2ra-69/22 — încasarea datoriei și evacuarea din locuință

2ra-69/22 — încasarea datoriei și evacuarea din locuință (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-69/22

2-20013065-01-2ra-17012022

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Fălești (jud. O. Ciumaș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Garbuz, A. Ciobanu, Iu. Grosu)

ÎNCHEIERE

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vidmidi

Eduard, reprezentat de avocatul Moruz Valentina,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria satului

Răuțel, raionul Fălești împotriva lui Vidmidi Eduard, intervenient accesoriu Vidmidi

Aliona cu privire la încasarea datoriei și evacuarea din locuință,

împotriva deciziei din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Vidmidi Eduard, reprezentat de avocatul Moruz Valentina și

a fost menținută hotărârea din 23 martie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești,

constată:

La data de 30 ianuarie 2022, Primăria s. Răuțel, r-nul Fălești a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Vidmidi Eduard cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că blocul locativ nr. 1 din str. XXXXX,

s. Răuțel, r-nul Fălești, în care este amplasat și apartamentul nr. XXXXX cu 2 odăi,

deținut în locațiune de către pârât, a fost transmis în proprietate Primăriei s. Răuțel de

Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” prin actul de primire - predare din

02 iunie 2001.

A menționat că prin decizia Consiliului sătesc Răuțel nr. 06/4 din 10 decembrie

2012 „Cu privire la regimul juridic al apartamentului nr. XXXXX de pe str. XXXXX”,

apartamentul în cauză a fost trecut în categoria locuințelor de serviciu.

A notat că locuința dată a fost transmisă pârâtului în locațiune prin actul din

18 ianuarie 2006, în baza căruia Vidmidi Eduard achita plata de chirie.

1

Reclamanta a susținut că, începând cu anul 2015 pârâtul nu și-a onorat obligația

și nu a achitat plata pentru chiria apartamentului, acumulând pentru anii 2014 - 2019 o

datorie în sumă de 31 445,42 de lei. La data de 14 noiembrie 2019, pârâtului i s-a înaintat

somația nr. 253, prin care s-a solicitat achitarea datoriei la plata chiriei pe cale amiabilă

în termen de 15 zile, însă, în termenul acordat, datoria nu a fost stinsă.

A solicitat încasarea de la Vidmidi Eduard a datoriei la plata chiriei pentru

apartamentul nr. XXXXX din str. XXXXX, s. Răuțel pentru anii 2014-2019 în sumă

totală de 31 445,42 de lei.

Prin încheierea protocolară din 25 noiembrie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul

Fălești, a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu Vidmidi Aliona.

Prin încheierea din 23 decembrie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, a fost

admisă parțial cererea reprezentantului pârâtului privind invocarea excepției de

tardivitate și a fost respinsă ca fiind tardivă cererea de chemare în judecată depusă de

Primăria s. Răuțel împotriva lui Vidmidi Eduard, în partea pretenției de încasare a

datoriei la plata chiriei pentru anii 2014 – 2016, în sumă totală de 14 699,11 lei.

La data de 05 februarie 2021, Primăria s. Răuțel a depus cerere de chemare în

judecată suplimentară, prin care a solicitat evacuarea pârâtului Vidmidi Eduard cu toți

membrii familiei din apartamentul nr. XXXXX, cu două odăi, amplasat în blocul locativ

din str. XXXXX, s. Răuțel, raionul Fălești (f.d. 57-58).

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat suplimentar că pârâtul, împreună cu

membrii familiei, a ocupat apartamentul dat încă din 18 ianuarie 2005, fără a dispune

de un act administrativ sau ordin de repartiție. Totodată, în același an, 2005, pârâtului i

s-a atribuit teren pentru construcția casei individuale de locuit, care până în prezent nu

este valorificat.

