2ra-197/22 — încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-197/22 — încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-197/22

2-21003104-01-2ra-11022022

Prima instanță: Judecătoria Anenii Noi, sediul Central (jud. N. Ghedrovici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, Iu. Cotruță, V. Mihaila)

DECIZIE

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Victor Bușuev și Maxim Josan, reprezentați de

avocatul Eugeniu Bujoreanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Debt Recovery Group” împotriva lui Maxim Josan și Victor

Bușuev cu privire la încasarea datoriei, dobânzii contractuale, penalității și

compensarea cheltuielilor de judecată, autorizarea pătrunderii forțate a executorului

judecătoresc în încăperile aflate în posesia sau proprietatea debitorilor,

împotriva deciziei din 18 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 05 ianuarie 2021, prin intermediul poștei (f.d.37-38), Societatea cu

Răspundere Limitată „Debt Recovery Group” (în continuare SRL „Debt Recovery

Group”), reprezentată de avocatul Valeriu Sîrcu, a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Josan Maxim și Bușuev Victor, solicitând încasarea, în mod

solidar, a sumei de 72498,90 de lei cu titlu de datorie, a cheltuielilor de judecată

constituite din taxa de stat în mărime de 2174,99 de lei, cheltuielile de asistență

juridică în mărime de 2000 lei, autorizarea pătrunderii forțate a executorului

judecătoresc în încăperile aflate în posesia sau proprietatea debitorilor în vederea

executării hotărârii de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, O.C.N. „Zoom Credit” SRL a

încheiat cu Victor Bușuev, contractul de credit nr. 1437/C din 09 iunie 2020, prin

care s-a obligat să-i acorde un credit în valoare de 35000,00 lei, care urma a fi

rambursat în 24 de rate lunare, cu o perioadă de grație, începând cu data de 15 iunie

2020, iar Victor Bușuev s-a obligat să achite prețul contractului și a dobânzii aferente

conform prevederilor contractuale și graficului rambursării creditului.

Totodată, a menționat că, O.C.N. „Zoom Credit” SRL a acordat creditul în

termenii și conform condițiilor contractului, astfel îndeplinindu-și obligațiunile

asumate față de pârât.

În scopul garantării obligațiilor contractuale, în data de 09 iunie 2020 a fost

încheiat contractul de fidejusiune nr. 1437-D/C, prin care Maxim Josan și-a asumat

1

obligația de a răspunde solidar cu Victor Bușuev față de creditorul O.C.N. „Zoom

Credit” SRL, pentru onorarea obligațiilor conform contractului de credit nr. 1437/C

din 09 iunie 2020. În temeiul pct. 1 al contractului de fidejusiune nr. 1437-D/C din

09 iunie 2020, fidejusorul Maxim Josan își asumă obligația să răspundă solidar cu

Victor Bușuev în fața creditorului pentru onorarea obligațiilor stipulate în contractul

de credit.

În scopul soluționării extrajudiciare a litigiului, O.C.N. „Zoom Credit” SRL

telefonic și prin mesaj a notificat pârâții despre datoria formată, solicitând

rambursarea totală a creditului, dobânzii contractuale la zi și a clauzei penale. La fel,

s-a comunicat că în caz de neachitare, datoria va fi cesionată.

La data de 14 august 2020, în temeiul contractului de mandat nr. 14/09 din 14

septembrie 2018 încheiat între O.C.N. „Zoom Credit” SRL și SRL „Debt Recovery

Group”, ultimul a notificat debitorii despre rezoluțiunea unilaterală a contractului de

către O.C.N. „Zoom Credit” SRL și necesitatea achitării datoriilor restante,

notificând totodată despre cesiunea datoriei în cazul neachitării sumelor restante.

Ulterior, în data de 30 decembrie 2020, O.C.N. „Zoom Credit” SRL a încheiat

cu SRL „Debt Recovery Group” un contract de cesiune a creanțelor nr. 0323/Z, prin

care a cesionat toate creanțele existente și cele ce pot apărea, rezultate din contractul

de credit nr. 1437/C din 09 iunie 2020. Astfel, a devenit creditor cesionar. Pârâții nu

au întreprins nicio măsură pentru a stinge obligația pecuniară. Pârâții au acumulat o

datorie, rezultată din neachitarea ratelor aferente calculate conform contractului de

credit și intenționat se sustrag de la onorarea obligațiunilor contractuale.

