2ra-528/22 — anularea ordinelor, încasarea plătilor salariale

2ra-528/22 — anularea ordinelor, încasarea plătilor salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-528/22

2-18132368-01-2ra-13042022

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) M.Țurcan

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

01 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Racu Adrian,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Racu Adrian

împotriva Companiei Aeriene ”Air Moldova” Societate cu Răspundere Limitată cu

privire la anularea ordinelor, restabilirea în funcție, încasarea salariului mediu

pentru absența forțată de la muncă și încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2021,

împotriva deciziei suplimentare a Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2021,

c o n s t a t ă :

La 08 februarie 2018, Racu Adrian a depus cerere de chemare în judecată

împotriva CA ”Air Moldova” SRL cu privire la anularea ordinelor.

În motivarea acțiunii, Racu Adrian a menționat că activează la CA ”Air

Moldova” SRL începând cu data de 01 octombrie 2008, iar în prezent deține

funcția de Șef Serviciu Litigii și Asistență Juridică, concomitent executând

funcțiile secretarului consiliului de administrație a CA ”Air Moldova” SRL.

La data de 14 noiembrie 2017 i-a fost adus la cunoștință ordinul nr. 294/p din

13 noiembrie 2017 cu privire la suspendarea contractului individual de muncă.

Ulterior, i-a fost adus la cunoștință ordinul nr. 74 din 13 noiembrie 2017 cu

privire la efectuarea anchetei de serviciu în privința sa în calitate de Șef Serviciu

Litigii și Asistență Juridică.

Reclamantul a invocat dezacordul cu ordinele respective din următoarele

considerente.

În luna septembrie 2017, a constatat fatul că pentru luna august 2017 nu i-a

fost achitat salariul integral, ci doar parțial.

1

Astfel, prin cererea din 25 septembrie 2017, a solicitat pârâtului prezentarea

informației despre suma totală a salariului, reținerile efectuate, mărimea și cauzele

reținerilor, precum și sumele ce urma să le primească pentru fiecare lună pentru

întreaga perioadă de activitate, însă cererea respectivă a fost ignorată.

Totodată, la 25 septembrie 2017, s-a adresat pârâtului cu cerere, prin care a

solicitat încasarea prejudiciului moral ca urmare a neachitării salariului integral,

care de asemenea a fost ignorată.

De asemenea, a menționat că pentru luna septembrie 2017 nu i-a fost achitat

salariul în volum deplin.

La fel, a afirmat că prin ordinul nr. 200/p din 10 august 2017, i-a fost acordat

concediu anual de odihnă pentru perioada 04 septembrie 2017 – 17 septembrie

2017, însă fără achitarea îndemnizației de concediu.

Ulterior, prin ordinul nr. 65 din 01 noiembrie 2017, i-a fost aplicată

sancțiunea disciplinară mustrare.

Reclamantul Racu Andrian a solicitat anularea ordinului CA ”Air Moldova”

SRL nr. 74 din 13 noiembrie 2017 cu privire la efectuarea anchetei de serviciu în

privința sa în calitate de Șef Serviciu Litigii și Asistență Juridică și anularea

ordinului nr.294/p din 13 noiembrie 2017 cu privire la suspendarea contractului

individual de muncă.

La 20 februarie 2018, Racu Adrian a depus cerere de chemare în judecată

împotriva CA ”Air Moldova” SRL cu privire la anularea ordinului, restabilirea în

funcție, încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la muncă și încasarea

prejudiciului moral (f.d. 84-89 Vol. I).

În motivarea acțiunii, Racu Adrian a menționat că prin ordinul nr. 311/p din

27 noiembrie 2017 a fost desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 86

alin. (1) lit. g) din Codul muncii – încălcarea repetată, pe parcursul unui an a

obligațiunilor de muncă, dacă anterior salariatul a fost sancționat disciplinar.

Reclamantul Racu Adrian a solicitat anularea ordinului CA ”Air Moldova”

SRL nr. 311/p din 27 noiembrie 2017 prin care a fost desfăcut contractul individual

de muncă, restabilirea în funcția deținută, încasarea salariului mediu pentru absența

forțată de la muncă și încasarea prejudiciului moral.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 24 mai 2018, s-au

conexat într-un singur proces cauza civilă, la cererea de chemare în judecată

depusă de Racu Adrian împotriva CA ”Air Moldova” SRL cu privire la anularea

ordinelor și cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Racu Adrian

împotriva CA ”Air Moldova” SRL cu privire la anularea ordinului, restabilirea în

funcție, încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la muncă și încasarea

prejudiciului moral (f.d. 80 Vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 08 decembrie 2020,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Racu Adrian.

