3ra-11/22 — recunoasterea ilegalitatii actiunilor si obligarea restituirii contravalorii bunului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoasterea ilegalitatii actiunilor si obligarea restituirii contravalorii bunului
- Temei legal
- temeiurile recursului
3ra-11/22 — recunoasterea ilegalitatii actiunilor si obligarea restituirii contravalorii bunului (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 3ra-11 /22
(2-18003783-01-3ra-06012022)
Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (jud. V. Hrapacov)
Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. G. Colev, A. Curdov, Ș. Starciuc)
Î N C H E I E R E
02 martie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Nina Vascan
Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului depus de Biroul Vamal Sud,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă
de Nicolai Jecov împotriva Biroului Vamal Sud, cu privire la recunoașterea
ilegalității acțiunilor și obligarea restituirii contravalorii bunului,
împotriva deciziei din 11 noiembrie 2021 a Curții de Apel Comrat,
c o n s t a t ă:
La 07 august 2018, Nicolai Jecov a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Biroului Vamal Sud, cu privire la recunoașterea ilegalității acțiunilor
persoanei cu funcție de răspundere din cadrul Biroului Vamal Sud ce ține de
ridicarea bunurilor personale ale reclamantului la preț de 260 de lei și obligarea
Serviciului vamal Sud să restituie lui Nicolai Jecov suma de 260 lei, cu titlu de
compensare a costului bunurilor ridicate ilegal.
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 07 august 2018 a intrat pe
teritoriul Republicii Moldova prin punctul de control și trecere Ceadîr –Lunga. La
intrare în Republica Moldova, avea produse alimentare de origine animală și anume
salam de vită în cantitate de 1 kg, 2 bucăți de carne de vită afumată în cantitate totală
de 1 kg ( 2 ambalaje a cîte 0,5 kg) și cașcaval în cantitate de 0,5 kg, în sumă totală
de 300 lei, care au fost prezentate pentru control vamal colaboratorului Serviciului
Vamal. Însă, i s-a comunicat că produsele din carne sunt interzise spre import pe
teritoriul Republicii Moldova și drept consecință vor fi ridicate și nimicite.
Reclamantul a comunicat că, a solicitat să fie întocmit actul de ridicare a
produselor, însă i s-a refuzat. Dar, i s-a propus să completeze declarația vamală, ceea
ce a și făcut, după care i-a fost ridicată marfa.
A precizat că potrivit hotărîrii Guvernului nr. 1115 din 07 octombrie 2016 s-a
interzis importul din Ucraina al cărnii, preparatelor din carne, produselor din carne
1
și subproduselor de origine animală provenite de la animale receptive la virusul
pestei porcine africane (porc, misterț), dar nu și la carnea de vită și a produselor din
aceasta.
Prin urmare, Nicolai Jecov a susținut că acțiunile colaboratorului vamal sunt
ilegale, deoarece produsele importate erau din carne de vită, dar nu din categoria
produselor în privința cărora există restricții în import pe teritoriul țării.
Nicolai Jecov a solicitat recunoașterea ilegalității acțiunilor persoanei cu funcție
de răspundere din cadrul Biroului Vamal Sud ce ține de ridicarea bunurilor personale
ale reclamantului la preț de 260 de lei și obligarea Serviciului vamal Sud să restituie
lui Nicolai Jecov suma de 260 lei, cu titlu de compensare a costului bunurilor ridicate
ilegal.
Prin încheierea din 16 aprilie 2019 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga,
cauza de contencios administrativ enunțată a fost strămutată după competență în
temeiul art. 196 alin. (1), art. 198 alin. (2) și art. 258 alin. (2) din Codul administrativ
la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (vol. I, f.d. 69).
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, prin încheierea din 03 iunie 2019, s-a
declarat necompetentă să judece cauza vizată și a dispus expedierea cauzei la Curtea
Supremă de Justiție spre soluționarea conflictului negativ de competență
jurisdicțională, iar până la soluționarea conflictului de competență, procesul a fost
suspendat (vol. I, f.d. 76-78).
Prin încheierea din 10 iulie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-a constatat că
competentă la examinarea cauzei este Judecătoria Comrat, sediul Ceadîr-Lunga.
Prin încheierea din 02 august 2019 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga,
judecătorul Nadeja Lazareva și-a declinat competența în baza prevederilor art. 199
din Cod administrativ, ce a constituit temei pentru repartizarea repetată a dosarului.
