2ra-159/22 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-159/22 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-159/22
2-19102068-01-2ra-04022022
Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) O. Parfeni
Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Pahopol, O. Cojocaru, Iu. Cotruța
Î N C H E I E R E
02 martie 2022 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Mariana Pitic
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Cojocari Elena,
Plemeanic Valentina și Plemeanic Anatoli,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea
Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 (în procedura falimentului)
împotriva lui Plemeanic Anatoli, Valentinei Plemeanic și Elenei Plemeanic
(Cojocari), intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni ”Termoelectrica” cu
privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2021,
c o n s t a t ă :
La 30 mai 2019, ÎMGFL nr. 2 (în procedura falimentului) a depus cerere de
chemare în judecată împotriva lui Plemeanic Anatoli, Valentinei Plemeanic și
Elenei Plemeanic, intervenient accesoriu SA ”Termoelectrica” cu privire la
încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a menționat că pârâții sunt proprietarii
apartamentului XXXXX.
În baza contului personal deschis la ÎMGFL nr. 2 pe numele pârâților,
SA „Termoelectrica” a livrat energia termică, iar pârâții au acceptat prestarea de
servicii și au beneficiat de acestea în volum deplin, fără întreruperi, în conformitate
cu normele și tarifele în vigoare.
Conform informației privind situația despre achitarea energiei termice, pârâții
Plemeanic Valentina, Plemeanic Anatoli și Plemeanic Elena, pentru perioada
01ianuarie 2015 – 30 aprilie 2019, au acumulat o datorie pentru energia termică în
mărime de 34 188,41 de lei, pe care nu au achitat-o.
1
ÎMGFL nr. 2 (în procedura falimentului) a solicitat încasarea în mod solidar
de la Plemeanic Valentina, Plemeanic Anatoli și Plemeanic Elena a sumei de
34 188,41 de lei cu titlu de datorie pentru consumul energiei termice, pentru
perioada 01 ianuarie 2015 – 30 aprilie 2019 și încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 27 noiembrie 2019, s-a
admis cererea de chemare în judecată depusă de ÎMGFL nr. 2 (în procedura
falimentului).
S-a încasat în mod solidar, de la Plemeanic Valentina, Plemeanic Anatoli și
Plemeanic Elena în beneficiul ÎMGFL nr. 2 (în procedura falimentului) suma de 34
188,41 de lei cu titlu de datorie pentru perioada 01 ianuarie 2015 – 30 aprilie 2019
și suma de 70 de lei cu titlu de cheltuieli de înștiințare.
S-a încasat în mod solidar, de la Plemeanic Valentina, Plemeanic Anatoli și
Plemeanic Elena în beneficiul statului suma de 1 025,65 de lei cu titlu de taxă de
stat.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2020, s-a respins apelul
declarat de Plemeanic Valentina, Plemeanic Anatoli și Cojocari Elena și s-a
menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 27 noiembrie 2019
(f.d. 108-119).
Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 10 februarie 2021, s-a admis
recursul declarat de Plemeanic Valentina, Plemeanic Anatoli și Cojocari Elena, s-a
casat integral decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2020 și s-a restituit cauza
la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată (f.d. 153-158).
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2021, s-a respins apelul
declarat de Plemeanic Valentina, Plemeanic Anatoli și Cojocari Elena și s-a
menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 27 noiembrie 2019.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele
cauzei a reținut că potrivit informației cu privire la sumele calculate și cele achitate
pentru serviciile locativ-comunale prestate de SA ”Termoelectrica” în perioada
ianuarie 2014-mai 2019, datoria pârâților pentru consumul de energie termică a
constituit suma de 45 535, 18 lei.
De asemenea, instanța de apel a stabilit că din informația cu privire la sumele
calculate și cele achitate pentru serviciile locativ-comunale prestate de
SA ”Termoelectrica”, rezultă că, din datoria totală de 45 535, 18 lei, suma de
11 346, 77 de lei constituie datoria pentru luna decembrie 2014, în privința căreia
există o hotărâre judecătorească.
Deci, instanța de apel a concluzionat că restul datoriei pentru consumul
energiei termice în sumă de 34 188, 41 de lei (45 535, 18 lei - 11 346, 77 de lei),
s-a format pentru perioada 01 ianuarie 2015 – 30 aprilie 2019.