A relevat că, potrivit art. 21 din Legea cu privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie

2015, locuințele de serviciu se acordă persoanelor și membrilor familiilor lor dacă nu

dețin o locuință în proprietate în aceeași unitate administrative-teritorială la momentul

încheierii contractului de locațiune. Folosirea locuințelor de serviciu se efectuează în

temeiul contractului de locațiune încheiat în condițiile cap. VIII. Contractul de

locațiune a locuințelor de serviciu între proprietarul locuinței sau autoritatea abilitată și

locatar pe durata contractului individual de muncă sau pe durata exercitării funcției.

A afirmat că pârâtul sau membrii familiei sale nu au fost și nici nu se află în relații

contractuale de muncă cu primăria, la fel, nu este încheiat nici contract de locațiune.

Primăria s. Răuțel a notat că în prezent, este necesar de a asigura tinerii specialiști

din domeniul educației și sănătății cu spațiu locativ. Astfel, conform art. 43 alin (2) și

(3) lit. b) din Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015, la inițiativa locatarului, contractul de

locațiune se reziliază cu acordarea locatarului a unui preaviz de 3 luni, iar, una din

condițiile speciale de reziliere a contractului de locațiune, fără acordarea de către locatar

a preavizului de 3 luni, este neachitarea totală a chiriei sau a mai puțin de jumătate din

acesta pentru o perioadă de cel puțin 3 luni consecutive.

2

Prin încheierea protocolară din 18 februarie 2021, cererea de chemare în judecată

suplimentară a fost primită spre examinare concomitent cu acțiunea inițială (f.d. 59).

Prin hotărârea din 23 martie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, acțiunea

depusă de Primăria s. Răuțel fost admisă parțial și s-a încasat de la Vidmidi Eduard în

beneficiul Primăriei s. Răuțel datoria în sumă de 16 746,31 de lei. În rest, pretenția cu

privire la evacuarea din locuință, a fost respinsă. Totodată, s-a încasat de la Vidmidi

Eduard în beneficiul statului cheltuielile de judecată în sumă de 502,38 de lei.

La data de 02 aprilie 2021 Vidmidi Eduard, reprezentat de avocatul Moruz

Valentina, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

acestuia și casarea hotărârii în partea admiterii acțiunii, cu emiterea în această parte a

unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Vidmidi Eduard, reprezentat de avocatul Moruz Valentina și a fost

menținută hotărârea din 23 martie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că la 02 iulie 2001, ÎS „Calea

Ferată din Moldova” a transmis, iar, Primăria s. Răuțel a primit, blocul locativ nr. 1 din

str. XXXXX, s. Răuțel, raionul Fălești. Temeiul transmiterii bunurilor de la

întreprinderea dată la administrația publică locală a constituit Hotărârea Guvernului cu

privire la susținerea de stat a întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” și

măsurile primordiale pentru ameliorarea situației în transportul feroviar. Astfel, chiar

dacă la moment Primăria s. Răuțel, raionul Fălești nu are înregistrat dreptul de

proprietate asupra imobilului – blocul locativ amplasat pe str. XXXXX, s. Răuțel,

raionul Fălești, în temeiul art. 371 alin.(1) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr.

1543 din 25 februarie 1998, dreptul de proprietate al reclamantei în raport cu bunul

imobil în litigiu, este valabil constituit având în vedere că rezultă din efectul unui act

normativ. Prin urmare, nu poate fi reținut argumentul lui Vidmidi Eduard precum că

primăria nu ar deține dreptul de proprietate asupra casei de locuit amplasate pe str.

XXXXX, s. Răuțel, raionul Fălești.

Din aceleași motive, instanța de apel nu a reținut nici argumentul pârâtului

precum că locuința i-ar fi fost transmisă de către administrația Căii ferate, unde era

angajat la acel moment, or, blocul locativ amplasat pe str. XXXXX, s. Răuțel, raionul

Fălești a fost transmis Primăriei s. Răuțel de către ÎS „Calea Ferată din Moldova”.

