2ra-129/22 — încasarea despăgubirii de asigurare, a penalitătii si dobânzii, declararea nulitătii politei de asigurare

2ra-129/22 — încasarea despăgubirii de asigurare, a penalitătii si dobânzii, declararea nulitătii politei de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-129/22

2-21078166-01-2ra-02022022

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: O. Parfeni

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: N. Budăi, V. Mihaila, I. Cotruță

DECIZIE

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Mariana Pitic

Victor Burduh

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de avocatul Vitalie Toma în numele și

interesele lui Anatolie Ilvițki,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Anatolie Ilvițki împotriva Companiei de Asigurări „Garanție” Societate pe Acțiuni,

intervenienți accesorii Întreprinderea cu Capital Străin „Capital Leasing” Societate

cu Răspundere Limitată și Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe

Acțiuni, cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, a penalității și a dobânzii

de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată

și acțiunea reconvențională depusă de Compania de Asigurări „Garanție”

Societate pe Acțiuni împotriva lui Anatolie Ilvițki, intervenienți accesorii

Organizația de Creditare Nebancară „Capital Leasing” Societate cu Răspundere

Limitată și Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni, cu privire

la încetarea de drept și declararea nulității poliței de asigurare și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 7 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 18 ianuarie 2017, Anatolie Ilvițki a depus cerere de chemare în judecată

împotriva CA „Garanție” SA, intervenient accesoriu OCN „Capital Leasing” SRL,

solicitând încasarea sumei de 255 124,60 lei cu titlu de despăgubirea de asigurare,

a sumei de 45 922, 48 lei cu titlu de penalitate și compensarea cheltuielilor de

judecată. (vol. I, f.d.5-8)

În motivarea acțiunii, Anatolie Ilvițki a indicat că la 21 ianuarie 2015,

conducând automobilul de model Volvo S60 cu n/î xxxxx pe traseul șos. Balcani

spre Grătiești, evitând coliziunea cu un alt automobil care se deplasa din sens opus,

1

a tamponat într-un obstacol (șanț de scurgere), cauzând deteriorări semnificative

mijlocului de transport asigurat.

Despre producerea incidentului dat au fost anunțate organele competente,

fiind întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție nr.MAI-02761514, prin

care lui i-a fost aplicată amenda în mărime de 1 000 lei și 6 puncte de penalizare.

Reclamantul a relatat că la 25 februarie 2014 între CA „Garanție” SA, SRL

„Capital Leasing” și Brokerul de Asigurare „Promoasig Universitas” SRL, a fost

încheiat un contract de asigurare facultativă a autovehiculelor nr.ACS025, prin

care a fost asigurat automobilul de model Volvo S60 cu n/î xxxxx.

Conform pct.3.1. din contract, CA „Garanție” SA acordă despăgubiri de

asigurare în limita sumei asigurate pentru următoarele riscuri asigurate: pct.3.1.1.

Daună - avarierea (deteriorarea) sau distrugerea totală a autovehiculului asigurat în

rezultatul: a) accidentului rutier, inclusiv tamponării cu obiecte imobile sau mobile

(clădiri, construcții, obstacole, animale, etc.), răsturnării și căderii (în prăpastie, în

apă), căderii peste autovehiculul a unor obiecte străine, lovirii autovehiculului

asigurat de pietre ce au zburat de sub roțile altor autovehicule.

Conform poliței de asigurare facultativă a autovehiculelor nr.ACS025/2013-

48, suma asigurată a mijlocului de transport constituie 15 300 euro.

Anatolie Ilvițki a menționat că la 27 ianuarie 2015 a depus cerere privind

constatarea pagubei, stabilirea și achitarea despăgubirii de asigurare, în rezultatul

căreia CA „Garanție” SA a deschis dosarul de daune nr.D/CASCO/15-0045, iar la

data de 24 februarie 2015, prin scrisoarea nr.03/1-222, CA „Garanție” SA a refuzat

achitarea despăgubirii de asigurare, din motiv că de către asigurat a fost încălcat

pct.6.1.4 și pct.3.4.2. al contractului de asigurare facultativă a autovehiculelor

nr.ACS/025/2013 și anume, neînștiințarea asigurătorului despre apariția

evenimentului asigurat în termen din momentul apariției acestuia nu mai târziu de

24 ore în caz de survenire a riscului furt, și 72 ore-în caz de survenire a riscului

daună.

Reclamantul consideră că, clauza invocată de asigurător este abuzivă și

contravine prevederilor art. 1327 alin. (3) din Codul civil, în conformitate cu care,

asigurătorul nu poate invoca o convenție prin care este eliberat de obligația sa dacă

asiguratul nu și-a îndeplinit obligația de informare în modul corespunzător, decât

în măsura în care, prin executare, interesele asigurătorului sunt afectate în mod

serios.

