3ra-115/22 — contestarea actului administrativ

3ra-115/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-115/2022

2-20116455-01-3ra-09022022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. G. Ciobanu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, G. Dașchevici, V. Negru)

ÎNCHEIERE

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Alexandru Mîrza, reprezentat de

avocatul Grigore Ciubuc,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Alexandru Mîrza împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea în parte a actului

administrativ cu caracter individual, restabilirea în funcția anterior deținută și repararea

prejudiciului material,

împotriva deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admisă cererea de apel depusă de Serviciul Vamal, a fost casată integral hotărârea

din 07 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost emisă o nouă decizie

de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 21 septembrie 2020 Alexandru Mîrza a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea în parte a actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 20 august 2020, a luat cunoștință

cu ordinul de sancționare și a constatat că, destituirea sa din funcție se întemeiază pe

faptul, că la începutul anului curent, a eliberat mai multe certificate de origine în afara

orelor de program.

A specificat că, nu este de acord cu prezentul ordin invocând în susținerea poziției

sale, următoarele motive.

Astfel, a menționat că, este angajat al Serviciului Vamal din anul 1995 și a

exercitat diferite funcții, inclusiv și de conducere în diferite subdiviziuni. În perioada

vizată, în ordinul contestat, comunică că și-a exercitat activitatea în calitate de inspector

principal al Biroului vamal Nord, postul vamal (zona antreprenorialului liber) ZAL

Otaci. Printre funcțiile exercitate avea și obligația de a elibera certificatele de origine

pentru mărfurile produse în ZAL. Prin urmare, a relevat că la începutul anului 2019, a

1

fost contactat de șeful serviciului originea mărfurilor, Chirița Vladimir, care i-a

prezentat o adresare a unui grup de agenți economici, cu viza șefului Biroului vamal

Nord, declarându-i că, agenții economici au dreptate și ar trebui să nu creeze

impedimente agenților economici exportatori, ca camioanele cu produsele ușor

alterabile, destinate exportului să nu staționeze.

A indicat că cunoștea faptul că, certificatele de origine pentru produsele agricole

achiziționate pe teritoriul raioanelor Dondușeni, Ocnița, Soroca și în gospodăriile

agricole din zona Otaci, erau eliberate la postul vamal Briceni. Iar, reieșind din faptul

că, în zona or. Otaci nu era altă persoană, care să fie instruită pentru întocmirea și

eliberarea certificatelor de origine, conducerea Biroului vamal, a decis că în continuare

să elibereze certificate de origine pentru producția agricolă care era achiziționată din

această zonă.

A atenționat că, pentru a diferenția certificatele de origine eliberate în cadru

postului vamal ZAL Otaci (cod 1180), la marfa produsă în aceasta zonă liberă, de

certificate de origine pentru marfa ușor alterabilă, produsă de agricultori în afara zonei

libere, dnul Chirița i-a dat indicația ca să elibereze certificatele de origine pentru

producția agricolă, sub codul postului vamal Otaci (1120), care activează în regim non-

stop. A mai menționat că, nu cunoaște dacă a fost emisă o dispoziție/ordin cu privire la

modificarea atribuțiilor sale de serviciu, dar el nu a luat cunoștință cu un asemenea act.

De asemenea, nu cunoaște dacă, agenților economici care s-au adresat la Biroul vamal, i

s-a oferit un răspuns la solicitarea lor, dar după discuția avută cu dl. Chirița, comunică

că, aceștia au început să se adreseze la el. Ca consecință, a purces la eliberarea

certificatelor de origine pentru producția agricolă, aplicând codul postului vamal Otaci.

Cu adevărat susține că, pentru eliberarea unui certificat de origine este necesar minim 2-

3 ore. Iar, ca regulă, agenții economici exportatori se adresau pentru eliberarea

certificatelor de origine în a doua parte a zilei, după ce încărcau camioanele cu marfă și

aveau datele necesare pentru completarea lor. Iar, el recepționa documentele agenților

economici pentru eliberarea certificatelor în orele de program și le înregistra într-un

registru special, dar având și funcțiile de bază în postul vamal ZAL Otaci, nu totdeauna

reușea să finalizeze procedura de eliberare a certificatelor de origine cu codul postului

vamal Otaci, acesta fiind motivul de ce erau eliberate în primele ore după finalizarea

programului de activitate la postul vamal ZAL.