S-a anulat ca fiind ilegal ordinul CA ”Air Moldova” nr.74 din 13 noiembrie

2017 privind organizarea anchetei de serviciu în privința lui Racu Adrian, Șef al

Serviciului Litigii și Asistență Juridică.

2

S-a anulat ca fiind ilegal ordinul CA ”Air Moldova” nr.294/p din

13 noiembrie 2017 privind suspendarea contractului individual de muncă încheiat

cu Racu Adrian.

S-a anulat ca fiind ilegal ordinul CA ”Air Moldova” nr.311-p din

27 noiembrie 2017 privind aplicarea sancțiunii disciplinare lui Racu Adrian,

conform art. 86 alin.(1) lit. g) din Codul muncii.

S-a restabilit Racu Adrian în funcția de Șef al Serviciului Litigii și Asistență

Juridică, în cadrul CA ”Air Moldova” SRL.

S-a încasat de la CA ”Air Moldova” SRL în beneficiul lui Racu Adrian

salariul mediu pentru absența forțată de la muncă începînd cu data de 28 noiembrie

2017 și pînă la data de 07 decembrie 2020, în sumă de 991 152,96 de lei.

S-a încasat de la CA ”Air Moldova” SRL în beneficiul lui Racu Adrian suma

de 26 347,10 lei cu titlu de prejudiciu moral.

S-a încasat de la CA ”Air Moldova” SRL în beneficiul lui Racu Adrian

salariul mediu pentru perioada de lipsă forțată de la muncă în temeiul suspendării

contractului individual de muncă începînd cu data de 14 noiembrie 2017 și pînă la

data de 27 noiembrie 2017 inclusiv, în sumă de 12 546,24 de lei.

S-a dispus executarea imediată a hotărârii în partea restabilirii lui Racu

Adrian în funcție și a încasării salariului mediu lunar în sumă de 26 347,10 lei.

S-a încasat de la CA ”Air Moldova” SRL în beneficiul statului suma de

30 610,96 de lei cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2021, s-a admis apelul

declarat de CA ”Air Moldova” SRL, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 08 decembrie 2020 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Racu Adrian.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că în temeiul ordinului CA ”Air Moldova” SRL nr.303/P din 01 octombrie

2008, Racu Adrian a fost angajat în funcție de jurisconsult, secția juridică,

Departamentul juridic, iar ulterior a fost numit în funcție de Șef al Serviciului

Litigii și Asistență Juridică, Departamentul juridic.

La 13 noiembrie 2017, CA ”Air Moldova” SRL a emis în privința lui Racu

Adrian ordinul nr.74 cu privire la organizarea anchetei de serviciu și ordinul

nr.294/p cu privire la suspendarea contractului individual de muncă pe durata

anchetei de serviciu, cu care reclamantul a făcut cunoștință la 14 noiembrie 2017,

potrivit semnăturii aplicate.

La 14 noiembrie 2017, de către Comisia comisia care efectua ancheta de

serviciu au fost întreprinse acțiuni de convocare a lui Racu Adrian în vederea

solicitării explicației în formă scrisă privind faptele comise, astfel în temeiul

procesului-verbal nr.1 din 14 noiembrie 2017, lui Racu Adrian i-a fost adus la

cunoștință contra semnătură ordinul nr. 294/p din 13 noiembrie 2017 privind

suspendarea contractului individual de muncă și înmânate copiile actelor, ce conțin

descrierea pretinselor abateri disciplinare anchetate și pe marginea cărora urmează

să prezinte explicații, totodată fiindu-i adus la cunoștință dreptul de a-și explica

atitudinea și de a prezenta Comisiei abilitate cu prezentarea tuturor probelor și

justificărilor pe care le consideră necesare.