Or, accidentul a fost documentat în baza art. 13 din Regulamentul circulației

rutiere, care prevede că, conducătorii de vehicule implicați într-un accident în

traficul rutier soldat numai cu pagube materiale imediat la telefon trebuie să anunțe

poliția despre producerea accidentului și, în cazul în care au ajuns la o înțelegere

reciprocă în aprecierea circumstanțelor acestui accident și dacă starea tehnică a

vehiculelor permite garantarea securității traficului, sunt obligați să se deplaseze, în

timp de cel mult 2 ore, la cel mai apropiat post de poliție pentru întocmirea actelor

necesare, având completat formularul de constatare a accidentului aferent poliței de

asigurare obligatorie de răspundere civilă a deținătorilor mijloacelor de transport

auto sau, după schița accidentului făcută în prealabil, care trebuie să fie semnată de

cei implicați în accident, iar conform pct.3.4.5. din contract, nu se acordă

despăgubiri de asigurare în cazul în care asiguratul a primit despăgubiri de la terțul

2

responsabil de producerea pagubei sau de la compania de asigurări, care a asigurat

răspunderea civilă a persoanei vinovate, sau a renunțat la pretențiile sale față de

terț.

Prin urmare, reclamantul consideră acest argument neîntemeiat, deoarece a

anunțat imediat poliția despre producerea accidentului, iar asiguratul nu a primit

careva despăgubiri din partea terților și nu a renunțat la pretențiile sale față de terț,

astfel că, motivele invocate de CA „Garanție” SA sunt declarative.

La fel, a susținut că procesul-verbal cu privire la contravenție din 21 ianuarie

2015 nu a fost contestat de către asigurător.

A menționat că la 31 iulie 2015, în baza cererii depuse de către Anatolie

Ilvițki, cu participarea reprezentantului CA „Garanție” SA și reprezentantului OCN

„Capital Leasing” SRL, a fost prezentat spre examinare automobilul de model

Volvo S60 cu n/î CQN 823 expertului judiciar auto-merceologic al CNEJ, pentru

stabilirea costului reparației integrale a automobilului avariat la data de 21 ianuarie

2015, iar conform raportului de constatare tehnico-științifică CNEJ nr.1329 din 21

august 2015, costul reparației integrale a automobilului de model Volvo S60 cu n/î

CQN 823, conform devizului de reparație, constituie 311 016 lei.

La data de 19 decembrie 2015 între Anatolie Ilvițki și Moscalu Ghenadie a

fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare, prin care a fost înstrăinat mijlocul

de transport avariat la prețul de 20 000 lei.

Astfel, reieșind din cele menționate, reclamantul a reținut că suma

despăgubirii de asigurare cu deducerea franșizei de 10% conform poliței de

asigurare facultativă a autovehiculelor nr.ACS025/2013-48 și valorii rămase de

20 000 lei, constituie 255 124, 60 lei (15 300 euro - 10% - 20 000 lei).

Prin cerere suplimentară, reclamantul Anatolie Ilvițki a solicitat încasarea

sumei de 92 592, 74 lei cu titlu de dobândă de întârziere calculată pentru perioada

1 septembrie 2015-13 septembrie 2017. (vol. I, f.d.137-145)

Prin hotărârea din 8 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

s-a admis parțial cererea de cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie

Ilvițki. (vol. I, f.d.219-224)

Prin decizia din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

apelul declarat de către Anatolie Ilvițki și apelul declarat de CA „Garanție”, s-a

casat hotărârea din 8 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și s-a

remis cauza la rejudecare, în alt complet de judecată. (vol. II, f.d.79-88)

La 26 martie 2019, Anatolie Ilvițki a depus cerere de concretizare a acțiunii

împotriva CA „Garanție”, intervenienți accesorii OCN „Capital Leasing” SRL și

BC „Moldindconbank” SA, prin care a solicitat: încasarea despăgubirii de

asigurare în sumă de 255 24,60 lei; încasarea penalității în mărime de 45 922,48

lei; încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 175 050,44 lei; compensarea

cheltuielile de judecată. (vol. II, f.d.121-126)

La 21 februarie 2019, CA „Garanție” SA a depus acțiune reconvențională

împotriva lui Anatolie Ilvițki, intervenienți accesorii OCN „Capital Leasing” SRL,

BC „Moldinconbank” SA, solicitând să fie dispusă încetarea de drept a poliței de

asigurare nr.ACS025/2013-48 din 1 aprilie 2013, emisă în temeiul contractului de

asigurare facultativă a autovehiculelor nr.ACS 025 din 1 aprilie 2013, cu eliberarea

asiguratorului CA „Garanție” SA de la executarea obligațiilor sale contractuale,

3

inclusiv de la plata despăgubirilor de asigurare; declararea nulității, cu efect

retroactiv din momentul încheierii, a poliței de asigurare nr.ACS025/2013-48 din 1

aprilie 2013, emisă în baza contractului de asigurare facultativă a autovehiculelor

nr.ACS025 din 1 aprilie 2013, emisă de asigurătorul CA „Garanție” SA

asiguratului Anatolie Ilvițki și compensarea cheltuielilor de judecată. (vol. II,

f.d.108-114)

În motivarea acțiunii reconvenționale, CA „Garanție” SA a indicat că la 1

aprilie 2013, între CA „Garanție” SA, în calitate de asigurător, ÎCS „Capital

Leasing” SRL, în calitate de asigurat și Brokerul de Asigurare „Promoasig

Universitas” SRL, în calitate de Broker, a fost încheiat Contractul de asigurare

facultativă a autovehiculelor nr.ACS025.

