3ra-241/22 — obligarea emiterii actelor administrative normative si compensarea cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 3ra-241/22 2-20111393-01-3ra-01032022 Prima instanță: Curtea de Apel Bălți (jud: D. Stănilă, D. Corolevschi, A. Ciobanu) Î N C H E I E R E 20 aprilie 2022 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Nicolae Craiu Nina Vascan examinând admisibilitatea recursului depus de Mariana Odobescu, reprezentată de avocatul Stela Sandu, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Mariana Odobescu, Ruslan Palii, Mariana Jemna și Angela Dovbenco împotriva Consiliului mun. Edineț, Consiliului or.

Cupcini și Întreprinderii Municipale „Apă-Canal Edineț” privind obligarea emiteri actelor administrative normative și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva hotărârii din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 19 august 2020 Mariana Odobescu, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Edineț, Consiliul or. Cupcini și ÎM „Apă-Canal Edineț” privind obligarea emiteri actelor administrative normative și compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a relatat că s-a adresat Consiliului mun. Edineț, Consiliului or.

Cupcini și ÎM „Apă-Canal Edineț” cu solicitarea privind emiterea unei decizii, potrivit căreia prețul de 19,70 de lei pentru apa furnizată consumatorilor casnici de pe teritoriul or. Edineț și Cupcini să fie redus până la prețul apei tehnice, calculat conform formulei stabilite prin Metodologia de determinare, aprobare și aplicare a tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă, de canalizare și epurare a apelor uzate, aprobată prin Hotărârea ANRE nr.489 din 20 decembrie 2019 și obligarea ÎM „Apă-Canal Edineț” să efectueze recalculul la costul pentru apa furnizată consumatorilor casnici de pe teritoriul or. Edineț și Cupcini, conform costului pentru apa tehnică pentru perioada 01 ianuarie 2019 și până în prezent.

Reclamanta a susținut că la 29 iulie 2020 a recepționat răspunsul Consiliului mun. Edinet nr.275 din 27 iulie 2020, prin care a fost informată că potrivit Hotărârii Consiliului de administrație al ANRE nr.612 din 17 iulie 2020 pentru anul 2019 au 1 fost aprobate valorile cheltuielilor aferente serviciului public de alimentare cu apă, de canalizare și epurare a apelor uzate și că la moment se află în proces lucrativ privind elaborarea avizului pentru tariful la apă și canalizare. Cererea adresată Consiliul or. Cupcini a fost recepționată la 08 iulie 2020, însă a rămas nesoluționată. Iar, prin răspunsul nr. 185 din 16 iulie 2020, ÎM „Apă-Canal Edineț” a informat-o că apa consumatorilor or. Edineț și Cupcini este furnizată conform deciziei Consiliului municipal.

În continuare, reclamanta invocând dispozițiile art.12, art. 17, art. 20 și 189 alin. (1) din Codul administrativ, a indicat că în calitate de consumator casnic, își exprimă unele îngrijorări în ceea ce privește problemă necorespunderii calității apei furnizate potrivit standardelor legale. Totodată, subiectul aprovizionării cu apă și sanitație trebuie să fie privit ca un domeniu transversal, pe lângă faptul că problemele stringente ale mediului să fie puncte focale pe agenda mai multor instituții de resort. De altfel, Mariana Odobescu, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu a menționat că statul este obligat să i-a măsurile necesare întru eliminarea elementelor de pericol pentru viață și sănătate, iar pentru domeniul AAC acest lucru semnificând dezvoltarea și menținerea unui sistem funcțional, reglementat și supravegheat.

În context, reclamanta a enunțat că societatea, în calitate de consumatori casnici, nu este pregătită să ceară respectarea drepturilor, pentru calitatea apei consumată, dar și mai grav este când dorințele politice prevalează asupra realității necesităților operaționale. Aceasta se referă în primul rând la politica tarifară promovată de administrația publică locală, declanșând prin acțiunile sale de manipulare cu procesul de aprobare a tarifului, riscuri avansate de declin financiar al consumatorilor. Reclamanta a învederat că principalii clienți ai ÎM „Apă-Canal Edineț” sunt consumatorii de apă, persoane fizice, locuitori ai or. Edineț, școli, grădinițe, spitalul raional, etc. Astfel, cu apă fiind asigurat circa 90% din oraș și deservite aproximativ 4000 de gospodării din Edineț și 2000 din Cupcini, efectuând captarea apei din două surse: din bazinul acvatic al afluenților râului Prut (99,5%) și din fântânile arteziene (0,5%).

