3ra-48/22 — contestarea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea in functia anterior detinuta, incasarea salariului pentru absenta fortata de la munca si repararea prejudiciului moral

3ra-48/22 — contestarea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea in functia anterior detinuta, incasarea salariului pentru absenta fortata de la munca si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-48/22

2-19190673-01-3ra-13012022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (V. Sîrbu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Aliona Miron

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Primarul General al

mun. Chișinău,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Valeriu Nemerenco împotriva Primarului General al

mun. Chișinău și Primăriei mun. Chișinău, terți Angela Munteanu-Pojoga și Victor

Poiană privind contestarea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea

în funcția anterior deținută, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă

și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 28 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul depus de Primarul General al mun. Chișinău și s-a menținut

hotărârea din 30 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 29 noiembrie 2019, Valeriu Nemerenco a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Primarului General al mun. Chișinău și Primăriei

mun. Chișinău, terț Angela Munteanu – Pojoga privind contestarea actului

administrativ individual defavorabil, restabilirea în funcția anterior deținută,

încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului

moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că din anul

1990 a activat în funcția de președinte al fostului Comitet Executiv Raional Frunze

(actualmente pretor al sectorului Buiucani), iar începând cu anul 1991 în calitate de

pretor al sectorului Buiucani mun. Chișinău.

Prin dispoziția Primarului General interimar Ruslan Codreanu, nr. 317/2-dc

din 25 iulie 2018 a fost reconfirmat în funcția de pretor, cu statut de demnitate

publică, începând cu data de 20 august 2018, pentru un mandat de 4 ani.

Prin dispoziția fostului Primar General interimar al mun. Chișinău, Ruslan

1

Codreanu nr. l75-dc din 14 mai 2019, a fost eliberat din funcția de pretor al

sectorului Buiucani, mun. Chișinău din data de 15 mai 2019, conform prevederilor

art. 22 alin. (3) al Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor

cu funcții de demnitate publică și în baza art. 20 alin. (1) și (4) al Legii nr.136 din

17 iunie 2016 privind statutul municipiului Chișinău.

Nefiind de acord cu dispoziția nominalizată, la 09 octombrie 2019, a

contestat-o, înaintând o cerere prealabilă Primarului General al mun. Chișinău, în

care a solicitat anularea dispoziției nr. 175-dc din 14 mai 2019, ca fiind ilegală.

Deoarece, termenul de 15 zile prevăzut de art. 167 Cod administrativ, pentru

soluționarea cererii prealabile a expirat, iar răspuns despre soluționarea acesteia nu

a primit, la 18 noiembrie 2019, Valeriu Nemerenco a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Primarului General al mun. Chișinău, prin care a solicitat

repunerea în drepturile lezate și restabilirea în funcția de pretor al sectorului

Buiucani, mun. Chișinău. Respectiva cerere de chemare în judecată se află pe rolul

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Valeriu Nemerenco a menționat că, prin dispoziția fostului Primar General

interimar al mun. Chișinău, Ruslan Codreanu nr. l81 - dc din 15 mai 2019, a fost

numit în funcția de vicepretor al sectorului Buiucani, mun. Chișinău începând cu

data de 16 mai 2019, în temeiul art. 6 alin. (1) și (3) al Legii nr.199 din

16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, în

temeiul Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în

sectorul bugetar, art. 15 alin. (1) pct. 1) lit. b), art.16 alin. (1) și art. 20 alin. (3) din

Legea 136 din 17 iunie 2016 privind statutul municipiului Chișinău, art.29 alin. (1)

lit. c), art. 32 alin. (1) și art. 34 alin. (1) al Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006

privind administrația publică locală.

Prin dispoziția fostului Primar General interimar al mun. Chișinău Adrian

Talmaci nr.457-dc din 16 septembrie 2019, a fost eliberat din funcția de vicepretor

al sectorului Buiucani mun. Chișinău din data de 16 septembrie 2019, în baza

prevederilor art. 22 alin. (3) al Legii nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică și art. 20 alin. (1) și (4) al Legii nr. 136

din 17 iunie 2016 privind statutul municipiului Chișinău.

În opinia reclamantului, dispoziția este ilegală și emisă contrar legii, deoarece

pentru emiterea acestui act administrativ nu a existat niciun temei legal stipulat la

art. 86 alin. (1) lit. a) –z) din Codul muncii și art. 23 alin. (3) din Legea nr. 199 din

16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor de demnitate publică.