Cu referire la afirmațiile din ordin, precum că ar fi avut loc cazuri de export fictiv

sau cu ascundere a originii producției agricole, consideră că, acestea nu se refera la el și

nu au nici o atitudine față de eliberarea sa din serviciu. În vederea demonstrării

ilegalității ordinului și destituirii sale din funcție, invocă conținutul următoarelor

prevederi legale.

Astfel, dispozițiile art. 51 alin. (2) lit. g) a Legii nr. 302 cu privire la Serviciul

Vamal, prevăd că, constituie abateri disciplinare grave, ce conduc la destituirea din

funcție, următoarele acțiuni comise intenționat sau din imprudență: g) efectuarea de

operațiuni vamale în afara orelor de program, în alt loc decât cel stabilit, fără autorizarea

directorului, în cazul în care autorizarea era obligatorie și nu a fost acordată.

Totodată, conform art. 1 pct. 22 din Codul Vamal al Republicii Moldova, ca

operațiuni vamale se consideră, controlul mărfurilor și al mijloacelor de transport,

2

controlul corporal, verificarea documentelor contabile, controlul antrepozitelor vamale,

magazinelor duty free, zonelor libere, vămuirea, perceperea drepturilor de import și

drepturilor de export, alte acțiuni, efectuate în domeniul vamal de către organul vamal.

A notat că, după adoptarea Legii nr. 302 cu privire la Serviciul Vamal, nu a luat

cunoștință cu o dispoziție/regulament al Directorului în care să se specifice, modul și

cazurile în care era necesara autorizarea directorului pentru operațiunile vamale

efectuate în afara orelor de program, cum nu cunoștea la fel dacă există o reglementare,

precum că, eliberarea certificatelor de origine s-ar atribui la alte acțiuni, efectuate în

domeniul vamal de către organul vamal și constituie o operațiune vamală.

A mai indicat că, prin finalizarea lucrului și eliberarea certificatelor de origine

după orele de program la postul vamal ZAL, a contribuit la accelerarea lucrului cu

documentele vamale la exportul de produse ușor alterabile și micșorarea cheltuielilor

pentru agenții economici exportatori și transportatorilor de mărfuri. Iar, prin eliberarea

certificatelor de origine pentru producția agricolă, a perceput plățile vamale cuvenite și

nu a cauzat un prejudiciu. Din aceste motive consideră că, administrația urma să se

călăuzească și de art. 29 al Codului administrativ, care prevede că, orice măsură

întreprinsă de autoritățile publice prin care se afectează drepturile sau libertățile

prevăzute de lege trebuie să corespundă principiului proporționalității, precum și s-au

ignorat inclusiv prevederile art. 53 alin. (3) a Legii nr. 302, care prevede că, la

individualizarea sancțiunii disciplinare, se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii

disciplinare, de circumstanțele în care aceasta a fost săvârșită, de comportamentul

funcționarului vamal în timpul serviciului, precum și de existența altor sancțiuni

disciplinare al căror termen nu a expirat. A remarcat că, aceleași prevederi sunt stipulate

și în Ordinul Serviciului Vamal nr. 307-D din 08.07.2018 privind aprobarea

Regulamentului cu privire la efectuarea anchetei de serviciu.

A remarcat că, cauza abaterii sale a fost că, a executat indicațiile orale ale șefilor și

nu a admis staționarea nejustificată a camioanelor cu mărfuri ușor alterabile. Iar, cât

privește gravitatea, consideră că, este o abatere formală, care nu a fost însoțită de

consecințe prejudiciabile.

În aceasta ordine de idei, a invocat și prevederile Hotărârii Guvernului nr. 904 cu

privire la procedurile de vămuire electronică a mărfurilor în baza căreia s-a adoptat

Ordinul SV nr. 390 din 09.09.2014 cu modificările ulterioare. A subliniat că, în baza

acestui ordin s-a prevăzut că, în cazul solicitării de întocmire de către agenții economici

a dovezii de origine, acestea se vor depune la postul vamal electronic în raza căruia sunt

localizate mărfurile. În cazul său, a notat reclamantul că, mărfurile erau încărcate în

camioane și se aflau în apropierea localității unde activa. A mai atenționat că, potrivit

ordinului contestat, DV electronice puteau fi depuse la postul vamal Briceni fără a se

deplasa acolo, dar certificatele de origine, pentru aceleași declarații vamale, puteau fi

obținute, numai daca documentele erau prezentate fizic în original, adică cineva trebuia

să le aducă. Astfel, a susținut că, s-a simplificat procedura de prezentare a declarației

vamale, iar procedura de eliberare a certificatelor de origine rămăsese aceeași. A

conchis că, pentru a accelera procedurile de vămuire a mărfurilor ușor alterabile, a fost

autorizat să elibereze certificatele de origine la aceste mărfuri, în zona postului vamal de

frontiera Otaci.