La data 18 februarie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.45), SRL

„Debt Recovery Group”, reprezentat de avocatul Valeriu Sîrcu, a depus o cerere de

concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat încasarea, în mod solidar, a sumei

creditului în mărime de 35000,00 lei, a dobânzii contractuale în mărime de 9995,90

de lei, a penalității în mărime de 27091,40 de lei, iar în total suma de 72087,30 de

lei, a taxei de stat în mărime de 2174,99 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică

în mărime de 2000 lei, autorizarea pătrunderii forțate a executorului judecătoresc în

încăperile aflate în posesia sau proprietatea debitorilor în vederea executării hotărârii

de judecată.

Prin hotărârea din 21 aprilie 2021 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Debt Recovery

Group” și s-a încasat, în mod solidar, de la Maxim Josan și Victor Bușuev în

beneficiul SRL „Debt Recovery Group” datoria conform contractului de credit nr.

1437/C din 09 iunie 2020 în mărime de 44995,90 de lei, suma de 1349,90 de lei cu

titlu de cheltuieli pentru plata taxei de stat, cheltuielile de asistență juridică în sumă

de 1000 lei; în rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 18 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel depusă de Maxim Josan, reprezentat de avocatul Eugeniu Bujoreanu; s-a

admis apelul incident declarat de SRL „Debt Recovery Group”, reprezentat de

avocatul Valeriu Sîrcu; s-a casat integral hotărârea din 21 aprilie 2021 a Judecătoriei

Anenii Noi, sediul Central și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a admis parțial

cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Debt Recovery Group”; s-a încasat,

în mod solidar, de la Maxim Josan și Victor Bușuev în beneficiul SRL „Debt

Recovery Group”, datoria conform contractului de credit nr. 1437/C din 09 iunie

2020 în mărime de 34588,50 de lei, dobânda contractuală în mărime de 9995,90 de

2

lei, penalitatea în mărime de 27091,40 de lei, cheltuielile de judecată pentru

achitarea taxei de stat în mărime de 2150,27 de lei și 650,22 de lei pentru instanța de

apel și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2000 lei; în rest, pretențiile au

fost respinse ca fiind neîntemeiate.

La 18 ianuarie 2022, Victor Bușuev și Maxim Josan, reprezentați de avocatul

Eugeniu Bujoreanu, au depus cerere de recurs împotriva deciziei din 18 noiembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a

hotărârii prime instanțe și a deciziei instanței de apel, pronunțarea unei decizii de

respingere integrală a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că, prin decizia instanței de apel s-au respins

integral obiecțiile formulate împotriva hotărârii primei instanțe: nerespectarea

procedurii prealabile; încălcarea competenței jurisdicționale; lipsa notificărilor

privind cesiunea creanței expediate de către cedent sau cesionar.

Instanțele ierarhic inferioare au ignorat obiecțiile formulate în baza

prevederilor art. 15 al Legii privind contractele de credit pentru consumatori nr. 202

din 12 iulie 2013.

Instanța de apel a admis apelul incident cu încălcarea limitelor de judecare a

apelului. Instanța a admis capătul de cerere privind încasarea dobânzii contractuale

și dobânda pentru utilizarea creditului, fără a ține cont de faptul că depășește rata de

refinanțare a BNM. La fel, a admis capătul de cerere privind încasarea penalității

contractuale în mărime de 1% pentru fiecare zi de întârziere, fără a constata

caracterul abuziv al aceste clauze și mărimea acesteia în raport cu prejudiciul

suportat de creditor.

Recurenții au precizat că, Victor Bușuev are viza de domiciliu în mun.

Chișinău, însă cererea de chemare în judecată a fost depusă la Judecătoria Anenii

Noi. Astfel, a fost încălcată competența jurisdicțională.

