2ra-369/22 — incasarea drepturilor salariale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea drepturilor salariale
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilitatii recursului, recurs impotriva incheierii depus dupa expirarea termenului prevazut de lege
2ra-369/22 — incasarea drepturilor salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-369/2022
2-19094367-01-2ra-05042022
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (O. Parfeni)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Pahopol, I. Cotruță, O. Cojocaru)
Î N C H E I E R E
08 iunie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecători Mariana Pitic
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Boris Ochișor,
reprezentat de avocatul Andrian Cotună,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Boris Ochișor
împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata
Națională” cu privire la încasarea drepturilor salariale,
împotriva deciziei din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă :
La 26 aprilie 2019, Boris Ochișor, reprezentat de avocatul Andrian Cotună a
depus cerere de chemare în judecată (ulterior concretizată) împotriva ÎS „Centrul de
pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională” cu privire la încasarea penalității
legale de 63 855 de lei, dobânzii de întârziere de 38 305,70 de lei, compensației de
3 733,50 de lei, premiilor de 13 125 de lei și 41 613,06 de lei, penalității (aferente
premiilor) în sumă de 29 558,55 de lei, compensației (aferente premiilor) în sumă de
1 930,20 de lei și cheltuieli de judecată sub forma de asistență juridică în cuantum
de 7 000 de lei (f.d. 95-91; 128-131; 196-199 vol. I).
În motivarea acțiunii a indicat că, prin ordinul nr. 42p din 23 noiembrie 2015,
Boris Ochișor a fost angajat la ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata
Națională” în funcția de director comercial, conform contractului individual de
muncă nr. 29/15, cu un salariu lunar de funcție în mărime de 8 500 de lei în condițiile
unei durate normale a timpului de muncă de 40 ore pe săptămână.
A relatat că ulterior, prin acorduri adiționale, salariul lunar de funcție a fost
majorat până la 13 125 de lei, inclusiv cu achitarea premiilor, plăților de stimulare
și concedii.
Din februarie 2017, ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata
Națională” a început să acumuleze datorii salariale față de reclamant, ajungând la
sfârșitul anului 2017 la o datorie totală de 64 193,84 de lei.
În anul 2018, ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”
avea o datorie salarială de 124 151,41 de lei.
A indicat că, datoria invocată de angajator era vădit redusă or, prin ordinul
nr. 29 din 24 aprilie 2018 a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata
Națională”, s-a acordat un premiu în mărime de 100% din salariul de funcție, iar prin
ordinul nr. 49 din 5 iulie 2018, s-a acordat o recompensă suplimentară în mărime de
41 613,06 de lei.
La 23 octombrie 2018, a depus cerere de demisie din cauza restanțelor salariale.
Prin ordinul nr. 53p din 01 noiembrie 2018, ÎS „Centrul de pregătire a
specialiștilor pentru Armata Națională” la 05 noiembrie 2018 a încetat contractul
individual de muncă nr. 29/15 din 23 noiembrie 2015.
La data concedierii, datoria la salariu constituia 118 250 de lei, care, nu include
sumele acordate prin ordinele nr. 29 și 49 din 24 aprilie 2018 și respectiv din 05 iulie
2018.
A precizat că, la 16 noiembrie 2018 a depus cerere prin care a solicitat
angajatorului să achite urgent drepturile salariale, însă cererea a fost ignorată.
Reclamantul a comunicat că, la restanța salarială de 118 250 de lei, a calculat
penalitate de întârziere legală de 0,3% pe zi, care pentru 180 de zile, de la 05
noiembrie 2018 până la 05 mai 2019, constituie 63 855 de lei.
A explicat că, la restanța salarială de 118 250 de lei, a calculat dobândă de
întârziere de la 01 februarie 2017 până la 01 ianuarie 2018 în sumă de 5 822,54 de
lei; de la 01 ianuarie 2018 până la 01 ianuarie 2019 în sumă de 15 644,40 de lei; de
la 01 ianuarie 2019 până la 01 martie 2019 în sumă de 2 912,51 de lei și de la 01
martie 2019 până la 01 iulie 2019 în sumă de 2 562,08 de lei, iar în total 26 941,53
de lei.