3

A menționat că, certificatele de origine potrivit Legii nr. 160/2011 și

Nomenclatorului actelor permisive eliberate de autoritățile emitente, nu erau obligatorii

și se eliberau doar la cererea agenților economici interesați. Iar, certificatul de origine

nu acordă și nu eliberează de anumite obligații, prin urmare a conchis că, exportul putea

fi efectuat fără prezentarea acestuia, astfel, că eliberarea acestuia nu era obligatorie.

A solicitat reclamantul Alexandru Mîrza, anularea în parte a ordinului Serviciului

Vamal nr. 801-p din 20 august 2020 Cu privire la sancționarea dlor Alexandru Mîrza și

Chirița Vladimir, Biroul Vamal Nord, în partea ce-l vizează.

La 04 iunie 2021 Alexandru Mîrza a depus o cerere de completare a acțiunii prin

care a solicitat restabilirea în funcție și repararea prejudiciului material și moral

(f.d.128).

Prin încheierea din 07 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

declarată inadmisibilă cerința lui Alexandru Mîrza împotriva Serviciului Vamal cu

privire la repararea prejudiciului moral în mărimea unui salariu mediu lunar.

Prin hotărârea din 07 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

admisă acțiunea depusă de Alexandru Mîrza. A fost anulat ordinul Serviciului Vamal nr.

801-p din 20 august 2020 Cu privire la sancționarea domnilor Alexandru Mîrza și

Vladimir Chirița, Biroul Vamal Nord, în partea ce se referă la aplicarea sancțiunii

disciplinare – destituire din funcție, în privința lui Alexandru Mîrza. A fost obligat

Serviciul Vamal să emită actul administrativ individual privind restabilirea lui

Alexandru Mîrza în funcția de inspector principal al Biroului Vamal Nord, cu achitarea

salariului și a drepturilor salariale pentru absența forțată de la muncă, de la data

destituirii din funcție până la data restabilirii în funcție (f.d.136, 142-159, vol. I).

Dispozitivul hotărârii din 07 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost notificat reprezentantului Serviciului Vamal la aceeași dată, 07 iulie 2021 (f.d.137,

vol. I).

La 14 iulie 2021 Serviciul Vamal a depus apel nemotivat împotriva hotărârii

primei instanței, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani din 07 iulie 2021, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii

(f.d.140-141, vol. I).

La 29 iulie 2021 Serviciul Vamal a recepționat hotărârea motivată a primei

instanțe, iar la 20 august 2021 Serviciul Vamal a depus motivarea apelului (f.d.165-168,

vol.I).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul

Serviciului Vamal împotriva hotărârii din 07 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani.

Prin decizia din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă cererea

de apel depusă de Serviciul Vamal, a fost casată integral hotărârea din 07 iulie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost emisă o nouă hotărâre de respingere a

acțiunii.

Pentru a decide astfel instanța de apel a stabilit că potrivit scrisorii nr. 3899 din 30

iunie 2020, adresată directorului Serviciului Vamal al RM, Sergiu Burduja, directorul

adjunct al instituției nominalizate, a fost informat că, în urma examinării materialului de

control nr. 6, înregistrat la 17 februarie 2020 în REI-2 al Serviciului Vamal, s-a stabilit

4

că, Alexandru Mîrza a eliberat, în afara orelor de program, 318 documente confirmative

a originii preferențiale a mărfurilor pentru bunurile livrate de trei companii, prin urmare,

ultimul fiind pasibil de sancționare disciplinară, în conformitate cu prevederile art. 51,

pct. 2 lit. g) a Legii nr. 302 cu privire la Serviciul Vamal (f.d. 10 din dosarul

administrativ).

