2ra-237/22 — evacuarea echipamentului de asigurare a incalzirii blocului repararea prejudiciului

2ra-237/22 — evacuarea echipamentului de asigurare a incalzirii blocului repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-237/22

2-19089976-01-2ra-22022022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. I. Țonov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)

ÎNCHEIERE

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Djurinscaia Natalia, Djurinschi Vladimir și Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Djurinscaia Natalia și

Djurinschii Vladimir împotriva Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, intervenienți

accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Soldi”, Societatea cu Răspundere

Limitată „Tehno Consulting&Design”, Societatea cu Răspundere Limitată „Tehno

Test”, Direcția generală Locativ-Comunală și Amenajare a Consiliului municipal

Chișinău, Consiliul municipal Chișinău și Întreprinderea Municipală de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 10, în proces de insolvabilitate, cu privire la evacuarea

echipamentului de asigurare a încălzirii blocului locativ, compensarea prejudiciului

moral, material și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, casată hotărârea

din 08 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind pronunțată o

hotărâre nouă de admitere parțială a acțiunii,

constată:

La 09 aprilie 2019 Djurinscaia Natalia și Djurinschi Vladimir au depus cerere de

chemare în judecată împotriva SA „Termoelectrica”, intervenienți accesorii FCP

„Soldi” SRL, SRL „Tehno Consulting&Design”, SRL „Tehno-Test”, Direcția Generală

Locativ-Comunală și Amenajare a Consiliului municipal Chișinău, Consiliul municipal

Chișinău și Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului de Locuințe nr.10 în

proces de insolvabilitate solicitând evacuarea echipamentului de asigurare a încălzirii

blocului locativ, compensarea prejudiciului moral, material și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au indicat că, domiciliază în mun. Chișinău, șos.

Hîncești, 2/1, ap. 40, iar echipamentul de asigurare a încălzirii blocului locativ în

1

subsolul casei de locuit pe adresa șos. Hîncești, 2/1, în care aceștia locuiesc, a fost

instalat în cadrul Proiectului de îmbunătățire a eficientei Sistemului Alimentării

Centralizate cu Energie Termică (SACET). Din acel moment, în apartamentul

reclamanților persistă un zgomot insuportabil, noaptea și ziua în perioada de încălzire a

blocului locativ.

Au menționat reclamanții că în rezultatul multiplelor adresări în organele

competente din Republica Moldova s-a constatat că, zgomotul din apartament depășește

evident norma maximă, iar lucrările efectuate în izolarea antizgomot a încăperii

subsolului și a apartamentului reclamanților nu schimbă situația. Drept consecințe a

zgomotului, permanent ambii reclamanți suportă suferințe fizice și psihice constante

care au adus la înrăutățirea sănătății.

Au susținut reclamanții că, potrivit măsurărilor Centrului de Sănătate Publică

Chișinău din 05 martie 2019 nivelul zgomotului în apartamentul reclamanților generat

de punctul termic individual, depășește nivelul admis în perioada de noapte cu 3,0 dBA

(proces- verbal de măsurare a zgomotului și vibrației nr.36 din 25- 26.02.19).

Măsurările din 16-17 ianuarie 2019 au stabilit că nivelul zgomotului în dormitor

depășește nivelul admisibil pentru orele de noapte cu 4,03 dBA (procesverbal de

măsurare a zgomotului și vibrației nr.15 din 16-17 ianuarie 19). Aceiași situație s-a

constatat și la 25 februarie 2019 de către comisia în componența căreia a participat și

reprezentantul pârâtului.

