2ra-332/22 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procuraturii si ale instantelor de judecata

2ra-332/22 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procuraturii si ale instantelor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-332/2022

2-19116812-01-2ra-04042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (S. Vîșcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Pahopol, R. Pulbere, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

01 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Mihail Gladcovschi,

reprezentat de avocatul Marin Barcaru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Gladcovschi

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Administrația Națională a Penitenciarelor, Procuratura Generală a Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată,

împotriva deciziei din 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 19 iulie 2019, Mihail Gladcovschi, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

detenției ilegale în legătură cu depășirea termenului pedepsei sub formă de

închisoare stabilit prin sentința Judecătoriei sectorului Rîșcani, mun. Chișinău din

06 decembrie 2012, cu 34 de zile și încasarea prejudiciului moral în mărime de

50 000 de lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin sentința irevocabilă a Colegiului penal

al Tribunalului Chișinău din 07 decembrie 2001, a fost condamnat la 25 ani

privațiune de libertate.

Prin hotărârea din 22 iunie 2009 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul în anulare a lui Mihail Gladcovschi, iar în conformitate cu prevederile art.

39 din Codul penal (redacția din 24.03.1961) prin absorbirea pedepselor mai blânde

de cea mai gravă s-a stabilit o pedeapsă definitivă de 20 ani.

Prin încheierea judecătorului de instrucție Anatol Galben din 05 octombrie

2009 a fost admisă parțial cererea lui Mihail Gladcovschi privind aplicarea amnistiei

și s-a redus cu o pătrime ce constituie 5 ani, 2 luni și 2 zile din partea neexecutată a

pedepsei stabilită prin sentința Tribunalului Chișinău din 17 decembrie 2001.

A menționat că, prin încheierea judecătorului de instrucție din 28 septembrie

1

2011 a fost admis demersul procurorului în Procuratura sect. Rîșcani și

s-a autorizat transferul lui Mihail Gladcovschi din instituția Penitenciară nr.13 mun.

Chișinău pe un termen de 30 de zile începând cu data transferului pentru efectuarea

acțiunilor de urmărire penală.

La 06 octombrie 2011, Mihail Gladcovschi a fost etapat în Penitenciarul nr. 13.

Prin sentința din 06 februarie 2012 a Judecătoriei sectorului Rîșcani, mun.

Chișinău, Mihail Gladcovschi a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 312 alin.(1) din Codul penal fiindu-i stabilită pedeapsă cu

închisoare pe un termen de 2 ani.

În conformitate cu prevederile art. 85 din Codul penal, prin cumul de sentințe,

i s-a stabilit pedeapsă definitivă de 5 ani privațiune de libertate. Termenul executării

pedepsei a început a fi calculat din 06 februarie 2012 cu includerea duratei arestului

preventiv din 09 noiembrie 2011- 06 februarie 2012.

La 08 noiembrie 2016 a fost eliberat din Penitenciarul nr. 9 Pruncul în legătură

cu executarea integrală a pedepsei.

A indicat că, în perioada 07 octombrie 2011 - 05 aprilie 2012 a fost deținut în

Penitenciarul nr.13 în celula 15A, care avea o suprafață de 20,33 m2. În celula

menționată a fost deținut împreună cu alte 10 persoane.

A specificat că, în termenul de 5 ani închisoare fixat prin sentința Judecătoriei

sectorului Rîșcani, mun. Chișinău din 06 decembrie 2012 urma a fi inclusă perioada

de timp când s-a aflat în Penitenciarul nr. 13. Or, condițiile de detenție în perioada

06 octombrie 2011 – 09 noiembrie 2011 absolut nu au diferențiat de condițiile de

detenție în perioada 09 noiembrie 2011 – 06 februarie 2012 în Penitenciarul nr. 13.

A susținut că, a fost deținut ilegal cu 34 de zile, în condiții de izolator, mult mai

severe decât condițiile de executare a pedepsei în penitenciar, fapt pentru care

solicită instanței de judecată, constatarea faptului dat și compensarea prejudiciului

moral.

Prin încheierea protocolară din 02 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, s-a admis demersul Ministerului Justiției al Republicii Moldova

privind atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu a Procuraturii

Generale a Republicii Moldova (f.d. 43, 45, vol. I).

Prin încheierea protocolară din 10 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, s-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu, Administrația

Națională a Penitenciarelor (f.d. 69, vol. I).

Prin hotărârea din 24 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Mihail

Gladcovschi împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii Administrația Națională a Penitenciarelor, Procuratura Generală a

Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată.

Prin decizia din 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea

de apel depusă de reprezentantul lui Mihail Gladcovschi, avocatul Ion Lunca, și s-a

menținut hotărârea din 24 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, soluția dată de către prima

instanță este legală și întemeiată.

Instanța de apel a reținut că, reclamantul Mihail Gladcovschi a solicitat

repararea prejudiciului cauzat, prin prisma Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998

2

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor judecătorești, însă la caz nu sunt

întrunite condițiile de aplicare a prevederilor Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Or, instanța de fond just a reținut că în privința reclamantului Mihail Gladcovschi

nu există o sentință de achitare devenită definitivă și irevocabilă, nu a fost scos de

sub o eventuală urmărire penală, nu s-a încetat urmărirea penală pe temeiuri de

reabilitare în privința sa, nu a fost supus arestului contravențional, iar o asemenea

măsură preventivă de libertate nu a fost anulată în legătură cu reabilitarea persoanei

fizice, nu a fost adoptată, de către judecătorul de instrucție, în condițiile art. 313 alin.