Potrivit pct.2.1 din contract nr.ACS025 din 1 aprilie 2013, asiguratul sau

locatarul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare pentru

autovehiculele procurate în leasing de asigurat și transmise în folosință locatarului,

iar asigurătorul eliberează polița de asigurare și despăgubește asiguratul sau

persoana indicată de acesta la producerea riscurilor prevăzute la capitolul 3 din

contract. Asiguratul este în drept să împuternicească brokerul de asigurare cu

contractarea riscurilor pe automobile în parte (subscrierea riscurilor pe polițele de

asigurare) și cu participarea la regularizarea daunelor ca reprezentant al

asiguratului.

Totodată, potrivit pct.2.3 din contract, asigurătorul va elibera câte o poliță de

asigurare pentru fiecare autovehicul asigurat. Polița de asigurare este emisă în baza

cererii de asigurare a asiguratului depusă înaintea transmiterii autovehiculului către

locator.

La 4 martie 2013, între ÎCS „Capital Leasing” SRL, în calitate de locator și

Anatolie Ilvițki, în calitate de locatar, a fost încheiat contractul de leasing nr.772,

potrivit căruia, locatorul a transmis în posesiune și folosință temporară locatarului

automobilul de model Volvo S60 cu n/î xxxxx.

Astfel, în baza contractului nr.772 din 4 martie 2013 și în temeiul cererii

asiguratului, la 1 aprilie 2013, a fost emisă polița de asigurare nr.ACS025/2013-48,

prin care a fost asigurat automobilul de model Volvo S60 cu n/î xxxxx, iar

persoana asigurată fiind Ilvițki Anatolie.

Potrivit pct.5.3. din contractul nr.ACS025 din 1 aprilie 2013, modul de

achitare a primei de asigurare va fi reflectat în polițele de asigurare eliberate de

asigurător.

Prin urmare, potrivit poliței de asigurare nr.ACS025/2013-48 din 1 aprilie

2013, s-a stabilit că prima de asigurare urmează a fi achitată în trei tranșe,

respectiv: prima tranșă în mărime de 219,3 euro, urma a fi achitată la 10 aprilie

2014; a doua tranșă în mărime de 219,3 euro, urma a fi achitată la 10 mai 2014; a

treia tranșă în mărime de 219,3 euro, urma a fi achitată la 10 iunie 2014.

În conformitate cu prevederile pct.8 din contractul de leasing nr.772 din 4

martie 2013, locatarul suportă toate cheltuielile aferente asigurării CASCO fără

franciză și RCA a bunului și se obligă să prezinte locatorului sumele necesare

pentru achitarea primelor de asigurare.

Potrivit pct.5.4 din contractul nr.ACS025 din 1 aprilie 2013, în cazul

neachitării de asigurat a primei de asigurare sau a primei rate a acesteia (pentru

4

achitarea în rate) în mărimea și termenul stabilit, contractul de asigurare nu intră în

vigoare și este considerat nevalabil. Prima de asigurare se consideră plătită la data

în care aceasta a fost înregistrată în contul asigurătorului/ brokerului.

Pct.5.6. din contractul nr.ACS025 din 1 aprilie 2013, prevede că dacă la

expirarea perioadei de grație prima de asigurare nu a fost achitată conform

punctelor 5.3 și 5.5 al contractului, contractul de asigurare încetează de drept, iar

asigurătorul este eliberat de obligația sa de a efectua despăgubiri de asigurare.

Astfel, prima rată a primei de asigurare, potrivit dispoziției de plată nr.131

din 5 iunie 2014, a fost achitată de asiguratul ÎCS „Capital Leasing” SRL către

Brokerul de Asigurare „Promoasig Universitas” SRL, cu 57 zile mai târziu decât

termenul stabilit.

A doua rată a primei de asigurare, potrivit dispoziției de piață din 4 iunie

2014, a fost achitată de asiguratul ÎCS „Capital Leasing” SRL către Brokerul de

Asigurare „Promoasig Universitas” SRL, cu 26 zile mai târziu decât termenul

stabilit.

A treia rată a primei de asigurare, potrivit dispoziției de plată nr.135 din 4

august 2014, a fost achitată de asiguratul ÎCS „Capital Leasing” SRL către

Brokerul de Asigurare „Promoasig Universitas” SRL, cu 56 zile mai târziu decât

termenul stabilit.

Consideră că, contractul de asigurare facultativă a autovehiculelor

nr.ACS025 din 1 aprilie 2013, potrivit căruia asiguratul s-a obligat să plătească

asigurătorului prima de asigurare, iar acesta s-a obligat să-i plătească, la

producerea riscului asigurat, despăgubirea de asigurare, în limitele și în termenele

convenite, este act juridic care, cade sub incidența art. 704 din Codul civil, face

parte din categoria contractelor sinalagmatice, or, reieșind din esența acestui raport

juridic civil și din virtutea angajamentelor asumate, părțile contractante și-au

asumat drepturi și obligații reciproce, fiind în același timp și creditor și debitor,

obligațiile fiecărei părți fiind corelative și interdependente de obligațiile celeilalte.