Au explicat reclamanții că, pârâtul prin scrisoarea din 01 iunie 2018 recunoaște că

„Punctul Termic Individual a fost instalat în conformitate cu CP G.04.13:2016 p.13.2 -

13.2, din care rezultă că, nu se admite de a amplasa punctele termice, utilate cu pompe,

alături, sub, sau deasupra încăperilor locuibile ale apartamentelor, dormitoarele și sălile

de joc ale instituțiilor preșcolare, încăperile de dormitoare ale școlilor internat,

hotelurilor, căminelor, sanatoriilor, caselor de odihnă, pansionatelor, saloanelor și

sălilor de operații ale spitalelor, încăperilor cu prezență îndelungată a bolnavilor,

cabinetelor medicilor, sălile de vizionare ale instituțiilor de spectacole. Nu se permite

amplasarea punctelor termice în clădirile locuibile sub camerele de locuit sau alături (în

plan) cu ele. Se admite amplasarea PT1 cu pompe fără fundație (fară zgomot) sub, sau

alături cu indicarea încăperilor de mai sus, cu condiția respectării normelor necesare cu

privire la zgomot și vibrare”. Or, același act normativ în construcții emis de către

Ministrul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor în pct. 13.3-13.6 prevede că, distanța

minimală în lumină de la PTC supraterane amplasate aparte pînă la pereții exteriori ai

încăperilor, indicate în pct. 13.2, trebuie adoptată nu mai mică de 25 m.

Au afirmat reclamanții că, construcțiile exterioare de închidere ale punctelor

termice supraterane trebuie să aibă izolare împotriva zgomotului aerian în corespundere

cu NCM E.04.02; ușile și porțile exterioare ale punctelor termice trebuie să aibă etanșări

ale închiderilor cu rost admisibil pe perimetru nu mai mare de 1 m. Necesitatea utilizării

atenuatoarelor de zgomot la golurile de ventilare în construcțiile de închidere exterioară,

finisării absorbante de zgomot a pereților și tavanului și alegerea construcțiilor lor

trebuie determinate prin calcul; finisarea absorbantă a zgomotului trebuie prevăzută din

materiale incombustibile.”

2

Au susținut reclamanții că, zgomotul permanent persistent ce depășește vădit

normele prevăzute în apartamentul lor este rezultatul nerespectării normelor în

proiectarea și instalarea utilajului prevăzute de Actul normativ CP 0.04.13:2016.

Solicită reclamanții Djurinscaia Natalia și Djurinschi Vladimir, obligarea SA

„Termoelectrica” să dispună evacuarea din blocul locativ, în care aceștia locuiesc, a

echipamentului de asigurare a încălzirii blocului locativ, cu instalarea lui potrivit actelor

normative în construcții, încasarea din contul pârâtului SA „Termoelectrica” în

beneficiul lui Djurinscaia Natalia, cu titlu de prejudiciu material a sumei 37 000 lei, ca

urmare a pierderii auzului, încasarea din contul SA „Termoelectrica” în beneficiul lui

Djurinscaia Natalia și Djurinschi Vladimir a câte 50.000 de lei pentru fiecare, cu titlu

de compensare a prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 08 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă parțial. S-a obligat SA „Termoelectrica” să evacueze

echipamentul de asigurare a încălzirii blocurilor locative din str. Valea Dicescu, 45 și

din șos. Hîncești, 2/1, sect. 2, mun. Chișinău, și anume, s-a obligat să evacueze –

„Punctele Termice Individuale (PTI) cu rețelele termice aferente din blocul locativ

situat în mun. Chișinău, șos. Hîncești, 2/1, sect. 2, mun. Chișinău. S-a încasat din contul

SA „Termoelectrica” în beneficiul reclamantei Djurinscaia Natalia suma de 37000 de

lei, cu titlu de compensare a prejudiciului material, suma de 50000 de lei cu titlu de

compensare a prejudiciului moral și suma de 5000 lei cu titlu de compensare a

cheltuielilor de asistență juridică. S-a încasat din contul SA „Termoelectrica” în

beneficiul reclamantului Djurinschi Vladimir suma de 50000 de lei, cu titlu de

compensare a prejudiciului moral. S-a încasat din contul SA „Termoelectrica” în

bugetul de stat taxa de stat în sumă de 4260 de lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că pârâtul a construit punctul

termic individual în subsolul din blocul locativ al reclamanților în lipsa autorizației de

construire, necătînd la faptul că a fost modificată infrastructura traseelor, funcțiunilor,

suprafețelor și volumetriei agentului termic, dintr-un punct termic central care era

amplasat într-o construcție separată în afara blocurilor locative, înființând patru puncte

termice individuale, dintre care, două puncte termice individuale au fost construite în

subsolul din blocul locativ al reclamanților. Totodată pârâtul nu efectuat renovarea

rețelelor termice aferente existente.