În data de 30 decembrie 2020 a fost încheiat contractul de cesiune a creanțelor,

prin care O.C.N. „Zoom Credit” SRL a cesionat creanța debitorului Victor Bușuev

ce rezultă din contractului de credit nr. 1437/C din 09 iunie 2020 către SRL „Debt

Recovery Group”. SRL „Debt Recovery Group”, fiind împuternicită în baza

contractului de mandat de către O.C.N. „Zoom Credit” SRL l-a notificat pe Victor

Bușuev despre obligația de restituire a împrumutului, însă notificarea dată nu a fost

recepționată, ceea ce servește temei de a constata faptul nerespectării procedurii

prealabile la soluționarea litigiului. La fel, au menționat că, din conținutul notificării

nu reiese faptul că creanța este cesionată, doar că poate fi cesionată la discreția

creditorului, faptul care spune cu certitudine că creanța nu este cesionată.

Conform materialelor cauzei, intimatul a anexat copia contractului de cesiune

a creanțelor din 30 decembrie2020 încheiat între O.C.N. „Zoom Credit” SRL și SRL

„Debt Recovery Group”, prin care a fost cesionată creanța debitorilor. După data de

30 decembrie 2020 nici cedentul, nici cesionarul nu au informat debitorii despre

cesiunea creanței, precum și în beneficiul cui urmează a fi executată obligația de

plată. Astfel, în condițiile în care la cerere nu au fost anexate înscrisuri care să

confirme că, cesionarul SRL „Debt Recovery Group” a somat debitorul despre

necesitatea achitării datoriei, imediat după încheierea contractului de cesiune a

creanțelor, instanța urma să constate că cesionarul-reclamant nu a respectat

procedura prealabilă de soluționare a cauzei pe cale amiabilă, stabilită prin contract,

3

urmând a fi aplicată sancțiunea procedurală corespunzătoare, adică scoaterea de pe

rol a cererii.

Cu referire la prevederile art. 834 alin.(1) Cod civil, au susținut că, sunt eliberați

de obligație prin executare până cînd nu va fi respectată procedura impusă de lege

pentru respectarea procedurii prealabile. Despre pretențiile formulate au aflat odată

cu cererea de chemare în judecată.

De asemenea, recurenții au afirmat că, intimatul prin apelul incident a solicitat

încasarea dobânzii în mărime de 9995,90 de lei, pe când în prima instanță a solicitat

2498,90 de lei. Astfel, intimatul a depășit limitele cerințelor care pot fi invocate.

Totodată, au indicat la caracterul abuziv al dobânzii contractuale stipulate în

pct. 1.3 și 1.4 din contractul de împrumut și anume 105,35% DAE și dobânda pentru

utilizarea creditului 42,84%, în total 148,19 %. Având în vedere că, nu au fost

negociate cu consumătorul clauzele ce țin de mărimea dobânzii contractuale, acestea

urmează a fi considerate ca fiind abuzive.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel au respins argumentul precum că

clauza penală contractuală stipulată în pct. 2.4 în mărime de 1% pentru fiecare zi de

întârziere este abuzivă și încalcă drepturile consumătorului. Intimatul nu a

demonstrat că mărimea penalității în mărime de 27091,40 de lei este una reală,

necesară și rezonabilă față de împrumutul acordat.

Prin modificările operate în legea privind contractele de credit pentru

consumatori, legiuitorul a limitat dreptul și a interzis organizațiilor creditare

nebancare să perceapă dobânzi, comisioane și penalități de la consumători, având

dreptul doar la suma inițială debursată. Intimatul a solicitat nejustificat și ilegal suma

care excede mărimea împrumutului acordat.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului, conform

scrisorii datate cu 11 februarie 2022 (f.d.191).

La data de 25 februarie 2022, prin intermediul poștei electronice (f.d.193), SRL

„Debt Recovery Group”, reprezentată de avocatul Valeriu Sîrcu, a depus referință la

cererea de recurs exprimând poziția în favoarea declarării recursului inadmisibil.