Prin hotărârea din 12 mai 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, a fost
respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
La 17 mai 2021, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 alin. (1)-(2) Cod
administrativ, Nicolai Jecov a depus apel împotriva hotărârii din 12 mai 2021 a
Judecătoriei Comrat, sediul Central, care a fost suplimentat la 19 iulie 2021, prin
care a solicitat casarea hotărârii și emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de
chemare în judecată (vol. I, f.d. 175-177).
Prin decizia din 11 noiembrie 2021 a Curții de Apel Comrat, s-a admis apelul
depus de Nicolai Jecov, s-a casat hotărârea din 12 mai 2021 a Judecătoriei Comrat,
sediul Central și s-a adoptat o nouă decizie prin care, s-a admis cererea de chemare
în judecată. S-au recunoscut ca ilegale acțiunile persoanelor cu funcție de răspundere
din cadrul Biroului Vamal Sud privitor la ridicarea bunurilor declarate sub formă de
salam de vită în cantitate de 1 kg și 2 bucăți de carne de vită afumată în cantitate
totală de 1kg ( 2 ambalaje a cîte 0,5 kg fiecare), în sumă totală de 260 lei. S-a obligat
Biroului vamal Sud să restituie lui Nicolai Jecov suma de 260 lei, ce constituie
contravaloarea bunurilor ridicate ilegal(vol. I, f.d. 210-216).
La 06 decembrie 2021, Biroul Vamal Sud a depus recurs împotriva deciziei din
11 noiembrie 2021 a Curții de Apel Comrat, care ulterior la 24 decembrie 2021 a
fost completată cu motivare, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei
2
instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe ( vol. I, f. d. 224-225, 232-
243).
În argumentarea cererii de recurs, recurentul a invocat că nu este de acord cu
decizia contestată, deoarece instanța ierarhic inferioară la adoptarea acesteia nu a
constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea
cauzei, a aplicat eronat normele de drept material și procedural.
Suplimentar, a menționat că Curtea de Apel Comrat a concluzionat greșit că
organul vamal nu a prezentat instanței acte confirmative, care să probeze însăși
acțiunea de ridicare a produselor de la reclamant/intimat, deoarece prin actul de
control nr. 0079660 din 08 august 2018 al Agenției Naționale pentru Siguranța
Alimentelor se confirmă că toate produsele din tomberon au fost de origine porcină.
Iar potrivit raportului depus de inspectorul superior se constată că reclamantul a
aruncat carnea în tomberonul instalat de către Agenția Națională pentru Siguranța
Alimentelor, care ulterior a fost presurată cu clorură de var.
Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al
Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ a
intrat în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a
prezentului cod, Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie
2000 a fost abrogată.
În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de
contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor
examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform
prevederilor prezentului cod. Din sensul normei de drept enunțate urmează că,
legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări
procedurale.
Respectiv, procedura de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta
speță în partea procedurală urmează a fi judecată prin prisma dispozițiilor Codului
administrativ, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018.
În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de
apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu
recurs.
În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se
depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței
de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă
Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței
de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se
depune la instanța de apel.
Curtea de Apel Comrat a pronunțat decizia contestată la 11 noiembrie 2021,
fiind notificată, prin intermediul oficiului poștal, Biroului Vamal Sud la 18
noiembrie 2021( vol. I, f.d. 209). Decizia motivată din 11 noiembrie 2021a Curții de
Apel Comrat a fost notificată recurentului la 17 decembrie 2021, fapt confirmat prin
avizul poștal ( vol. I, f.d. 230).
Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ menționează că Biroul Vamal Sud s-a conformat prevederilor legale și
a depus recursul nemotivat la 06 decembrie 2021, iar recursul motivat la 24
3
decembrie 2021, prin intermediul cancelariei Curții, în termenul prevăzut de art. 245
din Codul administrativ.
La 10 ianuarie 2021, prin intermediul oficiului poștal, în adresa intimatului
Nicolai Jecov a fost expediată copia recursului depus de Biroul Vamal Sud, cu
înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.
Până la examinarea recursului, Nicolai Jecov nu și-a valorificat drepturile sale
procedurale și nu au depus referință asupra recursului.
Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi
declarat inadmisibil din următoarele motive.
Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de
Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este
inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din
art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile
enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la
temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă
caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual
succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ
dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a
cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept
procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,
într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța
de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să
conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.
Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării
recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de
la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.
În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la
formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și
filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în
contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
4
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece
filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces
la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages
Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de
aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare
în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu
chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers
c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, completul specializat în examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Biroul Vamal Sud.
În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,
completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
d i s p u n e :
Recursul depus de Biroul Vamal Sud se declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
Judecătorul Tamara Chișca -Doneva
Judecătorii Nina Vascan
Nicolae Craiu
5