La fel, pârâtul în lipsa acordului proprietarului construcției și proprietarului

terenului care în speță sunt proprietari distincți, fără încheierea unui contract de

locațiune, fără constituirea unei servituți, fără acordului prealabil al proprietarului

terenului sau al bunului, a construit în subsolul din blocul locativ unde își au locuința

reclamanții, două puncte termice individuale.

Instanța de fond a reținut că pârâtul a încălcat prevederile art.28 din Legea cu

privire la energia termică și promovarea cogenerării nr.92/29 mai 2014, care în cazul

racordării obiectivelor sale la rețelele noi și/sau existente, se obligă să legalizeze dreptul

de folosință asupra imobilului. Dar și art.8 din Legea privatizării fondului de locuință

care stipulează că proprietarii de locuință privatizată sânt coposesorii instalațiilor și

3

comunicațiilor inginerești, ai locurilor de uz comun ale imobilului și ai terenurilor de

pe lîngă el.

La fel, construirea punctelor termice individuale noi și racordarea acestor obiective

fără renovare la rețelele existente, în subsolul blocului locativ unde reclamanții își au

domiciliul s-a produs cu încălcarea dreptului de proprietate/folosință a reclamanților

asupra locurilor de uz comun din blocul locativ, în lipsa acordului lor, cât și în lipsa

acordului proprietarului/gestionarului terenului și construcției amplasate pe acest teren.

În lipsa acordului proprietarului de a efectua lucrări de contrucții în subsolul blocului

locativ, aceste lucrări devin ilegale. Mai mult ca atât, chiar prin certificatul de urbanism

solicitantul termoelectrica a fost obligat să obțină acordul proprietarului/ terenului

proprietarului/gestionarului constucțiilor în care urmează a fi construite punctele

termice individuale.

Astfel, dreptul la respectare a vieții private a reclamanților este deranjat de

zgomotul produs de punctul termic individual în subsolul blocului în care domiciliază,

a perturbat considerabil somnul reclamanților, iar imposibilitatea de a dormi în condiții

normale afectează viața privată a lor.

Din cauza lipsei unui control riguros la efectuarea lucrărilor de proiectare și

construcție a punctelor termice individuale în mun. Chișinău SA „Termoelectrica”, cel

mai mare furnizor de energie termică din țară, a admis realizarea lucrărilor de proiectare

și construire fără documentația de proiect avizată corespunzător, fără avizul Centrului

de Sănătate Publică Chișinău. Inclusiv a pus în exploatare punctele termice individuale

cu încălcarea art.57 din Legea privind protecția mediului înconjurător nr.1515 din 16

iunie 1993, potrivit căreia, agenții economici, indiferent de forma de proprietate,

activitatea cărora este legată de surse de poluare fixe sau mobile sînt obligați: d) să

asigure măsurile de izolare a surselor generatoare de zgomote și vibrații și de protecție

fonică a populației, să nu admită depășirea limitelor admise de zgomote și vibrații,

radiații neionizante (electromagnetică, infraroșie, ultravioletă, laser).

Cu referire la capătul de cerere a reclamaților privind încasarea prejudiciului

material în sumă de 37 000 de lei, instanța de fond a admis-o și a reținut că reclamanții

nu au contract cu SA „Termoelectrica” pentru consumul energiei termice în apă caldă

și încălzire. Astfel, reclamanții utilizează serviciul public prestat de SA

„Termoelectrica” în baza contractelor încheiate cu alți prestatori de servicii pentru

necesități nelegate de activitatea de întreprinzător sau de cea profesională și achită plata

pentru încălzire în mărime de 10% din costul energiei termice calculate pentru un metru

pătrat al apartamentului, din care considerente Legea cu privire la protecția

consumatorului nr.105 din 13 martie 2003, este aplicabilă.

Totodată, instanța de fond a reținut că prejudiciu, conform art.1 din Legea cu

privire la protecția consumatorului este, daună materială și/sau morală adusă

consumatorului prin distrugerea, deteriorarea sau diminuarea averii, precum și daună

cauzată vieții, sănătății și eredității lui în urma consumului și/sau utilizării produselor,

serviciilor necorespunzătoare ori în urma refuzului sau tergiversării neîntemeiate a

încheierii contractului de prestare a serviciului.