Prin referința depusă suplimentar la 10 mai 2022, prin intermediul poștei

electronice (f.d.208), SRL „Debt Recovery Group”, reprezentată de avocatul Valeriu

Sîrcu, a solicitat respingerea recursului cu menținerea deciziei instanței de apel.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 18 noiembrie 2021, iar cererea de

recurs a fost depusă la 18 ianuarie 2022, ceea ce denotă că, recursul este declarat în

termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 20 aprilie 2022 a Curții Supreme de Justiție completul din

3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

4

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Victor Bușuev și Maxim Josan, reprezentați de avocatul

Eugeniu Bujoreanu și va casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei

spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată, din următoarele

considerente.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din perspectiva prevederilor art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pornind de la faptul că în sistemul legislației noastre procesuale, instanța de

judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul acestui în

sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către partea reclamantă,

subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a verifica dacă la caz a fost

îndeplinită condiția unei examinări efective și a oferit un răspuns specific și explicit

mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului, a examinat toate pretențiile și

argumentele înaintate (a se vedea, în contrast, Lebedinschi vs Moldova, 16 iunie

2015, parag. 31, 35 – 36; Nichifor vs Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 29 – 31).

Inițial, Colegiul reține că pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără a

administra noi dovezi, va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății.

Instanțele ierarhic inferioare, conform materialelor cauzei, au constatat că între

O.C.N. „Zoom Credit” SRL și Victor Bușuev, a fost încheiat la data de 09 iunie 2020

contractul de credit nr. 1437/C, privind acordarea unui credit în valoare de 35000,00

lei, termenul final de rambursare 09 iunie 2022 (f.d.18-20).

La aceeași dată, 09 iunie 2020, între O.C.N. „Zoom Credit” SRL și Maxim

Josan, în calitate de fidejusor, a fost încheiat contractul de fidejusiune nr. 1437-D/C,

prin care ultimul și-a asumat obligația de a răspunde solidar cu Victor Bușuev față

de O.C.N. „Zoom Credit” SRL, pentru onorarea obligațiilor conform contractului de

credit nr. 1437/C din 09 iunie 2020 (f.d.24-25).

Conform dispoziției de plată prin casă nr. 569 din 09 iunie 2020, lui Victor

Bușuev i-a fost eliberată în baza contractului de împrumut nr. 1437/C din 09 iunie

2020 suma de 35000, 00 lei (f.d.22).

5

Aici urmează a fi notat faptul că, în data de 14 septembrie 2018, între O.C.N.

„Zoom Credit” SRL, în calitate de mandant și SRL „Debt Recovery Group”, în

calitate de mandatar, a fost încheiat contractul de mandat nr. 14/09 din 14 septembrie

2018 (f.d.12-13).

Astfel, la 14 august 2020, SRL „Debt Recovery Group” a notificat debitorii

Victor Bușuev și Maxim Josan despre rezolvirea unilaterală a contractului de credit,

despre suma neachitată în termen conform graficului de rambursare a împrumutului,

fiind solicitată achitarea sumelor restante în termen de 15 zile calendaristice de la

recepționarea notificării, precum și informați despre faptul că începând cu ziua

imediat următoare vor achita penalitatea din suma de 35000,00 lei. La fel, s-a

menționat despre eventuala cesionare a datoriilor companiei de colectare a datoriilor,

care va acționa în instanța de judecată pentru încasarea forțată a soldului total al

creditului, dobânzii contractuale, penalității, cheltuielilor de judecată, inclusiv de

asistență juridică (f.d.14).

În data de 30 decembrie 2020, între O.C.N. „Zoom Credit” SRL, în calitate de

cedent și SRL „Debt Recovery Group”, în calitate de cesionar, a fost încheiat

contractul de cesiune a creanțelor nr. 0323/Z, prin care au fost cesionate toate

creanțele apărute sau ce pot apărea din contractul de credit nr. 1437/C din 09 iunie

2020, încheiat între O.C.N. „Zoom Credit” SRL și Victor Bușuev, precum și

debitorul Maxim Josan (f.d.10-11).

Prin cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Debt Recovery

Group”, concretizată ulterior, s-a solicitat încasarea, în mod solidar, de la Victor

Bușuev și Maxim Josan în beneficiul SRL „Debt Recovery Group” a sumei de

72087,30 de lei, cu titlu de datorie, constituită din suma creditului restant în mărime

de 35000,00 lei, a dobânzii contractuale restante la zi în mărime de 9995,90 de lei,

a penalității în mărime de 27091,40 de lei, calculată conform pct. 2.4 din contract,

1% din suma soldului neachitat în termenii prestabiliți, precum și încasarea în mod

solidar, de la Victor Bușuev și Maxim Josan, a taxei de stat în mărime de 2174,99

de lei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2000 lei, autorizarea

pătrunderii forțate a executorului judecătoresc în încăperile aflate în posesia sau

proprietatea debitorilor în vederea executării hotărârii de judecată (f.d.4-7, 46).