De altfel, Valeriu Nemerenco a relevat că art. 22 alin. (3) din Legea

nominalizată reglementează doar procedura de eliberare din funcție a persoanei de

demnitate publică, nu și temeiurile legale pentru eliberarea din serviciu, care în

mod obligatoriu urmau să se indice în actul administrativ contestat conform normei

speciale, ceea ce pârâtul nu a indicat.

În context, reclamantul a enunțat că ilegalitatea actului administrativ contestat

se confirmă și prin faptul că, potrivit art. 7 al Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu

privire la statutul persoanelor de demnitate publică, mandatul demnitarului este de

4 ani, iar eliberarea înainte de termen a acestuia la inițiativa angajatorului, conform

art. 23 alin. (3) din Legea indicată poate avea loc doar pentru neexecutarea sau

executarea necorespunzătoare a obligațiilor, prerogativelor și competențelor sale de

serviciu, iar astfel de fapte de către angajator nu au fost depistate și în actul

2

administrativ contestat nu se conțin.

Mai mult, reclamantul a indicat că alte temeiuri de drept, decât cele enunțate

pentru eliberarea din serviciu a persoanelor cu funcții de demnitate publică înainte

de expirarea mandatului nu se prevăd în Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire

la statutul persoanelor de demnitate publică, precum nici în Legea specială nr. 136

din 17 iunie 2016 privind statutul municipiului Chișinău sau în Legea nr. 436 din

28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, la care pârâtul face

trimitere în dispoziția contestată.

Cu titlu subsidiar, Valeriu Nemerenco a notat că prin dispoziția nr. 148/l-dc

din 22 aprilie 2019, Primarul General interimar Ruslan Codreanu, i-a decernat

diploma de onoare a Primăriei municipiului Chișinău pentru merite deosebite,

activitate îndelungată și prodigioasă în cadrul administrației publice locale.

Valeriu Nemerenco a reținut că în conformitate cu prevederile art. 81 alin. (l)

lit. b) și art. 83 alin. (5) din Codul muncii, raportate la condițiile din speță,

contractul individual de muncă pe durată determinată poate înceta înainte de

termen în cazurile prevăzute la art. 85 din Codul muncii, la cererea de demisie a

angajatului și art. 86 alin. (1) din Codul muncii, pe motive imputabile ale

angajatului.

Astfel, temeiurile de drept pentru eliberarea din serviciu înainte de termen a

persoanelor cu funcții de demnitate publică, prevăzute în art. 83 alin. (5) și art.86

alin. (1) din Codul muncii, sunt aplicabile speței în conformitate cu art. 24 din

Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de

demnitate publică, art. 2 alin (2) și art. 3 lit. a) și lit. d) din Codul muncii.

De asemenea, reclamantul a indicat că eliberarea din serviciu a unei persoane,

inclusiv a persoanei cu funcție de demnitate publică, poate avea loc doar în strictă

conformitate cu legea, care asigură respectarea drepturilor și garanțiilor sociale ale

salariatului garantate și protejate de stat. Or, la acest subiect, Curtea

Constituțională în pct. 62 din Hotărârea nr. 22 din 22 iulie 2016, a menționat că

persoanele cu funcții de demnitate publică, deși sunt antrenate în raporturi speciale

de muncă, sunt numite și revocate din funcție prin Hotărâre de Guvern în lipsa

unor criterii strict determinate, ele beneficiază de drepturi și garanții speciale de

muncă, ce decurg din normele generale ale legislației muncii și ținând cont de

particularitățile contractelor administrative.

Așadar, Valeriu Nemerenco a precizat că în dispoziția Primarului General

interimar nr. 457-dc din 16 septembrie 2019, nu este indicat niciun temei legal de

încetare a mandatului înainte de termen la inițiativa angajatorului, prevăzut de

art.23 alin. (3) din Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor

cu funcții de demnitate publică sau de art. 86 alin. (1) lit. a)-z) Codul muncii, ceea

ce confirmă ilegalitatea acesteia.

Totodată, reclamantul a invocat că, prin emiterea dispoziției de eliberare din

funcția de vicepretor, în afară de prejudiciul material cauzat de lipsa salariului, a

suferit și daune morale, pe care le estimează la suma de 20000 de lei, care s-au

manifestat prin pierderea încrederii cetățenilor municipiului Chișinău în experiența

și capacitățile sale profesionale.