4

Astfel, instanța a concluzionat legătura cauzală a înrăutățirii stării de sănătate a

reclamanților a fost dovedită în cadrul dezbaterilor judiciare, inclusiv prin hotărârea

contravențională (f.d.10 Vol.II), prin care se atestă că zgomotul persistă în apartament

până în prezent.

Cu referire la capătul de cerere a reclamanților privind încasarea prejudiciului

moral instața de fond a reținut că, deoarece pârâtul prin acțiunile sale de instalare a

punctului termic individual fără respectarea normelor în domeniul construcțiilor,

inclusiv normelor ce se referă la protecția mediului, a admis încălcarea dreptului

reclamanților-consumatori protejat de artr.8 din CEDO, instanța de judecată a încasat

din contul SA „Termoelectrica” în beneficiul reclamantei Djurinscaia Natalia suma de

50000 lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral. La fel a încasat de la pârât în

beneficiul reclamantului Djurinschi Vladimir suma de 50000 lei cu titlu de compensare

a prejudiciului moral.

Totodată, instanța de fond a admis capătul de cerere a reclamanților cu privire la

încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 de lei, constatând că suma este

probată, reală, necesară și rezonabilă.

La 08 octombrie 2020, SA „Termoelectrica” a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea cererii de apel casarea integrală a hotărârii din 08

septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de SA „Termoelectrica”, a fost casată integral hotărârea din 08 septembrie 2020

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă o nouă hotărâre de admitere

parțială a acțiunii. S-a încasat din contul SA „Termoelectrica” în beneficiul lui

Djurinscaia Natalia și Djurinschi Vladimir cu titlu de prejudiciu moral a câte 50 000 de

lei. În rest, acțiunea a fost respinsă. S-a încasat din contul SA „Termoelectrica” în

beneficiul lui Djurinscaia Natalia și Djurinschi Vladimir suma de 5000 de lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică.

Curtea de Apel Chișinău a apreciază critic concluziile primei instanțe cu referire

la faptul că societatea pârâtă a încălcat prevederile art.28 din Legea cu privire la energia

termică și promovarea cogenerării nr.92/29.05.2014, care în cazul racordării

obiectivelor sale la rețelele noi și/sau existente, se obligă să legalizeze dreptul de

folosință asupra imobilului dar și art.8 din Legea privatizării fondului de locuință care

stipulează că proprietarii de locuință privatizată sînt coposesorii instalațiilor și

comunicațiilor inginerești, ai locurilor de uz comun ale imobilului și ai terenurilor de

pe lîngă el. Or, SA „Termoelectrica” a anexat la materialele cauzei contractul nr. 6010

din 02 octombrie 2006 de livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă, încheiat cu

gestionarului fondului locativ al imobilului amplasat pe adresa mun. Chișinău, șos.

Hîncești, 2/1 – ÎMGFL nr. 10, care este responsabil de facturarea serviciului,

gestionarea, întreținerea, exploatarea, reparația și renovarea rețelelor interne de apă și

de canalizare, rețelelor de alimentare cu căldură a blocurilor locative, respectiv, deși nu

a fost prezentat un acord expres al gestionarului fondului locativ, acest acord se va

prezuma în temeiul contractului menționat, sistemul de încălzire intra bloc este parte

5

componentă a clădirii, este proprietate municipală, aflată la deservirea si întreținerea

Gestionarului Fondului Locativ potrivit exigențelor Hotărârii Guvernului RM nr. 191

din 19.02.2002.

Totodată, instanța de apel a reținut că SA „Termoelectrica” a obținut certificatul

de urbanism pentru proiectare nr. 159/17 din 17 martie 2017 eliberat de Primăria mun.

Chișinău, pentru Punctele Termice Individuale menționate supra.