Coroborând prevederile legale aplicabile și circumstanțele de fapt ale speței, reclamanta a relevat că potrivit Legii nr.303 din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare și art.14 alin.(2) lit.j1) din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006 cu privire la administrația publică locală (versiune în vigoare din 01 martie 2019), una din competențele de bază ale administrației publice locale este aprobarea tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă potabilă și de canalizare și pentru serviciile auxiliare furnizate de către operatori consumatorilor, calculate în conformitate cu metodologiile elaborate și aprobate de către Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, precum și protecția drepturilor consumatorilor serviciului public de alimentare cu apă.

Administrația publică oferă infrastructura fizică și politică care sprijină eforturile comunității și cetățenilor în domeniul economic, politic, social și cultural, rolul acesteia schimbându-se și continuând să se schimbe pe măsură ce problemele economice și sociale pe care le întâmpină continuă să crească. Subsecvent, Mariana Odobescu, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu a accentuat că potrivit concluziei CSPE din 15 noiembrie 2010 privind calitatea apei din apeductul or. Edineț și procesului-verbal nr. 558 din aceiași dată, apa livrată nu 2 corespunde normelor sanitare privind calitatea apei potabile nr.934/2 din 15 august 2017, după conținutul clorului rezidual fix. Cu toate acestea, la ședința ordinară nr.4 a Consiliului or.

Edineț din 12 mai 2015, au fost discutate în exclusivitate tarifele pentru apă în or. Edineț, fiind aprobate tarifele în legătură cu majorarea substanțială a tarifului pentru energia electrică (+35%), majorarea salariului minim garantat de la 1100 de lei la 1900 de lei, majorarea prețurilor la materiale și carburanți cu circa 50%, iar deoarece tarifele pentru apă și canalizare nu au fost ajustate din anul 2009, s-a stabilit după cum urmează: apa potabilă pentru consumatorii casnici - 19,70 de lei și apa reziduală (canalizare) - 17,70 de lei. Complementar, reclamanta a notat că la 12 august 2015, administrația ÎM „Apă-Canal Edineț”, inclusiv și medicul epidemiolog CSPE, au avertizat că conform rezultatelor investigațiilor de laborator a apei, apa nu corespunde normativelor.

Consumul apei poate prezenta pericol pentru sănătatea populației (izbucnirea bolilor cu factor hidric). Totodată, prin această avertizare s-a adus la cunoștința locuitorilor și faptul că în lacurile din or. Edineț, ca rezultat al cercetărilor de laborator în 50% din probele prelevate în aceste lacuri, a fost depistat vibrion holeric avirulent, care poate afecta tractul gastrointestinal fiind deosebit de periculos, în special pentru copii.

La acest capitol, reclamanta a susținut că măsurile întreprinse de autoritățile responsabile pe parcursul a zece ani de zile, nu au fost eficiente pentru înlăturarea încălcărilor depistate, problema devenind din ce în ce mai acută, iar la solicitarea sa de a fi efectuată investigația sanitaro-microbiologică, de către ANSP CSPE a fost emis procesul-verbal nr.174 din 18 iunie 2020 de investigație a apei potabile, potrivit căruia apa colectată nu corespunde parametrilor de calitate după culoare, fiind de 54,2 grade, iar turbiditatea de 3,3 grade, pe când norma trebuie să fie nu mai mare de 0,5 grade. Astfel, concluzia medicului fiind că apa nu corespunde calității, iar conform parametrilor legali, corespunde apei tehnice.

Subsidiar, reclamanta a punctat că în urma unui sondaj sociologic din 2018 privind gradul de satisfacție a locuitorilor or. Edineț de serviciile publice din sectoarele de aprovizionare cu apă, s-a stabilit că 10,1 % din populație spun că nu se conectează la sistem, deoarece se tem că costul consumului va fi prea înalt și la acest capitol autoritățile ar trebui să întreprindă măsuri, creând condiții pentru ca locuitorii în mare parte să fie conectați la apeduct, reducând prețul consumului pentru apa furnizată, iar jumătate din gospodării spun că nu aplică la anumite tehnici de tratare a apei de consum, fapt care cu pași rapizi duce la sporirea îmbolnăvirii populației.

