3ra-240/22 — contestarea actului administrativ

3ra-240/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-240/2022

2-18003354-01-3ra-01032022

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (jud: V.Hrapacov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud: G.Colev, A.Curdov, Șt.Starciuc)

Î N C H E I E R E

04 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Chirezi Elena, reprezentată de

avocatul Dumitran Ignat,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Chirezi Elena împotriva administrației raionului Vulcănești cu

privire la anularea dispoziției nr.91-k din 20 iulie 2018,

împotriva deciziei din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Comrat, prin care a

fost respins apelul depus de Chirezi Elena, reprezentată de avocatul Dumitran Ignat

împotriva hotărârii din 08 decembrie 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La data de 02 august 2018 Chirezi Elena a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva administrației raionului Vulcănești prin care a solicitat anularea

ca fiind ilegală a dispoziției nr.91-k din 20 iulie 2018 ,,Cu privire la concedierea

specialistului superior în probleme de secretariat”, încasarea de la administrația

raionului Vulcănești în beneficiul reclamantei Chirezi Elena a sumei de 30 000 de

lei prejudiciul moral și încasarea de la administrația raionului Vulcănești în

beneficiul reclamantei Chirezi Elena a sumei de 7 000 de lei cu titlu de compensare

a cheltuielilor de judecată suportate.

În susținerea acțiunii a relatat că, la 20 iulie 2018 administrația raionului

Vulcănești a emis dispoziția nr.91-k ,,Cu privire la concedierea specialistului

superior în probleme de secretariat”.

Conform dispoziției sus indicate s-a relatat că, specialistul superior în

probleme de secretariat, Chirezi Elena la 22 martie 2018 a depus cerere cu privire

la acordarea parțială a concediului de odihnă din 02 aprilie 2018 (21 zile

calendaristice) cu alocarea ajutorului material.

La 11 aprilie 2018 Chirezi Elena a depus cerere pentru concediu de odihnă

fără menținerea salariului din 24 aprilie 2018 până la 01 iulie 2018 din motive

personale.

1

A relatat că aflându-se în concediu de odihnă fără menținerea salariului,

reclamanta a înaintat cerere cu solicitarea de a i se acorda a doua parte din

concediul de odihnă ordinar. Cererea respectivă i-a fost refuzată și Chirezi Elena

urma să revină la serviciu la 01 iulie 2018 (duminica).

Administrația raionului Vulcănești a înștiințat-o pe reclamanta Chirezi Elena

despre faptul că urma să iasă la serviciu din 02 iulie 2018, conform scrisorii nr.192

din 19 iunie 2018 și scrisorii nr.226 din 04 iulie 2018. Însă, Chirezi Elena nu s-a

prezentat la serviciu 19 zile calendaristice.

Astfel, conform art.54 p.3 din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006 ,,Cu

privire la administrația publică locală”, hotărârii Guvernului Republicii Moldova

nr.115 din 28 februarie 1996 ,,Cu privire la aprobarea Instrucțiunilor cu privire la

ținerea lucrărilor de secretariat în organele administrației publice locale”, în

temeiul Legii nr.154 din 28 martie 2003 și conform actelor privind absența de la

locul de muncă, întocmite de comisia de administrație a raionului Vulcănești din

04 iulie 2018, 09 iulie 2018, 13 iulie 2018 și 18 iulie 2018, Chirezi Elena a fost

concediată ca specialist superior în probleme de secretariat, conform art.86 alin.(1)

lit.h) Codul muncii.

Reclamanta Chirezi Elena a considerat dispoziția nr.91-k din 20 iulie 2018

,,Cu privire la concedierea specialistului superior în probleme de secretariat”

ilegală deoarece, conform Codului muncii, reclamanta a avut dreptul la concediu

de odihnă total plătit, nu este întemeiat refuzul de acordarea concediului de odihnă

rămas, avizul de refuz în acordarea concediului de odihnă rămas nu l-a recepționat,

nu a fost înștiințată.

Prin acțiunile sale, administrația raionului Vulcănești i-a cauzat reclamantei

Chirezi Elena un prejudiciu moral în sumă de 30 000 de lei.

Prin hotărârea din 08 decembrie 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Chirezi Elena împotriva

administrației raionului Vulcănești cu privire la anularea dispoziției nr.91-k din 20

iulie 2018.

La 15 decembrie 2020 Chirezi Elena, reprezentată de avocatul Dumitran Ignat

a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 08 decembrie 2020 a Judecătoriei

Comrat, sediul Central, iar la 18 martie 2021 a declarat apel motivat, solicitând

casarea hotărârii cu emiterea unei noi decizii privind admiterea acțiunii.

Prin decizia din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Comrat s-a respins apelul

depus de Chirezi Elena, reprezentată de avocatul Dumitran Ignat împotriva

hotărârii din 08 decembrie 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că, în conformitate cu art. 45

Codul muncii, părțile contractului individual de muncă sînt salariatul și

angajatorul.