Prin hotărârea din 21 aprilie 2021 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Debt Recovery

Group” și s-a încasat, în mod solidar, de la Maxim Josan și Victor Bușuev în

beneficiul SRL „Debt Recovery Group” datoria conform contractului de credit nr.

1437/C din 09 iunie 2020 în mărime de 44995,90 de lei, suma de 1349,90 de lei cu

titlu de cheltuieli pentru plata taxei de stat, cheltuielile de asistență juridică în sumă

de 1000 lei; în rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.73, 79-81).

Instanța de apel judecând cauza civilă în ordine de apel, prin decizia din 18

noiembrie 2021, a respins cererea de apel depusă de Maxim Josan, reprezentat de

avocatul Eugeniu Bujoreanu; a admis apelul incident declarat de SRL „Debt

Recovery Group”, reprezentat de avocatul Valeriu Sîrcu; a casat integral hotărârea

din 21 aprilie 2021 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central și a emis o nouă

hotărâre de admitere parțială a cererii de chemare în judecată depusă de SRL „Debt

Recovery Group” cu încasarea, în mod solidar, de la Maxim Josan și Victor Bușuev

în beneficiul SRL „Debt Recovery Group”, a datoriei conform contractului de credit

nr. 1437/C din 09 iunie 2020 în mărime de 34588,50 de lei, a dobânzii contractuale

6

în mărime de 9995,90 de lei, a penalității în mărime de 27091,40 de lei, a

cheltuielilor de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de 2150,27 de lei și

650,22 de lei pentru instanța de apel și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă

de 2000 lei; în rest, pretențiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate (f.d.164-179).

Având în vedere neelucidarea completă a circumstanțelor cauzei, Colegiul va

casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța

de apel, din motivele ce succed.

În temeiul art. 373 alin.(1), (2) Cod de procedură civilă, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces.

În context, deși, în cererea de apel, Maxim Josan invocând prevederile Legii

privind contractele de credit pentru consumatori nr. 202 din 12 iulie 2013 (în

continuare Legea nr. 202/2013), a obiectat la încasarea sumelor care excedează

mărimea împrumutului acordat, care în opinia sa, sunt solicitate nejustificat de către

reclamant, instanța de apel nu a apreciat argumentul dat cel puțin prin prisma

relevanței, precum și pertinenței normelor date soluționării corecte a litigiului.

Or, având în vedere pretențiile formulate de către reclamant, cu referire la

prevederile art. 15 alin.(7)-(10) al Legii nr. 202/2013, apelantul a pretins că de către

legiuitor a fost limitat dreptul și interzis organizațiilor creditare nebancare de a

percepe dobânzi, comisioane și penalități de la consumatori, decât doar suma

debursată.

Drept urmare, la caz se impunea un răspuns la alegația redată în cererea de apel,

în situația în care, în opinia apelantului, influențează soluția instanței, pornind de la

pretențiile înaintate, or, argumentul instanței de apel la acest capitol nu răspunde

obiecției formulate din perspectiva prevederilor invocate.

De altfel, recurenții au pretins caracterul abuziv al dobânzii din pct. 1.3 al

contractului de împrumut în mărime de 42,84% anual, precum și a dobânzii anuale

efective (DAE) din pct. 1.4 al contractului de împrumut, de 105,35%, având în

vedere că acestea nu au fost negociate.

În virtutea art. 1069 alin. (1) Cod civil, clauza propusă de una dintre părți nu

este negociată individual dacă cealaltă parte nu a putut să-i influențeze conținutul,

în special deoarece aceasta s-a elaborat anticipat, indiferent că face parte din clauze

standard sau nu.

Conform art. 1072 alin. (1) Cod civil, într-un contract dintre un profesionist și

un consumator, clauza care nu a fost negociată individual se consideră abuzivă dacă

este propusă de către profesionist și dezavantajează considerabil, contrar bunei-

credințe, consumatorul.