Prin urmare, a atestat instanța de apel că, Directorul Serviciului Vamal și-a

exprimat acordul referitor la solicitarea Direcției de Integritate și Supraveghere de

inițiere unei anchete de serviciu privind abaterea constată, prin mențiunea: „de acord”

regăsită pe raportul nr. 4278 din 17 iulie 2020 (f.d. 9 din dosarul administrativ).

Prin ordinul nr. 245-0 din 17 iulie 2020, în scopul stabilirii și elucidării

circumstanțelor de fapt și de drept, invocate în raportul sus-citat, Directorul Serviciului

Vamal al Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, Sergiu Burduja, a ordonat

inițierea anchetei de serviciu, desemnând pe inspectorul principal din cadrul SIS a

Direcției Integritate și Supraveghere, Artiom Popenco și pe inspectorul principal din

cadrul Serviciului Informații și Securitate a Direcției Integritate, Evghenii Popescu,

responsabili de efectuarea investigațiilor pe marginea anchetei de serviciu inițiată în

baza raportului nr. 4278 din 17 iulie 2020 (f.d. 8 din dosarul administrativ).

În cadrul anchetei de serviciu s-a stabilit că, potrivit materialelor prezentate, în

cadrul examinării materialului de control nr. 6 înregistrat la 17 februarie 2020 în REI-2

al Serviciului Vamal, în baza informației privind implicarea unor persoane în operațiuni

de export fictiv, inclusiv cu ascunderea și substituirea originii, a producției agricole din

Republica Moldova spre Federația Rusă, a fost analizată activitatea agenților economici

SRL „ONIXEXPORT”, SRL „FRUCTOCOMSTAR”, SRL „FRUCTOVÎI RAI”, fiind

stabilit, că persoanele ce gestionează agenții economici vizați au solicitat și obținut de la

organul vamal, în perioada 01 ianuarie 2020 – 19 februarie 2020, 318 documente

confirmative a originii preferențiale a mărfurilor (certificat de origine CT-1), pentru

bunurile livrate (mere). Procesul de examinare a materialelor indicate, denotă că în 180

de cazuri, certificatele de origine întocmite de funcționarul vamal Alexandru Mîrza, au

fost eliberate în afara orelor de program. Examinarea sistemelor informaționale în acest

sens, a stabilit că, în activitatea sa, funcționarul vamal Alexandru Mîrza, în perioada 01

ianuarie 2020 – 19 februarie 2020, a admis eliberarea/validarea certificatelor de origine

în afara orelor de program (preponderemt între orele 14:45-18:45). La subiect, Vladimir

Chirița, șef serviciu originea mărfurilor, Biroul Vamal Nord a declarat că funcționarul

vamal Alexandru Mîrza este abilitat cu dreptul de autentificare și eliberare a

certificatelor de origine preferențiale în cadrul Biroului vamal Nord și își desfășoară

activitatea în cadrul postului vamal ZAL Otaci. În scopul facilitării și urgentării

exportului de producție pomilegumicole la solicitarea agentului economic, certificatele

de origine pot fi eliberate și în orele extra program. Concomitent, la același subiect, Igor

Tropoțel, șef al Biroului vamal Nord, a declarat, că nu a solicitat și nu a indicat

perfectarea unor acte, inclusiv certificate de origine, în afara orelor de program, cu

excepția cazurilor prevăzute de legislația în vigoare. Alexandru Mîrza, inspector

principal al Biroului vamal Nord, a declarat că, pentru eliberarea certificatelor de

origine, agentul economic este obligat să prezinte un set de acte, pregătirea cărora putea

fi efectuată doar după încărcarea mărfurilor în autocamioane. Prin urmare, întru evitarea

5

conflictelor și neadmiterea tergiversării procedurilor de export, la momentul prezentării

actelor, de obicei în a doua jumătate a zilei, luând în considerație timpul necesar

perfectării, în anumite circumstanțe certificatele de origine erau eliberate în afara orelor

de program. Concomitent acesta a declarat că cereri, solicitări sau indicații din partea

superiorilor, în acest sens, nu a primit. Conform prevederilor art. 51 alin. (2) lit. g) din

Legea nr. 302/21.12.2017 cu privire la Serviciul Vamal, constituie abatere disciplinară

gravă, ce conduce la destituirea din funcție, efectuarea de operațiuni vamale în afara

orelor de program, în alt loc decît cel stabilit, fără autorizarea directorului, în cazul în

care autorizarea era obligatorie și nu a fost acordată.

