2ra-109/22 — exproprierea pentru cauza de utilitate publica de interes national

2ra-109/22 — exproprierea pentru cauza de utilitate publica de interes national (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-109/2022

2-11015682-01-2ra-26012022

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (M. Bușuleac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Berdilă)

Î N C H E I E R E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Agenția

Relații Funciare și Cadastru a Republicii Moldova împotriva Nadejdei Mocanu,

intervenienți accesorii Centrul pentru Drepturile Omului și Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova privind exproprierea terenului pentru cauză de utilitate publică

în interes național,

împotriva deciziei din 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă :

La 29 noiembrie 2011, Agenția Relații Funciare și Cadastru a înaintat în

interesele Republicii Moldova cerere de chemare în judecată împotriva Nadejdei

Mocanu prin care a solicitat exproprierea în beneficiul statului a terenului agricol

cu suprafața de 0,6727 ha, nr. cadastral xxxx, deținut cu drept de proprietate

privată de Nadejda Mocanu, cu restituirea cuantumului despăgubirii în sumă de 42

612,91 de lei din contul bugetului de stat.

În motivarea acțiunii a indicat că, în conformitate cu Legea nr. 176-XVI din

10.07.2008 privind declararea utilității publice a lucrărilor de interes național,

terenul agricol, care aparține Nadejdei Mocanu cu statut de proprietate privată, nr.

cadastral xxxx, cu suprafața totală de 0,6727 ha, amplasat în satul xxxx, raionul

xxxx, înregistrat la Oficiul cadastral teritorial Cahul la 03 noiembrie 2010 este

supus exproprierii pentru cauză de utilitate publică de interes național pentru

construcția Portului Internațional Liber Giurgiulești.

În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 186 din 09.03.2009 cu privire la

unele măsuri privind asigurarea activității Portului Internațional Liber Giurgiulești,

Agenția este împuternicită să asigure prin intermediul întreprinderilor subordonate

realizarea prevederilor Legii nr. 176 - XVI din 10.07.2008, precum și asigurarea

controlului comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor expropriaților la propuneri

1

de expropriere.

Reclamantul a indicat că, în conformitate cu art. 17 alin. (1) din Legea nr.

1308-XIII din 25 iulie 1997 privind prețul normativ și modul de vânzare

cumpărare a pământului, compensarea pierderilor cauzate de înstrăinarea forțată a

terenurilor are loc conform prețului de piață al acestora, dar nu mai puțin decât

prețul normativ calculat conform tarifelor prevăzute de poziția a II-a din anexă.

În rezultatul activității comisiei, în baza art. 9 din Legea nr. 488-XVI din

08.07.1999 și conform Hotărârii Guvernului nr. 186 din 09.03.2009, Agenția

Relații Funciare și Cadastru prin scrisoarea nr. 36-01-08/1654 din 18 august 2010 a

prezentat oferta de exproprie a terenului agricol privat nr. cadastral xxxx, cu

suprafața totală de 0,6727 ha, la prețul de despăgubire calculat în sumă de 42

612,91 de lei, determinat în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

Prin întâmpinare împotriva ofertei de expropriere în formă scrisă, care a fost

înregistrată la Agenția Relații Funciare și Cadastru sub nr. B – 308 din 28

septembrie 2010, Nadejda Mocanu nu a acceptat oferta.

După consultările cu organele administrației publice, comisia nu a acceptat

întâmpinarea expropriatului nr. 36/01-08/2280 din 01 noiembrie 2010 și prin oferta

repetată nr. 36-01-08/1038 din 06 iunie 2011 privind exproprierea terenului agricol

proprietatea privată s-a propus, în schimb, la discreția expropriatului un alt teren

echivalent din cele existente, proprietate a statului, amplasate în unele din unități

administrativ teritoriale : Sadova, r-nul Călărași; Sculeni, r-nul Ungheni; Plopi,

r-nul Cantemir; Cairaclia, r-nul Taraclia.