La fel, în opinia recurenților, este abuzivă și încalcă drepturile consumatorului

clauza penală din pct. 2.4 din contract, care prevede că pentru încălcarea graficului

de rambursare a ratei lunare, plata unei penalități în mărime de 1,00% de la soldul

creditului neachitat în termen, pentru fiecare zi de întârziere.

7

În contextul declarației anexate la materialele cauzei civile, conform căreia

Victor Bușuev și-ar fi exprimat „explicit acceptarea tuturor clauzelor contractuale

aferente contractului de credit nr. 1437/C din 09 iunie 2020 și le consider valabile

incorporate în contract […], mi-au fost aduse la cunoștință în mod expres și am avut

posibilitatea reală de a lua cunoștință, negocia și influența conținutul lor” (f.d.21),

Colegiul reține că, aceasta nu poate fi considerată ca o negociere individuală în

sensul legii. Mai mult, aceasta este o declarație redactată și s-a realizat prezentarea

acesteia de către creditor spre semnare debitorului împreună cu contractul de credit.

De altfel, această declarație semnată de către Victor Bușuev include sintagme

din normele de drept material ce vizează clauzele abuzive pentru a justifica aspectul

negocierii clauzelor contractuale și a exclude probabilitatea aplicării nulității de

protecție, însă nu poate fi considerată o negociere a clauzelor contractuale în sensul

legii.

Subsecvent, la caz urmează a fi analizată situația în raport cu criteriile care pot

servi la identificarea caracterului abuziv al clauzelor. O clauză, pentru a fi abuzivă,

trebuie să producă un dezechilibru între prestațiile părților, analizarea acestei

condiții implicând o comparație între interesele celor două părți ale contractului,

pentru a se verifica, dacă interesul consumatorului a fost neglijat, în raport cu cel al

contractantului său.

Pentru a ști dacă o clauză provoacă un „dezechilibru semnificativ” între

drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul

consumatorului, trebuie să se țină seama, în special, de normele aplicabile în dreptul

național, în lipsa unui acord între părți, în acest sens.

Prin intermediul unei asemenea analize comparative, se va ține cont în ce

măsură contractul îl plasează pe consumator într-o situație juridică mai puțin

favorabilă în raport cu cea prevăzută de dreptul național în vigoare.

De asemenea, este relevant în acest scop, să se procedeze la o examinare a

situației juridice, în care se găsește consumatorul menționat, având în vedere

mijloacele de care dispune, potrivit reglementării naționale, pentru a face să înceteze

utilizarea clauzelor abuzive.

La aprecierea bunei-credințe trebuie acordată o atenție deosebită forței

pozițiilor de negociere ale părților, faptului de a ști dacă consumatorul a fost

încurajat să-și dea acordul pentru clauza în cauză și dacă bunurile sau serviciile au

fost vândute sau furnizate la cererea expresă a consumatorului, întrucât condiția de

bună-credință poate fi îndeplinită de vânzător sau furnizor atunci când acesta

acționează în mod corect și echitabil față de cealaltă parte de ale cărei interese

legitime trebuie să țină seama.

Buna-credință presupune din această perspectivă, faptul că niciuna dintre părți

nu urmărește să obțină, ca urmare a încheierii contractului, mai mult decât valoarea

contraprestației, la care s-a obligat cealaltă parte, respectând, astfel, un echilibru al

prestațiilor reciproce.

În ceea ce privește împrejurările în care un asemenea dezechilibru este creat „în

contradicție cu cerința de bună-credință”, urmează să se verifice dacă creditorul,

acționând în mod corect și echitabil față de consumator, se poate aștepta în mod

rezonabil, ca acesta din urmă să accepte o asemenea clauză, în urma unei negocieri

individuale.

8

La aprecierea bunei-credințe, deși, aceasta nu constituie o condiție în sine a

stabilirii caracterului abuziv a unor clauze, trebuie acordată o atenție deosebită forței

pozițiilor de negociere ale părților, pentru a se putea constata, dacă profesionistul a

acționat în mod corect și echitabil față de consumator, de ale cărui interese legitime

trebuie să țină cont.