Reieșind din cele expuse, analiza materialelor anchetei de serviciu a elucidat faptul

că, Alexandru Mîrza, inspector principal al Biroului vamal Nord, a dat dovadă de

atitudine eronată față de exercitarea atribuțiilor de serviciu în procesul de eliberare a

certificatelor de origine în afara orelor de program, fără a avea, în acest sens, o

autorizare din partea superiorilor, prin ce a admis comiterea unei abateri disciplinare

grave, ce conduce la destituirea din funcție, prevăzută la art. 51 alin. (2) lit. g) din Legea

nr. 302/21.12.2017 cu privire la Serviciul Vamal.

Concomitent, prin acțiunile/inacțiunile sale, funcționarul vamal Alexandru Mîrza

nu a respectat prevederile pct. 11.1.4 din Fișa Postului nr.126 aprobată de către șeful

Biroului Vamal Nord la data de 23 decembrie 2016, prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din

Codul de etică și conduită a funcționarului vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

1161 din 20 octombrie 2016 și prevederile art. 13 lit. a), b) și d) din Legea nr. 302 din

21.12.2017 cu privire la Serviciul Vamal. Totodată, în conformitate cu prevederile pct.

13 din Fișa Postului nr.126 semnată de inspectorul principal Alexandru Mîrza la data de

02 martie 2017, în cazul în care dumnealui este nominalizat ca responsabil de

certificarea originii mărfurilor, va asigura activitatea de certificare și control al originii

mărfurilor în cadrul postului vamal. […].

Astfel, ținând cont de caracterul și gravitatea abaterii disciplinare, în temeiul art. 51

alin. (2) lit. g), art. 52 lit. b) și lit. h) din Legea nr. 302 din 21.12.2017 cu privire la

Serviciul Vamal, Comisia de Disciplină a Serviciului Vamal, a propus aplicarea

inspectorului principal din cadrul Biroului vamal Nord, Mîrza Alexandru, sancțiunea

disciplinară - destituire din funcție (f.d. 4-6 din dosarul administrativ).

Completul de judecată al instanței de apel a reținut că, șeful direcției integritate și

supraveghere a Serviciului Vamal al RM, a remis, în termen de 15 zile, materialele

acumulate și proiectul Încheierii pe marginea anchetei de serviciu, doamnei Rodica

Cojocaru, Secretarul comisiei de disciplină a Serviciului Vamal al RM (f.d. 7 din

dosarul administrativ). În temeiul concluziei anchetei de serviciu din 11 august 2020,

precum și în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (2) lit. g), art. 52 lit. b) și lit. h) din

Legea nr. 302 din 21decembrie 2017 cu privire la Serviciul Vamal, la 20 august 2020

directorul Serviciului Vama, Burduja Sergiu, a emis ordinul nr. 801-p „Cu privire la

sancționarea dlor Alexandru Mîrza și Vladimir Chirița”, prin care s-a aplicat dlui Mîrza

Alexandru - inspector principal, Biroul Vamal Nord sancțiunea disciplinară - destituire

din funcție (f.d. 1-3 din dosarul administrativ). Ordinul nominalizat a fost adus la

cunoștința lui Alexandru Mîrza la 20 august 2020 (f.d. 7-8A).

6

Considerând că acțiunile și ordinul de sancționare ale Serviciului Vamal sunt

ilegale, la 21 septembrie 2020 Alexandru Mîrza, s-a adresat cu prezenta acțiune în

instanța de judecată în ordinea contenciosului administrativ.

Aplicând prevederile art. 10 alin. (1), 11, 31, 32, 119, 225 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea cauzei în contencios administrativ al instanței

de apel a reținut că la examinarea cererii în anulare, legalitatea unui act administrativ,

urmează a fi examinată prin prisma verificării dacă autoritatea și-a exercitat dreptul

discreționar, a luat în considerare toate faptele relevante, a respectat limitele legale ale

dreptului discreționar și și-a exercitat acest drept conform scopului acordat prin lege.

La caz, Completul de judecată reține că, obiectul material al prezentei acțiuni de

contencios administrativ î-l constituie de fapt cerința reclamantului în circumstanțele

expuse de anulare parțială a ordinului Serviciului Vamal nr. 801-p din 20 august 2020,

în partea sancționării lui Alexandru Mîrza, Biroul Vamal Nord, în conformitate cu

prevederile legale. Completul judiciar atestă că, Mîrza Alexandru este subiect de

sesizare a instanței de contencios administrativ, iar acțiunea nu este exceptată de la

controlul judiciar.

