3ra-325/22 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ favorabil

3ra-325/22 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-325/22

2-19096962-01-3ra-07042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

1 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere

Limitată „Amfion-Prim”, reprezentată de avocatul Nicolae Leșan,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Amfion-Prim” împotriva Consiliului municipal Chișinău,

Primăriei municipiului Chișinău și Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și

Relații Funciare cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil

și obligarea emiterii actului administrativ favorabil,

împotriva deciziei din 19 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 20 mai 2019, Societatea cu Răspundere Limitată „Amfion –

Prim”, prin intermediul avocatului Leșan Nicolae s-a adresat în instanța de

judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal

Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău și Direcției Generale Arhitectură,

Urbanism și Relații Funciare, prin care a solicitat constatarea ilegalității refuzului

privind privatizarea terenului cu nr. cadastral XXXXXXXXX, aferent imobilului

nr. cadastral XXXXXXXXXXXX, din mun. Chișinău, șos. Muncești, 62 și

obligarea pârâtului să adopte actul administrativ cu privire la privatizarea

terenului aferent imobilului nr. cadastral XXXXXXXXXXXX, din mun.

Chișinău, șos. Muncești, 62, cu suprafața de 0,0875 ha, teren pentru exploatarea

și deservirea obiectivului privat/comercial, care îi aparține cu drept de proprietate.

În motivarea acțiunii, a indicat că, la data de 19 februarie 2019, a recepționat

refuzul Consiliului mun. Chișinău din 9 octombrie 2018 cu privire la privatizarea

terenului cu nr. cadastral XXXXXXXXX, aferent imobilului nr. cadastral

XXXXXXXXXXXX, din mun. Chișinău, șos. Muncești, 62.

1

Până la acea dată, nu a fost înștiințat despre rezultatele examinării cererii cu

privire la privatizarea terenului respectiv.

În opinia sa, refuzul administrației publice locale de privatizare a terenului

aferent este unul vădit neîntemeiat și direct prejudiciabil drepturilor și intereselor

societății comerciale, inclusiv din motivul achitării, în toată această perioadă, a

arendei, în baza contractului de arendă nr. 5036/2009 din 11 iunie 2009, pe terenul

identificat supra, fiind autorizată și construcția unui centru comercial auto,

precum și din motiv că, anterior, administrația publică locală, a perfectat proiectul

deciziei avizat de persoanele responsabile din cadrul Primăriei mun. Chișinău,

fiind elaborat și Planul lotului, proiectul deciziei referindu-se la relațiile de arendă

funciară.

Totodată, din cauza refuzului de privatizare, societatea este impusă să-și

sisteze activitatea, anterior permisă și autorizată.

A opinat privind prelugirea de drept a contractului de arendă nr. 5036/2009

din 11 iunie 2009, în condițiile în care Primăria mun. Chișinău nu a întreprins

măsuri în vederea încetării relațiilor contractuale, însă fiind necesar de a încheia

un nou contract de arendă.

A indicat că terenul aferent a cărui privatizare a fost solicitată nu face parte

din terenurile indicate la pct. 4) din Regulamentul cu privire la vânzarea-

cumpărarea și locațiunea/arenda terenurilor aferente, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 1428, ci din domeniul privat al municipiului Chișinău. Faptul că

terenul a fost dat în folosință societății reclamante, pentru care achită arenda,

atestă dreptul reclamantei de a beneficia de privatizarea terenului aferent.

Suplimentar, a indicat că, întru respectarea procedurii de soluționare

amiabilă a litigiului, a înaintat în adresa autorității cerere prealabilă, însă, până la

depunerea acțiunii, nu a recepționat nici un răspuns, motiv din care s-a adresat în

instanța de judecată.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 5 lit. a), art. 6

alin. (1), lit. a), art. 11, art. 14 alin. (1), art. 15, art. 16-17, art. 19, art. 22 alin. (2),

lit. b), art. 25 alin. (1), lit. b) și art. 26 alin. (1), lit. a) și lit. c) din Legea nr. 793

din 10 februarie 2000 a contenciosului administrativ (în vigoare la data emiterii

actului contestat/criticat și inițierea procedurii prealabile, respectiv) și cu

prevederile art. 189, art. 191 alin. (1), art. 196, art. 204-205, art. 208-209, art. 211

și art. 224 Codului Administrativ nr. 116 din 19 iulie an. 2018, precum și

prevederilor art. 5-7, art. 26, art. 27 alin. (1), art. 33, art. 38, 55, art. 56 alin. (1),

art. 59 alin. (1) și alin. (5), art. 67, art. 74, art. 75 alin. (2) și alin. (4), art. 80 alin.

(7), art. 81, art. 85 alin. (1), lit. a), art. 117-118, art. 137, art. 166-167 Codului de

Procedură Civilă.

Reclamanta a solicitat constatarea ilegalității refuzului privind privatizarea

terenului și obligarea pârâtului să adopte actul administrativ despre privatizarea

terenului aferent imobilului nr. cadastral XXXXXXXXXXXX, din mun.

Chișinău, șos. Muncești, 62, cu suprafața de 0,0875 ha, teren pentru exploatarea

și deservirea obiectivului privat/comerciale care îi aparține cu drept de proprietate.

