2ra-409/22 — Încasarea despăgubirilor de asigurare

Dosarul nr. 2ra–409/22

2-19100894-01-2ra-06042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. N. Mămăligă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)

Î N C H E I E R E

08 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de SA ”Garanție”, reprezentată

de avocatul Jarovlea Veaceslav,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Compania de

Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” SA împotriva Companiei de Asigurări

„Garanție” SA, intervenient accesoriu Radu Ion cu privire la încasarea sumei și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respinsă cererea de apel depusă de SA ”Garanție” și menținută hotărârea din

01 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

con st ată:

La 30 mai 2019, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva CA „Garanție” SA, intervenient accesoriu

Radu Ion cu privire la încasarea din contul CA „Garanție” SA a despăgubirii de

asigurare în mărime de 19 894,50 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 08 septembrie 2016, între CA

„Donaris Vienna Insurance Group” SA, în calitate de asigurator și Tueva Anjelina,

în calitate de asigurat, a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a mijloacelor

de transport auto-casco nr.CSK 2016-001669/1-1 privind asigurarea automobilului

de model Toyota Prius, contra mai multor riscuri, inclusiv și riscul contra

prejudiciilor ca rezultat al accidentelor de circulație.

La 21 martie 2017, ora 12:50, în mun. Chișinău s-a produs un accident rutier,

în rezultatul căruia automobilul de model BMW, condus de Radu Ion, a tamponat

1

automobilul de model Toyota Prius condus de Tueva Anjelina.

A mai indicat că, prin procesul-verbal cu privire la contravenție din 21 martie

2017, vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art.242 alin.(2) Cod

contravențional a fost recunoscut Radu Ion, fiindu-i aplicată amendă în mărime de

30 unități convenționale.

La momentul producerii accidentului rutier automobilul de model BMW

condus de Radu Ion, deținea polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă

nr.002278433, eliberată de CA „Garanție” SA.

Aici a notat că, părțile implicate în accidentul de circulație indicat supra au

comunicat asigurătorilor despre accidentul produs și, drept urmare, la 22 martie

2017, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a pornit dosar de daune nr.0497_2-

1017, iar la 28 martie 2017 a fost întocmit proces-verbal de constatare a pagubelor,

semnat de părțile implicate, inclusiv și de reprezentantul CA „Garanție” SA.

A relevat că, potrivit dispoziției nr.CSK 0497-2017S1 din 23 octombrie 2017

a fost dispusă recunoașterea accidentului produs ca fiind caz asigurat și achitarea

despăgubirii obligatorii în sumă de 74 590,83 lei, despăgubire de asigurare achitată

persoanei păgubite Tueva Anjelina, fapt confirmat prin ordinele de plată anexate la

dosar.

În continuare a relevat că, odată cu plata despăgubirii de asigurare conform

contractului CASCO, păgubitul a cedat dreptul de creanță reclamantului CA

„Donaris Vienna Insurance Group” SA, ultimul subrogând în drepturi asiguratul

Tueva Anjelina, iar astfel în limita despăgubirii achitate este în drept de a formula

pretenții față de responsabilul de producerea pagubei, ori către asiguratorul de RCA

la care acesta s-a asigurat de răspundere civilă.

În așa mod, la 15 noiembrie 2017, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA

s-a adresat către CA „Garanție” SA cu reclamația nr.3193/17, prin care a solicitat

achitarea despăgubirii de asigurare în mărime de 74 590,83 lei și, ulterior CA

„Garanție” SA a achitat parțial prejudiciul material în cuantum de 54 696,33 lei,

diferența neachitată constituind suma de 19 894,50 lei, creanță ce a generat

înaintarea prezentei acțiuni privind încasarea forțată a sumei în ordine de regres.

Prin hotărârea din 01 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

cererea de chemare în judecată depusă de CA „Donaris Vienna Insurance Group”

SA împotriva CA „Garanție” SA, intervenient accesoriu Radu Ion cu privire la

încasarea sumei, a fost admisă.

A fost încasat de la CA „Garanție” SA în beneficiul CA „Donaris Vienna

Insurance Group” SA prejudiciul material în mărime de 19 894,50 de lei.

Prin decizia din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de SA ”Garanție” și menținută hotărârea din 01 martie 2021

a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut că, stabilirea

2

despăgubirilor vor fi opozabile asigurătorului de răspundere civilă auto al persoanei

vinovate, în limita prevederilor legii, iar în speță atât suma de 46824,60 lei

recunoscută și achitată până la inițierea procesului din speță, cât și suma de 19894,50

lei respinsă de ultimul au fost suportate integral de către CA „Donaris Vienna

Insurance Group” SA ca despăgubire de asigurare, fapt confirmat prin constatările

dosarului. Astfel această sumă este opozabilă în deplină măsură pârâtei CA

„Garanție” SA.

Instanțele au apreciat critic argumentul pârâtei potrivit căruia reclamanta ar fi

operat cu datele prezentate de unități de specialitate care nu ar fi fost acceptate de

SA ”Garanție” la stabilirea cuantumului pagubei produse, or, pentru cazul

dezacordului în privința alegerii unității de specialitate ce trebuie să stabilească

costul reparației părților componente sau a pieselor avariate și costul lucrărilor de

reparație, SA ”Garanție” urma să menționeze acest fapt în dosarul de daune în acord

cu prevederile art.23 alin.(13) al Legii nr.414 din 22.12.2006, iar în lipsa unei

asemenea note face imposibilă invocarea ulterioară și extra dosar a acestui dezacord.

La 01 martie 2022, SA ”Garanție”, reprezentată de avocatul Jarovlea

Veaceslav, a contestat cu recurs decizia din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei

noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a invocat faptul că la emiterea deciziei instanța de apel

nu a aplicat o lege care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea,

precum și a săvârșit și alte încălcări care au dus la soluționarea greșită a cauzei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 03

noiembrie 2021, expediată părților la 18 ianuarie 2022. Astfel, se constată că

recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei

instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către SA

”Garanție”, reprezentată de avocatul Jarovlea Veaceslav, inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

3

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de SA ”Garanție”, reprezentată de avocatul

Jarovlea Veaceslav, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

4

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către SA ”Garanție”, reprezentată de avocatul

Jarovlea Veaceslav.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SA ”Garanție”, reprezentată

de avocatul Jarovlea Veaceslav.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

5