Cu privire la fondul cauzei, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 49 alin. (1)

și (2), 53 alin. (1) –(7) al Legii nr. 302 din 21 decembrie 2017 cu privire la Serviciul

Vamal și a conchis că normele de drept enunțate statuează că angajatorul este în drept să

sancționeze disciplinar salariații optând pentru una dintre sancțiunile disciplinare, în

condițiile legii, în cazul comiterii unei abateri disciplinare.

Or, din analiza materialelor anchetei de serviciu instanța de apel a elucidat faptul

că, Alexandru Mîrza, inspector principal al Biroului vamal Nord, a dat dovadă de

atitudine eronată față de exercitarea atribuțiilor de serviciu în procesul de eliberare a

certificatelor de origine în afara orelor de program, fără a avea, în acest sens, o

autorizare din partea superiorilor, prin ce a admis comiterea unei abateri disciplinare

grave, ce conduce la destituirea din funcție, prevăzută la art. 51 alin. (2) lit. g) din Legea

nr. 302/21.12.2017 cu privire la Serviciul Vamal.

Concomitent, prin acțiunile/inacțiunile sale funcționarul vamal Alexandru Mîrza

nu a respectat prevederile pct. 11.1.4 din Fișa Postului nr.126 aprobată de către șeful

Biroului Vamal Nord la data de 23.12.2016, prevederile art. 5, alin. (1), lit. a) din Codul

de etică și conduită a funcționarului vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1161

din 20.10.2016 și prevederile art. 13 lit. a), b) și d) din Legea nr. 302 din 21.12.2017 cu

privire la Serviciul Vamal.

Totodată, în conformitate cu prevederile pct. 13 din Fișa Postului nr.126 semnată

de inspectorul principal Alexandru Mîrza la data de 02.03.2017, în cazul în care

dumnealui este nominalizat ca responsabil de certificarea originii mărfurilor, va asigura

activitatea de certificare și control al originii mărfurilor în cadrul postului vamal. […].

Reieșind din cele expuse, ținând cont de caracterul și gravitatea abaterii

disciplinare, în temeiul art. 51 alin. (2) lit. g), art. 52 lit. b) și lit. h) din Legea nr. 302

din 21.12.2017 cu privire la Serviciul Vamal, s-a dispus aplicarea inspectorului

principal din cadrul Biroului vamal Nord, Mîrza Alexandru, sancțiunea disciplinară -

destituire din funcție.

7

Analizând actul administrativ contestat în raport cu circumstanțele de fapt ale

cauzei și normele legale citate supra, instanța de apel a concluzionat că ordinul nr. 801-

p din 20 august 2020 Cu privire la sancționarea disciplinară a lui Mîrza Alexandru a fost

emis de Serviciul Vamal în strictă conformitate cu legislația în vigoare și cu respectarea

procedurii, iar concluzia pronunțată de prima instanță este greșită și neîntemeiată motiv

pentru care instanța de apel a admis apelul și a casat hotărârea contestată cu emiterea

unei noi decizii de respingere integrală a acțiunii.

La 23 noiembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art.245 alin.(1) din

Codul administrativ, Alexandru Mîrza, reprezentat de avocatul Grigore Ciubuc a depus

cerere de recurs nemotivată împotriva deciziei instanței de apel, iar la 26 ianuarie 2022,

cu respectarea termenului prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul administrativ, a fost

prezentată motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 09

noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău cu menținerea hotărârii din 07 iulie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În motivarea recursului Alexandru Mîrza, reprezentat de avocatul Grigore Ciubuc a

indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel, deoarece este în contradicție cu

prevederile art. 432 alin. (2) lit. a), b), c) și alin. (4) CPC și urmează a fi casată ca

neîntemeiată și ilegală cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie menținută

hotărârea primei instanțe.

A indicat că nu este de acord cu afirmațiile pârâtului, preluate de instanța de apel

precum că pârâtul s-a călăuzit de Regulamentul cu privire la efectuarea anchetei de

serviciu, aprobat prin Ordinul nr. 307-0 din 02 iulie 2018. Aceste afirmații nu sunt

corecte, or instanța de apel și-a justificat soluția și prin aplicarea prevederilor

Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 201. Astfel, a susținut că s-au

aplicat selectiv aceste prevederi din Regulamente, care justificau soluția pronunțată.