Astfel, instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiate constatările instanței de

fond cu privire la faptul că SA „Termoelectrica” ar fi executat lucrările neautorizat, or,

în sensul prevederilor art. 28 alin. (1) Legea nr. 163 din 09 iulie 2010 privind autorizarea

executării lucrărilor de construcție, se consideră construcții neautorizate, construcțiile

executate în lipsa certificatului de urbanism pentru proiectare, a documentației de

proiect și a autorizației de construire sau a certificatului constatator care confirmă

aplicarea principiului aprobării tacite.

La fel, instanța de apel a constatat că în cazul de față nu pot fi aplicate prevederile

art. 2000 din Codul civil, în ceea ce privește obligarea SA „Termoelectrica” să evacueze

din blocul locativ a echipamentul de asigurare a încălzirii blocului locativ or, nu sunt

întrunite condițiile alin. (2), dat fiind faptul că, înlăturarea Punctelor Termice

Individuale enunțată în speță contravine interesului public.

Instanța de apel a remarcat că SA „Termoelectrica”, este cel mai mare furnizor

de energie termică în mun. Chișinău și continuă a fi unul dintre cei mai mari producători

de energie electrică din țară, întreprinderea, având astfel, un rol strategic pentru sectorul

energetic și economia țării, astfel asigurarea securității energetice a țării este un subiect

de o importanță deosebită, mai ales pentru Republica Moldova, unde Centralele

Electrice cu Termoficare (CET) sunt și principalele surse energie ale țării.

Totodată, crearea unui complex energetic eficient care să asigure toți

consumatorii cu resurse energetice reprezintă o politică prioritară a statului, care în

aceeași măsură urmărește asigurarea securității energetice a țării, modernizarea

infrastructurii energetice existente, îmbunătățirea eficienței energetice, utilizarea

surselor regenerabile de energie și integrarea pe piața energetică europeană, obiectivele

date fiind incluse în principalele Strategii energetice a Republicii Moldova până în anul

din blocul locativ amplasat pe adresa mun. Chișinău, șos. Hîncești, 2/1 se aduce atingere

drepturilor tuturor locatarilor din blocul locativ menționat, or acest fapt presupune

întreruperea livrării cu agent termic și apă caldă către blocul locativ, astfel, evident că

o atare soluție contravine grav și evident intereselor publice, iar din acest considerent

cerința reclamanților Djurinscaia Natalia și Djurinschi Vladimir în ceea ce privește

obligarea pârâtului să evacueze echipamentul de încălzire a blocurilor locative din str.

Valea Dicescu, 45 și șos. Hîncești, 2/1, sec. 2, mun. Chișinău urmează a fi respinsă.

Cu referire la pretenția intimaților privind încasarea prejudiciului moral în sumă

de 50 000 de lei pentru fiecare, instanța de apel a reținut că aceasta urmează a fi admisă,

constatând că prin procesul-verbal nr. 16 din 28-28 ianuarie 2020, SA „Termoelectrica”

a înlăturat sursa de zgomot, ceea ce denotă asupra faptului că pretinsa faptă ilicită a

pârâtului cu caracter continuu, a încetat. Însă, sursa de zgomot a persistat de la

6

momentul instalării mai bine de un an de zile, depășind nivelul admisibil provocat de

Punctele Termice Individuale amplasate pe adresa mun. Chișinău, șos. Hîncești, 2/1 și

reieșind din faptul că reclamanții Djurinscaia Natalia și Djurinschi Vladimir sunt la o

vârstă înaintată, este evident că ultimii sunt expuși la un nivel mai sporit surselor de

zgomot, având o percepție mai sensibilă în acest sens, iar zgomotul produs din vina

pârâtului afectează semnificativ dreptul la viață privată al acestora, inclusiv, prin

perturbarea somnului, prezența continuă a disconfortului, neliniștii, imposibilitatea

savurării modului obișnuit de trai, sentimente de incapacitate de a se bucura în modul

cuvenit de garanțiile prescrise de lege, sentimente de frustrare, nedreptate și umilință,

fapt ce acordă ultimilor dreptul a pretinde repararea prejudiciului moral.

