2ra-76/22 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale OUP, procuraturii

2ra-76/22 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale OUP, procuraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra–76/22

2-20072521-01-2ra-17012022

Prima instanță: Judecătoria Cahul (sediul central), (jud. A.Bologan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. R.Petrov, N.Bondarenco, S.Pilipenco)

Î N C H E I E R E

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Tudor Ghețivu și

Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tudor Ghețivu

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura Generală,

Ministerul Finanțelor cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărirea penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei din 08 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cahul, prin care au

fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor,

Tudor Ghețivu și a fost menținută hotărârea din 02 martie 2021 a Judecătoriei Cahul

(sediul central),

con st ată

La 30 iunie 2020, Tudor Ghețivu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Finanțelor, solicitând recunoașterea încălcării art. 16, art. 27

și art.39 alin.(2) din Constituția Republicii Moldova, încasarea prejudiciului material

în mărime de 202470 de lei, a prejudiciului moral în sumă de 400000 de lei, în total

suma de 602470 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 28 septembrie 2011, de către

ofițerul superior de urmărire penală Sergiu Lefter a fost emisă ordonanța de

recunoaștere în calitate de bănuit pe numele său în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 329 alin. (1) Cod penal.

La 14 decembrie 2011 de către procurorul Valeriu Sîrbu a fost emisă ordonanța

de punere sub învinuire pe Ghețivu Tudor. Tot la 14 decembrie 2011 a fost emisă

ordonanța procurorului privind obligarea lui Ghețivu Tudor de a nu părăsi țara.

Prin sentința din 30 iunie 2016 a Judecătoriei Cahul a fost recunoscut vinovat

Ghețivu Tudor în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 329, alin. (2), lit. b) Cod

penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele publice 5 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată fiind

1

condiționată cu un termen de probă de 5 ani.

Prin decizia din 18 iunie 2019 a Curții de Apel Cahul, au fost admise apelurile

declarate de către procuror și de către Ghețivu Tudor, casată sentința primei instanțe

fiind rejudecată cauza, fiind emisă o nouă hotărâre prin care Ghețivu Tudor a fost

achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) lit. b)

Cod penal. Acțiunea civilă depusă de Consiliul raional cu privire la repararea

prejudiciului material cauzat a fost respinsă.

Prin decizia din 06 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție recursul

procurorului împotriva deciziei instanței de apel a fost declarat inadmisibil ca vădit

neîntemeiat.

În viziunea reclamantului i-au fost încălcate prevederile art. 16 din Constituție,

(respectarea și ocrotirea persoanei este o îndatorire primordială a statutului), însuși

instituțiile statului au comis abuzuri, art. 27 din Constituție, (dreptul la libera

circulație) prin ordonanța procurorului din 14 decembrie 2011, a fost aplicată

obligarea de a nu părăsi țara, art. 39, (2) din Constituție, (cetățeanului i se asigură

accesul la o funcție publică) prin sentința din 30 iunie 2016 Judecătoria Cahul, a fost

privat de dreptul de a ocupa funcție publică pe un termen de 5 ani.

Astfel, având emisă în privința reclamantului o sentință irevocabilă de achitare,

ultimul se consideră în drept de a cere repararea prejudiciului cauzat, inclusiv

material, invocând că a fost citat în ședințele ce au avut loc în cauza penală mai mult

de 50 de ori, suportând un prejudiciu material în mărime de 6500 de lei.

La fel, reclamantul a indicat că urmează să-i fie restituite cheltuielile suportate

pentru asistență juridică, prezentând două bonuri de plată din 10 iunie 2019 seria PL

nr. 321411 și din 25 februarie 2020 Seria PL nr. 321551, emise în baza Contractului

de asistență juridică din 25 aprilie 2018, fiecare în valoare a câte 5000 de lei.

Reclamantul a evidenția că urmează să-i fie restituie cheltuieli pentru

tratamentul suportat, anexând bonuri de plată de la farmacii în suma totală de 7275

de lei.

Totodată, potrivit legii urmează a fi compensat salariul, or persoanelor angajate

prin contract de muncă se efectuează prin aplicarea modului de calculare a salariului

mediului pe țară.

Reclamantul a indicat că a fost angajat la SRL „Adrilion-Prim”, din 01 august

2011 până la 31 iulie 2016, iar din 28 septembrie 2011, când a fost recunoscut în

calitate de bănuit, a suportat prejudiciu material prin venitul ratat.

