2ra-317/22 — încasarea datoriei

2ra-317/22 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-317/2022

2-18177282-01-2ra-10032022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: O. Ionașcu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Sîrbu, M. Guzun, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Banca Comercială

„ProCreditBank” Societate pe Acțiuni și de avocatul Liviu Capcelea în interesele

Băncii Comerciale „ProCreditBank” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Banca

Comercială „ProCreditBank” Societate pe Acțiuni împotriva lui Alexandr

Tribusean și Elenei Grecu cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 24 iulie 2018, BC „ProCreditBank” SA a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Alexandr Tribusean și Elenei Grecu cu privire la încasarea

datoriei.

În motivarea acțiunii a indicat că la 25 iulie 2014 cu numărul

90164194/41026836, între creditorul BC „ProCreditBank” SA și debitorul ÎI

„Intermobil-Tribusean” a fost încheiat un contract de credit, în temeiul căruia

creditorul a acordat, iar debitorul a primit credit în mărime de 250 000 de lei, pe un

termen de 36 luni, fiind notat în acest sens că executarea corespunzătoare a

obligațiilor asumate de către debitorul ÎI „Intermobil-Tribusean” prin contractul de

credit indicat a fost asigurată prin instituirea fidejusiunii de către Alexandr

Tribusean și Elena Grecu în temeiul contractelor de fidejusiune din 25 iulie 2014.

În această ordine a relatat reclamantul că, contrar prevederilor contractului de

credit de a rambursa lunar creditul conform graficului de rambursare, debitorul nu

și-a executat sarcina asumată fapt manifestat prin devieri de la prevederile

contractului de credit în partea respectării termenilor de achitare a ratelor lunare.

În așa mod a notat că conform prevederilor contractelor de fidejusiune la

contractul de credit din speță, fidejusorii garantează cu întreg patrimoniu prezent și

viitor, inclusiv veniturile pe care le vor realiza din orice activități, executare în mod

solidar cu debitorul a obligației de rambursare la scadență a creditului și achitării

dobânzii aferente, cât și altor sume datorate în temeiul respectivului contract de

credit.

1

În continuare a menționat că urmare a neexecutării de către debitor a

obligațiilor asumate și în scopul soluționării pe cale amiabilă a litigiului, s-a

adresat pârâților cu multiple apeluri telefonice și notificări, între care la 22 ianuarie

2017, recepționată la 28 ianuarie 2017 și la 25 mai 2017, care au rămas

nesoluționate.

Totodată a indicat că, urmare a notificării din 28 iunie 2017, pârâtul Alexandr

Tribusean s-a obligat să achite lunar câte 10 000 de lei până stingerea integrală a

datoriei.

Reclamanta a mai specificat că pârâții au fost informați și despre faptul

calculării penalității de întârziere în mărime de 0,5 % din suma neachitată în

termen pentru fiecare zi de întârziere.

Într-o altă formulă a relatat că prin hotărârea din 26 iunie 2017 a Curții de

Apel Chișinău a fost constatată insolvabilitatea ÎI „Intermobil-Tribusean” și

conform tabelului definitiv al creanțelor creditorului împotriva patrimoniului

debitorului din 11 septembrie 2017, a fost validată creanța BC „ProCreditBank”

SA în mărime de 207814 lei dintre care la situația datei de 03 august 2017: 103

183,68 de lei – soldul creditului rămas, 23 194,42 de lei – dobânda neachitată

aferentă creditului și 81480,90 de lei – penalitate.

BC „ProCreditBank” SA a solicitat încasarea, în mod solidar, din contul

pârâților a datoriei acumulate de către debitorul ÎI „Intermobil-Tribusean” în

mărime de 207 814 lei conform contractului de credit nr. 90164194/41026836 din

25 iulie 2014.

