3ra-69/22 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-69/22 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-69/22

2-21020426-01-3ra-25012022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani Central (jud. O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Clima, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Gheorghe Iovu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil,

împotriva deciziei din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 5 februarie 2021, Gheorghe Iovu a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale

cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că în anul 1995 a început activitatea în

funcția de magistrat, fiind numit prin decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 23

din 20 iulie 1995 în funcția de judecător la Judecătoria raionului Hîncești, pe un termen

de 5 ani, iar prin decretul nr. 1528-11 din 19 iunie 2000, a fost numit în funcția de

judecător până la atingerea plafonului de vârstă. Ulterior, prin decretul nr. 1868-11 din

24 ianuarie 2001, a fost numit prin transfer în funcția de judecător la Tribunalul

municipiului Chișinău. Iar, la 30 iunie 2003, prin decretul nr. 1332-III a fost

reconfirmat în funcția de judecător la Curtea de Apel Chișinău, după care prin decretul

nr. 1201 din 8 iulie 2019, fiind eliberat din funcția de judecător la Curtea de Apel

Chișinău la 19 august 2019, în legătură cu atingerea plafonului de vârstă.

Reclamantul a menționat că, dreptul social – acordarea pensiei pentru vechime în

muncă, l-a dobândit licit încă la 19 august 2004, dar l-a valorificat începând cu 1

februarie 2008.

Prin urmare, reclamantul a opinat că, începând cu 1 ianuarie 2014, pensia i-a fost

recalculată în mod eronat, într-o valoare mai mică decât urma a fi făcută și astfel, nu

este de acord cu răspunsul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale a sectorului Buiucani

municipiul Chișinău nr. 7125 din 10 noiembrie 2020 și răspunsul Casei Naționale de

1

Asigurări Sociale nr. I-2804/20 din 31 decembrie 2020. Or, potrivit art. 35 alin. (2) din

Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, pensia

neplătită la timp din vina organului de asigurări sociale care stabilește sau plătește

pensia se achită fără nici un fel de limite în termen.

A comunicat că, dreptul social intangibil a fost dobândit licit odată cu acordarea

pensiei pentru vechime în muncă și a fost supus ulterior recalculării în sensul majorării.

Dreptul constituit în baza unor legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub

imperiul unei legi posterioare, iar legea nouă nu poate modifica regimul juridic al

dreptului anterior, nu poate desființa modalitatea prin care legea anterioară a instituit

dreptul respectiv si efectele lui. Deoarece, în cazul în care cuantumul unui drept salarial

sau unei pensii stabilite este redus sau anulat, această măsură poate constitui o ingerință

în exercitarea dreptului de proprietate, care trebuie să fie justificată (a se vedea mutatis

mutandis Rasmussen v. Polonia, hotărârea din 28 aprilie 2009, § 71). Or, o condiție

esențială pentru ca ingerința să fie considerată drept compatibilă cu art. 1 din Protocolul

nr. 1 CEDO, este faptul că aceasta trebuie să fie prevăzută de lege și să servească unui

interes public legitim. Totodată, trebuie să existe un raport rezonabil de

proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit prin orice măsură de natură

a priva o persoană de proprietatea sa (a se vedea mutatis mutandis James și alții v.

Regatul Unit, hotărârea din 21 februarie 1986). Echilibrul cerut nu va fi realizat în cazul

în care persoanei în cauză îi revine suportarea unei sarcini individuale excesive (a se

vedea mutatis mutandis Maggio și alții v. Italia, precitat supra, § 57). Potrivit hotărârii

Curții Constituționale nr. 27 din 20 noiembrie 2011, un drept social poate fi obiectul

protecției constituționale garantate de art. 46 din Constituție și respectiv, art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană, numai în cazul când dreptul social respectiv

este dobândit și are valoare economică.

A mai relatat că în temeiul art. III din Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014, judecătorii

care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de judecător vor

primi pensie în mărimea stabilită până la intrarea în vigoare a legii. Astfel, odată cu

intrarea în vigoare a Legii date, judecătorii care și-au stabilit pensia până la 16 mai

2014 primesc pensii în mărimea stabilită și se vor recalcula aceste pensii, ținându-se

cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu, doar judecătorilor

demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea plafonului de

vârstă.