Astfel, potrivit procesului - verbal nr. 5 din 26 iulie 2011, s-a constatat că nu

s-a ajuns la un acord comun cu proprietarul obiectului exproprierii și actele au fost

expediate Agenției Relații Funciare și Cadastru pentru soluționarea exproprierii

prin intermediul instanței de judecată.

Conform art. 13 din Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică

nr. 488-XIV din 08 iulie 1999, în cazul în care părțile nu ajung la un acord asupra

exproprierii în modul stabilit la art. 9-12, exproprierea pentru cauză de utilitate

publică nu poate fi făcută decât prin hotărâre judecătorească cu dreaptă și

prealabilă despăgubire.

Prin încheierea din 06 iunie 2012 a Judecătoriei Cahul, sediul Central a fost

dispusă atragerea Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, Ministerului

Economiei și Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova în calitate de

intervenienți accesorii.

Prin hotărârea din 12 ianuarie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, s-a

admis acțiunea înaintată de Agenția Relații Funciare și Cadastru împotriva

Nadejdei Mocanu, intervenienți accesorii Centrul pentru Drepturile Omului și

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova privind exproprierea pentru cauză de

utilitate publică de interes național.

S-a expropriat pentru cauză de utilitate publică de interes național în folosul

statului terenul agricol cu suprafața de 0,6727 ha, nr. cadastral xxxx, proprietate a

Nadejdei Mocanu, cu încasarea în folosul Nadejdei Mocanu din bugetul de stat a

sumei de 302 715 de lei.

S-a încasat din bugetul de stat în folosul Nadejdei Mocanu cu titlu de

cheltuieli de judecată suma de 1 550 de lei.

Prin decizia din 02 noiembrie 2020 a Curții de Apel Cahul, s-au respins

apelurile declarate de Agenția Relații Funciare și Cadastru și de Ministerul

2

Finanțelor a Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 12 ianuarie 2021 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a determinat

toate circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, a interpretat corect normele

materiale și a apreciat obiectiv probele administrate de ambele părți.

Instanța de apel stabilit că, litigiul dintre părți se axează pe cuantumul

despăgubirii acordat de Stat pentru exproprierea terenului agricol proprietate

privată a pârâtei. Respectiv, despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilelor sau a drepturilor patrimoniale supuse exproprierii, cuantumul căreia nu

trebuie să fie mai mic decât prețul normativ stabilit în baza tarifelor prevăzute de

legislație.

Statul, prin intermediul Agenției Relații Funciare și Cadastru la stabilirea

cuantumului despăgubirii de expropriere a terenului agricol pentru cauză de

utilitate publică, i-a propus intimatei Mocanu Nadejda suma de 42 612,91 de lei,

care a fost calculată reieșind din următoarea formulă: suprafața terenului 0,6727 ha

x bonitatea medie ponderată a terenului, 51 grade/ha x prețul normativ la

expropriere, stabilit în poziția a II-a din Anexa la Legea privind prețul normativ și

modul de vânzare-cumpărare a pământului, care este de 1242,08 de lei, iar

mărimea finală constituie 42 612,91 de lei.

Instanța de apel apreciind cuantumul despăgubirii de 42 612,91 de lei propus

de Agenția Relații Funciare și Cadastru pentru exproprierea terenului agricol cu

nr. cadastral xxxx, suprafața totală de 0,6727 ha, amplasat în sat. xxxx, r-nul xxxx,

proprietate privată a intimatei Nadejda Mocanu, a considerat că acest cuantum

propus ca despăgubire nu constituie o dreaptă și echitabilă despăgubire.