Din esența raportului juridic de asigurare, ca și din conținutul propriu-zis al

actului juridic enunțat consideră că, executarea obligației asigurătorului de plată a

despăgubirii convenite de părțile contractante este corelativă și interdependentă de

executarea obligației asiguratului de plată a primei de asigurare, or, potrivit

dispoziției art. 1301 din Codul civil, prin contractul de asigurare, asiguratul se

obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să

plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului suma asigurată ori

despăgubirea, în limitele și în termenele convenite.

Conform art. 1301 din Codul civil, prin contractul de asigurare, asiguratul se

obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să

plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terț (beneficiarului

asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele și în termenele convenite.

Conform art.1313 alin. (1) din Codul civil, asigurarea începe din momentul

achitării primei de asigurare sau a primei tranșe a acesteia și încetează la ora 24 a

ultimei zile din termenul convenit pentru asigurare dacă legea sau contractul nu

prevede altfel.

Potrivit art. 1316 alin. (1), lit. c) din Codul civil, asiguratul este obligat să

plătească la timp primele de asigurare.

5

Astfel, întărind ipoteza unui contract sinalagmatic cu titlu oneros, în pct.4.2;

5.3; 5.4; 5.6 ale contractului, pârțile au convenit că, valabilitatea poliței de

asigurare emisă în temeiul contractului începe, cu respectarea condițiilor de

achitare, iar în cazul neachitării de asigurat a primei de asigurare, sau a primei rate

a acesteia, în mărime și termenul stabilit, contractul de asigurare nu intră în vigoare

și este considerat nevalabil - plată care, potrivit clauzelor Contractului nr.ACS025

din 1 aprilie 2013, a poliței de asigurare nr.ACS025/2013-48 din 1 aprilie 2013,

dar și conform dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr.407 din 21 decembrie

2006 cu privire la asigurări, asiguratul ÎCS „Capital Leasing” SRL, cât și Anatolie

Ilvițki, era obligat să o plătească asigurătorului CA „Garanție" SA, în modul și în

termenul prevăzut de contractul enunțat, în schimbul preluării de către asigurător a

riscului asigurat.

În conformitate cu prevederile art. 216 alin. (1), art. 217 alin. (1) și art. 219

alin. (1) din Codul civil, coroborate cu clauzele contractuale, se constată încălcarea

prevederilor esențiale ale contractului, și anume, pct. 4.2; 5.3; 5.4; 5.6; 5.7 ale

contractului, nici asiguratul ÎCS „Capital Leasing” SRL, nici Anatolie Ilvițki n-au

plătit prima de asigurare asigurătorului CA „Garanție” SA, în modul și în termenul

stabilit de contract și polița de asigurare, ceea ce, se confirmă prin dispozițiile de

plată prezentate de ÎCS „Capital Leasing” SRL, pe de o parte, constată atât

încetarea de drept a contractului de asigurare facultativă a autovehiculelor

nr.ACS025 din 1 aprilie 2013, în partea poliței de asigurare nr. ACS025/2013-48

din 1 aprilie 2013, cât și exonerarea CA „Garanție” SA de obligația efectuării

despăgubirilor de asigurare, care, fiind derivat din contractul de asigurare

nr.ACS025 din 1 aprilie 2013 și poliței de asigurare nr.ACS025/2013-48 din 1

aprilie 2013, în consecință în lipsa unui raport contractual valabil care poate genera

consecințele juridice, duce la o nulitate absolută cu efect retroactiv din momentul

încheierii.

Prin hotărârea din 12 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Ilvițki împotriva CA

„Garanție” SA, intervenienți accesorii OCN „Capital Leasing” SRL și BC

„Moldindconbank” SA, cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, a

penalității, a dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată, ca

neîntemeiată.

S-a respins acțiunea reconvențională depusă de CA „Garanție” SA împotriva

lui Anatolie Ilvițki, intervenienți accesorii OCN „Capital Leasing” SRL și BC

„Moldinconbank” SA, cu privire la încetarea de drept și declararea nulității poliței

de asigurare și compensarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

La 23 octombrie 2020, avocatul Vitalie Toma, în interesele lui Anatolie

Ilvițki și avocatul Veaceslav Jarovlea, în interesele CA „Garanție” SA, au contestat

cu apel hotărârea primei instanțe.

Prin decizia din 7 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de apel depusă de avocatul Vitalie Toma în interesele lui Anatolie Ilvițki și

cererea de apel depusă de avocatul Veaceslav Jarovlea în interesele CA „Garanție”

SA și s-a menținut hotărârea din 12 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

6

Prin decizia suplimentară din 9 decembrie2021 a Curții de Apel Chișinău, s-

a respins cererea depusă de avocatul Veaceslav Jarovlea în interesele CA

„Garanție” cu privire la încasarea de la Anatolie Ilvițki a cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 4 000 lei.

La 24 ianuarie 2022, avocatul Vitalie Toma, acționând în numele și

interesele lui Anatolie Ilvițki, a declarat recurs împotriva deciziei, solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 7 octombrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău și a hotărârii din 12 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cu emiterea unei deciziei noi prin care acțiunea înaintată de Anatolie Ilvițki

să fie admisă și compensarea cheltuielilor de judecată suportate în instanța de apel

și instanța de recurs.