În baza art. 145 din Codul muncii și pct. 2-4 din Hotărârea Guvernului nr. 535
din 07 mai 2003, a calculat indicele de indexare în cuantum de 3,16%, pentru
perioada noiembrie 2018 - aprilie 2019, care constituie 3 733,50 de lei.
A susținut că, revendică și sumele acordate de angajator prin ordinele nr. 29 din
24 aprilie 2018 și nr. 49 din 5 iulie 2018 în sumă de 13 125 lei și respectiv
de 41 6123,06 de lei, iar în total 54 738,06 de lei, la care a calculat: penalitate legală
în sumă de 29 558,55 de lei pentru perioada 01 mai 2018 - 26 aprilie 2019; dobândă
de întârziere în sumă de 6 603,43 de lei pentru perioada 01 mai 2018 - 28 februarie
2019; dobândă de întârziere în sumă de 1 185,99 de lei pentru perioada 01 martie
201 - 01 iulie 2019; și indicele de indexare în sumă de 1 930,20 de lei.
Prin hotărârea din 26 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
s-a admis parțial acțiunea.
S-a încasat de la ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata
Națională” în beneficiul lui Boris Ochișor suma de 105 894,20 de lei cu titlu de
prejudiciu material cauzat prin neachitarea la timp a salariului și suma de 7 000 de
lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.
În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.
S-a încasat din contul ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata
Națională” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 3 176,82 de lei.
Prin decizia din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul
declarat de ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”.
S-a casat parțial hotărârea din 26 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Boris
Ochișor împotriva ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”
cu privire la încasarea drepturilor salariale și a cheltuielilor de judecată, în partea în
care s-a dispus încasarea dobânzii de întârziere și s-a emis o nouă hotărâre în această
parte după cum urmează:
S-a respins pretenția lui Boris Ochișor împotriva ÎS „Centrul de pregătire a
specialiștilor pentru Armata Națională” cu privire la încasarea dobânzii de întârziere.
În rest, hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 noiembrie 2020,
s-a menținut fără modificări.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță a stabilit
toate circumstanțele de fapt relevante și corect a aplicat prevederile art. 330 din
Codul muncii.
A conchis că prima instanță legal și întemeiat a încasat penalitatea de întârziere
prevăzută de legislația muncii.
Instanța de apel a respins ca declarative alegațiile apelantului precum că nu este
vinovat de neachitarea salariului la timp, motivând că i-au fost sechestrate conturile
bancare. Or, la judecarea cauzei în prima instanță și în ordine de apel, nu a fost
dovedit faptul blocării conturilor bancare ale angajatorului, iar în presă nu se conțin
referiri în acest sens.
A învederat că administrarea ineficientă a întreprinderii, care a dus la
neachitarea salariului nu constituie temei pentru a degreva angajatorul de plata
penalității prevăzute la art. 330 din Codul muncii, încât anume angajatorul este
responsabil de starea economică a entității și de achitarea salariilor.
Instanța de apel a conchis că prima instanță legal și întemeiat a admis pretenția
privind încasarea compensației în sumă de 3 733,50 de lei.
Instanța de apel a respins ca nefondate argumentele apelantului în care se
invocă netemeinicia pretenției cu privire la încasarea compensației or, la caz,
instanța de apel a reconfirmat că salariul nu a fost achitat în termen din culpa
angajatorului, iar suma revendicată cu titlu de compensație nu a depășit cuantumul
indicelui de indexare, 3,16% din suma restantă, unde: 118 250 de lei x 3,16% = 3
736,70 de lei.
Cu privire la pretenția privind încasarea dobânzii de întârziere pentru
neachitarea salariului la timp, instanța de apel a reținut că, este greșită soluția dată de
prima instanță în această parte or, în cazul neexecutării obligațiilor pecuniare născute
din raporturile de muncă se aplică legea specială, art. 330 alin. (2) din Codul muncii.