3

De asemenea, instanța de apel a constatat că la materialele cauzei lipsesc

probe ce ar dovedi că Racu Adrian a oferit explicațiile solicitate și că ar fi prezentat

probe sau justificări referitoare la faptele vizate, acesta neprezentându-se la ședința

Comisiei desfășurată la data de 20 noiembrie 2017, în adresa acestuia fiind

expediate două telegrame la adresele cunoscute prin care a fost solicitată prezența

sa la data de 20 noiembrie 2017 orele 15:00 în vederea prezentării explicațiilor

referitor la faptele imputate și participarea la ședința Comisiei.

La fel, au fost întreprinse și măsuri de apelare telefonică a acestuia, în vederea

invitării la ședința preconizată pentru a fi audiat pe marginea faptelor examinate.

Din procesul-verbal al Comisiei privind ancheta de serviciu nr.2 din

27 noiembrie 2017, rezultă că s-a depistat comiterea de către salariatul Racu

Adrian a abaterii disciplinare, manifestată prin: neprezentarea la ședințele de

judecată desfășurate pe cauzele civile la care CA ”Air Moldova” SRL este parte și

care au fost repartizate pentru participarea acestuia; neexecutarea indicațiilor

înaintate atât de către Directorul General, cât și de către Directorul

Departamentului Juridic, în subordonarea căruia este Serviciu Litigii și Asistență

Juridică, al cărui șef la acel moment era salariatul; încălcarea repetată a disciplinei

muncii, vizând manifestarea unui comportament indecent față de alți salariați și

lipsa nemotivată în prima jumătate a zilei de 13 noiembrie 2017 de la lucru,

constatată de către Directorul General.

De asemenea, instanța de a pel a concluzionat că anterior, în baza ordinului

nr.65 din 01 noiembrie 2017, lui Racu Adrian i-a fost aplicată sancțiunea

disciplinară prevăzută la art.206 alin. (1) lit.b) din Codul muncii pentru încălcarea

disciplinei muncii în formă de mustrare, iar prin ordinul nr.311-p din 27 noiembrie

2017 privind aplicarea sancțiunii disciplinare, a fost desfăcut, începând cu data de

28 noiembrie 2017 contractul individual de muncă nr. 391 din 01 octombrie 2008

încheiat cu Racu Adrian în temeiul art.86 alin.(1) lit.g) din Codul muncii -

încălcarea repetată pe parcursul unui an, a obligațiilor de muncă, dacă anterior

salariatul a fost sancționat disciplinar.

Astfel, instanța de apel a constatat, că ancheta de serviciu a fost organizată cu

respectarea prevederilor art. 208 din Codul muncii, faptele, circumstanțele și

probele fiind expuse atât în nota informativă desfășurată, precum și ulterior în

procesele-verbale ale Comisiei de anchetă, astfel apreciind ca fiind neîntemeiată

concluzia primei instanțe precum că în ordinul 74 din 13 noiembrie 2017 „Cu

privire la organizarea anchetei de serviciu în privința lui Racu Adrian nu sunt

indicate careva acțiuni/inacțiuni ale reclamantului, precum și gradul de apreciere a

gravității faptei, astfel apreciind ca fiind eronate constatările instanței de fond cu

referire la faptul că ancheta de serviciu a fost organizată fără a avea la bază fapta

care a constituit încălcarea gravă a obligațiilor de muncă, deoarece scopul anchetei

este altul decât cel de a stabili circumstanțele obiective și gravitatea faptei.

Totodată, instanța de apel a stabilit că prima instanță incorect a făcut uz de

sintagma de încălcare gravă a obligațiunilor de serviciu, ce nu se regăsește în actele

vizând procedura disciplinară a lui Racu Adrian, deoarece temei pentru

concedierea acestuia a constituit art.86 alin. (1) lit.g ) din Codul nuncii, ce prevede

4

sancțiunea pentru încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligațiilor de muncă,

dacă anterior salariatul a fost sancționat disciplinar.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit netemeinicia concluziei instanței de

fond precum că efectuarea anchetei de serviciu a avut loc cu încălcarea

prevederilor Codului muncii, deoarece Codul muncii nu reglementează condiții de

formă și/sau conținut pe care trebuie să le întrunească un ordin de creare a comisiei

de anchetă.

La caz, instanța de apel a accentuat că angajatorul are posibilitatea suspendării

contractului individual de muncă pe perioada anchetei de serviciu, decizia

aparținând exclusiv competenței acestuia, iar în speță angajatorul nu a încălcat

exigențele legale aferente.

