3r-61/22 — contestarea actului administrativ

3r-61/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3r-61/22

2-21074873-01-3r-28022022

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, G. Dașchevici, G. Mîra)

D E C I Z I E

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând recursul depus de Uniunea de Persoane Juridice „Asociația

Fondului Forestier de Recreere”, reprezentată de avocatul Roman Doroftei,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Uniunea de Persoane Juridice „Asociația Fondului Forestier de

Recreere” împotriva Guvernului Republicii Moldova, terț Agenția „MOLDSILVA”

cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva încheierii din 20 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost declarată inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Uniunea de

Persoane Juridice „Asociația Fondului Forestier de Recreere”,

c o n s t a t ă :

La data de 19 mai 2021 Uniunea de Persoane Juridice „Asociația Fondului

Forestier de Recreere” (în continuare – U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de

Recreere”), reprezentată de avocatul Roman Doroftei a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, terț Agenția „MOLDSILVA”

prin care a solicitat anularea pct. 13 din Regulamentul privind atribuirea în folosință

a terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau de

recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008 pentru

aprobarea Regulamentului privind atribuirea în folosință a terenurilor din fondul

forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau de recreere, modificat prin

pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 770 din 17 iunie 2016 pentru modificarea și

completarea Regulamentului privind arenda fondului forestier în scopuri de

gospodărire cinegetică și/sau de recreere, referitor lа faptul modificării cuantumului

plății pentru terenurile arendate în scopuri de recreere de la „4025 lei/ha” la

„19092,37 lei/ha” (f.d. 2-5).

1

Prin încheierea din 26 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a stabilit

reclamantei U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de Recreere” și reprezentantului

acesteia, avocatului Roman Doroftei, termen de 10 zile din momentul comunicării

încheierii, pentru a indica anularea cărui act administrativ se solicită, pentru a

concretiza care este dreptul vătămat prin actul administrativ contestat și pentru a

prezenta extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice a U.P.J. „Asociația

Fondului Forestier de Recreere” (f.d. 39-40).

Încheierea din 26 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost

comunicată reprezentantului reclamantei, avocatului Roman Doroftei, prin

intermediul poștei electronice la data de 16 decembrie 2021 (f.d. 43).

La data de 23 decembrie 2021 U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de

Recreere”, reprezentată de avocatul Roman Doroftei a depus cerere cu privire la

înlăturarea neajunsurilor la care a anexat: extrasul din Registrul de stat al

organizațiilor necomerciale nr. 7834 din 06 decembrie 2016; certificatul de

înregistrare a organizației necomerciale nr. MD 476256 din 06 decembrie 2016 și

Statutul U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de Recreere” (f.d. 47, 48, 49-58).

În motivarea cererii nominalizate U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de

Recreere”, reprezentată de avocatul Roman Doroftei a concretizat că solicită

anularea pct. 13 din Regulamentul privind atribuirea în folosință a terenurilor din

fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau de recreere, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008, modificat prin pct. 2 din

Hotărârea Guvernului nr. 770 din 17 iunie 2016, referitor lа faptul modificării

cuantumului plății pentru terenurile arendate în scopuri de recreere de la „4025

lei/ha” la „19092,37 lei/ha” (f.d. 44-46).

Reclamanta a indicat că, prin modificările introduse în pct. 13 din

Regulamentul privind atribuirea în folosință a terenurilor din fondul forestier în

scopuri de gospodărire cinegetică și/sau de recreere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008, prin Hotărârea Guvernului nr. 770 din

17 iunie 2016, s-a înrăutățit situația tuturor arendașilor de teren forestier prin

majorarea semnificativă a cuantumului de arendă, fără consultarea actului cu

arendașii și organizațiile de profil.