Nefiind de acord cu dispoziția Primarului General interimar nr. 457-dc din

16 septembrie 2019, considerând că a fost emisă cu grave încălcări ale legii, prin

care i s-a lezat dreptul la muncă și la profesie, la 15 octombrie 2019 Valeriu

3

Nemerenco a depus cerere prealabilă în adresa Primarului General al

mun. Chișinău, prin care a solicitat anularea acesteia ca fiind ilegală și repunerea în

funcția de vicepretor al sectorului Buiucani, mun. Chișinău.

Aici, reclamantul a subliniat că deși termenul de 15 zile prevăzut de Codul

administrativ pentru soluționarea cererii prealabile a expirat, răspuns la cererea

depusă nu a primit.

Valeriu Nemerenco a solicitat anularea dispoziției Primarului General

interimar nr. 457-dc din 16 septembrie 2019 „Cu privire la eliberarea dlui Valeriu

Nemerenco din funcția de vicepretor al sectorului Buiucani”, restabilirea în funcția

anterior deținută, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă pe

perioada 16 septembrie 2019 – până în ziua repunerii în funcția de vicepretor al

sectorului Buiucani și repararea prejudiciului moral în sumă de 20000 de lei.

La 23 decembrie 2019 Valeriu Nemerenco a depus cerere de chemare în

judecată concretizată împotriva Primăriei mun. Chișinău și Primarului General al

mun. Chișinău, terț Angela Munteanu-Pojoga, în care a indicat pretențiile inițiale și

a solicitat admiterea acestora (f.d.18-23, Vol.I).

Prin încheierea din 11 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

Victor Poiană s-a atras în proces în calitate de terț (f.d.77-78, Vol.I).

Prin încheierea din 30 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, s-a declarat inadmisibilă cerința reclamantului cu privire la încasarea

sumei de 20000 de lei de la Primarul General al mun. Chișinău și Primăria

mun. Chișinău în beneficiul lui Valeriu Nemerenco cu titlu de prejudiciu moral

(f.d.136-137, Vol.I).

Prin hotărârea din 30 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Nemerenco.

S-a anulat dispoziția Primarului General interimar nr. 457-dc din

16 septembrie 2019 „Cu privire la eliberarea dlui Valeriu Nemerenco din funcția

de vicepretor al sectorului Buiucani”.

S-a obligat Primarul General al mun. Chișinău să emită dispoziția privind

restabilirea lui Valeriu Nemerenco în funcția de vicepretor al sectorului Buiucani,

mun. Chișinău.

S-a obligat Primarul General al mun. Chișinău în condițiile legii să-i achite lui

Valeriu Nemerenco, salariul pentru absența forțată de la muncă pentru perioada

16 septembrie 2019 până în ziua repunerii în funcția de vicepretor al sectorului

Buiucani.

S-a menționat că hotărârea în partea restabilirii lui Valeriu Nemerenco în

funcție și achitarea salariului pentru absență forțată de la muncă, în mărimea unui

salariu, se execută imediat.

În rest, acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată (f.d.138, Vol.I).

La 11 ianuarie 2021 Valeriu Nemerenco a contestat cu recurs încheierea din

30 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, prin care a solicitat

anularea acesteia și emiterea unei noi încheieri în conformitate cu art. 243 Cod

administrativ și prevederile Codului de procedură civilă (f.d.142-148, Vol.I).

La 14 ianuarie 2021, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 Cod

administrativ, Primarul General al mun. Chișinău a depus apel, iar la

05 martie 2021 a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii din

30 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea

4

hotărârii instanței de fond în partea pretențiilor admise cu pronunțarea unei noi

decizii de respingere integrală a acțiunii lui Valeriu Nemerenco

(f.d.157-158; 189-204, Vol.I).

Prin încheierea din 02 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău acțiunea în

contencios administrativ depusă de Valeriu Nemerenco împotriva Primarului

General al mun. Chișinău și Primăriei mun. Chișinău, terți Angela Munteanu-

Pojoga și Victor Poiană privind contestarea actului administrativ individual

defavorabil, restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea salariului pentru

absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral s-a ridicat de la

examinare în ordine de apel și s-a transmis în instanța competentă jurisdicțional

pentru examinarea cu prioritate a cererii de recurs depuse de Valeriu Nemerenco

împotriva încheierii din 30 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

(f.d.184- 186, Vol.II).

Prin decizia din 26 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins recursul

depus de Valeriu Nemerenco împotriva încheierii din 30 decembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.214-224, Vol.I).