În motivarea recursului, a invocat că decizia este neîntemeiată și pasibilă de

a fi casată în partea respingerii acțiunii înaintate de Anatolie Ilvițki, în temeiul art.

432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă.

În acest sens, a susținut că soluția instanțelor ierarhic inferioare de judecată

este bazată pe un singur argument, și anume, pe Hotărârea explicativă a Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 11 din 16 decembrie 2013 cu privire la aplicarea

instanțelor judecătorești a legislației în domeniul asigurărilor obligatorii și

facultative, a cărei prevederi cu caracter de recomandare au fost interpretate eronat.

Reprezentantul recurentului consideră că instanța de apel, contrar art. 130

alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu a cercetat toate probele din dosar și

anume, nu a analizat scrisoarea BC „Mldindcombank„ SA, prin care se

menționează că bunul (automobilul în litigiu) nu este gajat și este liber de orice

drepturi, iar prin referința depusă banca a menționat că nu are careva tangențe cu

mijlocul de transport în cauză.

A relatat că, cazul asigurat s-a produs la 20 ianuarie 2015, iar beneficiar al

contractului CASCO nr.025/2013-48 din 1 aprilie 2013, a fost BC

„Modindconbanc” SA.

CA „Garanție” SA a refuzat în achitarea despăgubirii de asigurare pe motive

nefondate.

Doar în cazul în care CA ,,Garanție” SA recunoștea cazul asigurat, atunci

despăgubirea de asigurare trebuia să fie achitată beneficiarului BC

„Moldindcombank”.

Conform certificatului de confirmare a lipsei datoriilor din 9 iunie 2020

eliberat de OCN „Capital Leasing” SRL, se atestă faptul că Anatolie Ilvițchi a

achitat integral costul bunului la data de 15 octombrie 2015.

Proprietar al mijlocului de transport Volvo S60 cu n/î xxxxx a devenit

Anatolie Ilvițchi.

Dreptul de proprietate conține 3 elemente de bază: posesie, folosință și

dispoziție. Noul proprietar a dobândit toate aceste elemente, astfel încât să dispună

de bun și să întreprindă toate acțiunile necesare pentru a primi despăgubirea de

asigurare. Dreptul de proprietate este absolut deoarece este recunoscut titularului

său în raporturile cu toți ceilalți care sunt obligați să nu tacă nimic de natură a-1

încălca.

Anatolie Ilvițchi s-a adresat în instanța de judecată la 18 ianuarie 2017, când

era deja titularul de drept (beneficiar) pentru a-și revendica despăgubirea de

7

asigurare. BC „Moldindcombank” SA mereu a menționat că nu are nici un interes

în cauza dată și nu va atinge în nici un mod drepturile sau obligațiile acestuia.

Pct. 24 din Hotărârea explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție indică

asupra faptului că în contractele de asigurare facultativă, dreptul de a se adresa în

instanța de judecată o are beneficiarul, dar nu menționează cine este beneficiarul în

cazul în care titularul de drept al bunului a devenit noul proprietar. De aici se

prezumă că beneficiar în cazul speței date este nemijlocit recurentul Anatolie

Ilvițchi.

În această ordine de idei, reprezentantul recurentului a conchis că atât

instanța de apel cât și cea de fond, l-a privat neîntemeiat pe recurent de dreptul de

a-și revendica despăgubirea de asigurare și alte careva înscrisuri (procuri, drepturi)

sau probe nu mai sunt elocvente, deoarece Anatolie Ilvițchi era proprietarul de

drept al mijlocului de transport.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Referitor la termenul de declarare a recursului, Colegiul reține că, copia

deciziei integrale din 7 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

comunicată reprezentantului recurentului la 10 ianuarie 2022, prin intermediul

poștei electronice (vol. III, f.d.126), iar cererea de recurs a fost depusă la 24

ianuarie 2022, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților cererea de recurs la 2

februarie 2022, informându-i despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la

recurs.

Prin referința din 11 februarie 2022, reprezentantul OCN „Capital Leasing”

SRL, avocatul Grigore Barcari, a solicitat să fie admisă cererea de recurs.

Totodată, prin referința din 18 februarie 2022, avocatul Veaceslav Jarovlea,

în interesele CA „Garanție” SA, a solicitat declararea recursului drept inadmisibil.

Prin încheierea din 2 martie 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de avocatul Vitalie Toma în numele și interesele lui Anatolie Ilvițki a fost

considerat admisibil.

La 1 martie 2022, BC „Moldindconbank” SA, a depus referință la recursul

declarat de Anatolie Ilvițchi, susținând că automobilul litigios nu a fost gajat în

beneficiul băncii în perioada încheierii contractului de asigurare facultativă a

autovehiculelor nr.ACS 025/2013-48 din 1 aprilie 2013 pentru obligațiile creditare

a SRL „Capital Leasing” fața de bancă. Iar, careva obiecții sau revindicări asupra

automobilului în cauză banca nu are.

8

La fel, a menționat că nu ne este cunoscut de ce banca a fost indicată în

polița de asigurare în calitate de beneficiar al asigurării.

