3ra-431/22 — cu privire la obligarea emiterii actelor administrative și repararea prejudiciului material

3ra-431/22 — cu privire la obligarea emiterii actelor administrative și repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-431/22

2-19189152-01-3ra-15042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Clima, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

25 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Mihail Glodea, reprezentat

de avocatul Constantin Ceceli

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a lui

Mihail Glodea împotriva Serviciului Vamal și Biroului Vamal Centru cu privire

la obligarea emiterii actelor administrative și repararea prejudiciului material

împotriva deciziei din 1 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul depus de Mihail Glodea împotriva hotărârii din

30 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin care a fost

respinsă acțiunea

constată:

La 25 noiembrie 2019, prin intermediul oficiului poștal, Mihail Glodea,

reprezentat de avocatul Constantin Ceceli a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Vamal și Biroului Vamal Centru cu privire la obligarea

emiterii actelor administrative și repararea prejudiciului material.

În susținerea acțiunii a indicat că la data de 28 decembrie 2016, a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal, cu privire la

contestarea în parte a actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea

salariului pentru absența forțată de la lucru, recunoașterea nulă a înscrierilor din

carnetul de muncă și repararea prejudiciului moral.

A menționat că hotărârea din 4 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul

Centru, a fost admisă acțiunea parțial, fiind anulat ordinul Serviciului Vamal

nr.1280-p din 25 noiembrie 2016 ,,Cu privire la sancționarea unor colaboratori

vamali ai Biroului Vamal Bender”, în partea aplicării lui Mihail Glodea, a

sancțiunii disciplinare – eliberarea din serviciu în organele vamale, restabilit

Mihail Glodea, în funcția de șef al Postului Vamal Săiți, Biroul Vamal Bender și

1

încasat de la Serviciul Vamal în beneficiul lui Mihail Glodea, salariul pentru

absența forțată de la lucru pentru perioada 25 noiembrie 2016 – 4 iulie 2017,

precum și prejudiciul moral în sumă de 10 000 de lei și cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 5 000 lei, în rest fiind respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

Totodată, a reținut că prin decizia din 6 decembrie 2017 a Curții de Apel

Chișinău, a fost respins apelul declarat de către Serviciul Vamal și menținută

hotărârea primei instanțe.

A afirmat că prin încheierea din 11 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție,

recursul declarat de către Serviciul Vamal, a fost declarat inadmisibil, încheierea

fiind irevocabilă.

Astfel, a notat că potrivit răspunsului nr. 12976 din data de 4 decembrie

2018, primit la data de 17 decembrie 2018, se confirmă că salariul pentru lipsa

forțată de la muncă a lui Mihail Glodea, a constituit pentru perioada 25 noiembrie

2016 – 4 iulie 2017 suma de 52 214,66 lei.

Prin urmare, a comunicat că la data de 18 septembrie 2019, s-a adresat către

autoritatea pârâtă cu o cerere, prin care a solicitat să-i fie achitat sporul lunar,

plățile de stimulare precum și premiul anual stabilit de art. 7¹ alin. (3), 8¹ alin. (1),

10 alin. (1) din Legea nr. 48 din 22 martie 2012, în vigoare în perioada eliberării

forțate din serviciu a lui Mihail Glodea, și achitarea acestora în calitate de venit

ratat.

Prin răspunsul recepționat, autoritatea pârâtă i-a comunicat că sporul lunar

pentru eficiență și plățile de stimulare sunt stabilite individual, de către

conducerea biroului vamal, în funcție de performanțele fiecărui salariat, motiv

din care este imposibil de a se expune asupra mărimii acestora, chiar și în cazul

unei funcții similare iar în ceea ce privește solicitarea calculării sporului lunar și

plăților de stimulare și achitării acestora în calitate de venit ratat, fiind respinsă

cererea, ca neîntemeiată, deoarece Codul muncii nu prevede plata venitului ratat,

iar prevederile Codului civil, sunt inaplicabile raporturilor de muncă.

În acest context, a opinat că a fost privat ilegal de posibilitatea de a munci

începând cu data de 25 noiembrie 2016 și până la data de 4 iulie 2017.

Pe lângă aceasta, a accentuat că pentru perioada 25 noiembrie 2016 și până

la data de 1 ianuarie 2017, nu are pretenții referitor la plățile achitate de către

pârât pentru perioada în care a fost în imposibilitate de a activa din cauza privării

ilegale de muncă.

Totuși, începând cu data de 01 ianuarie 2017 și până la data de 4 iulie 2017,

urma să activeze potrivit modificărilor din Legea nr. 48 din data de 22 martie

2012 privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici și, respectiv, urma să

fie remunerat potrivit prevederilor noi din legea nominalizată, însă având în

vedere faptul privării ilegale de posibilitatea de a activa, acesta, din motive

imputabile pârâtului, a ratat obținerea venitului potrivit normelor în vigoare în

perioada 01 ianuarie 2017 și până la data de 4 iulie 2017.

Or, sumele prevăzute la art. 7¹ alin. (3), 8¹ alin. (1) din Legea nr. 48 din

22 martie 2012, reprezintă venitul ratat a lui Mihail Glodea, având în vedere

faptul că acesta a fost ilegal concediat și nu a avut posibilitatea să activeze în

2

perioada 25 noiembrie 2016 – 4 iulie 2017, ca rezultat al privării ilegale de

posibilitatea de a munci.