Prin urmare, instanța de apel a conchis că este necesar de casat parțial hotărârea
primei instanțe și de respins ca neîntemeiată pretenția privind încasarea dobânzii de
întârziere în sumă de 26 941,53 de lei.
Instanța de apel a considerat că prima instanță legal și întemeiat a respins
pretențiile intimatului cu privire la încasarea sporurilor salariale acordate prin ordinele
nr. 29 din 24 aprilie 2018 și nr. 49 din 5 mai 2018 în sumă de 13 125 de lei și respectiv
41 613,06 de lei or, la data adresării în instanța de judecată, acordarea sporurilor
respective a fost revocată prin ordinul nr. 66 din 26 noiembrie 2018.
A stabilit că prima instanță legal și întemeiat a respins pretențiile accesorii cu
privire la încasarea penalității, dobânzii de întârziere și compensației aferente
pretențiilor de bază sub forma drepturilor salariale acordate prin ordinele nr. 29 din
24 aprilie 2018 și nr. 49 din 5 mai 2018 în sumă de 13 125 de lei și respectiv 41 613,06
de lei, care ulterior au fost revocate unilateral prin ordinul nr. 66 din26 noiembrie 2018.
În partea respectivă, soluția primei instanțe este corect justificată prin respingerea
pretențiilor de bază, care impune respingerea cerințelor accesorii sub forma penalității
(aferente premiilor anulate) în sumă de 29 558,55 de lei, dobânzii de întârziere (aferente
premiilor anulate) în sumă de 15 784,66 de lei și compensației (aferente premiilor
anulate) în sumă de 1 930,20 de lei.
Cu privire la pretenția privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă
de 7 000 de lei, instanța de apel a reținut că, reclamantul a beneficiat de asistența juridică
prestată de avocatul Andrian Cotună pentru care a plătit 7 000 de lei conform ordinului
de încasare a numerarului nr. 01 din 12 aprilie 2019. Respectiv, prima instanță corect a
încasat suma de 7 000 de lei, solicitată cu titlu de cheltuieli de asistență juridică
suportate ca fiind reale, necesare și rezonabile.
A relevat că apelantul eronat și-a negat culpa neachitării salariului prin faptul că a
fost de bună-credință și a stins integral restanța salarială odată cu posibilitatea de a
efectua transferuri bănești or, apelantul nu a prezentat înscrisuri privind data
blocării/deblocării conturilor, precum și lipsa lichidităților în casierie.
Cu privire la alegația apelantului privind încălcarea art. 942 alin. (4) din Codul
civil, în redacția din 01 martie 2019, în contextul depunerii acțiunii la 26 aprilie 2019,
instanța de apel a reiterat că prevederile Codului civil nu sunt aplicabile raporturilor de
muncă în măsura în care acestea sunt reglementate de normele speciale din Codul
muncii. În acest caz, apelantul în calitate de angajator și debitor al plăților salariale,
calculate și neachitate la timp, nu a dovedit conform art. 118 din Codul de procedură
civilă că neachitarea salariului a fost justificată.
Instanța de apel a respins ca declarativă obiecția apelantului potrivit căreia nu este
clară modalitatea de calculare a compensației în sumă de 3 733,50 de lei. În acest
context, Completul judiciar a considerat necesar de a explica apelantului că mărimea
compensării pierderii unei părți din salariu constituie suma de 3 736,70 de lei, obținută
după calculul: 118 250 de lei x 3,16% = 3 736,70 de lei, din care Boris Ochișor a
solicitat suma de 3 733,50 de lei (f.d. 196 vol. I).
Prin încheierea din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea
depusă de Boris Ochișor, reprezentat de avocatul Andrian Cotună privind emiterea
unei decizii suplimentare, ca neîntemeiată (f.d.117-119, vol. II).
La 24 noiembrie 2021 (prin intermediul poștei electronice) Boris Ochișor,
reprezentat de avocatul Andrian Cotună a declarat recurs împotriva deciziei instanței
de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea parțială a deciziei instanței
de apel în partea admiterii apelului declarat de ÎS „Centrul de pregătire a
specialiștilor pentru Armata Națională” și adoptarea unei hotărâri noi de respingere
a apelului ca neîntemeiat cu menținerea fără modificări a hotărârii instanței de fond.