Totodată, localnicii au răspuns că aproximativ 13-14% din cheltuielile lunare pentru utilitățile comunale sunt predestinate pentru consumul apei, ceea ce este un nivel înalt de cheltuieli pentru ultimii, majoritatea dintre ei indicând suma de 11,9 de lei pentru l m3 de apă, precizând că calitatea apei trebuie să corespundă prețului acesteia, fără a fi incluse salariile de zeci de mii de lei pentru alte chestiuni mai puțin importante, ca exemplu salariul exagerat al administrației. Reclamanta a opinat că prețul actual stabilit de către Consiliul local pentru l m3 de apă de 19,70 de lei raportat la calitatea acesteia, este privit de majoritatea localnicilor ca fiind unul foarte mare. Nemulțumirile localnicilor de ani de zile au fost aduse la cunoștința tuturor autorităților responsabile pe marginea acestei 3 probleme, fiind efectuate nenumărate petiții colective și publicate pe toate rețelele de socializare, în presa locală și nu numai, însă fără niciun rezultat.

Întemeindu-și cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Codului administrativ, Legii nr.303 din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, Legii nr.436 din 28 decembrie 2006 cu privire la administrația publică locală, Legii nr. 272 din 10 februarie 1999 cu privire la apa potabilă și Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402-XV din 24 octombrie 2002, Mariana Odobescu, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu a solicitat obligarea Consiliului mun. Edineț, Consiliul or. Cupcini și ÎM „Apă-Canal Edineț” să emită o decizie potrivit căreia prețul (19,70 lei) pentru apa furnizată consumatorilor casnici de pe teritoriul or.

Edineț și Cupcini să fie redus până la prețul apei tehnice calculat conform formulei stabilite prin Metodologia de determinare, aprobare și aplicare a tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă, de canalizare și epurare a apelor uzate, aprobată prin Hotărârea ANRE nr.489 din 20 decembrie 2019; obligarea Consiliului mun. Edineț, Consiliului or. Cupcini și ÎM „Apă-Canal Edineț” să emită o decizie, prin care să fie dispus și efectuat recalculul la costul pentru apă furnizată consumatorilor casnici de pe teritoriul or. Edineț și Cupcini, conform costului pentru apa tehnică pentru perioada 01 ianuarie 2019 și până în prezent și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5000 de lei.

Prin încheierea din 26 august 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, cererea de chemare în judecată depusă de Mariana Odobescu, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu împotriva Consiliului mun. Edineț, Consiliul or. Cupcini și ÎM „Apă-Canal Edineț” privind obligarea emiteri actelor administrative normative și compensarea cheltuielilor de judecată s-a transmis după competență Curții de Apel Bălți (f.d.58-60, Vol.I). Prin încheierea din 15 decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, cererea de chemare în judecată depusă de Mariana Odobescu, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu s-a declarat inadmisibilă (f.d.99-105, Vol.I). La 28 decembrie 2020 Mariana Odobescu, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu a contestat cu recurs încheierea din 15 decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi decizii de admitere a cererii de chemare în judecată (f.d.108-121, Vol.I).

Prin decizia din 17 martie 2021 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul depus de Mariana Odobescu, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu și s-a anulat încheierea din 15 decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, cu restituirea cauzei Curții de Apel Bălți, spre rejudecarea problemei soluționate prin încheierea anulată, în același complet de judecată (f.d.144-149, Vol.I). La 06 aprilie 2021 Mariana Odobescu, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu a depus cerere de concretizare a acțiunii, prin care a solicitat în temeiul art.206 alin.(1) lit.c) Cod administrativ impunerea la acțiune a Consiliului mun. Edineț, Consiliului or. Cupcini și ÎM „Apă-Canal Edineț” și anume, de a emite o decizie potrivit căreia să fie dispus și efectuat recalculul la costul pentru apa furnizată consumatorilor casnici de pe teritoriul or.

Edineț și Cupcini, conform costului pentru apa tehnică pentru perioada 01 ianuarie 2019 și până în prezent; în temeiul art.96 Cod de procedură civilă a încasa din contul Consiliului mun. Edineț, Consiliului or. Cupcini și ÎM „Apă-Canal Edineț” în folosul reclamantei Odobescu 4 Mariana cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 de lei, precum și alte cheltuieli aferente examinării litigiului (f.d.164-168, Vol.I). La 07 aprilie 2021 Ruslan Palii a depus cerere, prin care a solicitat atragerea sa în proces în calitate de coreclamant, obligarea/impunerea Consiliului mun. Edineț, Consiliului or. Cupcini și ÎM „Apă-Canal Edineț” de a emite o decizie, potrivit căreia prețul de 19,70 de lei pentru apa furnizată consumatorilor casnici de pe teritoriul or.

