2ra-413/22 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-413/22

2-20088011-01-2ra-06042022

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) E. Culinca

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Panov, I. Secrieru, L. Pruteanu

Î N C H E I E R E

04 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ceban Vasile,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Municipală de gestionare a Fondului Locativ nr. 21 (în proces de faliment)

împotriva lui Ceban Vasile cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2021,

c o n s t a t ă :

La 24 aprilie 2020, ÎMGFL nr. 21 (în proces de faliment) a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Ceban Vasile cu privire la încasarea datoriei

pentru energia termică.

În motivarea acțiunii, ÎMGFL nr. 21 (în proces de faliment) a menționat că

pârâtul Ceban Vasile este proprietarul apartamentului XXXXX.

La situația din 01 iulie 2020, Ceban Vasilev a acumulat o datorie la consumul

energiei termice în mărime de 7 653,42 de lei.

Reclamantul a solicitat încasarea de la Ceban Vasile a sumei de 7 653,42 de

lei cu titlu de datorie la consumul energiei termice.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17 februarie 2021, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de ÎMGFL nr. 21 (în proces de

faliment).

S-a încasat de la Ceban Vasile în beneficiul ÎMGFL nr. 21 (în proces de

faliment) suma de 7 653,42 de lei cu titlu de datorie.

S-a încasat de la Ceban Vasile în beneficiul statului suma de 270 de lei cu

titlu de taxă de stat.

1

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că apartamentului XXXXX mun. Chișinău apaține cu drept de proprietate

lui Ceban Vasile este proprietarul.

La fel, instanța de fond a stabilit că pentru consumul energiei termice, până în

luna iunie 2020, Ceban Vasile a acumulat o datorie în mărime de 7653,82 lei,

aceasta fiind acceptată de proprietar în mod tacit, fără a fi contestată sau fără a

depune în acest sens pretenții.

Ca urmare, instanța constatat că actele emise de reclamant prin intermediarul

SRL „Info Bon”, inclusiv documentele de plată lunare, sunt în vigoare la moment

și instanței nu i-au fost prezentate careva probe, care ar confirma incorectitudinea

sau ilegalitatea acestora.

Deci, prima instanță a conchis că, pârâtul are obligația de a achita costul

energiei termice livrate prin sistemul centralizat de încălzire în conformitate cu

pct. 17, 18 și pct.8 - 82 al Anexei nr.7 la Regulamentul cu privire la modul de

prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și ne comunale pentru fondul

locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de

la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002.

Or, acest act normativ instituie obligația pârâtului de a achita și pentru cazul

în care locuința este deconectată de la acest sistem, (fapt confirmat prin Actul

privind deconectarea apartamentului/încăperii locuibile (încăperii nelocuibile) de la

sistemul încălzirii din 29 septembrie 2003), cu instalarea sistemului autonom de

încălzire, doar că achitarea energiei termice în acest caz este prevăzută în mărime

procentuală din costul total a energiei termice livrate pentru apartament.

Prin prisma prevederilor enunțate mai sus, instanța a reținut că, chiar și în

cazul debranșării de la sistemul de încălzire centralizat, potrivit prevederilor

menționate, este prevăzută o diferențiere a procentului de achitare la plata pentru

energie termică -10% sau 5% din costul energiei termice, în dependență de anumite

circumstanțe, precum: existența sau lipsa coloanelor de încălzire tranzitorii,

existența sau lipsa subsolului sau etajului tehnic.

Obligația respectivă a pârâtului derivă și din faptul că locuința acestuia este

plasată într-un bloc locativ multietajat cu mai multe alte locuințe, blocul de locuit

fiind alimentat cu alte servicii locativ-comunale, iar pe timp de iarnă energia

termică livrată prin intermediul sistemului centralizat de încălzire asigură

funcționalitatea și accesibilitatea celorlalte servicii locativ- comunale livrate prin

sistemele centralizate de servicii locativ-comunale, inclusiv și pentru locuința

pârâtului.

Prin urmare, instanța a reiterat că, pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile privind

plata serviciilor locativ-comunale (pentru energia termică) și, ca urmare, a

constatat existența datoriei pârâtului la plata energiei termice, calculată pentru

perioada aprilie 2017 – iunie 2020 în sumă de 7653,82 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2021, s-a respins apelul

declarat de Ceban Vasile și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 17 februarie 2021.

2

La 21 martie 2022, Ceban Vasile a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, prin cvare a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești, cu admiterea cerinței privind excepția de tardivitate.

Recurentul Ceban Vasile, în motivarea recursului a invocat că la examinarea

cauzei, instanțele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au

aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, precum și faptul că au interpretat în

mod eronat legea.

Recurentul a menționat că instanțele judecătorești au ignorat faptul că în

apartamentul care-i aparține cu drept de proprietate, fiind la ultimul etaj, nu

beneficiază de energia termică centralizată din anul 2001, fiind debranșat cu

acordul SA ”Termocom” și ÎMGFL nr. 21, fapt indicat în Actul din 29 septembrie

2003.

La fel, a specificat că prin apartament nu tranzitează careva țevi cu agentul

termic și apă.

Prin urmare, a invocat încălcarea de către instanțele de judecată a legislației și

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Totodată, a invocat că instanțele ierarhic inferioare au dispus încasarea

datoriei ce depășește termenul de prescripție de 3 ani, ignorând cerința privind

aplicarea excepției de tardivitate.

La 06 aprilie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului copia

recursului, fiind recepționat de către ÎMGFL nr. 21 la data de 11 aprilie 2022,

conform avizului de recepție (f.d. 125).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

16 noiembrie 2021.

La data de 14 ianuarie 2022, instanța de apel a expediat în adresa părților

decizia motivată a instanței de apel (f.d. 108), însă date referitor la recepționarea de

către părți a deciziei motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 21 martie 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

4

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ceban Vasile, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ceban Vasile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat

5