În anul 2011 din luna octombrie și până în decembrie salariul său a fost de 2236

de lei, dar salariul mediu pe economie era de 3200 de lei, compensația era de 964 de

lei pe lună, pentru 3 luni suma de 2892 lei. În anul 2012 salariul său mediu lunar a

fost 2695 lei, dar mediu pe economie era de 3350 lei, compensația constitui 665 de

lei lunar, pe tot anul 2012 va fi 7970 de lei. În anul 2013 salariul său a fost 1695 de

lei, mediu pe economie era de 3850 de lei, compensația este de 2155 lei pe lună, tot

anul 2013 compensația va fi 25860 de lei, în anul 2014 salariul său a fost 2043 lei

pe lună, mediu pe economie era de 4225 de lei pe lună, compensația pe lună este de

2182 de lei, pe tot anul 2014 compensația este de 26184 de lei. În anul 2015 salariul

său a fost de 2252 de lei, salariu mediu pe economie era de 4500 de lei, compensația

pe lună este de 2248 de lei, pe tot anul 2015 compensația este de 26976 de lei. În

anul 2016 salariul său pe 7 luni, până la 01 august 2016 a fost de 2473 de lei, salariul

2

mediu pe economie era de 5050 de lei pe lună, compensația este de 2577 de lei pe

lună, pentru aceste 7 luni compensația este de 18039 de lei.

Concomitent a indicat că, salariul său din 01 august 2016 la SA „Standelev”

SRL a fost 4000 de lei lunar, dar salariul mediu pe economie era 5050 de lei,

compensarea pe lună este de 3 1050 de lei, până la sfârșitul anului 2016 constitui

5250 de lei. Total pentru anul 2016 compensarea este de 23289 de lei. Pentru anul

2017 salariul său a fost 4000 de lei, dar salariul pe economie constituia 5600 de lei,

compensarea pe lună este de 1600 de lei, pe tot anul 2017 este de 19200 de lei. Pentru

anul 2018 până la 01 octombrie 2018 salariul său a fost de 4000 de lei dar salariul

mediu pe economie era 6150 de lei, compensarea pe o lună este de 2150, pentru 9

luni constituie 18350 lei. Din 10 octombrie 2018 salariul său a fost de 4800 de lei si

compensația ce constitui pe lună 1350, pentru 3 luni a anului rămase este de 4050

lei, total pentru anul 2018 compensația este de 22400 de lei. Pentru anul 2019 până

la 01 decembrie 2019 salariul său a fost 4800 de lei, salariu mediu pe economie era

de 6975 de lei, compensarea pe lună este de 2175 lei, pentru 11 luni constituia 23925

de lei.

În fine, pentru toți anii calculați compensația constituie 178 696 de lei.

Cu referire la prejudiciul moral, mărimea compensației se determină luându-se

în considerare, durata de examinare a cauzei, care a fost timp de 7 ani si 5 luni,

considerând că a fost încălcat termenul rezonabil.

A indicat că a fost condamnat ilegal, au fost încălcate dreptul la libera circulație,

dreptul de a ocupa o funcție publică, dreptul de a fi promovat. Reclamantul a

menționat că are studii superioare juridice, a fost consilier local îi este conferit gradul

de calificare, rangul 2 consilier de stat de clasa 3. În legătură cu cauza penală

intentată în privința lui, a suportat suferințe fizice și psihice, indicând că nu pot fi

puse la îndoială atunci când ești invitat la ședințe de judecată (nenumărate ori și într-

un timp exagerat) pe dosar penal, că ai neliniște, ai un disconfort și sănătatea psihică

este afectată. În consecința acestor trăiri, i s-a ridicat tensiunea și a fost confirmat și

diabetul zaharat.

Luând în considerație toate probele aduse de el și măsura în care compensația

bănească poate atenua suferințele fizice și psihice, a solicitat să fie încasat

prejudiciul moral in sumă de 400 000 de lei.

Ulterior, la 02 noiembrie 2020, reclamantul a înregistrat o cerere, prin care a

indicat Ministerul Justiției în calitatea procesuală de pârât, iar Procuratura de

Circumscripție Cahul și Ministerul Finanțelor în calitate procesuală de intervenienți

accesorii.

Prin încheierea protocolară din 04 decembrie 2020 a Judecătoriei Cahul (sediul

central), a fost acceptată cererea de concretizare a pretențiilor spre examinare. În

cadrul ședinței de judecată din 16 februarie 2021, reclamantul și-a retras cerința

privind recunoașterea încălcărilor constituționale.

Prin hotărârea din 02 martie 2021 a Judecătoriei Cahul (sediul central), a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Tudor Ghețivu.