Deci, instanța de apel a susținut ca fiind eronate invocările instanței de fond

despre faptul că salariatului nu i s-au cerut explicații scrise privind fapta comisă,

or, procesul-verbal nr. 1 privind convocarea lui Racu Adrian în vederea solicitării

explicației în formă scrisă conține detaliat toate acțiunile întreprinse de comisie,

inclusiv solicitarea explicației în formă scrisă, fiindu-i înmânate toate actele

necesare pentru a oferi asemenea explicații.

La fel, instanța de apel a conchis că sunt eronate concluziile instanței de fond

precum că la emiterea ordinului nr.311-p din 27 noiembrie 2017 privind aplicarea

sancțiunii disciplinare în privința lui Racu Adrian, angajatorul nu a ținut cont de

circumstanțele obiective și de gravitatea faptei comise.

În speță, instanța de apel a conchis că angajatorul a probat suficient comiterea

de către Racu Adrian a abaterilor disciplinare imputate, situație ce a justificat

angajatorul să emită ordinul contestat și aplicarea sancțiunii disciplinare.

Cu referire la invocarea instanței de fond precum că „în obligațiile funcției

Șef Serviciu Litigii și Asistență Juridică nu intra reprezentarea în instanțele de

judecată”, instanța de apel a cosiderat-o ca fiind nefondată, în contextul în care

deținerea de către Racu Adrian a funcției respective, coroborată cu expunerea în

procurile întocmite de angajator pe numele acestuia a dreptului de reprezentare a

angajatorului în instanțele de judecată, denotă cert că în atribuțiile funcționale ale

acestuia intrau și reprezentarea angajatorului în instanțele de judecată.

În acest context, instanța de apel a remarcat că potrivit anchetei de serviciu,

s-a stabilit că Racu Adrian deținând funcția de șef al Serviciului Litigii și Asistență

Juridică, nu respecta disciplina muncii, nu se prezenta la ședinței de judecată

privind examinarea cauzelor civile, la care era parte CA ”Air Moldova” SRL, nu

executa indicațiile înaintate atât verbal, cât și în scris de către directorul general,

precum și de către superiorul său nemijlocit, încălca repetat disciplina de muncă, a

lipsit nemotivat în prima jumătate a zilei de 13 noiemberie 2017, astfel emiterea

ordinului nr.311/p din 27 noiembrie 2017 privind desfacerea contractului

individual de muncă cu Racu Adrian în temeiul art.86 alin.(1) lit.g) din Codul

Muncii, este una justificată.

La fel, instanța a conchis că alegațiile referitoare la faptul că la emiterea

ordinului nr.311/p din 27 noiembrie 2017 nu a fost respectată procedura de

consultare cu organul sindical a întreprinderii, sunt neîntemeiate, deoarece din

materiale cauzei se constată că în luna octombrie 2015, Racu Adrian a renunțat la

5

calitatea sa de membru sindical, astfel încât acesta nu deținea această calitatea la

momentul emiterii ordinului contestat.

Totuși, angajatorul a asigurat cunoașterea de către organizația sindicală a

situației vizate, deoarece în Comisia de anchetă au fost incluși 2 membri ai

Organizației Sindicale a CA „Air Moldova” - Președintele – Leontieva Nina și

membrul Liubov Parfeni.

Prin decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2021, s-a

admis cererea depusă de CA ”Air Moldova” SRL cu privire la întoarcerea

executării.

S-a dispus încasarea de la Racu Adrian în beneficiul CA ”Air Moldova” SRL

a salariului mediu luinar în sumă de 26 347,10 lei achitat imediat lui Racu Adrian.

La 24 decembrie 2021, Racu Adrian a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul Racu Adrian, în motivarea recursului a invocat că la examinarea

cauzei, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat

eronat legea și a apreciat arbitrar probele, astfel erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor sale fundamentale.

La caz, recurentul a specificat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și anume art. 89 din Codul muncii, care prevede că la

examinarea litigiului individual de muncă, salariatul nu este obligat să dovedească

circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale.