Conform art. 81 Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta:

a) în circumstanțe ce nu depind de voința părților (art.82, 305 și 310); a1) prin

acordul scris al părților (art. 821); b) la inițiativa uneia dintre părți (art.85 și 86).

În toate cazurile menționate la alin.(1), ziua încetării contractului individual de

muncă se consideră ultima zi de muncă.

Contractul individual de muncă încetează în temeiul ordinului (dispoziției,

deciziei, hotărîrii) angajatorului, care se aduce la cunoștința salariatului, sub

semnătură, cel tîrziu la data eliberării din serviciu, cu excepția cazului în care

salariatul nu lucrează pînă în ziua eliberării din serviciu (absență nemotivată de la

serviciu, privațiune de libertate etc.). Ordinul (dispoziția, decizia, hotărîrea)

2

angajatorului cu privire la încetarea contractului individual de muncă trebuie să

conțină referire la articolul, alineatul, punctul și litera corespunzătoare din lege.

În conformitate cu art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii, concedierea, adică

desfacerea din inițiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată

nedeterminată, precum și a celui pe durată determinată – se admite în cazul

absenței fără motive întemeiate de la lucru timp de 4 ore consecutive (fără a ține

cont de pauza de masă) în timpul zilei de muncă.

Conform art. 354 lit. c) Codul muncii, se consideră litigii individuale de

muncă divergențele dintre salariat și angajator privind încetarea și nulitatea,

parțială sau totală, a contractului individual de muncă.

În conformitate cu art. 355 alin. (1) lit. a) Codul muncii, cererea privind

soluționarea litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată în

termen de 3 luni de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre

încălcarea dreptului său.

Conform prevederilor art. 115 alin. (4), alin. (5) și alin. (6) Codul muncii,

concediul de odihnă anual pentru următorii ani de muncă poate fi acordat

salariatului, în baza unei cereri scrise, în orice timp al anului, conform programării

stabilite.

Concediul de odihnă anual poate fi acordat integral sau în baza unei cereri

scrise a salariatului, poate fi divizat în părți, una dintre care va avea o durată de cel

puțin 14 zile calendaristice.

Concediul de odihnă anual se acordă salariatului în temeiul ordinului

(dispoziției, deciziei, hotărîrii) emis de angajator.

Conform prevederilor art. 116 alin. (2), (5) Codul muncii, la programarea

concediilor de odihnă anuale se ține cont atît de dorința salariaților, cît și de

necesitatea asigurării bunei funcționări a unității.

Programarea concediilor de odihnă anuale este obligatorie atît pentru

angajator, cît și pentru salariat. Salariatul trebuie să fie prevenit, în formă scrisă,

despre data începerii concediului cu cel puțin 2 săptămîni înainte.

Astfel, instanța de apel a invocat că din materialele anexate la dosar privind

graficul de concedii de odihnă aprobat, reclamanta și-a planificat concediu de

odihnă ordinar anual plătit pentru luna aprilie 2018. (f.d. 64)

La 22 martie 2018, reclamanta Chirezi Elena, conform cererii în scris a

solicitat angajatorul, președintele raionului Vulcănești, să-i acorde prima parte din

concediu de odihnă din 02 aprilie 2018 cu achitarea ajutorului material. (f.d. 39)

La 22 martie 2018, prin dispoziția administrației raionului Vulcănești nr. 36-

k, cererea reclamantei Chirezi Elena a fost admisă, a fost acordat concediu de

odihnă ordinar parțial pentru perioada de lucru din 05 ianuarie 2018 pînă la 05

ianuarie 2019, pe un termen de 21 de zile calendaristice, începînd cu 02 aprilie

2018 pînă la 25 aprilie 2018 inclusiv, cu achitarea ajutorului material. (f.d. 79)

Copia de pe dispoziția menționată conține mențiunea reclamantei Chirezi

Elena precum, că ea a făcut cunoștință cu Dispoziția din 22 martie 2018.

Folosindu-se de dreptul său, prevăzut de art. 120 alin. (1) Codul muncii, la

11 aprilie 2018 reclamanta Chirezi Elena s-a adresat către administrația raionului

Vulcănești cu cerere de a-i acorda concediu de odihnă, de data aceasta fără

menținerea salariului din motive personale în perioada 26 aprilie 2018 pînă la 01

iulie 2018, adică îndată după finisarea primei jumătăți, care i-a fost oferită, de

concediu de odihnă anual plătit. (f.d. 41)

3

La 13 aprilie 2018, conform rezultatelor examinării cererii reclamantei,

intimatul a emis Dispoziția nr. 42-k, prin care reclamantei Chirezi Elena ca

specialist superior în probleme de secretariat i-a fost acordat concediu de odihnă

fără menținerea salariului din 26 aprilie 2018 pînă la 30 iunie 2018 din motive

personale, cu indicarea de a-și începe activitatea de pe 01 iulie 2018. (f.d. 42, 83)

Instanța de apel a menționat, că Dispoziția administrației raionului

Vulcănești nr. 42-k din aprilie 2018 conține mențiunea reclamantei Chirezi Elena

precum, că ea a făcut cunoștință cu Dispoziția din 13 aprilie 2018.