În altă ordine de idei, Colegiul reține că, instanța de apel admițând cerința cu

privire la încasarea penalității în sumă de 27091,40 de lei, s-a referit la prevederile

art. 947 alin.(1) Cod civil și pct. 2.4 din contractul de credit, precum și că este

calculată pentru perioada 14 iulie 2020-14 noiembrie 2021, deși, în cererea de

concretizare a cerințelor depusă la 18 februarie 2021, prin intermediul poștei

electronice (f.d.45-46), de către SRL „Debt Recovery Group” nu este indicată o

perioadă exactă, însă este menționată aceeași suma a penalității de 27091,40 de lei

ca fiind suma finală, având în vedere diminuarea parțială a acesteia proporțional

majorării dobânzii cu 7497,00 lei, precum și că se prescrie în termenul general

conform art.391 Cod civil.

Aici urmează a fi reiterat că, dispozitivul hotărârii prime instanțe a fost

pronunțat la 21 aprilie 2021 (f.d.73).

Totodată, în apelul incident înregistrat la 17 august 2021 de către SRL „Debt

Recovery Group”, suma penalității solicitate, la fel, este de 27091,40 de lei, fiind

indicată perioada „14 iulie 2020-prezent”, ceea ce presupune data de 17 august 2021,

însă în decizia instanței de apel, aceeași sumă a penalității de 27091,40 de lei dispusă

spre încasare, este calculată pentru perioada 14 iulie 2020-14 noiembrie 2021

(f.d.176), însă concomitent instanța de apel se referă la un calcul existent la

materialele cauzei pentru perioada 14 iulie 2020-04 ianuarie 2021.

Or, în conformitate cu art. 372 alin. (3) Cod de procedură civilă, în apel nu se

poate schimba calitatea procedurală a părților, temeiul sau obiectul acțiunii și nici

nu pot fi înaintate noi pretenții. Se pot cere însă dobânzi, rate, venituri ajunse la

termen și orice alte despăgubiri apărute după emiterea hotărârii în primă instanță, se

poate solicita o compensație legală.

În atare circumstanțe, nu este clar dacă suma penalității dispusă spre încasare

de către instanța de apel este calculată pentru o anumită perioadă concretă sau este

o sumă exactă dispusă spre încasare, având în vedere că în împrejurările enunțate

anterior este vizată aceeași sumă cu titlu de penalitate, doar că perioadele pentru care

este solicitată/încasată sunt diferite.

Drept urmare, în condițiile în care dezacordul recurenților vizează inclusiv

perceperea dobânzilor și penalităților, precum și analiza generalizată a instanței de

apel a acestor aspecte, se impune rejudecarea cauzei civile în ordine de apel.

Prin prisma alegației recurenților privind nulitatea de protecție conform art.

1076 Cod civil, care, în opinia lor, obliga instanța de a o invoca din oficiu, Colegiul

menționează că, determinarea legii aplicabile soluționării cauzei este o prioritate a

instanței de judecată și având în vedere aspectele reliefate supra care determină

rejudecarea cauzei civile în ordine de apel, instanța va aprecia în măsura în care este

aplicabilă prevederea legală invocată litigiului dat.

Or, conform art. 1076 alin.(1)-(4) Cod civil, clauza abuzivă este lovită de

nulitate absolută. Această nulitate de protecție operează doar în măsura în care

anularea clauzei avantajează partea care nu a propus clauza abuzivă. În cazul în care

partea care nu a propus clauza abuzivă este un consumator, instanța de judecată este

9

obligată să invoce nulitatea din oficiu. Dacă contractul poate fi, în mod rezonabil,

menținut fără clauza abuzivă, celelalte clauze rămân valabile.

Un alt argument invocat de recurenți vizează lipsa notificărilor despre cesiunea

creanței, invocând în acest sens prevederile art. 834 alin.(1) Cod civil, care stipulează

că, debitorul este liberat de obligație prin executare în folosul cedentului atât timp

cât debitorul nu a primit nicio notificare privind cesiunea fie de la cedent, fie de la

cesionar și nu cunoaște despre faptul că cedentul nu mai este îndreptățit să obțină

executarea.