De asemenea, reclamanta a notat că în urma modificărilor operate prin

Hotărârea Guvernului nr. 770 din 17 iunie 2016 pentru modificarea și completarea

Regulamentului privind arenda fondului forestier în scopuri de gospodărire

cinegetică și/sau de recreere, au fost modificate unilateral și contractele cu arendașii,

ceea ce duce inevitabil la încălcarea securității raporturilor juridice dintre părți,

aspect protejat prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Referitor la specificarea dreptului vătămat, reclamanta a subliniat că, pct. 3.1

din Statutul U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de Recreere” stabilește că,

scopurile Uniunii constau în contribuirea la realizarea și apărarea drepturilor

economice, sociale, culturale a altor drepturi și libertăți legitime ale persoanelor,

care arendează și folosesc fonduri forestiere, construiesc obiective de importanță

socială și de gospodărire, activează în sectorul recreerii.

2

Reclamanta a relevat că, reieșind din scopul U.P.J. „Asociația Fondului

Forestier de Recreere”, aceasta apără drepturile tuturor persoanelor care folosesc și

arendează fonduri forestiere.

Suplimentar reclamanta a invocat că, către U.P.J. „Asociația Fondului

Forestier de Recreere” s-au adresat mai multe persoane care arendează și folosesc

fonduri forestiere, invocând ilegalitatea acțiunilor Agenției „MOLDSILVA”, care în

mod unilateral a majorat prețurile la contractele de arendă, fără a coordona acest fapt

cu părțile contractante.

Prin încheierea din 20 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

declarată inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de U.P.J. „Asociația

Fondului Forestier de Recreere” împotriva Guvernului Republicii Moldova, terț

Agenția „MOLDSILVA” cu privire la contestarea actului administrativ, pe motiv

că, reclamanta nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui

drept în sensul art. 17 din Codul administrativ.

La data de 07 februarie 2022 U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de

Recreere”, reprezentată de avocatul Roman Doroftei a depus cerere de recurs

împotriva încheierii din 20 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și restituirea cauzei la Curtea

de Apel Chișinău, pentru examinare în fond.

În motivarea recursului, recurenta U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de

Recreere”, reprezentată de avocatul Roman Doroftei a menționat că încheierea din

20 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău este ilegală, susceptibilă de a fi anulată

cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de fond.

Recurenta a indicat că, dreptul de acces la un tribunal constituie un element

inerent a tuturor garanțiilor procedurale prevăzute în Convenția Europeană a

Drepturilor Omului. Dreptul de acces la instanță trebuie să fie „concret și efectiv”

(cauza Bellet împotriva Franței, § 38). Efectivitatea dreptului de acces impune ca un

individ „să beneficieze de o posibilitate clară și concretă de a contesta un act ce

constituie o ingerință în drepturile sale” (cauza Bellet împotriva Franței, § 36; cauza

Nunes Dias împotriva Portugaliei).

Făcând referire la art. 54 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova și

articolele 38 și 39 din Codul administrativ, recurenta a susținut că, din interpretarea

logico-juridică a normelor precitate rezultă că, unul din elementele definitorii ale

acțiunii în contencios administrativ este revendicarea unui drept propriu, vătămat

prin una din formele activității administrative, or, acțiunea în contencios

administrativ trebuie să urmărească revendicarea unui drept subiectiv vătămat.

Recurenta a relatat că, pct. 13 din Regulamentul privind atribuirea în

folosință a terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau

de recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008,

modificat prin pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 770 din 17 iunie 2016, referitor

lа faptul modificării cuantumului plății pentru terenurile arendate în scopuri de

recreere de la „4025 lei/ha” la „19092,37 lei/ha”, este pasibil contestării de către

U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de Recreere”. Or, în virtutea pct. 3.1 din

Statutul U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de Recreere”, scopurile Uniunii

constau în contribuirea la: realizarea și apărarea drepturilor economice, sociale,

3

culturale a altor drepturi și libertăți legitime ale persoanelor care arendează și

folosesc fonduri forestiere.

Recurenta a notat că, dreptul vătămat presupune ilegalitatea modificărilor

operate în pct. 13 din Regulamentul privind atribuirea în folosință a terenurilor din

fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau de recreere, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008, prin majorarea nejustificată de

la „4025 lei/ha” la „19092,37 lei/ha” a valorii pentru arenda fondurilor forestiere.

Astfel, consideră că este viciată încheierea primei instanțe sub aspectul lipsei

dreptului vătămat, care a fost justificat de U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de

Recreere”.