Prin hotărârea din 12 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

s-a respins ca neîntemeiată BC „ProCreditBank” SA împotriva lui Alexandr

Tribusean și Elenei Grecu cu privire la încasarea datoriei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 10 decembrie 2019 BC

„ProCreditBank” SA a declarat apel, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de BC „ProCreditBank” SA. S-a casat hotărârea din 12 noiembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de BC „ProCreditBank” SA împotriva lui Alexandr Tribusean și

Elenei Grecu cu privire la încasarea datoriei și s-a pronunțat o nouă hotărâre în

formă de încheiere, prin care: S-a scos de pe rol cererea de chemare în judecată

depusă de BC „ProCreditBank” SA împotriva lui Alexandr Tribusean și Elenei

Grecu cu privire la încasarea datoriei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că la 24 iulie 2018, cu

numărul de intrare 27117, în cancelaria Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a

fost înregistrată cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Vitalie Russu în

interesele BC „ProCreditBank” SA împotriva lui Alexandr Tribusean și Elenei

Grecu, prin care a solicitat încasarea, în mod solidar, din contul pârâților a datoriei

acumulate de către debitorul ÎI „Intermobil-Tribusean” în mărime de 207814 lei

conform contractului de credit nr. 90164194/41026836 din 25 iulie 2014, iar în

sensul identificării împuternicirilor de reprezentare a intereselor băncii de către

semnatarul acțiunii, la cererea de chemare în judecată au fost anexate mandatul

avocațial, copia contractului de mandat și copia extrasului din Registrul de stat al

persoanelor juridice al SRL „Agerlex Consulting”.

2

Din conținutul mandatului avocațial seria MA nr. 1292294 din 24 iulie 2018

și anume, înscrierile din rubricile „numele și prenumele clientului” și „semnătura

clientului” (f.d. 3, 3 verso), Colegiul a notat că avocatul Vitalie Russu a fost

împuternicit de către SRL „Agerlex Consulting”, în persoana administratorului

Artur Gantea, pentru reprezentarea intereselor BC „ProCreditBank” SA în cauza

din speță împotriva lui Alexandr Tribusean și Elenei Grecu, inclusiv pentru

semnarea și depunerea cererii de chemare în judecată.

La fel Colegiul a desprins că, la dosar a fost anexată și copia contractului de

mandat fără număr din 01 decembrie 2015 (f.d. 36), semnat între mandantul BC

„ProCreditBank” SA și mandatarul SRL „Agerlex Consulting” în scopul executării

contractului de prestarea serviciilor de colectare a datoriei.

Reținând prevederile art.75 alin. (2), 80 alin. (1), (3), (7), 81 alin. (1) Cod de

procedură civilă, art. 252 alin. (1) Cod civil (în vigoare până la 01 martie 2019)

Colegiul a notat că legislatorul a identificat expres că, procura este înscrisul în care

se consemnează împuternicirea conferită de reprezentat și anume în această

accepțiune termenul de procură este folosit și în sensul legii civile și de procedură

civilă. În așa mod legislatorul definește procura drept un înscris care este întocmit

pentru atestarea împuternicirilor conferite de reprezentat unui sau mai multor

reprezentanți, care redactează în special pentru ca terții să fie în măsură să verifice

împuternicirile conferite reprezentantului, precum și limitele în care acesta poate

contracta în numele reprezentatului.

Totodată, cu referire la prevederile art. 1030 alin. (1) Cod civil (în vigoare

până la 01 martie 2019), Colegiul a învederat că conform literaturii de specialitate

esența juridică a raportului de mandat constă în posibilitatea figurării în calitate de

parte (subiect) a acestui raport prin intermediul unei alte persoane terțe,

împuternicită să reprezinte în astfel de raporturi interesele patrimoniale ale

persoanei reprezentate, iar legătura dintre mandat și reprezentare este

unidirecțională, ceea ce înseamnă că mandatul presupune raporturi de reprezentare.

