2ra-464/22 — repararea prejudiciului cauzat urmare a acțiunilor ilicite a organului de urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor de judecată

2ra-464/22 — repararea prejudiciului cauzat urmare a acțiunilor ilicite a organului de urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-464/2022

2-21051092-01-2ra-07042022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: L. Mitrofan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L. Pruteanu, V. Buhnaci, Iu. Cotruță)

Î N C H E I E R E

01 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vadim Ungureanu,

reprezentat de avocatul Ion Cobîșenco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vadim

Ungureanu împotriva Ministerului Justiției și Procuraturii Generale cu privire la

repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei din 01 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 06 aprilie 2021, Vadim Ungureanu, prin intermediul avocatului Ion

Cobîșenco, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției

și Procuraturii Generale prin care a solicitat încasarea din contul bugetului de stat,

în beneficiul lui Vadim Ungurean a sumei de 422,49 de lei, cu titlu de prejudiciul

material, a sumei de 300 000 de lei, cu titlu de prejudiciul moral, a sumei de 2 000

de euro, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică; obligarea Procuraturii

Generale să aducă scuze publice lui Vadim Ungurean, prin organizarea unei

conferințe de presă în acest sens. Totodată a solicitat încasarea cheltuielilor de

asistenta juridică în sumă de 1 695 de lei.

În motivarea acțiunii a indicat că urmărirea penală în cauza penală nr.

2014928219 a fost începută la 02 iunie 2014 în baza unei bănuieli rezonabile

precum că Vadim Ungurean ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 247 alin.

(1) și art. 325 alin. (1) Cod penal.

A indicat că prin încheierea din 02 iunie 2014 emisă de Judecătoria Centru s-a

admis demersul procurorului în Procuratura Generală, Lilian Bacalîm, și s-a

autorizat interceptarea și înregistrarea comunicațiilor și a imaginilor între partea

vătămată Dan Chirița și reclamant pe un termen de 30 de zile.

A susținut că la 16 iunie 2014 organul de urmărire penală a dispus urmărirea

vizuală a reclamantului cu fixarea foto, video și urmărirea cu mijloace speciale

GPS pe un termen de 30 de zile, iar prin încheierea din 16 iunie 2014 emisă de

Judecătoria Chișinău a fost autorizată această măsură.

1

Reclamantul a mai menționat că prin ordonanța organului de urmărire penală

și prin încheierea judecătorului de instrucție din 20 iunie 2014 s-a dispus

autorizarea efectuării percheziției la locul de muncă a reclamantului amplasat în

mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri 69.

A mai învederat că la 20 iunie 2014, judecătorul de instrucție a autorizat

efectuarea percheziției la domiciliul reclamantului aflat în s. XXXXX, raionul

Căușeni, la apartamentul pe care reclamantul îl închiria situat în mun. Chișinău, str.

XXXXX, dar și percheziția corporală a reclamantului. Tot la 20 iunie 2014,

reclamantul a contestat acțiunile organului de urmărire penală, însă prin ordonanța

din 23 iunie 2014 emisă de organul de urmărire penală, contestația a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Reclamantul a indicat că prin procesul-verbal din 20 iunie 2014 a fost reținut

pe un termen de 72 de ore, iar la 23 iunie 2014, reclamantul a fost pus sub

învinuire, încriminându-i-se săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 247 alin. (1)

Cod penal, care face parte din categoria infracțiunilor ușoare, și săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal, faptă penală care face parte

din categoria infracțiunilor grave.

Totodată, a relevat că prin cererile din 22 iunie 2014 și 23 iunie 2014 adresate

ministrului de interne și procurorului Lilian Bacalîm, reclamantul a solicitat

organelor de drept să îi fie garantată securitatea sa, precum și a apropiaților săi,

deoarece în perioada cât a fost reținut în Penitenciarul nr. 13 au existat încercări

din partea unor deținuți să facă anumite presiuni de recunoaștere a vinovăției și alte

asemenea acțiuni care erau contrare voinței sale, mai mult, a înaintat organului de

urmărire penală și o contestație împotriva procesului-verbal de reținere.

A notat că prin ordonanța din 13 iulie 2015, reclamantul a fost scos de sub

urmărire penală în partea învinuirii de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 247

alin. (1) Cod penal.

Or, a indicat că, peste doar o singură zi, la 14 iulie 2015, reclamantul a fost

pus din nou sub învinuire în baza art. 247 alin. (1) și art. 325 alin. (1) Cod penal.

Peste 9 zile, la 23 iulie 2015, acuzatorul de stat a revenit asupra deciziei din

14 iulie 2015 și a întocmit un proces-verbal privind corectarea erorii materiale, iar

în cele din urmă reclamantul a fost învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 325 alin. (1) Cod penal.