La data de 28 februarie 2022 Curtea Supremă de Justiție, în scopul asigurării

unui proces echitabil în ordine de recurs, a expediat intimatului Guvernului

Republicii Moldova și terțului Agenției „MOLDSILVA” copia recursului depus de

U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de Recreere”, reprezentată de avocatul Roman

Doroftei, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d. 74).

Deși, la data de 02 martie 2022 intimatul Guvernul Republicii Moldova a

recepționat copia recursului, acesta nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și

nu a depus referință, în care să-și expună opinia referitor la cererea de recurs depusă

de U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de Recreere”, reprezentată de avocatul

Roman Doroftei (f.d. 77).

La data de 07 martie 2022, prin intermediul poștei electronice, terțul Agenția

„MOLDSILVA” a depus referință, prin care a solicitat respingerea recursului depus

de U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de Recreere”, reprezentată de avocatul

Roman Doroftei (f.d. 79-80-verso).

În conformitate cu art. 242 din Codul administrativ, recursul împotriva

încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis

încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 20 ianuarie

de Recreere” la data de 31 ianuarie 2022 și reprezentantului recurentei, avocatului

Roman Doroftei la data de 01 februarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, fapt

confirmat prin avizele de recepție nr. DS8005854321AS și nr. DS8005854307AS,

anexate la actele cauzei (f.d. 66, 67).

Astfel, recursul depus de U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de Recreere”,

reprezentată de avocatul Roman Doroftei la data de 07 februarie 2022 împotriva

încheierii din 20 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

Conform art. 243 alin. (2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

Studiind actele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de U.P.J. „Asociația

Fondului Forestier de Recreere” urmează a fi admis, cu anularea încheierii din

20 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău și adoptarea unei noi decizii sub formă

4

de încheiere, prin care: cererea de chemare în judecată depusă de U.P.J. „Asociația

Fondului Forestier de Recreere” împotriva Guvernului Republicii Moldova, terț

Agenția „MOLDSILVA” cu privire la contestarea actului administrativ se declară

inadmisibilă, din alte considerente decât cele reținute de către Curtea de Apel

Chișinău.

Conform art. 243 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, examinând recursul

împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii:

anulează încheierea și adoptă o nouă încheiere.

Din actele cauzei rezultă că, prin încheierea din 20 ianuarie 2022 a Curții de

Apel Chișinău a fost declarată inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă

de U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de Recreere” împotriva Guvernului

Republicii Moldova, terț Agenția „MOLDSILVA” cu privire la contestarea actului

administrativ, pe motiv că, reclamanta nu poate revendica încălcarea, prin activitatea

administrativă, a unui drept în sensul art. 17 din Codul administrativ. S-a explicat

reclamantei că, declararea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă în baza

temeiurilor specificate la art. 207 alin. (2) lit. a) – e) din Codul administrativ exclude

posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant cu aceeași acțiune.

În motivarea soluției adoptate, Curtea de Apel Chișinău a menționat că în

sensul prevederilor stabilite în Codul administrativ, revendicarea dreptului trebuie

să se deducă din susținerile formulate prin cererea de chemare în judecată, în

conținutul căreia urmează a fi expusă vătămarea dreptului personal, deoarece

expresiile utilizate în textul articolelor 17 și 189 din Codul administrativ de „drept

vătămat” și de „încălcarea unui drept al său” se referă la drepturi subiective concrete,

fiind excluse așa numitele drepturi prin ricoșeu, ipotetice, iluzorii sau virtuale,

precum și acțiunile populare (actio popularis).

Prima instanță a notat că, această concluzie este fortificată și prin

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că pentru ca un

reclamant să se poată declara victimă, acesta trebuie să prezinte dovezi plauzibile și

convingătoare ale probabilității survenirii unei încălcări, la care ar fi supus personal,

fiind insuficiente niște simple bănuieli sau conjuncturi (cauza Senator Lines GmbH

împotriva a cincisprezece state membre ale Uniunii Europene (cererea nr.

45572/00).