(5) din Codul de procedură penală, în privința lui Mihail Gladcovschi ca persoană

achitată sau scoasă de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulității

actelor sau acțiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită

activitate specială de investigații.

Or, contrar celor invocate, circumstanțele menționate de către reclamant nu se

încadrează nici unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 3 alin. (1) din Legea privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25

februarie 1998, care condiționează apariția dreptului la repararea prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești or, în fiecare caz în care se pretinde încasarea despăgubirilor

materiale și morale cauzate prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, urmează să existe și să fie întrunite

cumulativ atât circumstanțele prevăzute de art. 3 al Legii nr. 1545, cât și

circumstanțele prevăzute de art. 6 din aceiași lege, fapt care la caz nu a avut loc.

Instanța de apel a reținut că, în cererea de chemare în judecată

reclamantul/apelantul Mihail Gladcovschi a invocat că a fost deținut ilegal cu 34 de

zile, în condiții de izolator, mult mai severe decât condițiile de executare a pedepsei

în penitenciar, fapt pentru care solicită instanței de judecată, constatarea faptului dat

și compensarea prejudiciului moral.

În acest context, instanța de apel a ajuns la concluzia de a respinge ca

neîntemeiate alegațiile invocate or, materialele cauzei denotă cu certitudine că, în

perioada 06 octombrie 2011 pînă la 09 noiembrie 2011, condamnatul Mihail

Gladovschi executa pedeapsa privativă de libertate conform termenului stabilit prin

hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 22 iunie 2009, iar în perioada

indicată în cererea de chemare în judecată, în temeiul încheierii Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 28 septembrie 2011, Mihail Gladovschi a fost transferat din

Penitenciarul nr. 4-Cricova în Penitenciarul nr. 13 Chișinău pentru efectuarea

acțiunilor de urmărire penală în legătură cu o altă cauză penală.

Astfel, nu pot fi reținute ca întemeiate argumentele invocate în apel precum că

instanța de fond a încălcat și aplicat eronat normele de drept material sau normele

de drept procedural or, la caz s-a constatat că instanța de fond a apreciat probele, a

determinat circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, care au fost

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei

și admisibilitatea acțiunii și în final a emis o hotărîre corectă.

La 25 februarie 2022, prin intermediul poștei electronice, Mihail Gladcovschi,

reprezentat de avocatul Marin Barcaru, a declarat recurs împotriva deciziei instanței

3

de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărîrilor instanțelor

inferioare cu pronunțarea unei hotărîri noi de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a manifestat dezacordul cu hotărîrile instanțelor

ierarhic inferioare și a menționat că, dânsul a fost supus pedepsei penale cu

închisoare mai mult cu 34 de zile decât a fost stabilită sau omisă să fie stabilită de

către instanța judecătorească, astfel acțiunile instanței prin omiterea calculării

corecte a pedepsei care urma a fi executată sunt acțiuni ilicite și excepționale

conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 și anume prin

deținerea cu 34 de zile mai mult, recurentului i s-au restrâns drepturile și libertățile

fundamentale, fiind încălcată libertatea individuală și siguranța persoanei, drept

consfințit în art. 25 din Constituția Republicii Moldova.

A susținut că la 06 februarie 2012 de către Judecătoria mun. Chișinău, sediul

Râșcani, a fost recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 312

alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe termen

de 2 ani. Conform art. 85 din Codul penal, instanța în dispozitivul sentinței pentru

pedeapsa aplicată anterior și neexecutată a stabilit definitiv o pedeapsă de 5 ani, cu

includerea termenului în care apelantul a ispășit pedeapsa în timpul aflării sub arest

09 noiembrie 2011 – 06 februarie 2012.

Instanța a omis faptul că, recurentul de fapt era în arest din 06 octombrie 2011

și nu din 09 noiembrie 2011, respectiv dacă instanța a dispus calcularea termenului

din data de când se afla în arest preventiv, calcularea pedepsei definitive urma să fie

calculată din 06 octombrie 2011, iar recurentul trebuia să fie eliberat la 05 octombrie

2016 și nu la 08 noiembrie 2016.

A menționat că sunt întrunite condițiile de repararea a prejudiciului moral

prevăzut la art. 3 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești or, deținerea cu 34 de zile mai mult în

penitenciar se echivalează cu condamnare ilegală, reținere ilegală și privare la libera

circulație ilegal.

La 04 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererii de recurs depusă de către Mihail Gladcovschi, reprezentat de avocatul

Marin Barcaru, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 11, vol. II).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 18 ianuarie 2022.

La data de 24 ianuarie 2022 a fost expediată prin intermediul poștei electronice

în adresa participanților la proces decizia motivată, (f.d. 214, 215, vol. I).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 25 februarie 2022 (prin intermediul poștei

electronice), astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

4

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

5

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Mihail

Gladcovschi, reprezentat de avocatul Marin Barcaru, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Mihail Gladcovschi,

reprezentat de avocatul Marin Barcaru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

6