În conformitate art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

Art. 444 din Codul de procedură civilă, prevede că recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să

caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în

instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Deși alin. (3) al normei enunțate specifică concret

care încălcări sau erori se consideră drept omisiuni procedurale, alin. (4)

menționează că și săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, iar alin. (5) al normei date prevede că

temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Astfel, examinând recursul declarat împotriva deciziei din 7 octombrie 2021

a Curții de Apel Chișinău, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele

invocate în recurs și referințe, pe baza materialelor din dosar, în coroborare cu

normele de drept aplicabile, Colegiul consideră că acesta urmează a fi admis, cu

casarea integrală a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată, pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

Potrivit art. 117 alin. (1) din Codul de procedură civilă, probe în cauze civile

sunt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la

constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și

altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a cauzei.

Conform art. 118 alin. (3) din Codul de procedură civilă, circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sânt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

9

Conform art. 121 din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească

reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat

or pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de

circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.

În conformitate cu art. 130 din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă

prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei.

Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să

reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și

respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de

altele.

Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanța constată prin cercetare și

comparare cu alte probe că datele pe care le conține corespund realității.

Conform art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

În conformitate cu dispozițiile art. 240 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, la deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării

cauzei și admisibilitatea acțiunii.

Art. 241 alin. (1-5) din Codul de procedură civilă prevede că instanța

judecătorească adoptă hotărârea în numele legii.

Hotărârea judecătorească constă din partea introductivă și partea dispozitivă.

În cazurile prevăzute la art. 236 alin. (5), hotărârea judecătorească constă din

partea introductivă, partea descriptivă, motivare și dispozitiv. Fiecare parte a

hotărârii se evidențiază separat în textul acesteia.

În partea introductivă se indică locul și data adoptării, denumirea instanței

care o pronunță, numele membrilor completului de judecată, al grefierului, al

părților și al celorlalți participanți la proces, al reprezentanților, obiectul litigiului și

pretenția înaintată judecății, mențiunea despre caracterul public sau închis al

ședinței.

În partea descriptivă se indică succint pretențiile reclamantului, obiecțiile

pârâtului și explicațiile celorlalți participanți la proces.

În motivare se indică: circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele

pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele

invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1-3) din Codul de procedură

civilă, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și

10

obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește

constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile

juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost

stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din

dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la

proces.

Iar conform prevederilor art. 390 alin. (1) lit. e), f) din Codul de procedură

civilă, decizia instanței de apel trebuie să conțină: motivele concluziilor instanței

de apel și referirea la legea guvernantă, concluziile instanței de apel în urma

examinării apelului.

În altă ordine de idei, Colegiul notează că, Codul de procedură civilă

consacră principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie

motivată și să reprezinte premisa pentru soluția din dispozitiv. Această dispoziție

este edictată atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce

trebuie să inspire justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare

posibilitatea de a controla judecata primelor instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului urmează să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele

constatate și dovezile care au determinat-o.

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, CtEDO a statuat în

repetate rânduri necesitatea motivării hotărârilor, unde funcția unei decizii

motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit

include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o

obligație corespunzătoare a instanței de a arăta motivele pentru care anumite

argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că este motivată în

mod corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor

de a face apel (Hirvisaari vs. Finlanda).

În acest sens se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cerințele și obiecțiile formulate de către părți.

Instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și concluziile,

să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul

procesului și necesită un răspuns special în hotărâre.

Omiterea aspectului dat constituie o încălcare a art. 6 § 1 din CEDO, care

garantează oricărei persoane dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale.

În prezenta cauză, instanța de recurs constată că reclamantul Anatolie Ilvițki

a depus cerere de chemare în judecată împotriva CA „Garanție”, intervenienți

accesorii OCN „Capital Leasing” SRL și BC „Moldindconbank” SA, solicitând

încasarea de la compania pârâtă a despăgubirii de asigurare în sumă de 255 24,60

lei, a penalității în mărime de 45 922,48 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de

175 050,44 lei și compensarea cheltuielile de judecată.

Ulterior, CA „Garanție” SA a depus acțiune reconvențională împotriva lui

Anatolie Ilvițki, intervenienți accesorii OCN „Capital Leasing” SRL, BC

„Moldinconbank” SA, solicitând să fie dispusă încetarea de drept a poliței de

asigurare nr.ACS025/2013-48 din 1 aprilie 2013, emisă în temeiul contractului de

11

asigurare facultativă a autovehiculelor nr.ACS025 din 1 aprilie 2013, cu eliberarea

asiguratorului CA „Garanție” SA de la executarea obligațiilor sale contractuale,

inclusiv de la plata despăgubirilor de asigurare; declararea nulității, cu efect

retroactiv din momentul încheierii, a poliței de asigurare nr.ACS025/2013-48 din 1

aprilie 2013, emisă în baza contractului de asigurare facultativă a autovehiculelor

nr.ACS025 din 1 aprilie 2013, emisă de asigurătorul CA „Garanție” SA

asiguratului Anatolie Ilvițki și compensarea cheltuielilor de judecată.

Judecând cauza, prin hotărârea din 12 octombrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, cererile de chemare în judecată s-au respins ca

neîntemeiate.

Reclamantul Anatolie Ilvițki și compania pârâtă CA „Garanție” SA, au

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe.