Prima instanță a reținut că, având în vedere principiul cercetării stării de fapt

din oficiu în coroborare cu exigențele legale instituite pentru admisibilitatea acțiunii,

acțiunea în cauză a fost formulată de U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de

Recreere”, iar obiectul acesteia constituie anularea pct. 13 din Regulamentul privind

atribuirea în folosință a terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire

cinegetică și/sau de recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din

20 februarie 2008, modificat prin pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 770 din

17 iunie 2016, referitor lа faptul modificării cuantumului plății pentru terenurile

arendate în scopuri de recreere de la „4025 lei/ha” la „19092,37 lei/ha”.

În acest context, Curtea de Apel Chișinău a notat că, din motivarea cererii de

chemare în judecată rezultă că reclamanta U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de

Recreere” își întemeiază acțiunea sa pe faptul că, prin emiterea actului administrativ

contestat s-a înrăutățit situația tuturor arendașilor de teren forestier prin majorarea

5

semnificativă a cuantumului de arendă, fără consultarea actului cu arendașii și

organizațiile de profil.

Prima instanța a menționat că, deși, potrivit pct. 3.1 din Statutul U.P.J.

„Asociația Fondului Forestier de Recreere”, scopul Uniunii constă în contribuirea la

realizarea și apărarea drepturilor economice, sociale, ale persoanelor care arendează

și folosesc fonduri forestiere, din conținutul cererii de chemare în judecată înaintate,

nu se deduce vătămarea unui drept personal al U.P.J. „Asociația Fondului Forestier

de Recreere”, ci se invocă exclusiv o situație ipotetică, precum că, prin emiterea

actului administrativ contestat, s-a înrăutățit situația tuturor arendașilor de teren

forestier, prin aceasta fiind întrunită condiția de „drept iluzoriu”.

Subsecvent, Curtea de Apel Chișinău a relatat că nici o reglementare legală

nu-i acordă reclamantei U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de Recreere” dreptul

de a interveni în justiție întru realizarea unor pretinse drepturi ale membrilor

acesteia.

Făcând referire la art. 207 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, prima

instanța a stabilit că în speță, reclamanta U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de

Recreere” nu poate revendica încălcarea unui drept al său în sensul art. 17 din Codul

administrativ.

Verificând legalitatea încheierii contestate, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că încheierea din

20 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost emisă cu interpretarea eronată a

normelor de drept procedural, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 12 din Codul administrativ, un act administrativ

normativ este actul juridic subordonat legii adoptat, aprobat sau emis de o autoritate

publică în baza prevederilor constituționale sau legale, care nu se supune controlului

constituționalității și stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un număr

nedeterminat de situații identice.

Totodată, în condițiile art. 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate

administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest

drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la

care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de

contencios administrativ, conform prezentului cod.

Prevederile art. 2 din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din

22 decembrie 2017 statuează că, actul normativ este un act juridic adoptat, aprobat

sau emis de o autoritate publică, care are caracter public, obligatoriu, general și

impersonal și care stabilește, modifică ori abrogă norme juridice care reglementează

nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice și care sînt aplicabile unui

număr nedeterminat de situații identice.

O acțiune în contencios administrativ în corespundere cu art. 206 alin. (1)

lit. a)-e) din Codul administrativ, poate fi depusă pentru: anularea în tot sau în parte

a unui act administrativ individual (acțiune în contestare); obligarea autorității

publice să emită un act administrativ individual (acțiune în obligare); impunerea la

acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare); constatarea

existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act administrativ

6

individual sau a unui contract administrativ (acțiune în constatare); sau anularea în

tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control normativ).

Instanța de recurs relevă că actul administrativ, ca orice act juridic, reprezintă

o manifestare de voință făcută în scopul de a produce efecte juridice. Astfel, actul

administrativ reprezintă forma juridică principală a activității autorităților

administrației publice.

În ceea ce privește actul administrativ normativ, acesta cuprinde reguli

generale de conduită, impersonale și de aplicabilitate repetată, în vederea aplicării la

un număr nedeterminat de subiecți. Actul administrativ cu caracter normativ prezintă

trăsături asemănătoare oricărui alt act administrativ, având însă anumite

particularități.

