2ra-128/22 — cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată

2ra-128/22 — cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-128/22

2-16166195-01-2ra-01022022

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – L. Mitrofan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – R. Pulbere, O. Cojocaru, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Veaceslav Sturzu și de

către Iurie Sturzu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Tatiana Postica

împotriva lui Veaceslav Sturzu și lui Iurie Sturzu cu privire la încasarea datoriei,

dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din data de 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de către Veaceslav Sturzu, reprezentat de avocatul

Ștefan Niță și cererea de alăturare la apel declarată de către Iurie Sturzu, s-a menținut

hotărârea din data de 16 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 19 mai 2016 Tatiana Postica, reprezentată de avocatul Lilia Trohin, a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Veaceslav Sturzu, prin care a solicitat

încasarea datoriei în mărime de 5 000 dolari SUA și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii Tatiana Postica a indicat că la 30 august 2000 în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr.10389 a dobândit dreptul de proprietate comună

în devălmășie asupra apartamentului nr. xxxxx, din str. xxxxx, mun. Chișinău.

La 04 mai 2005 a fost desfăcută căsătoria dintre Tatiana Sturzu și Iurie Sturzu. În

urma desfacerii căsătoriei, părțile benevol au fost de acord cu partajarea averii

dobândite în perioada căsătoriei și anume a apartamentului nr. xxxxx, din str. xxxxx,

mun. Chișinău.

Reclamanta a menționat că la 14 martie 2007 a plecat peste hotarele țării. Astfel

a eliberat procura nr. 2514, autentificată notarial, pe numele lui Veaceslav Sturzu și pe

numele lui Iurie Sturzu, prin care le-a oferit dreptul de a reprezenta interesele sale și de

a-i atribui lui Iurie Sturzu întregul bun în schimbul unei sulte, vânzarea cotei-părți din

apartamentul nr. xxxxx din str. xxxxx, mun. Chișinău cu prețul de 5 000 mii dolari

SUA și a primi pentru aceasta și în numele său prețul convenit.

1

Ulterior, la 04 mai 2007 Veaceslav Sturzu, acționând din numele reclamantei, a

încheiat contractul de vânzare-cumpărare a bunului imobil situat pe adresa str. xxxxx,

ap. xxxxx, încasând în întregime suma de 5 000 dolari SUA de la Iurie Sturzu, fapt

stabilit în pct. 3 al contractului de vânzare-cumpărare nr. 4339 din 04 mai 2007.

Tatiana Postica a indicat că dat fiind faptul că nu a primit suma de 5 000 dolari

SUA de la Veaceslav Sturzu, la 11 decembrie 2015 în adresa pârâtului a expediat o

somație, prin care i s-a propus restituirea sumei de 5 000 dolari SUA, pe care a primit-

o în baza contractului de vânzare-cumpărare a apartamentul nr. xxxxx din str. xxxxx,

mun. Chișinău, în termen de 15 zile din momentul primirii somației, iar în caz de

întârziere se vor calcula dobânzi. Somația a rămas fără răspuns.

Prin hotărârea din data de 23 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul central

s-a respins ca fiind tardivă cererea de chemare în judecată înaintată de către Tatiana

Postica împotriva lui Veaceslav Sturzu cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de

întârziere și a cheltuielilor de judecată. (f.d.62, 66-70, vol. I)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 27 septembrie 2017 a admis

apelul declarat de către Tatiana Postica, a casat hotărârea din data de 23 februarie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul central, restituind cauza spre rejudecare. ( f.d 109,110-

114, vol. I)

Prin hotărârea din data de 15 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

central s-a respins ca fiind tardivă cererea de chemare în judecată înaintată de către

Tatiana Postica împotriva lui Veaceslav Sturzu cu privire la încasarea datoriei, dobânzii

de întârziere și a cheltuielilor de judecată. (f.d.145,149-151, vol. I)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 05 martie 2019 a respins apelul

declarat de către Tatiana Postica, a menținut hotărârea din data de 15 octombrie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul central. (f.d 178,179-185, vol. I)