Prin decizia din 28 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul Primarului General al mun. Chișinău și s-a menținut hotărârea din

30 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.12-28, Vol.II).

Curtea de Apel Chișinău și-a întemeiat decizia în baza dispozițiilor

Constituției Republicii Moldova, Codului administrativ, Legii privind

administrația publică locală nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006, Legii privind

statutul municipiului Chișinău nr. 136 din 17 iunie 2016, Legii cu privire la

statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică nr. 199 din 16 iulie 2010.

Astfel, referitor la pretenția lui Valeriu Nemerenco privind anularea actului

administrativ individual defavorabil, instanța de apel a relevat prevederile art.16

alin.(1) și (2), art. 18, art.21 alin.(2) și (3), art.23 alin.(1) - (3) din Codul

administrativ, art. 29 alin. (2), art. 32 alin. (1) din Legea privind administrația

publică locală nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006, art. 15 alin. (1), pct. 1) lit. b),

alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), (3), (4) din Legea privind statutul

municipiului Chișinău nr. 136 din 17 iunie 2016, art. 6 alin. (1), (3), art. 7 alin. (1),

art. 22 alin. (3), art 23 alin.(1)- (3) din Legea cu privire la statutul persoanelor cu

funcții de demnitate publică nr. 199 din 16 iulie 2010, catalogând ca fiind

neîntemeiate alegațiile apelantului că, în cazul eliberării lui Valeriu Nemerenco din

funcția de vicepretor al sectorului Buiucani nu era necesar invocarea temeiului de

drept, odată ce dreptul de a numi în această funcție este a primarului, corelativ

acestuia îi aparține și dreptul de eliberare din funcție în baza art.22 alin. (3) din

Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică nr. 199 din

16 iulie 2010, potrivit căruia în cazul demnitarului numit, încetarea înainte de

termen a mandatului are loc prin revocarea sau, după caz, eliberarea din funcție a

demnitarului în temeiul actului administrativ al autorității care l-a numit în funcție.

La acest capitol, instanța de apel a notat că în sensul prevederilor art.22

alin. (3) al Legii cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică

nr. 199 din 16 iulie 2010, demiterea/eliberarea din funcție a vicepretorului se face

prin act administrativ. Astfel, este greșită abordarea Primarului General al

mun. Chișinău că este suficientă invocarea temeiului conform art.22 alin. (3) al

Legii nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de

5

demnitate publică, fără un anumit temei material (de fond), ori, regula valabilității

actului administrativ, stabilește contrariul.

În context, instanța ierarhic inferioară a enunțat că titlul III din Codul

administrativ, stabilește formalitățile și procedura pentru emiterea actelor

administrative, cu indicarea condițiilor de fond și formă pentru aceasta și respectiv,

sancțiunea ce survine în cazul nerespectării acestora. Așadar, unul din elementele

de bază ale unui act administrativ, este motivarea.

Prin urmare, făcând trimitere la dispozițiile art. 118 alin. (1)-(3) Cod

administrativ, Curtea de Apel Chișinău a reținut că actul administrativ individual

contestat a fost emis în lipsa inițierii unei proceduri administrative. Iar, motivarea

actelor administrative defavorabile trebuie să conțină obligatoriu o descriere

succintă a procedurii administrative, care a stat la baza emiterii actului: investigații,

probe, audieri, opinii ale participanților contrare conținutului final al actului, etc.

Totodată, art.2 alin.(2) din Codul administrativ stabilește că, anumite aspecte

ce țin de activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate pot fi

reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la prevederile

prezentului cod, numai dacă această reglementare este absolut necesară și nu

contravine principiilor prezentului cod.

Respectiv, deși, este un domeniu specific de activitate, care ar implica

simetria juridică, actul administrativ emis în această activitate administrativă nu

poate deroga de la condițiile stabilite de codul administrativ. Ori, în caz contrar

aplicând simetria juridică și fiind suficientă atribuția și dorința organului ce a emis

actul de numire în funcție, de demitere a celui numit, se riscă încălcarea drepturilor

persoanei, care nu are nicio pârghie și rezultat al legitimei așteptări de exercitare a

atribuțiilor pentru întreaga perioadă a mandatului. Fiind expus oricând la

posibilitatea de a fi demis, fără să existe alte temeiuri de drept, faptice pentru

aceasta, reducându-se doar la atribuția emitentului și dreptul de a acționa în așa

mod.