Actul administrativ normativ reprezintă o manifestare unilaterală de voință

și este emis în temeiul și pentru realizarea puterii publice, fiind obligatoriu. Or,

caracterul obligatoriu al actului administrativ este o consecință a prezumției de

legalitate ce funcționează în favoarea unui asemenea act.

Suplimentar, instanța de recurs indică că, actul administrativ normativ

conține reguli generale cu aplicabilitate repetată și produce efecte „erga omnes”.

Astfel, actul normativ conține reglementări de principiu, care se adresează unor

persoane nedeterminate, adică are o aplicabilitate generală. Oricât de restrâns ar fi

obiectul de reglementare a actelor administrative normative, acestea își păstrează

caracterul normativ atâta timp cât subiecții nu sunt individual determinați.

Așadar, actele administrative normative conțin reglementări cu caracter

general, impersonal, care produc efecte erga omnes, asemenea legilor. Totuși actele

administrative normative trebuie să fie în concordanță cu legea, aceasta din urmă

aflându-se în ierarhia normelor juridice superior actului administrativ normativ.

Instanța de recurs menționează că, obiectul prezentei acțiuni în contencios

administrativ îl constituie anularea pct. 13 din Regulamentul privind atribuirea în

folosință a terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau

de recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008, în

redacția Hotărârii Guvernului nr. 770 din 17 iunie 2016, prin care a fost modificat

cuantumul plății pentru terenurile arendate în scopuri de recreere de la „4025 lei/ha”

la „19092,37 lei/ha”, care reprezintă în sine un act administrativ normativ.

Conform pct. 13 din Regulamentul privind atribuirea în folosință a

terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau de

recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008, la data

intrării în vigoare a prezentului Regulament, cuantumul plății inițiale pentru arendă

constituie 315 lei/ha pentru terenurile arendate în scopuri de gospodărire cinegetică

și 19092,37 lei/ha pentru terenurile arendate în scopuri de recreere, estimate conform

Metodologiei anexate. Modificarea cuantumului plății de arendă se va face la

propunerea arendatorului, la schimbarea condițiilor social-economice și conjuncturii

pieței, dar nu mai des decât o dată în trei ani.

Astfel, pct. 13 din Regulamentul privind atribuirea în folosință a terenurilor

din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau de recreere, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008, stabilește cuantumul plății

pentru terenurile arendate în scopuri diferite, fapt ce îi atribuie caracterul obligatoriu

7

al actului administrativ și cuprinde reguli generale de conduită, impersonale și de

aplicabilitate repetată, în vederea aplicării la un număr nedeterminat de subiecți.

Ținând cont de faptul că, Regulamentul privind atribuirea în folosință a

terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau de

recreere, este un act juridic subordonat legii, aprobat de Guvernul Republicii

Moldova, stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un număr nedeterminat de

situații identice, instanța de recurs reține că acesta reprezintă un act administrativ

normativ care se supune controlului constituționalității.

În corespundere cu art. 21 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu

legea și alte acte normative.

Conform art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

În sensul art. 219 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de judecată este

obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a

probelor înaintate de participanți.

La caz, instanța de recurs indică că Regulamentul privind atribuirea în

folosință a terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau

de recreere, a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008,

în scopul implementării prevederilor articolelor 26, 39 și 40 ale Codului silvic

nr.887-XIII din 21 iunie 1996, Hotărârii Guvernului nr.739 din 17 iunie 2003 „Cu

privire la implementarea Strategiei dezvoltării durabile a sectorului forestier

național”, armonizării legislației silvice naționale cu legislația Uniunii Europene,

precum și al sporirii eficienței măsurilor de reproducere a efectivului de vânat,

creării condițiilor optime pentru recreerea populației pe terenurile fondului forestier.

Conform art. 191 alin. (2) din Codul administrativ, curțile de apel

soluționează în primă instanță acțiunile în contencios administrativ împotriva actelor

administrative normative, care nu se supun controlului de constituționalitate.