Reprezentarea însăși nu este legată organic de mandat, ori, Codul civil conține

unele construcții juridice, care datorită diferitor mecanisme de încheiere, executare,

efecte juridice pot fi în practica contractuală asemuite cu mandatul. Astfel

reglementările contractului în folosul unui terț prin care debitorul (promitentul) se

obligă sa efectueze prestația nu creditorului (stipulantului), ci terțului

(beneficiarului), indicat sau ne indicat în contract, care obține in mod nemijlocit

dreptul să pretindă prestația in folosul său, pot fi contrapuse cu cele din materia

mandatului.

Conform definiției legale expuse în acest articol, contractul de mandat se

atribuie la categoria obligațiilor juridico-civile de prestare a serviciilor juridice.

Acest fapt denotă interferența juridică a acestui contract cu celelalte contracte de

prestare a serviciilor, în special cu cele de prestare a serviciilor juridice, ca

comisionul și agenția, administrarea fiduciară, expediția ș.a. Însă, legislatorul a

modelat această construcție juridică, ținând cont de caracterele indispensabile ale

mandatului, și anume: caracterul fiduciar al raportului respectiv, care la rândul său

este determinat de faptul că acțiunile mandatarului condiționează apariția,

modificarea și stingerea drepturilor și obligațiilor, precum și faptul că mandatarul

săvârșește aceste acțiuni juridice din numele mandantului. Anume această trăsătură

juridică delimitează contractul de mandat de contractul de acordare a serviciilor de

3

asistență juridică în instanțele de judecată, care nu prevede apariția, modificarea și

stingerea drepturilor și obligațiilor.

Aici urmează de scos în evidență că, deși de regulă, procura se dă în temeiul

unui contract de mandat, ea nu se confundă cu mandatul, fiind un act juridic

distinct. Procura își poate avea izvorul și în alte contracte (de exemplu, într-un

contract de muncă sau într-un act constitutiv al unei persoane juridice – în aceste

cazuri de cele mai multe ori în practică se încheie un act denumit „delegație”, dar

care este echivalentul unei procuri).

Analizând minuțios lucrările dosarului raportat la cadrul legal pre citat,

Colegiul a constat că la depunerea cererii de chemare în judecată din speță nu au

fost respectate normele de reprezentare a persoanelor juridice într-un proces civil,

așa cum o cer art. 75 alin. (2), 80 alin. (1), (3), (7) și 81 alin. (1) Cod de procedură

civilă.

În acest sens, Colegiul a notat că, în speță, BC „ProCreditBank” SA are

calitate de reclamant al acțiunii împotriva lui Alexandr Tribusean și Elenei Grecu,

și, fiind o persoană juridică, era ținută să exercite în mod deplin sarcina procesuală

de drepturi și obligații, implicit în materie de reprezentare, astfel încât era obligată

să acționeze în corespundere cu prevederile art. 75 alin. (2), 80 alin. (1), (3), (7), și

art. 81 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Așadar, Colegiul a stabilit cert că acțiunea din speță în interesele BC

„ProCreditBank” SA este semnată și depusă instanței de fond de către avocatul

Vitalie Russu, în temeiul mandatului avocațial MA nr. 1292294 din 24 iulie 2018

(f.d. 3), iar conform înscrierilor din textul actului împuternicirile de reprezentare

notate în art. 81 Cod de procedură civilă, i-au fost delegate de către administratorul

SRL „Agerlex Consulting”, Artur Gantea.

Astfel, Colegiul a constatat că SRL „Agerlex Consulting”, în persoana

administratorului Artur Gantea, a semnat mandatul avocațional nominalizat

atribuindu-și împuterniciri de reprezentare în procesul din speță a persoanei

juridice BC „ProCreditBank” SA, bazându-se pe un contract de mandat, încheiat

cu ultima în scopul realizării unui contract de prestări servicii, fiind constată lipsă

vreo unui indiciu că numitul Artur Gantea ar fi angajatul BC „ProCreditBank” SA

și împuternicirile acestuia ar fi înscrise într-o procură întocmită în ordinea

prevăzută de Codul civil și Codul de procedură civilă.