Un prim aspect în acest sens este că despăgubirea stabilită de Agenția Relații

Funciare și Cadastru a fost calculată în baza prețului normativ stabilit în poziția a

II-a din Anexa la Legea privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a

pământului, cu toate că în art. 15 alin. (2) și (3) din Legea exproprierii pentru cauză

de utilitate publică nr. 488 din 08.07.1999, legislatorul expres a prevăzut că,

despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilelor sau a drepturilor

patrimoniale supuse exproprierii, iar art. 17 alin. (1) din Legea nr. 1308 din

25.07.1997 privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului,

stabilește că, compensarea pierderilor cauzate de înstrăinarea forțată a terenurilor

are loc conform prețului de piață al acestora, dar nu mai puțin decât prețul

normativ calculat conform tarifelor prevăzute la poziția a II-a din anexă.

Astfel, calculând despăgubirea pentru exproprierea terenului în baza prețului

normativ de înstrăinare a terenurilor agricole, Agenția Relații Funciare și Cadastru

nu a ținut cont în deplină măsură de întregul cadrul normativ în vigoare care

reglementează acest aspect.

Mai mult, cuantumul despăgubirii propuse de Agenția Relații Funciare și

Cadastru, intimatei Nadejda Mocanu pentru exproprierea terenului agricol, nu

constituie valoarea reală a terenului agricol pe care ultima ar fi obținut-o în cazul

vinderii terenului la prețul liber de piață, și nici drepturile patrimoniale, care puteau

fi obținute de către pârâtă în rezultatul exploatării potrivit destinației a terenului

agricol.

Drept urmare, prima instanță, în lipsa unor probe pertinente și concludente,

care ar demonstra echitatea despăgubirii propuse de Agenția Relații Funciare și

Cadastru pentru exproprierea terenului agricol proprietate privată a intimatei

3

Nadejda Mocanu, întemeiat a reținut valoarea de despăgubire a terenului agricol

supus exproprierii, în mărime de 4500 de lei pentru un ar de teren supus

exproprierii, propus de partea pârâtă, ca fiind o dreaptă și echitabilă despăgubire.

Astfel, aplicând coeficientul de 4500 de lei pentru un ar de teren, la suprafața

terenului, proprietate privată a intimatei Nadejda Mocanu de 0,6727 ha, prima

instanță întemeiat a ajuns la concluzia că despăgubirea în mărime de 302 217 de lei

pentru exproprierea terenului pârâtei pentru cauză de utilitate publică, care

reprezintă o dreaptă și rezonabilă despăgubire și este în măsură să acopere toate

prejudiciile posibile survenite în legătură cu exproprierea terenului.

Cuantumul despăgubirii în mărime de 302 217 de lei pentru exproprierea

terenului pârâtei Nadejda Mocanu se justifică și prin faptul că terenul agricol supus

exproprierii este amplasat într-o zona strategică (port) pentru Republica Moldova,

între două puncte vamale de trecere în Ucraina și România și la o mică depărtare

de traseul Internațional Bolgrad-Reni, existența rețelelor inginerești – în apropiere

nemijlocită.

Mai mult, Agenția Relații Funciare și Cadastru nu a prezentat instanței de

judecată un raport de expertiză judiciară și nici nu a întreprins măsuri rezonabile și

eficiente pentru obținerea unei asemenea probe, pentru a demonstra caracterul

echitabil al despăgubirii de expropriere a terenului agricol proprietate privată a

intimatei Nadejda Mocanu la suma de 42 612,91 de lei, solicitată în acțiunea

depusă.

Cuantumul despăgubirii la suma de 42 612,91 de lei, solicitat de Agenția

Relații Funciare și Cadastru reprezintă prețul normativ al terenului agricol, care nu

poate fi acceptat de către instanța de judecată or, normele legale prevăd expres că,

despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilelor sau a drepturilor

patrimoniale supuse exproprierii, precum și că compensarea pierderilor cauzate de

înstrăinarea forțată a terenurilor are loc conform prețului de piață al acestora, dar

nu mai puțin decât prețul normativ.