Prin decizia din data de 31 iulie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de către Tatiana Postica, s-a casat decizia din data de 05 martie 2019

a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit cauza spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată. (f.d.203-209, vol. I)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 26 noiembrie 2019 a admis apelul

declarat de către Tatiana Postica, a casat hotărârea din data de 15 octombrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul central, cu remiterea cauzei la rejudecare la Judecătoria

Chișinău, sediul Centru. (f.d. 224, 225-230, vol. I)

La 11 iunie 2020 Tatiana Postica a depus cerere suplimentară de chemare în

judecată îndreptată împotriva lui Veaceslav Sturzu și lui Iurie Sturzu, prin care a

solicitat încasarea în mod solidar a datoriei în mărime de 5 000 dolari SUA, a dobânzii

de întârziere în mărime de 3 812,34 dolari SUA și a cheltuielilor de judecată suportate

pentru achitarea taxei de stat în mărime de 8 583, lei. (f.d. 19-22, vol. II)

Prin hotărârea din 06 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a admis

pațial cererea de chemare în judecată înaintată de către Tatiana Postica, s-a încasat în

mod solidar de la Veaceslav Sturzu și Iurie Sturzu în beneficiul Tatianei Postica suma

de 4 500 dolari SUA, cu titlul de datorie, suma de 3 431,13 dolari SUA, cu titlul de

dobândă de întârziere, convertiți în lei, conform cursului valutar al Băncii Naționale a

Moldovei la data executării obligației și suma de 8 583 lei, cu titlul de taxă de stat, s-a

respins cererea depusă de Veaceslav Sturzu cu privire la respingerea cererii de chemare

în judecată, ca tardivă. (f.d. 36,43-51, vol. II)

2

Hotărârea instanței de fond, în termen, a fost contestată cu apel de către Veaceslav

Sturzu la 29 iulie 2020. La cererea de apel depusă de către Veaceslav Sturzu s-a alăturat

și Iurie Sturzu.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 02 noiembrie 2021 a respins

apelul declarat de Veaceslav Sturzu, reprezentat de avocatul Ștefan Niță și cererea de

alăturare la apel, declarată de Iurie Sturzu, a menținut hotărârea din data de 16 iulie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. (f.d.119,120-126, vol. II)

Pentru a ajunge la această concluzie instanțele de judecată au constatat că Tatiana

Sturzu prin procură i-a împuternicit pe Veaceslav Sturzu și/sau Iurie Sturzu să-i

reprezinte interesele, inclusiv și la vânzarea cotei-părți din apartamentul nr. xxxxx, din

str. xxxxx, mun. Chișinău cu prețul de 5 000 dolari SUA, precum și de a primi pentru

aceasta și în numele acesteia prețul convenit.

Prin recipisa din data de 15 martie 2007 Tatiana Sturzu a recepționat de la Iurie

Sturzu suma de 500 dolari SUA.

Prin contractul de vânzare-cumpărare din la 04 mai 2007 Veaceslav Sturzu,

acționând din numele Tatianei Sturzu, a vândut lui Iurie Sturzu 1/2 cotă-parte din

apartamentul nr. xxxxx din str. xxxxx, mun. Chișinău. Potrivit pct. 3 al contractului de

vânzare-cumpărare nr. 4339 din 04 mai 2007 bunul imobil a fost vândut cu prețul de

5 000 dolari SUA echivalent a sumei de 62 000 lei, pe care vânzătorul i-a primit în

întregime de la cumpărător până la semnarea contractului.