La 21 iulie 2015, avocatul reclamantului a înaintat o cerere privind scoaterea

de sub urmărire penală, însă organul de urmărire penală a respins cererea

avocatului, iar la 03 august 2015 acuzatorul de stat a finisat urmărirea penală și a

înaintat cauza penală în judecată.

Prin încheierile din 05 aprilie 2017 și din 07 septembrie 2017, Judecătoria

Chișinău, sediul Centru a dispus aducerea forțară a reclamantului la ședințele de

judecată.

Prin încheierea din 15 mai 2018 instanța de fond a îndepărtat reclamantului

din ședința de judecată, continuând desfășurarea procesului penal în lipsa

inculpatului.

A punctat că prin sentința din 05 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, reclamantul a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal, fiind condamnat în baza acestei legi la 3

ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu includerea

în termenul de pedeapsă a perioadei reținerii 20 iunie 2014 - 23 iunie 2014

2

inclusiv, cu amendă în mărime de 3 500 de unități convenționale, ceea ce constituie

70 000 de lei în beneficiul statului.

Ulterior, prin decizia din 23 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a

admis apelul declarat de către Vadim Ungurean și s-a casat total sentința din 05

octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță privind achitarea

reclamantului, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În final, prin decizia din 04 martie 2020 a Curții Supreme de Justiție s-a

declarat inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, împotriva deciziei din 23 octombrie

2019 a Curții de Apel Chișinău, în privința inculpatului Vadim Ungureanu.

A mai menționat că organul de urmărire penală a început urmărirea penală la

02 iunie 2014, iar la 03 august 2015 acuzatorul de stat a finisat urmărirea penală și

a înaintat cauza penală în judecată și abia la 04 martie 2020 Curtea supremă de

Justiție a declarat recursul acuzatorului de stat ca fiind inadmisibil, menționându-se

astfel decizia Curții de Apel cu privire la achitarea reclamantului.

Astfel, în toată această perioadă reclamantul a fost pus sub o presiune

incomensurabilă datorită acțiunilor ilegale ale organului de urmărire penală și a

instanței de judecată.

Mai mult, a fost nevoit să se prezinte de nenumărate ori la organul de

urmărire penală, dar și în cadrul examinării cauzei penale în instanța de judecată,

fapt care i-a creat o stare psiho-emoțională negativă.

A indicat că i-a fost încălcat și dreptul fundamental la viață privată prin

măsurile de investigație și alte acțiuni care au fost dispuse (percheziție corporală,

percheziție la domiciliu, la locul de trai și la locul de muncă, urmărire vizuală,

interceptarea convorbirilor telefonice și altele asemenea acțiuni). Organul de

urmărire penală a efectuat o percheziție și la domiciliul de drept al reclamantului

care se află în localitatea XXXXX, raionul Căușeni, acolo unde el merge foarte rar

și unde-i stau părinții. Această acțiune a avut o conotație total negativă asupra

părinților, rudelor și altor persoane din localitate care au interpretat că părinții lui

au săvârșit o infracțiune.

A susținut că a fost reținut 72 de ore și chiar dacă Centrul Național

Anticorupție avea locuri libere în izolator, acesta a stat în Penitenciarul nr. 13

tocmai pentru a se pune anumite presiuni în vederea recunoașterii vinovăției și

altor circumstanțe de fapt, aducându-se atingere dreptului fundamental la libertatea

individuală și siguranța persoanei.

Prin hotărârea din 15 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Ungureanu

împotriva Ministerului Justiției și Procuraturii Generale cu privire la repararea

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești. S-a încasat din contul bugetului de stat,

prin intermediul Ministerului Justiției în contul lui Vadim Ungureanu suma de 80

000 de lei, cu titlul de prejudiciu moral, suma de 20 000 de lei, cu titlu de cheltuieli

pentru asistență juridică. În rest cererea de chemare în judecată s-a respins ca

neîntemeiată.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 21 iunie 2021, avocatul Ion

Cobîșenco, în interesele lui Vadim Ungurean, a declarat apel, solicitând casarea

parțială a acesteia și emiterea unei decizii de admitere integrală a cererii de

chemare în judecată.

3

La 13 iulie 2021, Ministerul Justiției a declarat apel împotriva hotărârii,

solicitând casarea acesteia și emiterea unei decizii de respingere integrală a cererii

de chemare în judecată.