Iar, în conformitate cu art. 135 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Constituția

Republicii Moldova, Curtea Constituțională: exercită, la sesizare, controlul

constituționalității legilor și hotărârilor Parlamentului, a decretelor Președintelui

Republicii Moldova, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, precum și a tratatelor

internaționale la care Republica Moldova este parte. Curtea Constituțională își

desfășoară activitatea din inițiativa subiecților prevăzuți de Legea cu privire la

Curtea Constituțională.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea

Constituțională nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994, Curtea Constituțională: exercită

la sesizare controlul constituționalității legilor, regulamentelor și hotărârilor

Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și

dispozițiilor Guvernului, precum și a tratatelor internaționale la care Republica

Moldova este parte.

8

Iar, în conformitate cu art. 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicției

constituționale nr. 502-XIII din 16 iunie 1995, în exercitarea jurisdicției

constituționale, Curtea Constituțională: efectuează, la sesizare, controlul

constituționalității legilor și hotărârilor Parlamentului, decretelor Președintelui

Republicii Moldova, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, precum și a tratatelor

internaționale la care Republica Moldova este parte.

Luând în considerare prevederile citate și cele stabilite, instanța de recurs

relevă că, prima instanță eronat a stabilit motivul inadmisibilității cererii de chemare

în judecată depuse de U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de Recreere”.

Or, reieșind din prevederile art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituția Republicii

Moldova, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituțională nr. 317-

XIII din 13 decembrie 1994 și art. 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicției

constituționale nr. 502-XIII din 16 iunie 1995, controlul constituționalității a

hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a Hotărârii Guvernului nr. 187 din

20 februarie 2008 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea în folosință a

terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau de

recreere, ține de competența Curții Constituționale.

Suplimentar, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează că prevederile Hotărârii Guvernului

nr. 187 din 20 februarie 2008 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea în

folosință a terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau

de recreere, au constituit anterior obiect al sesizării privind excepția de

neconstituționalitate la Curtea Consituțională.

Astfel, în pct. 15 din decizia Curții Constituționale nr. 129 din 02 decembrie

2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.179g/2019 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr.187 din

20 februarie 2008 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea în folosință a

terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau de recreere

Curtea a statuat că, în conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție,

controlul constituționalității hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a Hotărârii

Guvernului nr.187 din 20 februarie 2008 pentru aprobarea Regulamentului privind

atribuirea în folosință a terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire

cinegetică și/sau de recreere, ține de competența Curții Constituționale.

Reieșind prevederile legale citate supra, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că Curtea de Apel

Chișinău a dat o apreciere eronată a circumstanțelor cauzei, or, Regulamentul

privind atribuirea în folosință a terenurilor din fondul forestier în scopuri de

gospodărire cinegetică și/sau de recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.187

din 20 februarie 2008 nu poate constitui obiect al acțiunii în control normativ,

aceasta fiind supusă doar controlului constituționalității.

Astfel, instanța de recurs consideră necesar de a anula încheierea din

20 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în condițiile în care prima instanță eronat

a stabilit existenta competenței sale jurisdicționale de examinare a acțiunii în

9

contencios administrativ în control normativ cu privire la legalitatea pct. 13 din

Regulamentul privind atribuirea în folosință a terenurilor din fondul forestier în

scopuri de gospodărire cinegetică și/sau de recreere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008. Or, în conformitate cu prevederile

legislației în vigoare, examinarea legalității Hotărârilor Guvernului Republicii

Moldova ține de competența exclusivă a Curții Constituționale.

Competența jurisdicțională materială reprezintă aptitudinea recunoscută de

lege a unei instanțe judecătorești de un anumit grad de a examina și soluționa o

anumită cauză de contencios administrativ. Prin normele de competență

jurisdicțională materială se delimitează sfera de activitate a instanțelor judecătorești

de grad diferit adică pe linia lor ierarhică.

Nimeni nu poate fi lipsit, fără consimțământul său, de dreptul la judecarea

cauzei sale de către o instanță în a cărei competență este dată prin lege pricina

respectivă.

În principiu, instanțele naționale sunt mai bine plasate să definească dacă

sunt sau nu sunt competente să judece cauza. Refuzul unei instanțe de a accepta o

cerere în temeiul lipsei de competență teritorială sau de fond asupra unui litigiu nu

va încălca dreptul reclamantului la o instanță; cu toate acestea, în cazul în care o

instanță trimite cazul unei alte instanțe care nu are în mod vădit competența necesară,

problema privind accesul ar putea apărea (Zylkov c. Rusiei, §§23-29).