A notat reclamantul că, astfel începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariile

judecătorilor au fost majorate și pensia lunară a titularului urma să fie recalculată din

cuantumul salariului judecătorului, calculat conform prevederilor art. art. 4, 5 din

Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013, în concordanță cu constatările făcute în hotărârea

Curții Constituționale nr. 27 din 20 noiembrie 2011. Or, conform prevederilor art. 4 al

Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor, salariul de

funcție al judecătorului se stabilește în funcție de nivelul instanței judecătorești la care

acesta își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în funcția de judecător.

Salariul de funcție al judecătorului din cadrul curții de apel se stabilește în cuantum de

4,3 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcția

de judecător de peste 15 ani.

Reclamantul a specificat că, decizia nr. 95/2014/24799 din 23 mai 2014, nu i-a fost

comunicată și nici notificată de către entitatea statală, iar cunoștință cu aceasta a luat

în luna august 2020. Iar, prin urmare, termenul de 1 an prevăzut de art. 165 din Codul

administrativ, nu este prescris.

2

La acest capitol, a mai relatat că luând cunoștință cu dosarul de pensionare nr.

14007, a constatat că, în privința sa nu a fost efectuată o recalculare corectă a pensiei

pe perioada 2014-2019, ținând cont de salariul lunar al judecătorului în exercițiu, noul

cuantum al pensiei stabilit prin decizia nr. 95/2014/24799 din 23 mai 2014, fiind

calculat în baza art. 4 alin. (3) lit. lit. a), b) din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013,

adică nu s-a făcut un calcul în conformitate cu prevederile art. III din Legea nr. 60 din

4 aprilie 2014, cu toate că contribuțiile în fondul de pensii pe perioada 1 ianuarie 2014-

19 august 2019 lunar s-au calculat din salariul de funcție achitat și anume: 14 534 de

lei (1 aprilie 2014- 31 martie 2015), 16 146 de lei (1 aprilie 2015- 31 martie 2016), 19

827 de lei (1 aprilie 2016- 31 martie 2017), 21 861 de lei (1 aprilie 2017-31 martie

2018), 24 498 de lei (1 aprilie 2018- 1 decembrie 2018), 26 000 de lei (1 decembrie

2018-19 august 2019).

În opinia reclamantului, Casa teritorială de Asigurări Sociale și ulterior Casa

Națională de Asigurări Sociale, urmau să îndeplinească benevol obligația impusă prin

lege și să recalculeze pensia sa, începând cu 1 ianuarie 2014, având în vedere caracterul

retroactiv, dispus prin Legea nr. 37 din 7 martie 2013, cât și art. 33 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, în redacția

modificărilor făcute prin Legea nr. 290 din 16 decembrie 2016 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, pct. II, care statuează că, judecătorul are dreptul la

pensie în condițiile Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998, potrivit cărora reexaminarea

drepturilor la pensie se efectuează în cazul persoanelor care continuă să activeze după

realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă. Or, tratarea în alt mod a

prevederilor legale în baza cărora judecătorii aflați în funcție au dreptul de a primi

pensia în raport cu salariul lunar al judecătorului în exercițiu, contravine Constituției,

precum și Protocolului nr. 1 la CEDO, iar diminuarea cuantumului pensiei calculate și

restricțiile la plata pensiilor stabilite judecătorilor în modul prevăzut de lege, contravin

principiilor fundamentale despre independența organelor judiciare, consfințite în

Rezoluțiile Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, precum și în Carta

Europeană, cu privire la statutul judecătorului.

Reclamantul Gheorghe Iovu a solicitat anularea deciziei nr. I-2804/20 din 31

decembrie 2020 a Casei Naționale de Asigurări Sociale și nr. 95/2014/24799 din 23

mai 2014 a Casei teritoriale de Asigurări Sociale a sectorului Ciocana municipiul

Chișinău, cu obligarea recalculării și achitării pensiei în cuantum de 80% în dependență

de majorarea generală a salariului judecătorului din cadrul Curții de Apel, începând cu

data de 1 ianuarie 2014, și pe viitor, ținându-se cont ulterior de modificările posterioare

ale legislației în cazul majorării generale a salariului de funcție a judecătorului din

cadrul Curții de Apel.