A fost încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, în beneficiul lui Tudor Ghețivu suma de 50 000 de lei cu titlu

de prejudiciu moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărirea penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

3

A fost încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, în beneficiul lui Tudor Ghețivu suma de 10 000 de lei cu titlu

de prejudiciu material sub forma cheltuielilor de asistență juridică suportate în cadrul

cauzei penale. În rest, au fost respinse ca fiind neîntemeiate pretențiile lui Tudor

Ghețivu.

Prin decizia din 08 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cahul au fost respinse

apelurile declarate de către Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor, Ghețivu Tudor

și a fost menținută hotărârea din 02 martie 2021 a Judecătoriei Cahul (sediul central).

În consolidarea soluției enunțate, instanțele reținând prevederile art. 2 din

Legea nr.1545 din 25 ianuarie 1998 au conchis că acțiunea înaintată de Tudor

Ghețivu urmează a fi admisă parțial, dat fiind faptul că s-a stabilit cu certitudine că

i-a fost cauzat un prejudiciu prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și

ale procuraturii, odată ce a fost recunoscut bănuit și învinuit ilegal în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(2) lit. b) Cod penal, iar ulterior fiind achitat

printr-o sentință irevocabilă.

Astfel, instanțele au conchis necesitatea încasării sumei de 50 000 de lei cu titlu

de prejudiciu moral, dat fiind faptul că începând cu 14 decembrie 2011, data punerii

sub învinuire și până la 18 iunie 2019 data când a fost achitat, Tudor Ghețivu a fost

supus unor suferințe psihice, cauza fiind pe rolul instanței de judecată mai bine de 7

ani și 5 luni.

Cât privește solicitarea lui Tudor Ghețivu privind încasarea prejudiciului

material, instanțele au reținut că cerința este neîntemeiată, deoarece acesta nu a fost

privat de dreptul de a muncii în urma acțiunilor ilicite, respectiv cerința nu se

încadrează în prevederile indicate de Tudor Ghețivu și prevăzute de art.7 și 8 al Legii

1545 din 25 ianuarie 1998.

De restul pretențiilor cu privire la încasarea cheltuielilor pentru tratament în

mărime de 7275 de lei și cheltuielilor pentru deplasare la ședințele de judecată în

mărime de 6500 de lei, Tudor Ghețivu în instanța de apel a renunțat.

La 05 ianuarie 2022 (prin oficiul poștal), Tudor Ghețivu a contestat cu recurs

decizia din 08 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cahul, solicitând modificarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, prin admiterea integrală a

cerințelor și încasarea sumei de 488 696 de lei cu titlu de prejudiciu material și moral.

În motivarea recursului a invocat că atât instanța de apel cât și prima instanță,

nu au luat în considerare calculul pe care l-a prezentat în ce privește suma

prejudiciului material, având în vedere că a prezentat toate actele necesare și

dovezile concludente și anume salariul lunar pe care l-a primit în fiecare lună. Astfel,

consideră că instanțele urmau a lua în considerare faptul că pe tot acest parcurs

îndelungat nu a putut să-și construiască o carieră profesională, deoarece se cere să

ai o reputație ireproșabilă, în consecință fiind acuzat pe dosar penal nici vorbă de

reputație bună, în consecință având un salariu mizer și o pensie mică.

La 18 ianuarie 2022, Ministerul Justiției a contestat cu recurs decizia din 08

noiembrie 2021 a Curții de Apel Cahul, solicitând casarea acesteia și a hotărârii

primei instanțe, în parte admiterii acțiunii lui Tudor Ghețivu și emiterea unei noi

hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă, ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului, Ministerul Justiției a invocat că atât instanța de apel,

cât și prima instanță au interpretat eronat normele de drept material care

4

reglementează aprecierea probelor.

La 31 ianuarie 2022, Procuratura Generală a RM a depus referință la cererile

de recurs declarate de către Tudor Ghețivu și Ministerul Justiției, solicitând

admiterea cererii de recurs declarate de către Ministerul Justiției și respingerea

recursului declarat de către Ghețivu Tudor.

La 16 februarie 2022 (prin oficiul poștal), Ghețivu Tudor a depus referință la

recursul declarat de către Ministerul Justiției, solicitând respingerea acestuia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 08

noiembrie 2021, expediată în adresa părților la 29 decembrie 2021. Astfel, se

constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au declarat recursul

împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs, referințe, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate

de către Tudor Ghețivu și Ministerul Justiției, inadmisibile, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de către Tudor Ghețivu și Ministerul Justiției nu

pot duce la admisibilitatea recursurilor, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.

432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv

asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității

soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursurilor, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța de

5

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestora ca fiind

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs declarate de către Tudor Ghețivu și Ministerul Justiției.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Tudor Ghețivu și

Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

6