2ra-441/22 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-441/22

2-19123341-01-2ra-07042022

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) Al. Sandu

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru

Î N C H E I E R E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acțiuni

”Termoelectrica”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni ”Termoelectrica” în interesele Cooperativei de Construcție a Locuințelor

nr. 225 împotriva lui Josan Victor și Josan Tamara cu privire la încasarea datoriei

pentru consumul energiei termice și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2021,

c o n s t a t ă :

La 19 iulie 2019, SA ”Termoelectrica” a depus în interesele CCL nr. 225

cerere de chemare în judecată împotriva lui Josan Victor și Josan Tamara cu privire

la încasarea datoriei pentru consumul energiei termice și compensarea cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii, SA ”Termoelectrica” a menționat că pârâții Josan

Victor și Josan Tamara sunt proprietarii apartamentului XXXXX.

Potrivit informației privind situația despre achitarea serviciilor locativ-

comunale, până în luna mai 2019, pârâții au acumulat o datorie la consumul de

energie termică în mărime de 6 268,32 de lei.

SA ”Termoelectrica” a solicitat încasarea în mod solidar de la Josan Victor și

Josan Tamara a sumei de 6 268,32 de lei cu titlu de datorie la consumul de energie

termică și încasarea sumei de 270 de lei cu titlu de taxă de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 01 noiembrie 2019, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de SA ”Termoelectrica”.

S-a încasat în mod solidar de la Josan Victor și Josan Tamara în beneficiul

SA ”Termoelectrica” suma de 6 268,32 de lei cu titlu de datorie la consumul de

energie termică și suma de 270 de lei cu titlu de taxă de stat (f.d. 26).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2020, s-a admis cererea lui

1

Josan Victor de repunere în termenul de declarare a apelului și s-a repus apelantul

Josan Victor în termen.

S-a ridicat cauza de la examinare în ordine de apel și s-a restituit în instanța

de fond, Judecătoria Chișinău, sediul Centru pentru întocmirea integrală a hotărârii

din 01 noiembrie 2019 (f.d. 43-45).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2021, s-a admis cererea

de apel depusă de Josan Victor, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 01 noiembrie 2019 și s-a restituit cauza la rejudecare în instanța de

fond, în alt complet de judecată (f.d. 68-74).

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 15 aprilie 2021, s-a

respins cererea lui Josan Victor privind admiterea excepției de tardivitate (f.d. 120-

122).

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 24 mai 2021, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de SA ”Termoelectrica”.

S-a încasat în mod solidar de la Josan Victor și Josan Tamara în beneficiul

SA ”Termoelectrica” suma de 6 268,32 de lei cu titlu de datorie la consumul de

energie termică și suma de 270 de lei cu titlu de taxă de stat (f.d. 132-136).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2021, s-a admis apelul

declarat de Josan Victor, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 01 noiembrie 2019 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de

SA ”Termoelectrica” .

S-a încasat în mod solidar de la Josan Victor și Josan Tamara în beneficiul

SA ”Termoelectrica” suma de 2 070,37 de lei cu titlu de datorie la consumul de

energie termică pentru perioada iulie 2016 – mai 2019.

În rest, pretențiile au fost respinse ca tardive.

S-a încasat în mod solidar de la Josan Victor și Josan Tamara în beneficiul

SA ”Termoelectrica” suma de 270 de lei cu titlu de taxă de stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele

cauzei a reținut că apartamentul XXXXX aparține cu drept de proprietate lui Josan

Victor și Josan Tamara.

Potrivit listei calculului și achitării pentru energia termică pe perioada

01 noiembrie 2015 – 01 iunie 2019, pârâții au acumulat datorie pentru consumul

energiei termice în mărime de 6 268,32 de lei, calculată conform pct.8, 81 din

Anexa nr. 7 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a

serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea

apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de

încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin HG nr.191 din 19 februarie 2002.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că aplicabilitatea pct. 8, 81 din Anexa

nr. 7 al Regulamentului menționat supra a fost confirmată de ambele părți în cadrul

ședinței judiciare, care au comunicat instanței despre faptul prezenței în bloc a

subsolului în care se mențin în stare funcțională sistemele inginerești de alimentare

cu apă și de canalizare în perioada rece.