Astfel, a conchis că răspunsul pârâtului oferit la cererea adresată, este unul

neargumentat și interpretat eronat, or, venitul ratat, a priori, constituie un

prejudiciu material cu valoare economică stabilit atât de legislația civilă cât și de

Codul muncii, și anume art. 329 alin. (1) și 330 alin. (1) lit. b).

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 71 alin. (3), 81 alin. (1), 10 alin. (1) din

Legea nr. 48 din 22 martie 2012, art. 329 alin. (1), 330 alin. (1) lit. b) Codul

muncii, art. 14 alin. (1), (3) Cod civil, art. 119 CPC.

Prin hotărârea din 30 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani, a fost respinsă acțiunea.

La 22 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Mihail Glodea,

reprezentat de avocatul Constantin Ceceli a depus apel nemotivat împotriva

hotărârii din 30 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, iar la

19 mai 2021, prin intermediul oficiului poștal, a fost prezentată motivarea

apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 1 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Mihail Glodea împotriva hotărârii din 30 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

Întru argumentarea soluției emise, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au reținut că din adeverința privind salariu mediu pentru stabilirea mărimii

ajutorului de șomaj, rezultă că la stabilirea salariului mediu în privința lui Mihail

Glodea, a fost inclus sporul pentru performanță acordat semestrial în mărime de

726,30 lei, calculat conform prevederilor art. 8 și 10 din Legea nr. 48 din

22 martie 2012.

Astfel, reieșind din revindecările reclamantului, prin care solicită

calcularea și achitarea sporului lunar, plăților de stimulare și premiul lunar,

rezultă că premia trimestrială și premia anuală, a fost calculată și inclusă în

salariul mediu deja achitat în cuantum de 52 214,66 lei, constituit pentru perioada

25 noiembrie 2016 – 4 iulie 2017, primit de către Mihail Glodea, la data de

17 decembrie 2018, fapt consemnat în răspunsul Biroului Vamal Centru

nr. 12976 din data de 4 decembrie 2018.

Or, după cum au stabilit instanțele inferoare, în privința sumelor încasate

în mărime de 52 214,66 lei, pentru perioada 25 noiembrie 2016 – 1 ianuarie 2017,

Mihail Glodea nu a înaintat obiecții.

Au remarcat instanțele că, ținând cont de faptul că, în perioada 1 ianuarie

2017 – 4 iulie 2017, Mihail Glodea nu a activat efectiv și de caracterul individual

al sporului pentru eficiență în activitate, se face imposibilă aprecierea acestuia

pentru eficiența în activitate sau achitarea acestui spor prin aplicarea comparării

cu alte funcții, ceea ce atestă netemeinicia cerinței de achitare a sporului

menționat, de către angajator.

Au concluzionat instanțele de judecată că angajatorul a achitat toate plățile

obligatorii salariatului prejudiciat, Mihail Glodea, or, legislația muncii nu

3

prevede plata venitului ratat, iar prevederile Codului civil sunt inaplicabile în

raporturile de muncă.

La 25 martie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Mihail Glodea,

reprezentat de avocatul Constantin Ceceli a depus recurs împotriva deciziei din

1 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei recurate, cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului a manifestat dezacordul cu decizia instanței de

apel, pe care o consideră neîntemeiată și care încalcă dreptul său la un proces

echitabil.

A menționat că potrivit deciziei contestate, se constată lipsa argumentării

instanței de apel la emiterea soluției prin care a fost dispusă respingerea apelului,

aceasta reprezentând o expunere a normelor de drept și a literaturii de specialitate

la modul general, fără a constata cele expuse prin probe pertinente și concludente.

Suplimentar, a reiterat caracterul ilegal al actelor judecătorești de dispoziție

prin prisma aspectelor de fapt și de drept menționate în cererea de chemare în

judecată și în cererea de apel.

La 15 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Serviciului Vamal și Biroului Vamal Centru copia cererii de recurs depuse de

Mihail Glodea, reprezentat de avocatul Constantin Ceceli, fiindu-le explicat

dreptul de a depune referință asupra recursului declarat, care a fost recepționată

de către destinatari la 22 aprilie 2022, potrivit avizelor de recepție (f. d. 135, 136).

Până la data examinării admisibilității recursului, în adresa Curții Supreme

de Justiție, referințe nu au parvenit.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

În speță, se constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțat de 1 decembrie 2021 (f. d. 111), însă la materialele lipsesc date care ar

confirma că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost notificat recurentului.

Decizia motivată din 1 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată reprezentantului recurentului, avocatul Constantin Ceceli la data de

2 martie 2022, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la actele cauzei

(f. d. 131).

Astfel, recursul depus de Mihail Glodea, reprezentat de avocatul

Constantin Ceceli împotriva deciziei din 1 decembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău este în termen.

4

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Mihail Glodea,

reprezentat de avocatul Constantin Ceceli, în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care

pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea

cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie

să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

5

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Mihail Glodea, reprezentat de avocatul

Constantin Ceceli.

În conformitate cu art. 230 și 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Mihail Glodea, reprezentat de avocatul Constantin

Ceceli se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

6