În motivarea recursului recurentul și-a manifestat dezacordul cu decizia
instanței de apel, menționând că, la adoptarea deciziei instanța de apel nu a aplicat
legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, iar aprecierea
probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară.
A susținut că, instanța de apel a apreciat arbitrar probele invocând necesitatea
casării hotărîrii primei instanțe în partea încasării dobânzii de întârziere în sumă de
26 941,53 de lei când de fapt instanța de fond a încasat dobânda de întârziere în
cuantum de 38 305,70 de lei, respectiv fie au fost apreciate arbitrar probele, fie totuși
instanța de apel a considerat justificată încasarea dobânzii de întârziere în sumă de
11 364,17 de lei. Or, potrivit cererii de concretizare a pretențiilor din acțiune din 16
iulie 2020, Boris Ochișor pretinde încasarea dobânzii de întârziere în mărime de
38 305,70 de lei.
A menționat că, penalitatea și dobânda de întîrziere sunt instituții diferite
reglementate de norme de drept distincte, prin urmare nu pot fi considerate
divergente în sensul art. 5 alin. (3) din Legea nr. 100 din 22.12.2017 cu privire la
actele normative care stabilește că normele juridice speciale sunt aplicabile în
exclusivitate anumitor categorii de raporturi sociale sau subiecți strict determinați.
În caz de divergență între o normă generală și o normă specială, care se conțin în
acte normative de același nivel, se aplică norma specială. Or, prevederile de la art.
330 alin. (2) din Codul muncii stabilește o penalitate legală pentru reținerea achitării
unui drept salarial, iar art. 619 din Codul civil stabilește dreptul creditorului de a
pretinde o dobândă de întîrziere pentru perioada reținerii executării unei obligații
pecuniare.
La caz, salariul are un caracter dual, fiind reglementat expres de codul muncii,
dar concomitent neachitarea în termen a salariului este echivalentul neexecutării
unei obligații cu caracter pecuniar, pentru care se aplică prevederile art. 619 din
Codul civil.
A susținut că, prevederile art. 942 din Codul civil modernizat, nu este aplicabilă
la astfel de situații în contextul în care aceasta prevede că, în cazul în care s-a stipulat
o clauză penală, creditorul poate să ceară la alegere, fie dobânda de întârziere
calculată conform dispozițiilor prezentului articol, fie penalitatea pentru întârziere.
De asemenea, creditorul poate cere despăgubiri pentru prejudiciul cauzat în partea
neacoperită de dobânda de întârziere. Or, la caz se pretinde penalitatea legală care
nu cade sub incidența articolului în cauză, care reglementează alte raporturi juridice.
A indicat că dreptul reclamantului la acțiune, de a pretinde încasarea penalității,
dobânzii de întârziere și a altor majorări de întârziere s-a născut sub imperiul legii
vechi, inclusiv a Codului civil în redacția de până la data de 01.03.2019.
A menționat că potrivit cererii de concretizare a pretențiilor, reclamantul
pretinde încasarea penalității legale, aferentă salariului de bază, în sensul art. 330
din Codul muncii pentru perioada 02.09.2018 – 28.02.2019, de 180 de zile, așa cum
stabilea legiuitorul la data apariției dreptului la acțiune.
La 05 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului
copia cererii de recurs depusă de către Boris Ochișor, reprezentat de avocatul
Andrian Cotună, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se
confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 142, vol.II).
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează
că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 29 iunie 2021.
La 14 septembrie 2022 a fost expediată în adresa participanților la proces
decizia motivată (f.d. 102, vol. II), însă date privind recepționarea acesteia la
materialele cauzei lipsesc.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea
nu prevede altfel.
Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Recursul a fost declarat la 24 noiembrie 2021 astfel, se constată că recurentul
s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței
de apel în termenul stabilit de lege.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii
acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în
conformitate cu alin. (2).
Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform
Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul
de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei
probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în
urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură
civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa
constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări
implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei
(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un
apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național
și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar
chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §
1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Boris Ochișor,
reprezentat de avocatul Andrian Cotună, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este
inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură
civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Boris Ochișor, reprezentat
de avocatul Andrian Cotună.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Dumitru Mardari
judecători Mariana Pitic
Victor Burduh
Dosarul nr. 2ra-369/2022
2-19094367-01-2ra-05042022
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (O. Parfeni)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Pahopol, I. Cotruță, O. Cojocaru)
Î N C H E I E R E
08 iunie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecători Mariana Pitic
Victor Burduh
examinând recursul declarat de către Boris Ochișor, reprezentat de avocatul
Andrian Cotună,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Boris Ochișor
împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata
Națională” cu privire la încasarea drepturilor salariale,
împotriva încheierii din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă :
La 26 aprilie 2019, Boris Ochișor, reprezentat de avocatul Andrian Cotună a
depus cerere de chemare în judecată (ulterior concretizată) împotriva ÎS „Centrul de
pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională” cu privire la încasarea penalității
legale de 63 855 de lei, dobânzii de întârziere de 38 305,70 de lei, compensației de
3 733,50 de lei, premiilor de 13 125 de lei și 41 613,06 de lei, penalității (aferente
premiilor) în sumă de 29 558,55 de lei, compensației (aferente premiilor) în sumă de
1 930,20 de lei și cheltuieli de judecată sub forma de asistență juridică în cuantum
de 7 000 de lei (f.d. 95-91; 128-131; 196-199 vol. I).
În motivarea acțiunii a indicat că, prin ordinul nr. 42p din 23 noiembrie 2015,
Boris Ochișor a fost angajat la ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata
Națională” în funcția de director comercial, conform contractului individual de
muncă nr. 29/15, cu un salariu lunar de funcție în mărime de 8 500 de lei în condițiile
unei durate normale a timpului de muncă de 40 ore pe săptămână.
A relatat că ulterior, prin acorduri adiționale, salariul lunar de funcție a fost
majorat până la 13 125 de lei, inclusiv cu achitarea premiilor, plăților de stimulare
și concedii.
Din februarie 2017, ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata
Națională” a început să acumuleze datorii salariale față de reclamant, ajungând la
sfârșitul anului 2017 la o datorie totală de 64 193,84 de lei.
În anul 2018, ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”
avea o datorie salarială de 124 151,41 de lei.
A indicat că, datoria invocată de angajator era vădit redusă or, prin ordinul
nr. 29 din 24 aprilie 2018 a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata
Națională”, s-a acordat un premiu în mărime de 100% din salariul de funcție, iar prin
ordinul nr. 49 din 5 iulie 2018, s-a acordat o recompensă suplimentară în mărime de
41 613,06 de lei.
La 23 octombrie 2018, a depus cerere de demisie din cauza restanțelor salariale.
Prin ordinul nr. 53p din 01 noiembrie 2018, ÎS „Centrul de pregătire a
specialiștilor pentru Armata Națională” la 05 noiembrie 2018 a încetat contractul
individual de muncă nr. 29/15 din 23 noiembrie 2015.
La data concedierii, datoria la salariu constituia 118 250 de lei, care, nu include
sumele acordate prin ordinele nr. 29 și 49 din 24 aprilie 2018 și respectiv din 05 iulie
2018.
A precizat că, la 16 noiembrie 2018 a depus cerere prin care a solicitat
angajatorului să achite urgent drepturile salariale, însă cererea a fost ignorată.
Reclamantul a comunicat că, la restanța salarială de 118 250 de lei, a calculat
penalitate de întârziere legală de 0,3% pe zi, care pentru 180 de zile, de la 05
noiembrie 2018 până la 05 mai 2019, constituie 63 855 de lei.