În circumstanțele menționate și în temeiul art. 242, alin. (1) art. 252, alin. (1),

1030, art. 1037, art. 1043, alin. (1) din Codul civil în vigoare la momentul eliberării

procurii și a încheierii contractului de vânzare-cumpărare, instanțele de judecată au

concluzionat că cererea de chemare în judecată este parțial întemeiată, ori din

materialele dosarului rezultă că Tatianei Postica, prin recipisa din data de 15 martie

2007 a primit doar suma de 500 dolari SUA, prin urmare restul sumei de 4 500 dolari

SUA urmează a fi încasată în mod solidar de la Veaceslav Sturzu și Iurie Sturzu.

Răspunderea solidară a lui Veaceslav Sturzu și Iurie Sturzu este expres indicată în

procură prin conjuncția „și”, ori procura a fost autentificată notarial, iar notarul a

verificat intenția persoanei ce împuternicește.

Cu referire la argumentele lui Veaceslav Sturzu și lui Iurie Sturzu privind

tardivitatea acțiunii, instanțele de judecată au concluzionat că acțiunea nu este tardivă,

fiindcă prin procura din 14 martie 2007 nu a fost instituit un termen pentru obligația de

a transmite banii către Tatiana Postica. Obligația a fost pusă în întârziere prin somația

din 20 decembrie 2015, fapt constatat și prin decizia Curții Supreme de Justiție din 31

iulie 2019.

Totodată, instanțele de judecată au respins argumentul lui Veaceslav Sturzu și

Iurie Sturzu precum că la data înaintării acțiunii procura eliberată pe numele lui

Veaceslav Sturzu și lui Iurie Sturzu a expirat, deoarece reprezentarea în forma

prevăzută de lege este necesară pentru îndeplinirea condițiilor de valabilitate a actului

juridic încheiat, însă, expirarea termenului de valabilitate a procurii nu exonerează

persoanele împuternicite de obligația de a executa obligațiile asumate. În acest sens, în

procura eliberată au fost expres stabilite obligațiile ce rezultă din împuternicirile

acordate.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel Veaceslav Sturzu a depus recurs, prin

care au solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu

3

pronunțarea unei noi hotărâri privind admiterea excepției de tardivitate și respingerea

ca fiind tardivă acțiunea înaintată de către Tatiana Postica. ( f.d. 133-138, vol.II)

În motivarea recursului Veaceslav Sturzu a indicat că decizia instanței de apel este

nemotivată, nu a stabilit aspectele esențiale legate de curgerea termenului de

prescripție.

Tatiana Postica prin abuz de dreptul subiectiv la acțiune a invocat prevederile art.

575 din Codul civil, folosind-o ca paravan în încercarea de a justifica omiterea evidentă

a termenului de prescripție, iar instanța de apel nu a dat nici o apreciere acestui

argument, chiar dacă acest aspect este determinant pentru soluționarea cazului.

Veaceslav Sturzu a subliniat că prevederile 575 din Codul civil nu sunt aplicabile

speței deoarece executarea imediată a contractului de vânzare-cumpărare rezultă din

lege și din clauzele contractuale. Deci din circumstanțele cauzei rezultă incontestabil

că acțiunea este prescrisă extinctiv, având în vedere că aceasta a fost înaintată după 9

ani de la data vânzării bunului imobil și respectiv după 6 ani de la data expirării

termenului de valabilitate a procurii eliberate mandatarului.

Cu referire la fondul acțiunii Veaceslav Sturzu a menționat că concluzia

instanțelor de judecată precum că Veaceslav Sturzu și Iurie Sturzu nu au prezentat

probe cu privire la transmiterea sumei integrale este eronată, deoarece din clauzele

contractului rezultă că prețul bunului procurat a fost achitat de către cumpărător direct

vânzătorului până la semnarea contractului.

De asemenea este incorectă și dispunerea încasării solidare, ori la semnarea

contractului de vânzare-cumpărare Veaceslav Sturzu și Iurie Sturzu au avut calități

diferite și anume Veaceslav Sturzu a acționat în calitate de mandatar al Tatianei

Postica, iar Iurie Sturzu în calitate de cumpărător.