Colegiul a reiterate că, reprezentarea persoanei juridice în instanțele de

judecată poate fi exercitată de către un avocat împuternicit de către un reprezentat

al persoanei juridice în cauză, or persoanele juridice sunt în drept de a încheia acte

juridice personal sau prin reprezentant. Întrucât, împuternicirile reprezentantului

persoanei juridice trebuie să fie formulate într-o procură, eliberată și legalizată în

modul stabilit de lege, se ajunge la concluzia că, în situația în care persoana

juridică încheie acte juridice prin reprezentant și anume semnează mandatul

avocatului și îi acordă împuternicirile vizate de art. 81 Cod Procedură Civilă, în

mod imperativ, dreptul de a semna mandatul avocatului și dreptul de a delega

împuternicire înscrisă în art.81 trebuie să fie acordate în baza unei procuri însuși

persoanei care semnează mandatul.

Tot aici, Colegiul a notat lipsă vreo unei înscrieri că avocatul Vitalie Russu ar

fi fost împuternicit nemijlocit de BC „ProCreditBank” SA să semneze și să depună

în instanță cererea de chemare în judecată împotriva pârâților în ordinea art. 80

alin. (7) Cod de procedură civilă. Or, la caz avocatul Vitalie Russu a acționat în

4

temeiul unui mandat semnat de un terț neîmputernicit, așa cum a fost constatat

supra și nu în temeiul unui mandat eliberat de reclamantul speței.

Din considerentele expuse, Colegiul a constatat întrunirea în speță a

temeiurilor legale pentru scoaterea cererii de chemare în judecată de pe rol în baza

normei procedurale citate mai sus.

Or, instanța de apel reține că sarcina probării realizării întocmai a exigențelor

legale ce reglementează depunerea acțiunii în instanța de judecată aparține

deponentului acesteia, iar omisiunea de a executa această obligație instituie

consecințele prevăzute de Lege în calitate de sancțiune procedurală instituită de art.

10 coroborat cu art. 267 lit. c) Cod de procedură civilă.

La 02 martie 2022, prin intermediul poștei electronice, BC „ProCreditBank”

SA și avocatul Liviu Capcelea în interesele BC „ProCreditBank” SA, au declarat

recurs, prin care au solicitat casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei

la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel la examinarea cauzei au

încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept procedural, precum și a

interpretat eronat legea, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

În special, s-a invocat interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor art. 242

alin. (1) și art. 1030 alin. (1) Cod civil (în vigoare până la 01 martie 2019), art. 75,

80 Cod de procedură civilă, specificând că la înaintarea acțiunii împuternicirile

acordate avocatului erau perfect legale.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 10 noiembrie 2021

și a expediat-o participanților la proces la 05 ianuarie 2022 (f.d. 245, Vol. I), or, la

actele cauzei nu se regăsește dovada de recepționare a acesteia de către

participanții la proces, astfel, recursurile declarate la data de 02 martie 2022, sunt

în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 10 martie 2022

instanța de recurs a comunicat intimaților recursurile, informând despre necesitatea

depunerii referinței, or până la data examinării admisibilității recursurilor careva

referințe în adresa instanței nu au parvenit.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de BC „ProCreditBank” SA și

avocatul Liviu Capcelea în interesele BC „ProCreditBank” SA, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursurile ca inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

5

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de BC „ProCreditBank” SA

și avocatul Liviu Capcelea în interesele BC „ProCreditBank” SA, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

6

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursurile declarate de BC „ProCreditBank” SA și avocatul Liviu

Capcelea în interesele BC „ProCreditBank” SA, ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Banca Comercială

„ProCreditBank” Societate pe Acțiuni și de avocatul Liviu Capcelea în interesele

Băncii Comerciale „ProCreditBank” Societate pe Acțiuni, împotriva deciziei din

10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

7