A explicat că, la restanța salarială de 118 250 de lei, a calculat dobândă de
întârziere de la 01 februarie 2017 până la 01 ianuarie 2018 în sumă de 5 822,54 de
lei; de la 01 ianuarie 2018 până la 01 ianuarie 2019 în sumă de 15 644,40 de lei; de
la 01 ianuarie 2019 până la 01 martie 2019 în sumă de 2 912,51 de lei și de la 01
martie 2019 până la 01 iulie 2019 în sumă de 2 562,08 de lei, iar în total 26 941,53
de lei.
În baza art. 145 din Codul muncii și pct.pct. 2-4 din Hotărârea Guvernului
nr. 535 din 07 mai 2003, a calculat indicele de indexare în cuantum de 3,16%, pentru
perioada noiembrie 2018 - aprilie 2019, care constituie 3 733,50 de lei.
A susținut că, revendică și sumele acordate de angajator prin ordinele nr. 29 din
24 aprilie 2018 și nr. 49 din 5 iulie 2018 în sumă de 13 125 lei și respectiv de
41 6123,06 de lei, iar în total 54 738,06 de lei, la care a calculat: penalitate legală în
sumă de 29 558,55 de lei pentru perioada 01 mai 2018 - 26 aprilie 2019; dobândă de
întârziere în sumă de 6 603,43 de lei pentru perioada 01 mai 2018 - 28 februarie
2019; dobândă de întârziere în sumă de 1 185,99 de lei pentru perioada 01 martie
201 - 01 iulie 2019; și indicele de indexare în sumă de 1 930,20 de lei.
Prin hotărârea din 26 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-
a admis parțial acțiunea.
S-a încasat de la ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata
Națională” în beneficiul lui Boris Ochișor suma de 105 894,20 de lei cu titlu de
prejudiciu material cauzat prin neachitarea la timp a salariului și suma de 7 000 de
lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.
În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.
S-a încasat din contul ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata
Națională” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 3 176,82 de lei.
Prin decizia din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul
declarat de ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”.
S-a casat parțial hotărârea din 26 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Boris
Ochișor împotriva ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”
cu privire la încasarea drepturilor salariale și a cheltuielilor de judecată, în partea în
care s-a dispus încasarea dobânzii de întârziere și s-a emis o nouă hotărâre în această
parte după cum urmează:
S-a respins pretenția lui Boris Ochișor împotriva ÎS „Centrul de pregătire a
specialiștilor pentru Armata Națională” cu privire la încasarea dobânzii de întârziere.
În rest, hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 noiembrie 2020,
s-a menținut fără modificări.
La 20 octombrie 2021, Boris Ochișor, reprezentat de avocatul Andrian Cotună
a depus cerere privind emiterea unei hotărâri suplimentare la decizia din 29 iunie
2021 a Curții de Apel Chișinău, menționând că în cadrul examinării cauzei în
instanța de apel, prin referința depusă la cererea de apel înaintată de ÎS „Centrul de
pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, avocatul Andrian Cotună a
solicitat încasarea cheltuielilor de judecată în ordine de apel, pentru asistență juridică
în sumă de 3000 de lei, fiind prezentat bonul de plată în original, seria QL nr. 970058
din 25 mai 2021.
Prin decizia din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, instanța de apel a omis
să se expună pe marginea solicitării ce ține de încasarea în beneficiul lui Boris
Ochișor a cheltuielilor de asistență juridică, suportate în ordine de apel în sumă de
3000 de lei.
Prin încheierea din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea
depusă de Boris Ochișor, reprezentat de avocatul Andrian Cotună privind emiterea
unei decizii suplimentare, ca neîntemeiată (f.d.117-119, vol. II).
La 20 aprilie 2021 (prin intermediul poștei electronice) Boris Ochișor,
reprezentat de avocatul Andrian Cotună a declarat recurs împotriva încheierii
instanței de apel, cu soluționarea prin decizie a problemei abordate prin admiterea
cererii de emitere a hotărârii suplimentare, prin care instanța se va expune pe
marginea cerinței formulate la examinarea cauzei în ordine de apel privind
repartizarea între părți a cheltuielilor de judecată, cu dispunerea încasării
cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 3000 de lei.