Totodată, instanța de apel a menționat că, deși între reclamant și pârât nu a fost

încheiat în scris un contract de locațiune, totuși, raportul juridic creat între Primăria s.

Răuțel și Vidmidi Eduard conține elementele contractului de locațiune. Astfel, la

18 ianuarie 2005 Primăria s. Răuțel a transmis în locațiune apartamentul nr. XXXXX

din blocul locativ de pe str. XXXXX lui Vidmidi Eduard și ultimul în perioada anilor

2005 – 2013 a achitat chiria pentru locuința dată, însă, a încetat să mai achite chiria

după ce între părți au apărut litigii legate de bunul imobil.

În circumstanțele expuse, instanța de apel a conchis că din probele administrate

de reclamantă, rezultă că pârâtul nu a achitat plata pentru chirie pentru anii 2017 – 2019,

3

suma totală pentru această perioadă fiind de 16 746,31 lei, încasată întemeiat de către

instanța de fond. Mai mult ca atât, pârâtul nu a negat că nu a achitat plata de chirie și

respectiv, nu a înaintat obiecții la aceste argumente ale reclamantei.

La data de 29 decembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Vidmidi Eduard,

reprezentat de avocatul Moruz Valentina, a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe în partea admiterii acțiunii, cu emiterea în această parte a unei noi

hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă, cu încasarea totodată din contul intimatului

a tuturor cheltuielilor suportate de recurent în prezentul litigiu.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a aplicat o lege care nu

trebuia să fie aplicată, precum și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și anume,

art. 371 alin. (1) și (2) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie

1998, care prevede expres că pentru opozabilitatea față de terți, precum și pentru ca

titularul dreptului supus înregistrării să dispună de el prin acte juridice, dreptul de

proprietate urmează a fi înregistrat în registrul bunurilor imobile.

A indicat că nici până în prezent, Primăria s. Răuțel nu a înregistrat în registrul

bunurilor imobile dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. XXXXX din blocul

locativ de pe str. XXXXX, s. Răuțel, fapt ce denotă că intimata nu deține niciun drept

față de acest imobil. Mai mult, prin hotărârea din 21 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, a fost respinsă acțiunea depusă de Primăria s. Răuțel împotriva Agenției

Servicii Publice cu privire la înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunurilor

imobile conform deciziei Consiliului sătesc Răuțel nr. 1/4 din 25 mai 2020, inclusiv

apartamentul litigios.

A susținut că, deși instanța de apel invocă că prin certificatul nr. 11 din 22 martie

2013 eliberat de ÎS „Calea Ferată a Moldovei” nu se confirmă că apartamentul nr. 2 se

află în gestiunea acestei întreprinderi, totuși, însuși conținutul certificatului denotă exact

contrariul și anume, faptul că apartamentul se află în gestiunea căii ferate și a fost

transmis la 18 ianuarie 2005 recurentului ca specialist și familie care necesită spațiu

locativ. Prin urmare, Primăria s. Răuțel nu deține drept de proprietate asupra bunului

imobil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 23 septembrie 2021.

La 02 noiembrie 2021 decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în

adresa lui Vidmidi Eduard și a avocatului Moruz Valentina, fiind recepționată la

09 noiembrie 2021 și respectiv, 08 noiembrie 2021 (f.d. 161-163)

Astfel, recursul, declarat la 29 decembrie 2021, este în termen.

La data de 17 ianuarie 2022, copia recursului a fost expediată în adresa

Primăriei s. Răuțel (f.d. 179, 181), cu înștiințarea despre depunerea referinței, însă,

intimata nu și-a valorificat dreptul respectiv.

4

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vidmidi Eduard, reprezentat de

avocatul Moruz Valentina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă.

5

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Vidmidi

Eduard, reprezentat de avocatul Moruz Valentina, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Vidmidi Eduard, reprezentat de avocatul Moruz Valentina, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Vidmidi Eduard, reprezentat de avocatul Moruz Valentina,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

6