Iurie Sturzu la 24 ianuarie 2022 a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel,

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea

instanței de fond cu dispunerea scoaterii cererii de chemare în judecată de pe rol.

În susținerea recursului Iurie Sturzu a indicat că decizia instanței de apel și

hotărârea instanței de fond sunt neîntemeiate și emise cu părtinire și parțialitate

arbitrară, nefiind stabilită natura raporturilor juridice dintre părți.

Recurentul a subliniat că în raportul de vânzare-cumpărare Tatiana Postica este

proprietar și vânzător unic al bunului imobil, prin urmare intimata a vândut și primit

prețul convenit pentru bunul imobil vândut în întregime până la semnarea contractului

de vânzare-cumpărare. Veaceslav Sturzu, fiind reprezentantul vânzătorului a semnat

contractul însă nu primit banii.

Iurie Sturzu a menționat că acțiunea inițială este formulată tardiv de către Tatiana

Postica, prin intermediul avocatului Lilia Trohin, este îndreptată împotriva lui

Veaceslav Sturzu. Ulterior, după remiterea cauzei la rejudecare avocatul Lilia Trohin

a depus o acțiune nouă îndreptată atât împotriva lui Veaceslav Sturzu, cât și lui Iurie

Sturzu, cu alte motive și pretenții. Recurentul a subliniat că avocatul Lilia Trohin nu

are împuterniciri de a-l acționa în judecată pe Iurie Sturzu. Mai mult, la data eliberării

mandatului și semnării contractului de asistență juridică 02 decembrie2015, Lilia

Trohin nu avea licență de avocat, care a obținut-o la data de 23 decembrie 2015, ceea

ce duce inevitabil la nevalabilitatea mandatului precum și a acțiunilor în proces

efectuate în privința lui Iurie Sturzu.

La 21 februarie 2022 a depus referință Tatiana Postica, prin intermediul

4

avocatului Lilia Trohin, prin care a solicitat considerarea recursului declarat de către

Veaceslav Sturzu și Iurie Sturzu ca inadmisibil, deoarece argumentele recursului nu se

încadrează în temeiurile admisibilitate a recursului.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 02

noiembrie 2021, expediată participanților la proces la 24 noiembrie 2021. (f.d.127,

vol.II)

Potrivit recipisei anexate la fila dosarului 131, vol. II, rezultă că Iurie Sturzu a luat

cunoștință cu materialele dosarului, inclusiv cu decizia motivată a instanței de apel la

05 ianuarie 2022. Dovada recepționării de către Veaceslav Sturzu și avocatul Ștefan

Niță a deciziei motivate a instanței de apel la materialele dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursurile declarate de către Veaceslav Sturzu la 04

ianuarie 2022 și de către Iurie Sturzu la 24 ianuarie 2022, se consideră a fi depuse în

termenul stabilit de lege.

Examinând admisibilitatea recursurilor, fără prezența participanților la proces,

în acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererile de recurs formulate de către Veaceslav

Sturzu și de către Iurie Sturzu sunt inadmisibile, pentru motivele ce succed.

Verificând motivele de casare, invocate în recursuri, completul Colegiului atestă

că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurenților cu soluția

pronunțata de către instanța de apel, însă, nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Totodată, completul de admisibilitate reține că recursurile exercitate conform

Secțiunii a II-a au caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Urmează a fi reiterat că procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

5

În conformitate cu art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursurile

declarate de către Veaceslav Sturzu și de către Iurie Sturzu, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează că recursurile în cauză conțin

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de

apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Colegiul reține că argumentele invocate de către recurenți nu pot

constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă Veaceslav Sturzu și de către Iurie Sturzu, și, respectiv, nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursurile declarate de către Veaceslav Sturzu și de către Iurie Sturzu, ca fiind

inadmisibile.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile, declarate de către Veaceslav Sturzu și de către Iurie Sturzu, se

consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

6