Prin decizia din 01 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Ministerul Justiției. S-a admis apelul declarat de Vadim Ungurean. S-a

casat hotărârea din 15 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a

pronunțat o hotărâre nouă, prin care: S-a admis parțial cererea de chemare în

judecată depusă de Vadim Ungurean împotriva Ministerului Justiției și Procuraturii

Generale cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. S-a

încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în

beneficiul lui Vadim Ungurean suma de 100 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral

și suma de 20 000 de lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică suportate în

cadrul cauzei penale. S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției, în beneficiul lui Vadim Ungurean cheltuielile de asistență

juridică suportate în cadrul cauzei civile în mărime de 10 695 de lei. În rest,

pretențiile de încasare a prejudiciului material în mărime de 422,49 de lei și de

obligare a Procuraturii Generale să aducă scuze publice, precum și cerința privind

încasarea prejudiciului moral în partea ce excedă suma încasată, s-a respins ca

neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 1, 2 alin. (1), 3, 6, 11 din Legea privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25

februarie 1998, Colegiul a apreciat drept lipsite de temei argumentele Ministerului

Justiției cu privire la faptul că, în speță, nu sunt întrunite condițiile de aplicabilitate

a răspunderii statului prin prisma Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998.

În acest sens, Colegiul a menționat că în sensul dispozițiilor enunțate, pentru

angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de

anchetă sunt necesare condiții speciale și anume: că fapta ilicită, în calitate de

condiție generală a răspunderii delictuale, va avea particularități în materia

respectivă, prin urmare nu orice acțiune ilicită a organelor de anchetă și judecată

atrage răspunderea statului.

O altă condiție necesară pentru angajarea răspunderii statului pentru

prejudiciul cauzat prin erori judiciare este actul de reabilitare, care și atestă

admiterea erorii judiciare și prejudicierea neîntemeiată a persoanei.

La caz, Colegiul a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr.

1545 din 25 februarie 1998, Vadim Ungurean prin act judecătoresc irevocabil fiind

achitat.

Or, o dată cu constatarea violării drepturilor lui Vadim Ungurean prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, urmează a fi reparat și prejudiciul moral cauzat prin aceste acțiuni.

În sensul dat, reținând prevederile art. 1998 alin. (2), 2007 alin. (2) Cod civil,

Colegiul a menționat că se instituie obligația generală a statului de a repara

persoanelor fizice prejudiciul material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Totodată, ghidându-se de prevederile art. 13 alin. (1) și (2), art. 7 lit. a), 8 alin.

(1) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, Colegiul a concluzionat că instanța

de fond la pronunțarea hotărârii deși a constatat corect circumstanțele cauzei,

eronat a apreciat cuantumul prejudiciului moral în mărime de 80 000 de lei, sumă,

4

pe care instanța de apel o consideră inechitabilă în raport cu suferințele psihice

suportate de către reclamant.

Din studiul înscrisurilor anexate la dosar, instanța de apel a constat

incontestabil faptul că lui Vadim Ungurean i-au fost cauzate suferințe psihice, prin

faptul că în privința sa a fost intentată o cauză penală, fiind efectuate acțiuni de

urmărire penală, dispuse măsuri speciale de investigație (interceptarea, filarea cu

înregistrarea audio, video, percheziții la oficiu și la domiciliu), mai mult, acesta

fiind reținut pe un termen de 3 zile.

Colegiul a reiterat că în final Vadim Ungurean a fost achitat printr-un act

judecătoresc de dispoziție irevocabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 325

alin. (1) din Codul penal, pe motiv că nu s-a constatat existența elementelor

infracțiunii.

Totuși, pe o perioadă de aproximativ 8 ani, Vadim Ungurean a fost supus

unor suferințe psihice, fiind pusă în pericol libertatea sa, urmând a-și demonstra

nevinovăția.

Prin urmare, având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a

prejudiciului moral, natura dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor

suportate, statutul social al persoanei, durata urmăririi penale și examinării cauzei,

rezonanța cauzei penale în care a fost implicat reclamantul, instanța de apel a

apreciat cuantumul prejudiciului moral la suma de 100 000 de lei, ca fiind o

compensație ce ar aduce o satisfacție echitabilă lui Vadim Ungurean.

Or, contrar argumentelor apelantului, Colegiul a considerat că mărimea

compensației solicitate spre încasare cu titlu de reparare a prejudiciului moral în

sumă de 300 000 de lei, este una excesivă, motiv din care nu poate fi admisă

integral, nefiind stabilite suferințele morale de o asemenea intensitate.

Totodată, instanța de apel a ținut cont și de faptul că la stabilirea cuantumului

despăgubirilor se impune necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție

echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, să aibă efect compensatoriu și nu

trebuie să constituie venituri nejustificative.

Cu referire la pretenția de compensare a cheltuielilor de asistență juridică

suportate în cadrul procesului penal, Colegiul a apreciat-o ca fiind justificată, or, în

conformitate cu prevederile art. 7 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998, în cazurile

menționate la art. 3 alin. (1), persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se

restituie: e) sumele plătite de ea pentru asistența juridică.

