată.

În acest sens, Colegiul menționează că temei pentru înaintarea cererii de

chemare în judecată a reclamantului Ion Vlad a servit recipisa din 14 ianuarie

2013, în baza căreia Elena Grosu a garantat îndeplinirea obligațiunilor de efectuare

a plății conform contractului de împrumut din 14 ianuarie 2013 încheiat între SRL

„Leitcom Plus” și Vlad Ion privind împrumutul în sumă de 15000 dolari SUA pe

termen de până la 10 iunie 2014 și achitarea lunară a dobânzii în sumă de 400

dolari SUA, indicând că în cazul neîndeplinirii contractului respectiv își asumă

întoarcerea banilor împrumutați (f.d. 185, vol. I).

Potrivit pct. 3.1 din contractul de împrumut din 14 ianuarie 2013 încheiat între

SRL „Leitcom Plus” și Vlad Ion, contractul intră în vigoare de la data semnării

7

până la 10 iunie 2014, iar în caz că nu sunt obiecții contractul se prelungește

automat încă pentru 1 an, adică până la 10 iunie 2015.

Distinct de aceste constatări, instanța de recurs reține că la judecarea cauzei în

fond în cadrul ședinței de judecată din 12 noiembrie 2019 (f.d.94, vol. I),

reprezentantul reclamantului, avocatul Ion Negură a susținut că, atât în cererea de

chemare în judecată depusă la 09 iunie 2018, cât și în cererea concretizată din 24

ianuarie 2019, se solicită în temeiul art. art. 867, 868, 871, 872 din Codul civil (în

redacția în vigoare până la 01.03.2019), încasarea datoriei de la Elena Grosu,

deoarece anume dânsa a beneficiat de suma de 15 000 dolari SUA având calitatea

de împrumutător.

Instanța de apel preluând argumentul apelantei, eronat a conchis că, dacă în

cererea inițială Ion Vlad a statuat că pârâta are calitate de garant (fidejusor) și fiind

invocată excepția de tardivitate, i-a schimbat calitatea în debitor, respectiv în

apărarea dreptului său, nu împotriva garantului executării obligației, dar a

debitorului obligației, a depus tardiv acțiunea concretizată la data de 24 ianuarie

2019, termenul de scadență a obligației principale fiind data de 10 iunie 2015.

Cu referire la art. 60 alin. (21) și (3) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs reține că instanța de apel greșit a concluzionat că acțiunea concretizată la 24

ianuarie 2019, prin care Ion Vlad a solicitat tot în temeiul art. art. 867, 868, 871,

872 din Codul civil (în redacția în vigoare până la 01.03.2019) încasarea de la

Grosu Elena a datoriei de 15 000 dolari SUA în baza contractului de împrumut,

dobânzii de întârziere în sumă de 9233,63 dolari SUA, este depusă cu depășirea

termenului general de prescripție de 3 ani, în condițiile în care faptul concretizării

motivelor în cererea de chemare în judecată în faza de pregătire a cauzei este un

drept al reclamantului și nu constituie o acțiune nouă.

Potrivit dispozițiilor art. 267 alin. (1) din Codul civil (în redacția în vigoare

până la 01.03.2019), termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și

apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este

de 3 ani.

Iar conform art. 272 alin. (1) din Codul civil (în redacția în vigoare până la

01.03.2019), termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii

dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau

trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

În situația descrisă și prin prisma normelor legale citate supra, Colegiul lărgit

constată că reclamantul s-a adresat în instanța de judecată cu acțiune la 09 iunie

2018, prin intermediul oficiului poștal, respectiv termenul de 3 ani prevăzut de art.

267 alin. (1) din Codul civil în coroborare cu art. 272 alin. (1) din Codul civil, în

interiorul căruia reclamantul își poate înainta acțiunea a început să curgă din data

de 10 iunie 2015 și expiră pe data de 10 iunie 2018.

Constatările expuse mai sus denotă netemeinicia concluziei instanței de apel

privind respingerea acțiunii ca tardivă, fiind evident că cererea de chemare în

judecată depusă de către Ion Vlad la 09 iunie 2018, prin intermediul oficiului

poștal, este în interiorul termenului de prescripție extinctivă.

Mai mult, circumstanțele descrise denotă faptul că instanța de apel nu a

preluat decât argumentele apelantului, fără a le verifica prin prisma normelor de

drept material și procedural pertinente.

Ținând cont de cele expuse, se impune admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău or,

instanța de apel nu s-a expus cu privire la fondul cererii de apel depusă de către

8

Elena Grosu, împrejurare ce face imposibil verificarea temeiniciei și legalității

hotărârii atacate de către instanța de recurs.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat o

eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite

prezenta cauză civilă spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Totodată, la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și reexaminând cauza, să respecte exigențele stabilite la art. art. 239-

241 din Codul de procedură civilă, să țină cont probele administrate pe dosar,

circumstanțele specifice de fapt pentru raportul litigios existent între părți și, în

dependență de situația stabilită, în coroborare cu normele de drept material și

procedural care reglementează raportul juridic concret, să adopte o hotărâre legală

și întemeiată.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Ion Vlad, reprezentat de avocatul Ion Negura.

Se casează integral decizia din 21 septembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ion

Vlad împotriva Elenei Grosu, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere

Limitată „Leitcom Plus”, în proces de insolvabilitate, cu privire la încasarea

datoriei și a dobânzii de întârziere, și se trimite cauza spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Mariana Pitic

Victor Burduh

9