Respingând pretenția reclamantei cu privire la încasarea sumei de 37000 de lei

cu titlu de prejudiciu material, cauzat sănătății, prin scăderea auzului din cauza

zgomotului permanent, instanța de apel a reținut că deși la materialele cauzei au fost

prezentate înscrisuri din care rezultă că ultima a suportat cheltuieli materiale, aceste

cheltuieli nu justifică încasarea acestui prejudiciu material, deoarece lipsește legătura

cauzală dintre fapta prejudiciabilă a societății pârâte, iar, reclamanta nu a prezentat

careva probe pertinente și concludente în acest sens, din care ar rezulta cu certitudine

faptul că scăderea auzului al reclamantei Djurinscaia Natalia ar fi fost anume rezultatul

conduitei SA „Termoelectrica”, provocată de sursa de zgomot, din foia de examinare

eliberată de IMSP Institutul de Neurologie și Neurochirurgie atare constatare nefiind

efectuată.

În ceia ce privește pretenția reclamanților cu privire la încasarea cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 5000 de lei, instanța de apel a reținut că aceasta urmează a

fi admisă, deoarece reclamanții potrivit bonului de plată nr. 338884 seria EH din 25

ianuarie 2020 au achitat serviciile juridice ale avocatului, suma fiind justificată.

La data de 29 decembrie 2021, Djurinscaia Natalia și Djurinschi Vladimir,

reprezentați de avocatul Kovali Vladimir au declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 27 octombrie 2021 a Curții

de Apel Chișinău și menținerea hotărârii din 08 septembrie 2020 a Judecătorie Chișinău,

sediul Centru.

În motivarea recursului și-au exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel ca

fiind neîntemeiată și contradictorie cu circumstanțele cauzei, fiind aplicate eronat

normele de drept material și nefiind aplicată legea care trebuia să fie aplicată.

La 08 februarie 2022 SA „Termoelectrica” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 27

octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 08 septembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală

a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanțele ierarhic inferioare au interpretat în

mod eronat legea, au aplicat legea care nu urma a fi aplicată în prezenta speță și nu au

aplicat legea care urma a fi aplicată în speța dată.

Consideră că instanțele eronat au concluzionat asupra temeiniciei cerințelor

reclamanților cu privire la încasarea prejudiciului moral, or, la caz nu este vinovăția SA

7

„Termoelectrica” în pretinsa depășire a nivelului admisibil al zgomotului în locuința

reclamanților precum și careva consecințe prejudiciabile care ar fi imputabile

recurentei. Instanțele apreciind arbitrar actele anexate în susținerea acestui capăt de

cerere.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 27 octombrie

2021.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată la adresa recurenților

Djurinscaia Natalia, Djurinschi Vladimir și SA „Termoelectrica” la data de 13

decembrie 2021 (f.d. 121), însă date care ar confirma recepționarea acesteia la

materialele dosarului lipsesc.

Astfel, recursurile declarate la 29 decembrie 2021 și 08 februarie 2022, sunt în

termen.

La data de 22 februarie 2022, copia recursului a fost expediată în adresa

intimaților (f.d. 197), cu înștiințarea despre depunerea referinței.

Prin referința depusă la data de 09 martie 2022, avocatul Kovali Vladimir, în

interesele lui Djurinscaia Natalia și Djurinschi Vladimir a solicitat respingerea cererii

de recurs depusă de SA „Termoelectrica”, casarea deciziei din 27 octombrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău cu menținerea hotărârii din 08 septembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Prin referința depusă la 10 mai 2022, SA „Termoelectrica” a solicitat declararea

ca inadmisibil a recursului depus de Djurinscaia Natalia și Djurinschi Vladimir,

reprezentați de avocatul Kovali Vladimir și admiterea recursului depus de SA

„Termoelectrica” în sensul formulat.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

8

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Djurinscaia Natalia,

Djurinschi Vladimir și SA „Termoelectrica” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursurile declarate de

Djurinscaia Natalia, Djurinschi Vladimir și SA „Termoelectrica” asemenea aspecte nu

se regăsesc.

9

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursurile declarate de Djurinscaia Natalia, Djurinschi Vladimir și SA

„Termoelectrica” ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile declarate de Djurinscaia Natalia, Djurinschi Vladimir și Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica” se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

10