Din materialele dosarului, rezultă că în cadrul cauzei penale, Vadim Ungurean

a suportat cheltuieli de asistență juridică în sumă totală de 20 000 de lei, confirmate

prin facturile fiscale nr. AAG6945514 privind achitarea sumei de 5 000 de lei și

nr.AAG6945450 privind achitarea sumei de 15 000 de lei, și reținând prevederile

90, 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, precum și faptul că în cadrul prezentei

cauze civile, Vadim Ungurean, fiind reprezentat de avocatul Cobîșenco Ion, a

achitat serviciile de asistență juridică prestate de avocat în sumă de 10 695 de lei,

Colegiul a conchis ca fiind necesară admiterea cerinței de compensare a

cheltuielilor de asistență juridică suportate în cadrul cauzei penale în sumă de

20 000 lei, precum și a cheltuielilor de asistență juridică suportate în prezenta

cauză civilă în mărime de 10695 de lei.

Cu referire la pretenția reclamantului de încasare a prejudiciului material în

sumă de 422,49 lei, prin prisma art. 7 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998,

Colegiul a considerat corectă argumentarea primei instanțe, prin care a specificat

că pentru a beneficia de sumele pretinse în acest sens, reclamantul nu a probat

5

faptul că la momentul de referință era angajat, acesta recunoscând că era doar

stagiar la portalul de știri deschide.md.

Prin urmare, instanța a considerat că cerința respectivă corect a fost respinsă

de către instanța de fond, apreciind critic argumentele invocate în acest sens de

către apelantul Vadim Ungurean.

Cu referire la cerința reclamantului de a obliga Procuratura Generală să aducă

scuze publice, instanța de apel a notat că conform art. 12 din Legea nr. 1545 din 23

februarie 1998, procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală ori

procurorul ierarhic superior aduce scuze oficiale în numele statului persoanei care

a fost supusă neîntemeiat urmăririi penale. Scuzele oficiale ale procurorului se

aduc în cazul: c) devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare.

Procurorul prezintă scuzele oficiale, în formă scrisă, victimei acțiunilor ilicite

sau rudelor apropiate ale acesteia. La solicitarea victimei, scuzele oficiale se

difuzează prin aceleași mijloace de informare în masă prin care a fost difuzată

informația despre învinuirea persoanei. Scuzele oficiale sunt aduse în termen de 15

zile de la data apariției dreptului la repararea prejudiciului.

Astfel, scuzele oficiale sunt aduse persoanei, de către procurorul care a

condus sau a exercitat urmărirea penală ori procurorul ierarhic superior în cazul

devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare.

În speță, reclamantul a pretins obligarea Procuraturii Generale de a aduce

scuze oficiale din numele statului ca urmare a devenirii definitive și irevocabile a

sentinței de achitare.

Instanța de apel a considerat această solicitare ca fiind neîntemeiată, din

considerentul că la caz, procurorul care a efectuat urmărirea penală este Lilian

Bacalîm, prin urmare, instanța de fond corect a respins cerința respectivă, ca fiind

îndreptată către un pârât necorespunzător. Or, în contextul dispozițiilor legale

citate, sarcina legală de exprimare a scuzelor este pusă în seama procurorului care

a condus sau a exercitat urmărirea penală ori procurorul ierarhic superior, în

cazurile stabilite expres de art. 12 alin. (2) al Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie

1998.

Astfel, instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele invocate de

către apelant cu privire la faptul că procurorul Lilian Bacalîm nu mai activează în

organele Procuraturii, or, în cazul dat, obligația urmează a fi pusă în sarcina

procurorului ierarhic superior, în speță nefiind îndreptate pretenții către acesta.

La 21 martie 2022, prin intermediul poștei electronice, și la 23 martie 2022,

prin intermediu poștei terestre, Vadim Ungurean, reprezentat de avocatul Ion

Cobîșenco, a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanțe în partea respingerii pretențiilor cu adoptarea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii, în sensul declarat.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

la examinarea cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept

procedural și material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

6

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 01 februarie 2022,

astfel, recursul declarat la data de 21 martie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 08 aprilie 2022

instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței.

Astfel, la 21 aprilie 2022, Procuratura Generală a depus referință, prin care a

solicitat de a considera recursul inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de Vadim Ungurean, reprezentat de

avocatul Ion Cobîșenco, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vadim Ungurean, reprezentat

de avocatul Ion Cobîșenco, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

7

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Vadim Ungurean, reprezentat de avocatul Ion

Cobîșenco, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vadim Ungurean, reprezentat de

avocatul Ion Cobîșenco, împotriva deciziei din 01 februarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

8