În esență, apelanții au contestat cu apel hotărârea în partea prin care le-au

fost respinse acțiunile.

Anatolie Ilvițki a motivat cererea de apel inclusiv și în baza argumentului că

prima instanță nu s-a expus explicit asupra tuturor argumentelor invocate de

reprezentantul său, nu a reflectat asupra tuturor probelor în ansamblu și nu a studiat

multiaspectual cauza în raport cu toți actorii participanți la proces.

Reclamantul/apelantul a invocat că unicul argument al primei instanțe în

motivarea soluției de respingere a acțiunii sale, s-a bazat pe faptul că beneficiarul

despăgubirii de asigurare nu este el, ci BC „Moldinconbank” SA.

Judecând apelul, prin decizia din 7 octombrie 2021, Curtea de Apel Chișinău

a respins cererea de apel depusă de avocatul Vitalie Toma în interesele lui Anatolie

Ilvițki și cererea de apel depusă de avocatul Veaceslav Jarovlea în interesele CA

„Garanție” SA și a menținut hotărârea din 12 octombrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

În motivarea deciziei, Colegiul instanței de apel a conchis că la data

survenirii riscului asigurat de distrugere totală a autovehiculului asigurat în

rezultatul accidentului rutier din 21 ianuarie 2015, beneficiar era BC

„Moldindconbank” SA. Iar, reclamantul-apelant Anatolie Ilvițki nu a prezentat

instanței de judecată nici un act juridic privind schimbarea beneficiarului

despăgubirii, care i-ar permite de a pretinde încasarea despăgubirii de asigurare de

la CA „Garanție” SA. Din conținutul poliței de asigurare nr.ACS025/2013-48 din 1

aprilie 2013, rezultă cert că asigurător este CA „Garanție” SA, asigurat Ilvițki

Anatolie, iar beneficiar în caz de distrugere/pierdere totală sau a furtului, jafului,

tâlhăriei, răpirii totale, este BC „Moldindconbank” SA, iar la survenirea altor

cazuri asigurate este OCN „Capital Leasing” SRL.

A reținut că, în vederea reparării prejudiciului cauzat mijlocului de transport

în rezultatul accidentului rutier, instanța de judecată poate fi sesizată, în contractele

CASCO numai de către beneficiar, iar în contractele de asigurare obligatorie, de

proprietarul de drept al autovehiculului.

BC „Moldindconbank” SA este beneficiarul despăgubirii și, prin urmare,

doar ea dispunea de dreptul să sesizeze instanța de judecată în privința achitării

despăgubirii de asigurare ca rezultat a distrugerii totale a automobilului de model

Volvo S60 cu n/î xxxxx și nicidecum Anatolie Ilvițki.

12

Referitor la apelul declarat de avocatul Veaceslav Jarovlea în interesele CA

„Garanție” SA, Colegiul instanței de apel a remarcat că, CA „Garanție” SA nu a

prezentat nici o probă ce ar confirma prezența nulității poliței de asigurare

nr.ACS025/2013-48 din 1 aprilie 2013, emisă în baza contractului de asigurare

facultativă a autovehiculelor nr.ACS025 din 1 aprilie 2013.

Instanța a respins ca eronat argumentul invocat de CA „Garanție” SA

precum că nici asiguratul OCN „Capital Leasing” SRL, nici Anatolie Ilvițki, n-au

plătit prima de asigurare asigurătorului CA „Garanție” SA, în modul și în termenul

stabilit de contract și polița de asigurare, fapt ce atrage nulitatea poliței de

asigurare. Acest fapt constituie temei de reziliere a contractului, în condițiile

capitolul 8 al contractului de asigurare facultativă a autovehiculelor nr.ACS025 din

1 aprilie 2013, dar nicidecum de nulitate.

Nefiind de acord cu soluția instanțelor de judecată ierarhic inferioare,

Anatolie Ilvițki, fiind reprezentat de avocatul Vitalie Toma, a declarat recurs.

Reprezentantul recurentului a invocat netemeinicia și ilegalitatea deciziei,

susținând că aceasta este pasibilă de a fi casată în temeiul prevederilor art. 432 alin.

(2) lit. c) din Codul de procedură civilă.

În esență, în recurs s-a invocat că instanța de apel, contrar art. 130 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, nu a cercetat toate probele.

Referitor la acest aspect, consideră că instanța nu au analizat scrisoarea BC

„Mldindcombank” SA, prin care se menționează că mijlocul de transport Volvo

S60 cu n/î xxxxx nu este gajat și este liber de orice drepturi, iar prin referința

depusă banca a menționat că nu are careva tangențe cu automobilul dat.

Un alt argument al recursului este că Anatolie Ilvițchi a achitat integral

costul bunului la data de 15 octombrie 2015 și potrivit certificatului din 9 iunie

2020 eliberat de OCN „Capital Leasing” SRL, se atestă lipsa datoriilor de leasing.

Deci, Anatolie Ilvițchi s-a adresat în instanța de judecată la 18 ianuarie 2017,

când era deja titularul de drept (beneficiar) pentru a-și revendica despăgubirea de

asigurare.

Judecând recursul, Colegiul consideră criticile aduse în cererea de recurs

întemeiate.