De asemenea, a menționat că în cazul în care în ordinul de aplicare a

sancțiunii disciplinare a fost invocată și nerespectrarea pct. 2.2 din Regulamentul

intern al CA ”Air Moldova” SRL, instanța de apel urma să aplice Regulamentul

intern al CA ”Air Moldova” SRL, astfel examinarea cauzei în lipsa acestuia,

denotă faptul că nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și anume

art. 198 și 199 din Codul muncii.

Tototdată, a susținut că instanțelor de judecată nu i-a fost prezentat contractul

individual de muncă în care să fie indicate obligațiile sale de muncă, pentru

neexecutarea cărora i-a fost aplicată sanciune disciplinară sub formă de concediere,

nici Regulamentul intern al CA ”Air Moldova” SRL care ar conține prevederi

privind disciplina muincii, abaterile disciplinare, precum și sancțiunile aplicabile

procedurii disciplinare.

Or, procura și semnătura din Registrul de corespondență nu conțin obligațiile

de muncă și ca urmare nu le pot dovedi.

La fel, recurentul a relatat că la materialele, cauzei lipsește cererea scrisă a

angajatorului în care să fie indicate expres în privința căror fapte se solicită

prezentarea explicațiilor.

Astfel, nu a cunoscut care încălcări ale disciplinei muncii îi erau imputate,

prin urmare fiind lipsit de posibilitatea de a se spăra de acuzațiile aduse și de a

prezenta probele și justificările corespunzătoare, deoarece procesul-verbal nr. 1 din

14 noiembrie 2017 nu indică că explicațiile au fost solicitate în formă scrisă, așa

cum prevede art. 208 alin. (1) din Codul muncii.

6

În aceste împrejurări, simpla constatare a abaterii disciplinare în ordinul de

aplicare a sancțiunii disciplinare, fără descrierea elementelor obligatorii ale

faptelor enunțate, urmează a fi caslificată în virtutea nevinovăției persoanei și

dreptului acesteia la un proces echitabil drept acuzații nedemonstrate și deci nu pot

constitui temei de sancționare.

Însă, instanța de apel nu a verificat dacă la aplicarea sancțiunii disciplinare

angajatorul a ținut cont de gravitatea abaterii disciplinare comise și de alte

circumstanțe obiective, dacă a fost respectat termenul de aplicare a sancțiunii

discipinare și dacă concedierea a avut loc cu consultarea prealabilă a organului

sindical.

Or, sancțiunea disciplinară sub formă de concediere i-a fost aplicată pentru

fapte care au fost cunoscute de către angajator cu mult înainte de o lună până la

aplicarea sancțiunii disciplinare, fiind comise cu peste 6 luni până la aplicarea

acesteia.

De asemenea, a specificat că în obligațiile funcției Șef Serviciu Litigii și

Asistență Juridică nu intra reprezentarea în instanțele de judecată.

Așadar, pretinsele încălcări ale disciplinei muncii prin neprezentarea în

instanța de judecată, nu pot servi temei pentru aplicarea sancțiunii disciplinare cu

concediere, deoarece presupusele fapte au avut loc până la data emitertii ordinului

prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare.

Recurentul a atenționat că atât în procesul-verbal, cât și în ordinul de

sancționare, nu este indicat intervalul de timp în care a lipsit nemotivat de la locul

de muncă,

La fel, a relatat că nu a fost probată pretinsa încălcare repetată a disciplinei

muncii privind manifestarea unui comportament indecent față de alți salariați.

Suplimentar, recurentul a relevat că instanța de apel neîntemeiat a constatat că

angajatorul nu avea obligația de a consulta prealabil organul sindical în contextul

în care nu era membru de sindicat, or, la materialelel cauzei lipsește un act al

organizației sindicale a CA ”Air Moldova” SRL prin care a fost încetată calitatea

sa de membru al sindicatului.

La 13 aprilie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului copia

recursului, fiind recepționat de către CA ”Air Moldova” SRL la data de 19 aprilie

2022, conform avizului de recepție (f.d. 145 Vol. III).

La 21 aprilie 2022, CA ”Air Moldova” SRL a depus referință la recursul

declarat de Racu Adrian, prin care a solicitat să fie considerat ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 24 iunie

2021, care a fost expediat în adresa părților prin intermediul poștei electronice la

data de 27 octombrie 2021 (f.d. 95 Vol.III).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 24 decembrie 2021, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

7

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

8

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Racu Adrian, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Racu Adrian.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

9