Prin hotărârea din 30 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, s-a respins acțiunea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată

„Amfion-Prim” (f.d.127).

2

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 26 octombrie 2020, avocatul

Leșan Nicolae, în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Amfion-Prim”, a

depus cerere de apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărâri prin

care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral (f.d.132-133).

Prin decizia din 19 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Amfion-Prim” împotriva

hotărârii din 30 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de

drept material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu

circumstanțele cauzei, a reținut ca fiind întemeiată și legală soluția primei instanțe

referitoare la netemeinicia acțiunii, având în vedere că, la caz, sunt aplicabile

prevederile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind

administrația publică locală (în redacția legii la momentul emiterii actului

administrativ contestat), conform cărora bunurile domeniului public de interes

local sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.

Raportând normele citate la circumstanțele cauzei, instanța de control

judiciar s-a aliniat concluziei fondului, care a conchis privind netemeinicia

acțiunii, având în vedere faptul că terenul cu nr. cadastral XXXXXXXXX, cu

suprafața de 0,0694 ha, situat în mun. Chișinău, șos. Muncești 62, este amplasat

în limitele liniilor roșii ale străzii și aparține domeniului public. Astfel, în temeiul

prevederilor art. 75 alin. (3) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind

administrația publică locală, acesta nu se supune privatizării.

În acest context, instanța de apel a statuat că Societatea cu Răspundere

Limitată „Amfion-Prim” cunoștea încă din anul 2009 că respectivul teren i-a fost

transmis în arendă, provizoriu, fără drept de privatizare, fapt statuat expres în

decizia Consiliului municipal Chișinău nr.6/31-11 din 19 mai 2009, apelanta

neformulând obiecții la aceasta. Faptul autorizării lucrărilor de construire a

centrului comercial auto nu conferă dreptul Societății cu Răspundere Limitată

„Amfion-Prim” la obținerea terenului public în proprietate privată.

La 2 februarie 2022, Societatea cu Răspundere Limitată „Amfion-Prim” a

declarat recurs împotriva deciziei din 19 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău

(f.d. 224, vol. I), iar la 22 februarie 2022 a prezentat motivarea recursului (f.d. 1,

vol. II).

În susținerea recursului, a invocat dezacordul său cu soluția instanței de apel,

considerând-o eronată, instanța interpretând în mod eronat normele de drept

material pertinente speței, fapt ce a succedat emiterea unei soluții greșite și

neîntemeiate pe cauza dată.

A reiterat motivele de fapt și de drept invocate în instanța de fond și apel,

învederând că terenul vizat în prezenta speță este aferent constructjei proprietate

privată a Societății cu Răspundere Limitată „Amfion-Prim” și astfel, în privința

acestuia se aplică institutul împroprietăririi. Or, în contradictoriu cu argumentele

reținute de către instanța de apel, dispoziția expusă în decizia Consiliului

municipal Chisinău privind transmiterea terenului litigios în arendă Societății cu

Răspundere Limitată „Amfion-Prim” fără drept de privatizare, nu poate constitui

un temei de privare de dreptul legal la dobândirea proprietății asupra acestuia. Din

3

moment ce interdicția dată este instituită prin decizia autoritătji locale, și nu prin

dispoziții legale pertinente, realizarea dreptului legal la dobândirea proprietății de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Amfion-Prim” asupra terenului în litigiu

urmează a fi realizată în scopul punerii efective în aplicare a dispozitjilor legale,

iar acest fapt se realizează tot prin decizia Consiliului municipal Chișinău, care în

această conjunctură are sarcina de a înlătura inadvertențele admise prin propria

decizie.

Consideră neîntemeiate argumentele instanței de apel referitoare la faptul că

Societatea cu Răspundere Limitată „Amfion-Prim” a fost de acord cu decizia sus

menționată, pe care nu a contestat-o, inclusiv în contextul în care realizarea de

către reclamanta/recurentă a unui drept legal nu poate fi exclusă prin propria

inacțiune precedentă care, contrar constatărilor instanțelor inferioare, dispune de

o „speranță legitimă” în sensul dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului

respectiv, pe care este amplasată construcția sa.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii, prin care cererea sa de

chemare în judecată să fie admisă.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel, pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului

se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 19 ianuarie 2022,

fiind notificată recurentei în data de 8 februarie 2022, fapt ce se confirmă prin

avizul de recepție anexat la dosar (f.d. 185). Astfel, recursul și motivarea acestuia

depuse la 2 februarie 2022 și, respectiv, 22 februarie 2022, sunt în termen.

La 4 aprilie 2022, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, însă intimații nu și-au

valorificat acest drept procedural.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Societatea cu

Răspundere Limitată „Amfion-Prim”, reprezentată de avocatul Nicolae Leșan, în

raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin.

(2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate, ci urmează să însușească, în condițiile Codului

4

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv

al temeiurilor de inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ, și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului

și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont, pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând

de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței

5

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată

„Amfion-Prim”.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Amfion-Prim”,

reprezentată de avocatul Nicolae Leșan, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

6