Cu toate acestea și pct. 28 a Regulamentului, aprobat prin ordinul nr. 307-o

prevede că încheierea pe marginea anchetei de serviciu se semnează de ce puțin 5

membri și secretar. În cazul dat a fost semnat de 2 membri și secretar. De asemenea

Regulamentul dat prevede obligativitatea de a cita persoana în fața comisiei de

disciplină, lucru care nu a fost făcut, nu a fost întocmit nici un proces verbal al Comisiei

de disciplină și nici nu i s-a adus la cunoștință sub semnătură funcționarului public

cercetat și persoanei care a formulat sesizarea. Toate aceste prevederi au fost ignorate de

pârât și au fost trecute cu vederea și de instanța de apel.

A considerat că ordinul de concediere a fost emis cu scopul de a mușamaliza

termenii de aplicare a sancțiunii disciplinare, or art. 53 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302

prevede că sancțiunile disciplinare se aplică în termen de o lună de la data constatării

abaterii disciplinare de către angajator în urma efectuării unei anchete de serviciu.

La fel, a considerat eronată poziția instanței de apel că pârâtul s-a conformat

prevederilor art. 53 alin. (1) lit. a) a Legii nr. 302, or conform art. 209 alin. (1) Codul

muncii sancțiunea disciplinară se aplică de regulă imediat după constatarea abaterii

disciplinare, dar nu mai târziu de o lună din ziua constatării ei, fără a lua în calcul

timpul aflării salariatului în concediu anual de odihnă, în concediu de studiu sau în

concediu medical. Astfel, angajatorul a cunoscut despre presupusa abatere disciplinară

comisă de reclamant și imediat urma să dispună efectuarea unei anchete de serviciu și să

8

aplice timp de o lună sancțiunea disciplinară. Termenul de aplicare a sancțiunii

disciplinare este 30 de zile începând cu data de 17 februarie 2020.

A considerat incorecte și afirmațiile instanței de apel precum că încheierea pe

marginea anchetei de serviciu întocmită de Direcția integritate și supraveghere a

constituit temei legal pentru emiterea ordinului contestat, deoarece conform pct. 29 din

Regulament, aprobat prin Ordinul nr. 307-o urma să fie semnat de 5 membri ai comisiei

de disciplină și secretar, însă a fost semnată valabil de 2 membri din cel puțin 5 membri

care urmau să o semneze.

A susținut că instanța de apel și-a motivat soluția pe aspecte formale ale presupusei

încălcări de disciplină fără a analiza în fond circumstanțele reale.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 09 noiembrie 2021, în

ședință publică, iar cererea de recurs nemotivată a fost depusă de către Alexandru

Mîrza, reprezentat de Grigore Ciubuc la 23 noiembrie 2021 (f.d. 223, vol. I).

Totodată, din materialele cauzei rezultă că la 14 ianuarie 2022 lui Alexandru

Mîrza, reprezentat de Grigore Ciubuc i-a fost notificată, prin intermediul oficiului

poștal, decizia integrală din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 226, vol.

I).

În condițiile enunțate, recursul nemotivat depus la 23 noiembrie 2021 și respectiv

cel motivat depus la 14 ianuarie 2022, sunt în termen (f.d. 223 vol. I, 1-9, vol. II).

La 10 februarie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Serviciului

Vamal copia recursului motivat depus de Alexandru Mîrza, reprezentat de Grigore

Ciubuc cu înștiințarea despre necesitatea prezentării referinței, fapt ce se confirmă prin

avizul de recepție.

La 03 martie 2022 Serviciul Vamal al Republicii Moldova a depus referință, prin

care a solicitat respingerea recursului cu menținerea deciziei instanței de apel.

La 30 martie 2022 Alexandru Mîrza a depus observații la referința Serviciului

Vamal.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea

de recurs depusă de Alexandru Mîrza, reprezentat de Grigore Ciubuc inadmisibilă, din

următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

9

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)- f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

10

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Alexandru Mîrza, reprezentat de Grigore Ciubuc.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Alexandru Mîrza, reprezentat de Grigore Ciubuc se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

11