La 27 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului
copia cererii de recurs depusă de către Boris Ochișor, reprezentat de avocatul
Andrian Cotună, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se
confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 149, vol.
II).
În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul
împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3
judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului
și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.
Studiind materialele cauzei în raport cu argumentele invocate în recurs,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră că cererea de recurs urmează a fi restituită ca fiind depusă în afara
termenului legal.
În conformitate cu art. 4261 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,
instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă cererea
de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea
în termen sau instanța de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen.
Conform art. 110 din Codul de procedură civilă, termenul de procedură este
intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța
(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței
trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de
acte.
Art. 111 alin. (1) din Codul de procedură civilă, indică că actele de procedură
se efectuează în termenul prevăzut de lege.
În conformitate cu art. 113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua
actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori
stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea
din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.
În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare
a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.
În acest sens, Colegiul reține că termenul de declarare a recursului este un
termen de procedură imperativ, astfel încât nerespectarea acestuia atrage decăderea
din dreptul de a mai exercita calea de atac, fără a iniția o abordare a recursului în
fond. Impunerea unui termen de valorificare a căii de atac are ca scop disciplinarea
justițiabililor și garantarea securității raporturilor juridice. Decăderea din dreptul de
acces la jurisdicția Curții Supreme de Justiție constituie de asemenea un factor de
securitate juridică, conținută în regula de 15 zile, care curge de la data comunicării
încheierii (contestate) recurentei și împiedică o permanentă repunere în discuție a
soluțiilor irevocabile pronunțate de instanțele de judecată.
Prin prisma art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, rezultă că actele de
procedură ale instanței de judecată se comunică participanților la proces și
persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite,
prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire.
Din suportul probator prezent la actele cauzei rezultă că Curtea de Apel
Chișinău a pronunțat încheierea contestată cu recurs la 27 ianuarie 2022. Ulterior, la
03 martie 2022, prin intermediul poștei electronice a expediat-o participanților la
proces, inclusiv reprezentantului recurentului, avocatului Andrian Cotună (f.d. 122,
vol. II).
Colegiul reține că, prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova privind
declararea stării de urgență nr. 41 din 24 februarie 2022 a fost declarată stare de
urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pentru o perioadă de 60 de zile.
Totodată, prin Dispoziția nr. 5 din 02 martie 2022 a Comisiei pentru Situații
Excepționale în Republica Moldova, punctul 5.1.2., termenele de exercitare a căilor
de atac în cauzele civile care se suspendă de drept, aflate în curs la data intrării în
vigoare a prezentei dispoziții, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași
durată, de la data încetării stării de urgență. În cauzele care se suspendă de drept, în
care au fost exercitate căi de atac până la data emiterii prezentei dispoziții, dosarele
se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență.
Conform pct. 1 din dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a
Republicii Moldova nr. 13 din 31 martie 2022, s-au exclus măsurile specifice în
domeniul justiției și s-a abrogat punctul 5 din dispoziția nr. 5 din 02 martie 2022, cu
modificările ulterioare, a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii
Moldova, începând cu data de 04 aprilie 2022.
Potrivit pct. 2.1 din aceiași dispoziție, termenele de exercitare a cailor de atac
în cauzele civile, penale și de contencios administrativ care au fost întrerupte potrivit
prevederilor punctului 5 din Dispoziția nr. 5 din 02.03.2022 a Comisiei pentru
Situații Excepționale a Republicii Moldova, se substituie cu termene noi, de aceeași
durată, care încep a curge de la data prevăzută la pct. 2. În cauzele civile, penale și
de contencios administrativ care au fost suspendate de drept potrivit prevederilor
punctului 5 din Dispoziția nr. 5 din 02.03.2022 a Comisiei pentru Situații
Excepționale a Republicii Moldova, în care au fast exercitate căi de atac până la data
emiterii dispoziției respective, dosarele se înaintează instanței competente începând
cu data prevăzută la pct. 2.