În principiu, această dispoziție se referă la faptul dacă o anumită instituție

disciplinară sau administrativă care soluționează un litigiu are caracteristicile unui

„tribunal” sau „instanță” în sensul autonom al articolului 6, chiar dacă nu este

denumit „tribunal” sau „instanță” în sistemul legislației interne (H. c. Belgiei, §§50-

55). Aceasta constituie singura prevedere a articolului 6 care se referă explicit la

dreptul intern, justificând un anumit grad de „legalitate” asigurat de Curte în

decursul anchetei. În același timp, există o prezumție puternică că instanțele

naționale cunosc mai bune normele de competență și dacă problema jurisdicției este

corect discutată la nivel intern, Curtea ar tinde să cadă de acord cu instanțele

naționale într-o decizie privind competența de a judeca cauza (Khodorkovskiy (nr.

2) c. Rusiei, dec.).

Competența tribunalului ar trebui să fie definită prin lege; cu toate acestea,

nu este necesar ca fiecare detaliu al organizării judiciare trebuie să fie reglementat

de legislația primară (Zand c. Austriei, dec.). În același timp, este inacceptabil ca

poziția și rolul unui judecător să fie reglementată numai prin tradiție (Pandjikidze și

alții c. Georgiei, §§103-111).

Evaluarea noțiunii de „tribunal instituit prin lege” implică o examinare mai

generală a structurii legale prin care este configurată întreaga clasă de instituții în

cauză; de regulă, ea nu se referă la examinarea competenței unui organism special

în contextul fiecărui caz în parte - cum ar fi reevaluarea legislației interne privitor la

competența teritorială sau ierarhică a unei anumite instanțe sau componența băncii

de jurați care s-a ocupat de plângerile reclamantului (Daktaras c. Lituaniei, dec.; a

se vedea, de asemenea, doctrina Instanței a patra).

Doar în unele cazuri excepționale Curtea nu se angajează să examineze

noțiunea de „tribunal instituit prin lege”, inclusiv legalitatea internă a componenței

10

băncii de jurați; standardul dovezii în acest sens este foarte strict, iar o lipsă totală

de bază statutară internă - decât o simplă îndoială sau insuficiență de competență din

partea unui anumit organism sau membru al său - trebuie să fie demonstrată de

reclamant (Lavents).

Din considerentele menționate și având în vedere că prima instanță nu a dat

o apreciere corectă în ansamblu raportului juridic în litigiu, prin prisma cadrului

legal aplicabil în speță și circumstanțelor constatate, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul depus de U.P.J. „Asociația Fondului Forestier de Recreere”,

reprezentată de avocatul Roman Doroftei, de a anula încheierea din 20 ianuarie 2022

a Curții de Apel Chișinău cu adoptarea unei noi hotărâri sub formă de încheiere

privind declararea inadmisibilă a cererii de chemare în judecată depusă de U.P.J.

„Asociația Fondului Forestier de Recreere” împotriva Guvernului Republicii

Moldova, terț Agenția „MOLDSILVA” cu privire la contestarea actului

administrativ.

În conformitate cu articolele 191, 243 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul depus de Uniunea de Persoane Juridice „Asociația

Fondului Forestier de Recreere”, reprezentată de avocatul Roman Doroftei.

Se anulează încheierea din 20 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată depusă

de Uniunea de Persoane Juridice „Asociația Fondului Forestier de Recreere”

împotriva Guvernului Republicii Moldova, terț Agenția „MOLDSILVA” cu privire

la contestarea actului administrativ, cu adoptarea unei noi decizii sub formă de

încheiere, prin care:

Cererea de chemare în judecată depusă de Uniunea de Persoane Juridice

„Asociația Fondului Forestier de Recreere” împotriva Guvernului Republicii

Moldova, terț Agenția „MOLDSILVA” cu privire la contestarea actului

administrativ se declară inadmisibilă.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

11