Edineț și Cupcini să fie redus până la prețul apei tehnice, calculat conform formulei stabilite prin Metodologia de determinare, aprobare și aplicare a tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă, de canalizare și epurare a apelor uzate, aprobată prin Hotărârea ANRE nr.489 din 20 decembrie 2019 și impunerea Consiliului mun. Edineț, Consiliului or. Cupcini și Î.M. „Apă-Canal Edineț” să emită o decizie, potrivit căreia să fie dispus și efectuat recalculul la costul pentru apa furnizată consumatorilor casnici de pe teritoriul or. Edineț și Cupcini, conform costului pentru apa tehnică pentru perioada 01 ianuarie 2019 și până în prezent (f.d.170-173, Vol.I). La 25 mai 2021 Mariana Jemna și Angela Dovbenco au depus cereri, prin care au solicitat atragerea lor în proces în calitate de coreclamanți, obligarea/impunerea Consiliului mun.

Edineț, Consiliului or. Cupcini și ÎM „Apă-Canal Edineț” de a emite o decizie, potrivit căreia prețul de 19,70 de lei pentru apa furnizată consumatorilor casnici de pe teritoriul or. Edineț și Cupcini să fie redus până la prețul apei tehnice, calculat conform formulei stabilite prin Metodologia de determinare, aprobare și aplicare a tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă, de canalizare și epurare a apelor uzate, aprobată prin Hotărârea ANRE nr.489 din 20 decembrie 2019 și impunerea Consiliului mun. Edineț, Consiliul or. Cupcini și Î.M. „Apă-Canal Edineț” să emită o decizie potrivit căreia să fie dispus și efectuat recalculul la costul pentru apa furnizată consumatorilor casnici de pe teritoriul or.

Edineț și Cupcini, conform costului pentru apa tehnică pentru perioada 01 ianuarie 2019 și până în prezent (f.d.1-8, Vol.II). Prin încheierea din 28 octombrie 2021 a Curții de Apel Bălți Ruslan Palii, Mariana Jemna și Angela Dovbenco s-au atras în calitate de coreclamanți în cadrul cauzei la cererea de chemare în judecată înaintată de către Mariana Odobescu împotriva Consiliului mun. Edineț, Consiliului or. Cupcini și ÎM „Apă-Canal Edineț” cu privire la obligarea emiterii actelor administrativ normative și compensarea cheltuielilor de judecată (f.d.24-26, Vol.II). Prin hotărârea din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, cererea de chemare în judecată depusă de Mariana Odobescu, Ruslan Palii, Mariana Jemna și Angela Dovbenco împotriva Consiliului mun.

Edineț, Consiliului or. Cupcini și ÎM „Apă-Canal Edineț” privind obligarea emiteri actelor administrative normative și compensarea cheltuielilor de judecată s-a respins ca fiind neîntemeiată (f.d.35-41, Vol.II). Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Bălți a reținut dispozițiile art. 206 alin. (1), art. 191 alin. (2), art. 224 alin. (1) din Codul administrativ, menționând că, ÎM „Apă-Canal Edineț” furnizează apa consumatorilor or. Edineț și Cupcini în baza deciziei Consiliului local în conformitate cu Metodologia de determinare, aprobare și aplicare a tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă și canalizare, avizate de către Agenția Națională pentru Reglementare în 5 Energetică și nu este în drept de a micșora sau a majora tarifele pentru serviciul public de alimentare cu apă și canalizare.

Î.M „Apă-Canal Edineț” este o întreprindere municipală, fondator al întreprinderii fiind Consiliul Municipal Edineț, care prestează servicii de apă și canalizare, epurare a apelor reziduale pentru populația și agenții economici din mun. Edineț și or. Cupcini. Conform contractului de delegare în gestiune a serviciului dat, întreprinderea administrează rețelele și construcțiile primite de la Consiliul mun. Edineț, care au fost construite încă în anii 1970. Astfel, la moment ÎM „Apă-Canal Edineț” furnizează apă consumatorilor or. Edineț și Cupcini în baza deciziei consiliului local și în conformitate cu Metodologia de determinare, aprobare și aplicare a tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă și canalizare.

