2ra-290/22 — desfacerea căsătoriei

Dosarul nr. 2ra-290/2022

2-20018873-01-2ra-02032022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: A. Ojoga)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, V. Cotorobai, I. Secrieru)

Î N C H E I E R E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ghenadie Colța,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ghenadie Colța

împotriva Nataliei Colța cu privire la desfacerea și declararea nulității căsătoriei,

împotriva deciziei din 25 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 10 februarie 2020, Ghenadie Colța a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Nataliei Colța cu privire la desfacerea căsătoriei și declararea nulității

căsătoriei.

În motivarea acțiunii a indicat că s-a aflat în relații de căsătorie cu Natalia

Colța, or, conviețuirea cu pârâta și păstrarea familiei în continuare e imposibilă,

deoarece nu mai sunt o familie din anul 1993, când a depistat certificatele de divorț

din 1991 și 1993.

A susținut că din considerentul că au ajuns fără bani și fără loc de trai, au

convenit pentru copiii lor să încheie o căsătorie fictivă pentru a primi apartament,

apoi să divorțeze.

Reclamantul a mai notat că din 2007 nu mai țin legătura, pârâta fiind plecată

peste hotare din anul 1999, perfectându-și pașaportul străin și în baza certificatului

de divorț, spunând că certificatul de căsătorie îl va putea anula reclamantul singur.

A relevat că în anul 2019 s-a adresat la Oficiul Stării Civile ca să primească

certificatul legal al stării sale civile.

A mai afirmat că a primit certificatul de căsătorie din 20 noiembrie 1983,

eliberat la 29 ianuarie 2019, astfel, a depistat că certificat de divorț nu a fost

înregistrat în baza de date a Oficiului Stării Civile.

În aceste circumstanțe a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu Natalia

Colța precum și declararea nulității căsătoriei.

Prin hotărârea din 08 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

admis parțial acțiunea. S-a desfăcut căsătoria încheiată între Ghenadie Colța și

Natalia Colța, înregistrată de Primăria Tomai, r-ul Leova la 18 martie 1994. În rest,

pretențiile s-au respins, ca fiind neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 06 iulie 2021, Ghenadie Colța

a declarat apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, în

1

partea pretențiilor respinse, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

Prin decizia din 25 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Ghenadie Colța și s-a menținut hotărârea din 08 iunie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Ghenadie Colța împotriva Nataliei Colța cu privire la

desfacerea căsătoriei și declararea nulității căsătoriei.

Pentru a decide astfel, Colegiul a reținut că la 20 noiembrie 1983 a fost

încheiată căsătoria între Ghenadie Colța și Natalia Colța, înregistrată la Primăria

Tomai, raionul Leova, cu nr. 27, fapt confirmat prin copiile certificatelor de

căsătorie prezentate în duplicat nr. CS-V XXXXX, eliberat de Serviciul stare civilă

Leova și nr. CS-V XXXXX, eliberat de Serviciul stare civilă Leova.

A învederat că la 04 noiembrie 1993, a fost desfăcută căsătoria încheiată la 20

noiembrie 1983 între Ghenadie Colța și Natalia Colța, fapt ce se confirmă prin

certificatul de divorț eliberat de către Oficiul Stării Civile Ciocana.

Totodată, din informația IP „Agenția Servicii Publice” din 25 iunie 2019, care

i-a fost expediată reclamantului, rezultă că certificatul de căsătorie cu seria și

numărul CS-V XXXXX din 29 ianuarie 2019, a fost eliberat în privința unei

căsătorii încetate, din care motiv urmează a fi anulat.

Colegiul a mai reținut că la 18 martie 1994 a fost încheiată căsătoria între

Ghenadie Colța și Natalia Colța, înregistrată la primăria Tomai, raionul Leova, cu

nr. 4, concluzionând că obiectul litigiului pus în discuție este desfacerea căsătoriei

încheiată între Ghenadie Colța și Natalia Colța la 18 martie 1994, precum și

declararea nulității acesteia.

Reținând prevederile art. 33 alin. (2), 35, 36 alin. (4) și (5), 37 Codul familiei,

Colegiul a considerat întemeiată și legală soluția primei instanțe, considerând

neîntemeiat apelul.

Cu referire la cerința privind declararea nulității căsătoriei, Colegiul a învederat

că nulitatea căsătoriei intervine ca o sancțiune a nerespectării unor condiții de fond

și de formă prevăzute de lege pentru valabilitatea actului juridic al căsătoriei.

Nulitatea este cea mai drastică măsură punitivă care invalidează actul juridic al

căsătoriei, desființându-l cu efect retroactiv, indicând că nulitatea, având un

caracter retroactiv, ar urma să suprime, pe plan juridic, toate efectele căsătoriei, tot

ce a fost înaintea declarării nulității.

Prin urmare, Colegiul a considerat că prima instanță corect a reliefat că din

efectele nulității căsătoriei, pretins că nu ar fi existat, ar urma că foștii soți n-au fost

în raporturi de căsătorie în perioada de referință și că nici unul dintre ei nu ar mai

putea exercita, unul față de altul, drepturile ce le-ar fi avut dacă ar fi încheiat o

căsătorie valabilă.

Mai mult, prin prisma art. 41 alin. (1), 43 Codul familiei, instanța de apel a

susținut că căsătoria poate fi încetată prin desfacerea acesteia, iar declararea

nulității acesteia ar semnifica că relațiile de căsătorie nici nu au existat, ceea ce la

caz nu se atestă, or, din declarațiile reclamantului/ apelant se desprinde că

împreună cu Natalia Colța au format o familie, din care au rezultat și copii comuni,

iar începând cu anul 1999, relațiile între ei au încetat.

La 15 februarie 2022, Ghenadie Colța a declarat recurs, prin care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu adoptarea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

2

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

la examinarea cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept

procedural și material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 25 noiembrie 2021 și

a expediat-o participanților la proces la 13 ianuarie 2022 (f.d. 144), astfel, recursul

declarat la data de 15 februarie 2022, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 02 martie 2022

instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței, or până la data examinării admisibilității recursului careva

referințe în adresa instanței nu au parvenit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ghenadie Colța completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ghenadie Colța, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

3

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții

contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Ghenadie Colța, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ghenadie Colța, împotriva

deciziei din 25 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

4