Totodată, din informația cu privire la sumele calculate și cele achitate de
locatar pentru serviciile locativ-comunale, rezultă că pârâții au efectuat achitări,
însă acesta au fost neînsemnate în raport cu sumele calculate și înaintate spre plată,
astfel au fost achitări în perioada mai 2017 - decembrie 2017 în sumă de 462, 17 lei
și în perioada ianuarie 2018 - decembrie 2018 în sumă de 424, 22 de lei.
Astfel, instanța de apel a stabilit că, din cauza neachitării integrale și în
termen a plăților pentru energia termică consumată, de către pârâți, pentru perioada
2
01 ianuarie 2015 – 30 aprilie 2019, s-a acumulat o datorie în mărime de 34 188, 41
de lei, fapt ce se confirmă și prin informația cu privire la sumele calculate și cele
achitate pentru energia termică, eliberată de „Info Bon” SRL.
Instanța de apel a concluzionat că, instanța de fond corect a stabilit
circumstanțele cauzei și a dispus încasarea în mod solidar de la Plemeanic
Valentina, Plemeanic Anatoli și Plemeanic Elena în beneficiul ÎMGFL nr. 2 (în
procedura falimentului) suma de 34 188,41 de lei cu titlu de datorie pentru
perioada 01 ianuarie 2015 – 30 aprilie 2019 și cheltuielile de înștiințare în sumă de
70 de lei.
La fel, instanța de apel a respins argumentele apelanților cu referire la faptul
că instanța de fond a examinat cauza în lipsa acestora, or, în cadrul examinării
cauzei în instanța de fond, pârâții au fost citați pentru ședințele de judecată, însă
plicul împreună cu avizul de recepție a fost restituit cu mențiunea „nereclamat”
(f.d. 43-44), fiind ulterior citați public (f.d. 47).
De asemenea, instanța de apel a reiterat că atât în cadrul examinării cauzei în
instanța de apel pentru prima dată, cât și la rejudecarea cauzei în instanța de apel,
apelanții de asemenea nu au recepționat citațiile (f.d. 77-19, 96-97), (f.d. 164-168,
174-175), iar în situația stabilită apelanții/pârâți nu pot invoca lipsa citării legale.
Astfel, instanța de apel a concluzionat că urmează a se considera că
apelanții/pârâți nu se folosesc cu bună credință de drepturile sale procedurale, mai
mult ca atât, că au depus cerere de apel.
La 18 ianuarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Cojocari Elena,
Plemeanic Valentina și Plemeanic Anatoli au declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor
judecătorești, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă, sau
cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de fond.
Recurenții Cojocari Elena, Plemeanic Valentina și Plemeanic Anatoli, în
motivarea recursului au invocat că la examinarea cauzei au fost aplicate eronat a
normele de drept procedural.
Astfel, au menționat că nu au fost înștiințași în modul corespunzător despre
data și ora examinării apelului și prin urmare nu au participat la examinarea
acestuia.
Prin urmare, recurenții au invocat încălcarea drepturilor procedurale.
De asemenea, recurenții au menționat că nu au fost citați în mod legal nici
despre data și ora examinării cauzei în instanța de fond.
La fel, au specificat că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor
invocate în cererea de apel.
La 04 februarie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia
recursului, fiind recepționat de către ÎMGFL nr. 2 (în procedura falimentului) și
SA ”Termoelectrica” la data de 08 februarie 2022, conform avizelor de recepție
(f.d. 218-219).
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 22 iunie
2021, iar la 19 noiembrie 2021, Plemeanic Anatoli a recepționat decizia motivată a
instanței de apel (f.d. 193).
3
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Recursul a fost declarat la 18 ianuarie 2022, respectiv se consideră depus în
termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a
temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de
judecată instituit în conformitate cu alin. (2).
Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din
Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de
apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței
de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură
civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
4
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa
constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări
implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva
Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a
unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai
stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten
v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Cojocari Elena,
Plemeanic Valentina și Plemeanic Anatoli, nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept
urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se declară inadmisibil recursul înaintat de Cojocari Elena, Plemeanic
Valentina și Plemeanic Anatoli.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Mariana Pitic
Victor Burduh
5