Totodată, instanța de apel a constatat ca fiind neîntemeiată concluzia instanței

de fond cu referire la faptul că cerința reclamantului privind încasarea sumei de

4 197,95 de lei, acumulată până în luna iulie 2016 nu ar fi prescrisă, având în

vedere că acțiunea a fost depusă la 19 iulie 2019, prin urmare acțiunea privind

2

încasarea datoriei acumulate până la perioada lunii iulie 2016 a fost depusă cu

depășirea termenului de prescripție.

Respectiv, a reținut că SA „Termoelectrica” înaintând în interesele

CCL nr. 225 cerere de chemare în judecată, a omis termenul general de prescripție

de 3 ani, respectiv, această datorie nu poate fi solicitată de a fi încasată silit pe

motivul prescripției acțiunii în această parte, or reclamantul a cunoscut despre

existența acestei datorii, iar având în vedere că acțiunea a fost depusă numai la

19 iulie 2019, ultimul nu este în drept să solicite încasarea datoriei formată până în

luna iulie 2016, dat fiind faptul că pârâții pe parcursul perioadei date nu au achitat

careva sume, care să justifice întreruperea termenului de prescripție.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că deoarece pretinsa datorie în mărime

de 4 197,95 de lei la situația din luna iulie 2019 deja era prescrisă pentru

CCL nr. 225, aceleași reguli urmează a fi aplicate și pentru SA „Termoelectrica”.

În consecință, instanța de apel a reținut temeinicia acțiunii înaintate de

SA „Termoelectrica” în interesele CCL nr. 225 privind încasarea de la pârâți a

datoriei la consumul de energie termică pentru perioada iulie 2016 – mai 2019 în

mărime de 2 070,37 de lei, și care urmează a fi încasată din contul ultimilor, dat

fiind faptul că această obligație al consumatorilor-pârâți rezultă din prevederile pct.

8, 81 Anexa nr. 7 al Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din

19 februarie 2002, cerință ce nu depășește perioada de 3 ani.

La 09 martie 2022, SA „Termoelectrica” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul SA „Termoelectrica”, în motivarea recursului a invocat că la

examinarea cauzei, instanța de apel a aplicat eronat normele de drept procedural,

cauza fiind examinată cu încălcarea limitelor judecării apelului, precum și cu

aplicarea eronată a normelor de drept material.

Astfel a reiterat că în cadrul exainării cauzei în ordine de apel, instanța s-a

axat pe solicitarea reclamantului invocată în cadrul examinării cauzei în instanța de

fond privind ridicarea excepției de tardivitate.

Or, atât în cererea de apel, cât și în cadrul ședinței instanței de apel, apelantul

nu a invocat nici un argument sau temei de drept referitor la termenul de adresare

în instanța de judecată, excepția de terdivitate sau termenul de prescripție.

Totodată, recurentul a menționat că instanța de apel a aplicat și interpretat

eronat prevederile art. 359 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care prevede că

apelul declarat împotriva hotărârii se consideră declarat și împotriva încheierilor

date în cauza respectivă, chiar dacă au fost emise după pronunțarea hotărârii și

dacă atacarea încheierii nu se menționează în cererea de apel.

La 07 aprilie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, însă plicul expediat în adresa Tamarei Josan a fost restituit cu

mențiunea ”nereclamat” (f.d. 197-198).

La 27 aprilie 2022, Josan Victor a depus referință la recursul declarat de

SA „Termoelectrica”, prin care a solicitat să fie respins cu menținerea deciziei

instanței de apel.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

17 noiembrie 2021, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei

3

motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 09 martie 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

4

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de

SA ”Termoelectrica”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea pe Acțiuni

”Termoelectrica”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

5