De asemenea, toate tarifele se stabilesc prin deciziile Consiliului orășenesc Edineț în conformitate cu Hotărârile Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică. În context, prima instanță a reliefat că, Î.M „Apă-Canal Edineț” prestează serviciile conform tarifelor stabilite prin decizia Consiliului or. Edineț nr.4/2 din 12 noiembrie 2015 cu aplicare din 1 decembrie 2015, prin care a fost stabilit tariful pentru consumatorii casnici apa potabilă 19,70 de lei/m3 și apa reziduală 17,70 de lei/m3 (f.d.197).

La baza emiterii acestei decizii, a stat un set de calcule efectuate în conformitate cu Hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr.164 din 29 noiembrie 2004 privind Metodologia determinării, aprobării și aplicării tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă, de canalizare și epurare a apelor uzate . Subsecvent, a enunțat că ÎM „Apă-Canal Edineț” a conlucrat cu Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică pe parcursul anilor 2019-2020, dar și la moment (f.d.182-194). De altfel, Curtea de Apel Bălți a enunțat că reclamanții au solicitat Consiliului municipal să aprobe un tarif pentru apa tehnică, deși, apa tehnică este apa folosită de întreprinderile industriale ca agent de răcire, sau în calitate de hidrotransport la termocentrale, iar astfel de întreprinderi pe teritoriul administrativ Edineț și Cupcini nu există, din care considerente nu este nevoie de a aproba un tarif pentru apa tehnică, dacă nu are cine o folosi.

Din materialele cauzei, prima instanță a stabilit că la momentul depunerii acțiunii în judecată, reclamanții aveau deja răspunsul ÎM „ Apă-Canal Edineț” nr.275 din 27 iulie 2020, prin care cu lux de amănunte au fost descrise toate etapele de lucru pe care le-a întreprins întreprinderea pentru a stabili și aproba tariful și că la moment se află în proces de lucru. În cererea de chemare în judecată, reclamanta nu a indicat care din drepturi i-au fost încălcate prin acest răspuns și nici cadrul normativ, pe care s-ar baza instanța pentru a obliga Consiliul mun. Edineț și Consiliul or. Cupcini să emită o decizie în favoarea sa, atâta timp cât nu este întrunit cadrul legal, adică nu sunt efectuate toate calculele, avizările și aprobările conform Metodologiei, și anume determinarea tarifului pe categoriile de consumatori.

Curtea de Apel Bălți a opinat că reclamanta neîntemeiat a scos din textul metodologiei de determinare, aprobare și aplicare a tarifelor noțiunea de apă 6 tehnologică, identificând și formula și a solicitat sa-i fie aprobat un tarif pentru consumul tehnologic. În altă ordine de idei, prima instanță a subliniat că tariful pentru consumul tehnologic și a pierderilor de apă, este tariful pentru consumul de apă care îl folosește întreprinderea pentru propriile necesități (spălarea rezervoarelor și rețelelor, pierderi în legătură cu avariile rețelelor, cât și necesitățile statului ( incendii, calamități naturale), fapt confirmat prin Hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr.222/2019 din 28 iunie 2019 cu privire la aprobarea valorii actualizate a consumului tehnologic și a pierderilor de apă pentru anul 2018 și a valorii prognozate pentru anul 2019 a titularului de licență ÎM „Apă-Canal Edineț”.

Astfel, potrivit cap.2 art.8 lit. c) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013, Consiliul local aprobă tarifele pentru serviciul public de alimentare cu apă potabilă și de canalizare și pentru serviciile auxiliare furnizate de către operatori consumatorilor, calculate în conformitate cu metodologiile elaborate și aprobate de către Agenție (ANRE). Prin urmare, dacă reclamanții ar deține probe concludente și pertinente că tot setul de documente privind aprobarea tarifelor pentru serviciile de apă și canalizare sunt întocmite, avizate și aprobate de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, iar Consiliul municipal refuză din anumite motive să aprobe tariful, ar avea dreptul legitim să solicite instanței obligarea Consiliului municipal Edineț să adopte actul administrativ, invocând dispozițiile art.206 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ.

În final, ținând cont de cele enunțate, Curtea de Apel Bălți a conchis că pretențiile reclamanților privind obligarea pârâților să emită acte administrative normative, sunt neîntemeiate, or, acestea nu întrunesc condițiile acțiunii de control normativ, deoarece controlul normativ poate fi înaintat doar împotriva unui act administrativ deja existent. La 27 decembrie 2021, Mariana Odobescu, reprezentată de avocatul Stela Sandu a depus recurs, iar la 31 ianuarie 2022 a prezentat motivarea recursului, concretizată la 01 februarie 2022 împotriva hotărârii din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii. Recurenta a enunțat că nu este de acord cu hotărârea primei instanțe din următoarele motive.