Prin hotărârea din 20 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă acțiunea depusă de către Gheorghe Iovu. S-a recunoscut ca fiind ilegal refuzul

Casei Naționale de Asigurări Sociale, expus în răspunsul nr. I-2804/20 din 31

decembrie 2020, în admiterea cererii cu privire la recalcularea pensiei judecătorului în

demisie Gheorghe Iovu. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale, privind

anularea deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 95/2014/24799 din 23 mai

2014, cu recalcularea și achitarea judecătorului în demisie Gheorghe Iovu, a pensiei în

cuantum de 80 % în dependență de majorarea generală a salariului judecătorului din

cadrul Curții de Apel, începând cu 1 ianuarie 2014 și pe viitor, ținându-se ulterior cont

de modificările posterioare ale legislației în cazul majorării generale a salariului de

funcție a judecătorului din cadrul Curții de Apel cu emiterea unui act administrativ

favorabil în acest sens.

3

La 18 iunie 2021, cu respectarea dispozițiilor art. 232 din Codul administrativ, Casa

Națională de Asigurări Sociale, a depus apel împotriva hotărârii instanței de fond,

solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 20 mai 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Întru consolidarea soluției, instanțele ierarhic inferioare au reținut că în privința

reclamantului Gheorghe Iovu, urmează a fi aplicate în continuare dispozițiile art. 32

din Legea cu privire la statutul judecătorului, în redacția de până la 16 mai 2014,

dispoziții care au instituit dreptul la recalcularea pensiei în dependență de majorarea

salariului judecătorului în exercițiu și au efect ultra activ. Or, atât la examinarea cererii

depuse de către Gheorghe Iovu, la 16 octombrie 2020, cât și la examinarea cererii

prealabile depuse la 16 decembrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale, nu a

determinat corect raportul juridic în cauză, și a interpretat eronat prevederile legale,

circumstanțe, care în esență, au și generat aplicarea incorectă a prevederilor care

reglementează raporturile juridice legate de stabilirea și recalcularea pensiei ținându-

se cont de majorarea generală a salariului judecătorului în exercițiu, iar în așa fel,

fiindu-i încălcat dreptul de proprietate (pensie) al lui Gheorghe Iovu, dobândit anterior

legal, prin aplicarea obligatorie pentru judecători a principiului recalculării pensiei la

majorarea ordinară a salariului lunar al judecătorului în funcție.

Instanțele de judecată au conchis că, nu poate fi reținut la caz argumentul Casei

Naționale de Asigurări Sociale, precum că, temei în vederea admiterii pretențiilor

formulate de către Gheorghe Iovu, privind recalcularea pensiei după data de 16 mai

2014, nu există, odată ce au fost abrogate prevederile art. 32 din Legea nr. 544/1995,

care admiteau recalcularea pensiei judecătorului ținându-se cont de mărimea salariului

lunar al judecătorului în exercițiu sau modificării/creșterii salariului odată cu numirea

acestuia în altă funcție superioară celei deținute. Or, Gheorghe Iovu, a dobândit dreptul

la pensie anterior operării modificărilor și completărilor vizate, iar o lege ulterioară, nu

poate diminua conținutul unui drept dobândit anterior, în caz contrar, o eventuală

respingere a pretențiilor ar încălca dreptul lui Gheorghe Iovu, de a avea un „bun”, în

sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și la o „așteptare legitimă” că plățile

legate de pensia pentru vechimea în muncă îi vor fi plătite.

La data de 19 octombrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională

de Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat, iar la 9 februarie 2022 motivarea

recursului împotriva deciziei din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea

unei noi decizii.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

invocate, recurentul a indicat că consideră decizia contestată neîntemeiată, deoarece

instanța de apel la adoptarea acesteia nu a analizat multilateral actele normative și

legislația în vigoare ce reglementează astfel de litigii, precum și nu au fost dovedite

circumstanțele considerate de prima instanța și instanța de apel ca fiind stabilite.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

4

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13 octombrie 2021,

dispozitivul deciziei fiind notificat recurentului, prin intermediul poștei electronice la

15 octombrie 2021 (f.d.116).

Totodată, decizia motivată din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată recurentului la data de 10 ianuarie 2022, fapt confirmat prin avizul de

recepție/livrare anexat la materialele cauzei (f.d.120).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a conformat

prevederilor legale și a depus recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul

administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

5

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

6