La acest capitol, instanța de apel a reținut că, în baza notificării recepționate la

19 august 2020 de către Maxim Josan, debitorii au fost informați despre cesiunea

datoriei în cazul neachitării sumelor restante.

Colegiul reiterează că, cesiunea creanței în baza contractului de credit nr.

1437/C din 09 iunie 2020, încheiat între O.C.N. „Zoom Credit” SRL și Victor

Bușuev, s-a realizat la 30 decembrie 2020, prin contractul de cesiune a creanțelor nr.

0323/Z, încheiat între O.C.N. „Zoom Credit” SRL, în calitate de cedent și SRL „Debt

Recovery Group”, în calitate de cesionar.

Notificarea despre rezolvirea unilaterală a contractului de credit, despre

existența datoriilor la credit, în caz contrar, precum și despre eventuala cesionare a

datoriilor, în caz de neachitare a acestora, a fost expediată în adresa debitorilor la 14

august 2020 (f.d.14), anterior cesiunii creanței. Or, la expedierea notificării date,

SRL „Debt Recovery Group” acționa în calitate de mandatar al O.C.N. „Zoom

Credit” SRL.

Drept urmare, la rejudecarea cauzei urmează a se verifica dacă notificarea

despre eventuala cesiune a datoriei poate fi reținută în justificarea aspectului

notificării recurenților despre cesiunea creanței.

Conjunctura reliefată supra, precum și problemele ridicate de către părți la

soluționarea litigiului dat, la rejudecarea cauzei în ordine de apel, necesită o

examinare completă și obiectivă.

Din perspectiva postulatelor legale, la examinarea cauzelor, instanțele urmează

să se conducă nemijlocit de principiul adevărului obiectiv, care se manifestă prin

stabilirea multilaterală, completă și obiectivă a tuturor circumstanțelor care au

importanță pentru justa soluționare a cauzei. De altfel, o hotărâre judecătorească

motivată în sensul respectării cerințelor 6 § 1 CEDO, presupune o examinare reală

a problemelor esențiale relevate în speță, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze

că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate

(Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva

Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

CtEDO, în cauza Capacchione v. Republica Moldova, cererea nr. 22616/10,

hotărârea din 30 noiembrie 2021, a reamintit că articolul 6 § 1 din Convenție implică,

din partea „instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, a

argumentelor și a probelor prezentate de către părți (a se vedea, printre multe altele,

Perez v. Franța [MC], nr. 47287 / 99, § 80, CEDO 2004-I și Loupas v. Grecia, nr.

21268/16, § 37, 20 iunie 2019). De asemenea, Curtea reiterează jurisprudența sa

bine-stabilită, potrivit căreia acest Articol obligă, inter alia, instanțele să motiveze

deciziile lor. Fără a necesita un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de către

reclamant, această obligație presupune, totuși, că o parte la procesul judiciar poate

10

aștepta un răspuns specific și explicit la acele argumente care sunt decisive pentru

rezultatul procedurii în cauză (a se vedea, printre multe altele, Paixão Moreira Sá

Fernandes v. Portugalia, nr. 78108/14, § 71, 25 februarie 2020, și cauzele citate

acolo).

Subsecvent, la rejudecarea cauzei civile, adoptarea soluției la caz urmează a fi

precedată de toate aceste etape, luând în considerare momentele conturate, precum

și motivarea să fie efectuată atât prin prisma poziției părții reclamante, cât și

obiecțiilor părții oponente pe marginea acțiunii formulate în raport cu probele

prezentate și normele de drept pertinente litigiului, rezultând din prevederile art. 130

Cod de procedură civilă, ca, în consecință, soluția adoptată să fie certă și coerentă și

să răspundă standardelor unui proces echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO.

Coroborând circumstanțele ce preced, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat și va casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu prevederile art.442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Victor Bușuev și Maxim Josan, reprezentați de

avocatul Eugeniu Bujoreanu.

Se casează integral decizia din 18 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Debt Recovery Group” împotriva lui Maxim Josan și Victor

Bușuev cu privire la încasarea datoriei, dobânzii contractuale, penalității și

compensarea cheltuielilor de judecată, autorizarea pătrunderii forțate a executorului

judecătoresc în încăperile aflate în posesia sau proprietatea debitorilor, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

11