Astfel, la argumentul Curții de Apel Bălți că la momentul depunerii acțiunii în judecată, reclamanta avea deja răspunsul ÎM „Apă-Canal Edineț” nr.275 din 27 iulie 2020, prin care i-au fost descrise toate etapele de lucru pe care le-a întreprins întreprinderea pentru a stabili și aproba tariful, și că la moment se află în proces de lucru, recurenta a indicat că în răspunsul pe care l-a primit de la ÎM „Apă-Canal Edineț”, nu era indicat la care anume etapă de lucru se află întreprinderea, nefiind anexate anumite acte, care ar proba cele indicate. În opinia recurentei, ÎM „Apă-Canal Edineț” a emis un răspuns superficial. Mai mult, ÎM „Apă-Canal Edineț” a eliberat răspunsul în anul 2020, iar acum este anul 2022. Respectiv, nu este clar la ce etapă de lucru se află la moment întreprinderea.

Subsecvent, recurenta a opinat că prima instanță a examinat superficial argumentele sale, materialele anexate de părți, precum și prevederile legale 7 relevante. La acest capitol, Mariana Odobescu, reprezentată de avocatul Stela Sandu a subliniat că tariful și cheltuielile ÎM „Apă-Canal Edineț” se stabilesc și se aprobă anual de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică. Prin urmare, recurenta și-a exprimat dezacordul cu argumentul instanței de fond precum că în cererea de chemare în judecată, reclamanta nu a indicat care din drepturi i-au fost încălcate prin răspunsul dat și nici cadrul normativ, pe care s-ar baza instanța pentru a obliga Consiliul mun. Edineț și Consiliul or. Cupcini să emită o decizie în favoarea sa, atâta timp cât nu este întrunit cadrul legal, adică nu sunt efectuate toate calculele, avizările și aprobările, conform Metodologiei, și anume determinarea tarifului pe categoriile de consumatori.

La acest argument al instanței de fond, recurenta a menționat că potrivit art.219 Cod administrativ, instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți. Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces.

Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din acțiune, însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la proces. Instanța de judecată poate avea o discuție juridică cu participanții la proces sau poate da în scris indicații cu privire la situația de drept a cauzei examinate. Aici, recurenta a susținut că, în cazul în care instanței nu i-a fost clar la ce drepturi a făcut referire, precum și cadrul legal, urma să se conducă și să aplice prevederile articolului invocat supra. În final, Mariana Odobescu, reprezentată de avocatul Stela Sandu a indicat dezacordul față de hotărârea adoptată din motiv că nu au fost analizate toate aspectele importante pentru soluționarea cauzei.

Deși intimații au recepționat copia cererii de recurs depusă de Mariana Odobescu, reprezentată de avocatul Stela Sandu, fapt confirmat prin avizele de recepție anexate la materialele cauzei, până la data stabilită pentru examinarea recursului nu au depus referințe în care să-și expună opinia asupra acestuia. Examinând admisibilitatea cererii de recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele. În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel. 8 Curtea de Apel Bălți a pronunțat hotărârea în prezenta cauză de contencios administrativ la 30 noiembrie 2021. Din materialele cauzei rezultă că, Mariana Odobescu și reprezentantul său, avocatul Stela Sandu au recepționat copia dispozitivului hotărârii din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți la data de 06 decembrie 2021, iar hotărârea motivată la 01 februarie 2022, și respectiv 02 februarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, fapte confirmate prin avizele de recepție anexate la dosar (f.d.43, 45; 61, 62, Vol. II).

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că Mariana Odobescu, reprezentată de avocatul Stela Sandu s-a conformat dispozițiilor art. 245 Cod administrativ și a depus în termen recursul la 27 decembrie 2021 și motivarea recursului la data de 31 ianuarie 2022. Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Mariana Odobescu, reprezentată de avocatul Stela Sandu în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente. În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 9 alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Mariana Odobescu, reprezentată de avocatul Stela Sandu.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul depus de Mariana Odobescu, reprezentată de avocatul Stela Sandu, se declară inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Nicolae Craiu Nina Vascan 10