Potrivit pct. 2.3 din dispoziția nominalizată supra, termenele de comunicare a
actelor de procedură, de depunere și soluționare a plângerilor care au fost întrerupte
potrivit prevederilor punctului 5.3.4 din Dispoziția nr. 5 din 02.03.2022 a Comisiei
pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, se substituie cu termene noi, de
aceeași durată, care încep a curge de la data prevăzută la pct. 2.
Astfel, Colegiul constată că, termenul de declarare a recursului a început să
curgă din 04 aprilie 2022 până la 18 aprilie 2022, fiind ultima zi de contestare a
încheierii din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău.
Analizând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept citate supra,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
constată că Boris Ochișor, reprezentat de avocatul Andrian Cotună, la 20 aprilie
2022 a declarat recurs împotriva încheierii din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel
Chișinău, cu încălcarea evidentă a termenului imperativ prevăzut la art. 425 din
Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 116 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă,
persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act
de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în
termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.
Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să
fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).
Din normele legale citate supra rezultă că termenul de declarare a recursului
poate fi restabilit dacă persoanele îndreptățite solicită acest lucru și prezintă probe
veridice ce confirmă imposibilitatea de a fi putut depune recursul în termen.
La caz, Boris Ochișor, reprezentat de avocatul Andrian Cotună prin cererea de
recurs nu a solicitat repunerea în termenul de declararea a recursului, nici nu a adus
argumente în acest sens.
De asemenea, se rețin dispozițiile art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
care stipulează că participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-
credință de drepturile lor procedurale.
Această obligație rezultă și din dispozițiile art. 56 alin. (3) din Codul de
procedură civilă, care indică că participanții la proces sunt obligați să se folosească
cu bună-credință de drepturile lor procedurale.
În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor
procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.
Colegiul reține că respectarea de către părți a termenelor legali constituie o
obligație pozitivă a părților și are menirea să asigure buna funcționare a justiției, iar
repunerea în termen poate fi admisă doar în cazurile expres prevăzute de lege și doar
în situația în care partea când înaintează o cerință de repunere în termen, o justifică
prin probe pertinente și admisibile în temeiul art. 116, 118, 121, 122 și art. 425 din
Codul de procedură civilă, prin care s-ar dovedi că omiterea termenului a fost
cauzată din motive întemeiate.
Admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate duce la încălcarea
principiului securității raporturilor juridice garantat de art. 6§1 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța de recurs accentuează că o asemenea soluție este compatibilă cu
standardele înserate în textul art. 6§1 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, încuviințarea exercitării unei căi ordinare de atac în urma rămânerii
definitive a actului jurisdicțional valabil adoptat în lipsa unor circumstanțe
fundamentale și obligatorii, ar însemna de fapt încălcarea principiului securității
raporturilor juridice și a drepturilor celorlalte pârți la un proces echitabil.
În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții Europene a
Drepturilor Omului, în cauza Melnic c. Moldovei din 14 noiembrie 2006, definitivă
din 14 februarie 2007, precum și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în
cauza Ponomaryov c. Ucrainei, hotărârea din 03 aprilie 2008, definitivă din 29
septembrie 2008, unde se notează că deși la caz nu era vorba despre desființarea unei
hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi
extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de
redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi
ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,
reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice
într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că recursul a fost depus
cu omiterea termenului prevăzut la art. 425 din Codul de procedură civilă, fără
justificarea omiterii acestui termen, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a restitui recursul
declarat de către Boris Ochișor, reprezentat de avocatul Andrian Cotună, ca fiind
depus în afara termenului legal.
În conformitate cu art. art. 269-270, 4261 alin. (1) lit. a) și alin. (2), 428 din
Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se restituie recursul declarat de către Boris Ochișor, reprezentat de avocatul
Andrian Cotună împotriva încheierii din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău
emisă în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Boris Ochișor
împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata
Națională” cu privire la încasarea drepturilor salariale.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele completului,
judecătorul Dumitru Mardari
judecători Mariana Pitic
Victor Burduh