Și anume, pornind de la argumentele recursului, Colegiul lărgit constată că

într-adevăr, decizia instanței de apel prezintă deficiențe în motivare, deoarece

instanța de apel a examinat cauza dedusă judecății în mod superficial, iar soluția a

fost dată fără o analiză cuvenită a tuturor pretențiilor din acțiune și a argumentelor

invocate în cererea de apel.

Colegiul constată că contrar prevederilor legale reținute mai sus, soluția

adoptată de către instanța de apel nu satisface criteriile temeiniciei unui act

judecătoresc, deoarece din textul acesteia nu se deduce nici o concluzie asupra

motivelor din cererea de apel referitoare la argumentele recurentului / apelantului

că BC „Mldindcombank” SA nu are obiecții și nu pretinde apărarea vreunui interes

în legătură cu litigiul dat.

La fel, din textul deciziei nu se reliefează nici o concluzie în privința

susținerilor BC „Mldindcombank” SA din referința depusă la 28 august 2019 (vol.

II, f.d.166), prin care s-a menționat că mijlocul de transport Volvo S60 cu n/î

xxxxx nu a fost gajat în beneficiul băncii.

13

Instanța de recurs accentuează că prin decizia din 7 octombrie 2021, Curtea

de Apel Chișinău, preluând concluziile hotărârii, a conchis doar că beneficiar al

despăgubirii de asigurare este BC „Mldindcombank” și, prin urmare, doar banca

dispunea de dreptul de sesizare a instanței cu acțiune de despăgubire pentru

distrugerea totală a mijlocului de transport Volvo S60 cu n/î xxxxx.

Însă, au rămas neexaminate aspectele referitoare la criticile apelantului

Anatolie Ilvițchi în privința faptului că acțiunea a fost înaintată în instanța de

judecată la 18 ianuarie 2017, când ultimul era titularul de drept al mijlocului de

transport și, respectiv beneficiar al despăgubirii de asigurare.

În context, este cert că instanța de apel nu a elucidat argumentul că prima

instanță a omis să dea apreciere susținerilor din referințele depuse de intervenienții

accesorii BC „Mldindcombank” și OCN „Capital Leasing” SRL.

În conexiunea circumstanțelor expuse cu normele legale citate supra, instanța

de recurs ajunge la concluzia că soluția adoptată de către instanța de apel este

nemotivată.

Colegiul reiterează că motivarea este un element esențial al hotărârii

judecătorești, o puternica garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului

de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța

superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului

echitabil, exigență a art. 239 din Codul de procedură civilă și art. 6 alin. (1) din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În contextul dat, instanța de recurs constată că instanța de apel a eșuat în a da

un răspuns convingător la expunerile de bază invocate de reprezentantul

apelantului Anatolie Ilvițchi în apelul declarat împotriva hotărârii din 12 octombrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Corelând prevederile legale procedurale naționale cu jurisprudența CtEDO

referitor la obligația instanțelor naționale de a-și motiva soluțiile, Colegiul

conchide că circumstanțele expuse anterior denotă că instanța de apel nu și-a

îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 373 din Codul de procedură civilă. Iar

aceasta nu poate echivala decât cu încălcarea dreptului la un proces echitabil al

recurentelor, inclusiv dreptul de acces liber la justiție în raport cu obligația

instanței de „a auzi” justițiabilii, garantat de art. 20 din Constituție și art. 6 § 1 din

Convenție.

În concluzie, fiind constatate încălcările menționate, Colegiul consideră că

singura soluție legală și rezonabilă este casarea integrală a deciziei și trimiterea

spre rejudecare a cauzei.

La rejudecare, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate, să

verifice circumstanțele importante și probele administrate și, reexaminând cauza,

să emită o hotărâre legală și întemeiată, respectând dreptul garantat al

participanților la proces la un proces echitabil.

Având în vedere constatarea că decizia din 7 octombrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău nu satisface standardele procedurale ale legalității și temeiniciei unui act

judecătoresc, iar această eroare nu poate fi corectată de către instanța de recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de avocatul Vitalie Toma

14

în numele și interesele lui Anatolie Ilvițki, de a casa integral decizia din 7

octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și de a trimite cauza spre rejudecare în

instanța de apel, la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 444 și 445 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Codul de

procedură civilă Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de avocatul Vitalie Toma în numele și interesele

lui Anatolie Ilvițki.

Se casează integral decizia din 7 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie

Ilvițki împotriva Companiei de Asigurări „Garanție” Societate pe Acțiuni,

intervenienți accesorii Întreprinderea cu Capital Străin „Capital Leasing” Societate

cu Răspundere Limitată și Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe

Acțiuni, cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, a penalității și a dobânzii

de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată și acțiunea reconvențională

depusă de Compania de Asigurări „Garanție” Societate pe Acțiuni împotriva lui

Anatolie Ilvițki, intervenienți accesorii Organizația de Creditare Nebancară

„Capital Leasing” Societate cu Răspundere Limitată și Banca Comercială

„Moldindconbank” Societate pe Acțiuni, cu privire la încetarea de drept și

declararea nulității poliței de asigurare și compensarea cheltuielilor de judecată, se

trimite spre rejudecare în instanța apel, la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Mariana Pitic

Victor Burduh

Dumitru Mardari

15