Astfel, în contextul celor expuse, instanța de apel a menționat că instanța de

fond just a relatat că reclamanta în scris, în modul stabilit de lege, a fost înștiințată

de către angajat.

La 22 martie 2018, reclamanta Chirezi Elena potrivit cererii în scris a

solicitat angajatorul, președintele raionului Vulcănești, să-i acorde prima parte din

concediu de odihnă din 02 aprilie 2018 cu achitarea ajutorului material. (f.d. 39)

La 22 martie 2018, prin dispoziția Administrației raionului Vulcănești nr.

36-k, cererea reclamantei Chirezi Elena a fost admisă, a fost acordat concediu de

odihnă ordinar parțial pentru perioada de lucru 05 ianuarie 2018 pînă pe 05

ianuarie 2019. Pe termen de 21 zile calendaristice, începînd cu 02 aprilie 2018 pînă

la 25 aprilie 2018 inclusiv, cu achitarea ajutorului material. (f.d. 79)

Instanța de apel a concluzionat că fiind neîntemeiate argumentele

reclamantei precum, că ea nu a fost înștiințată despre refuz în acordare ei a părții a

doua din concediu de odihnă anual plătit, deoarece răspunsul administrației

raionului Vulcănești a fost primit de către adresant. Totodată, faptul primirii

avizului de recomandare nu personal de către reclamantă, ci de alt membru al

familiei ei, conform legislației în vigoare, este interpretat ca fiind primit în modul

stabilit.

Instanța de apel a relatat că, reclamanta Chirezi Elena nu a contestat decizia

administrației raionului Vulcănești privind refuzul în a-i acorda concediul de

odihnă ordinar anual plătit – începînd cu 01 iulie 2018, în urma cărui fapt cele

menționate dau naștere la efecte juridice, inclusiv personal pentru reclamanta

Chirezi Elena sub formă de obligație de a-și începe activitatea din data indicată,

ceea ce, după cum constată instanța de judecată, nu a fost făcut de către

reclamantă.

Instanța de apel a indicat și faptul, că reclamanta în perioada aflării în

concediu de odihnă fără menținerea salariului în perioada 26 aprilie 2018, a părăsit

teritoriul țării, știind cu certitudine despre obligația asumată de a-și începe

activitatea conform Dispoziției Administrației raionului Vulcănești nr. 42-k din 13

aprilie 2018, din 02 iulie 2018, totodată și-a procurat bilet retur tocmai la 18 iulie

2018, fără a coordona în prealabil cu angajatorul său posibilitatea de a primi partea

a doua din concediul de odihnă anual plătit.

La data de 13 decembrie 2021, Chirezi Elena, reprezentată de avocatul

Dumitran Ignat prin intermediul oficiului poștal a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Comrat, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu

emiterea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii (f.d.12-13, vol.II).

Ulterior, la data de 21 februarie 2022 Chirezi Elena, reprezentată de avocatul

Dumitran Ignat a prezentat motivarea recursului (f.d.18-19, vol.II).

În susținerea cererii de recurs, recurenta a reiterat argumentele expuse la

examinarea cauzei în fond și în cererea de apel.

4

Referitor la decizia atacată a menționat că nu este de acord, o consideră ca

fiind emisă cu încălcarea legislației în vigoare, iar concluziile instanței de apel sunt

în contradicție cu suportul probatoriu anexat la materialele cauzei.

A invocat că graficul de acordare a concediilor prezentat la materialele cauzei

este fără dată și că un așa grafic nici nu a existat din moment ce el este semnat de o

persoană, care nici nu activa la acel moment. Pe acel document nu este semnătura

Elenei Chirezi și nici vre-o mențiune că ar fi fost adus la cunoștința ei.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Comrat a pronunțat decizia contestată la 30 noiembrie 2021,

Chirezi Elena, reprezentată de avocatul Dumitran Ignat a depus recurs nemotivat la

13 decembrie 2021. Decizia motivată din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Comrat a fost recepționată de către Chirezi Elena la data de 07 februarie 2022

conform avizului de recepție (f.d.15).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

depus recursul nemotivat la 13 decembrie 2021, iar recursul motivat la 21 februarie

2022, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Chirezi Elena,

reprezentată de avocatul Dumitran Ignat, în raport cu materialele cauzei,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

5

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă

a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Chirezi Elena, reprezentată de avocatul

Dumitran Ignat.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

6

d i s p u n e:

Recursul depus de Chirezi Elena, reprezentată de avocatul Dumitran Ignat se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

7