Instanța de apel a concluzionat că prima instanță întemeiat a respins Raportul

de evaluare nr. 35/2012 efectuat de SRL „Veacon-Plus”, a terenului agricol cu

suprafața de 0,6727 ha cu nr. cadastral xxxx din 11 aprilie 2012, deoarece din

procesul-verbal nr. 7 al ședinței Comisiei de atestare a evaluatorilor bunurilor

imobile din 27 iulie 2012, pentru multiple încălcări a prevederilor actelor

normative în domeniul evaluării bunurilor imobile, evaluatorului Tatiana Tulba i-a

fost retras certificatul de calificare. Respectiv, Raportul de evaluare nr. 35/2012

efectuat de SRL „Veacon-Plus” urmează a fi apreciat ca o probă inadmisibilă, care

nu poate fi pusă la baza unei hotărâri judecătorești.

Cât privește încasarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel a reținut că,

potrivit prevederile art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de fond

corect a dispus încasarea din bugetul de stat în folosul Nadejdei Mocanu cu titlu de

cheltuieli de judecată a sumei de 1 550 de lei, care este o sumă legală și motivată.

La 24 ianuarie 2022, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel și a solicitat casarea parțială a hotărârilor

judecătorești în partea încasării din bugetul de stat în beneficiul Nadejdei Mocanu

a sumei de 302 715 de lei.

În motivarea recursului a invocat că, atât prima instanță, cât și instanța de

apel, au aplicat și interpretat eronat legea materială și cea procedurală.

Recurentul susține că, art. 15 din Legea exproprierii pentru cauză de utilitate

4

publică nr. 488-XIV din 08.07.1999, stabilește expres că valoarea obiectului

exproprierii se stabilește de către experți, prin intermediul unui raport de expertiză,

iar art. 148 din Codul de procedură civilă, stipulează că pentru elucidarea unor

aspecte din domeniul științei, artei, tehnicii, meșteșugurilor artizanale și din alte

domenii, apărute în proces, care cer cunoștințe speciale, instanța dispune efectuarea

unei expertize, la cererea părții sau a unui alt participant la proces, iar în cazurile

prevăzute de lege, din oficiu, respectiv că, raportul scris al specialistului, nu pot

înlocui raportul de expertiză, se atestă că, instanța de fond în mod eronat și

neîntemeiat a admis pretențiile formulate de partea pârâtă.

Recurentul a menționat că, din materialele cauzei se atestă că Agenția Relații

Funciare și Cadastru, acționând în calitate de reclamant în baza prevederilor

Hotărârii Guvernului nr. 186 din 09.03.2009 cu privire la unele măsuri privind

asigurarea activității Portului Internațional Liber Giurgiulești, nu a formulat și

susținut o acțiune de expropriere la suma dispusă de instanță prin hotărâre

judecătorească. Or, instanța în lipsa unui raport de expertiză emis conform legii, a

apreciat în mod unilateral valoarea terenului vizat.

Faptul că instanța a dispus în cadrul procesului realizarea unei expertize de

stabilire a valorii bunului imobil expropriat, însă aceasta nu a fost realizată de facto

din considerentul că Agenția Relații Funciare și Cadastru nu a achitat costul

expertizei, nu înlătură obligația legală ca în cadrul procedurii de expropriere să fie

realizată expertiza respectivă în modul stabilit de Legea exproprierii pentru cauză

de utilitate publică nr. 488-XIV din 08.07.1999.

Mai mult, instanțele de judecată au dispus atribuirea unor mijloace bănești în

beneficiul persoanei expropriate, peste valoarea acțiunii formulate de Agenția

Relații Funciare și Cadastru, însă fără ca partea pârâtă să înainteze o cerere

reconvențională.

La 26 ianuarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia cererii de recurs depusă de Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 32,

vol.II).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Cahul a pronunțat dispozitivul deciziei la 02

noiembrie 2021.

La data de 29 decembrie 2021, a fost expediat în adresa participanților la

proces decizia motivată (f.d. 22, vol. II).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 24 ianuarie 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

5

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele

6

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Maria Ghervas

Victor Burduh

7