Astfel, din dispoziția contestată, instanța de apel a stabilit că aceasta conține

doar o enumerare a normelor de drept, ce dă posibilitatea și confirmă atribuția

primarului de a acționa în acest sens, fără să se indice temeiurile de fapt. Iar,

această circumstanță implică lipsa condiției de valabilitate a actului administrativ

emis în așa mod și necesitatea aplicării sancțiunii juridice pentru aceasta.

În continuare, invocând dispozițiile art. 137 Cod administrativ, Curtea de

Apel Chișinău a precizat că discreția este activitatea, în temeiul și limitele

dreptului, a subiectului de drept împuternicit, care oferă posibilitatea alegerii celei

mai optime hotărâri pe un caz juridic.

Aplicarea discreționară a dreptului este posibilă numai în condițiile

dispozițiilor juridice alternative și relativ determinate. Ea este condiționată, de

asemenea, de prezența mai multor factori obiectivi: normele dispozitive de drept,

normele imperative de drept, care conțin sancțiuni alternative sau relativ

determinate, noțiuni estimative, tabele (liste) juridice de tip închis sau deschis,

lacune în lege și drept, coliziuni în legislație.

Așadar, discreția, în activitatea agentului de aplicare a dreptului, are temei

juridic, ea este oferită de legislator sau dictată de unele defecte ale dreptului.

Având în vedere cele enunțate, instanța de apel a relevat că la caz, dreptul

discreționar al autorității nu poate fi reținut, or, acest drept discreționar implică

6

soluția/efectele actului administrativ, adică autoritatea poate să-l aleagă din mai

multe soluții, dar nu implică dreptul de a acționa într-un anumit mod. Altfel spus,

la caz, actul contestat, nu poate fi reținut ca valabil prin prisma exercitării dreptului

discreționar, ultimul aplicându-se referitor la identificarea unei soluții din mai

multe stipulate de lege, dar nu prin acționarea într-un anumit fel, doar prin prisma

deținerii atribuțiilor date și prin aplicarea simetriei juridice.

Respectiv, odată ce Codul administrativ stabilește elementele de conținut și

formă a actului administrativ, aceasta implică obligativitatea întrunirii lor, iar în

caz contrar se atestă existența circumstanțelor de anularea a acestuia.

Articolul 94 alin. (1) Cod administrativ, prevede că, înainte de emiterea unui

act administrativ individual defavorabil pentru un participant sau înainte de

respingerea unui act administrativ individual favorabil, participantul are dreptul să

fie audiat în legătură cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul ce urmează

a fi emis.

Subsecvent, instanța de apel a notat că decizia unei autorități publice trebuie

să cuprindă, ca o garanție a caracterului echitabil al procedurilor administrative și

al respectării drepturilor tuturor părților, inclusiv dreptul de a fi prezent la

procedura administrativă și dreptul la apărare, motivele de fapt și de drept, care au

format convingerea autorității în cadrul procedurii administrative. Cu toate acestea

motivele de fapt, care au dus la formarea convingerii autorității la emiterea

dispoziției contestate, lipsesc, de asemenea lipsește și temeiul de drept în baza

căruia s-a dispus eliberarea lui Valeriu Nemerenco din funcția de vicepretor al

sectorului Buiucani, mun. Chișinău.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a opinat că Primarul General al

mun. Chișinău, la emiterea dispoziței contestate nu și-a exercitat dreptul

discreționar conform scopului acordat prin lege, iar această încălcare se

materializată prin faptul că actul administrativ contestat a fost emis cu încălcarea

procedurii stabilite, ceea ce poartă un caracter neproporțional scopului urmărit, fapt

ce denotă și ilegalitatea lui în fond.

În lumina celor expuse, instanțele ierarhic inferioare au concluzionat asupra

temeiniciei pretenției reclamantului Valeriu Nemerenco cu privire la anularea

actului administrativ contestat și au anulat dispoziția Primarului General interimar

al mun. Chișinău nr. 457-dc din 16 septembrie 2019 privind eliberarea lui Valeriu

Nemerenco din funcția de vicepretor al sectorului Buiucani, mun. Chișinău.

Cu referire la pretenția reclamantului privind restabilirea în funcția deținută

anterior și încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă,

instanța ierarhic inferioară, invocând dispozițiile art. 224 alin. (2) din Codul

administrativ, a indicat că anularea actului administrativ individual defavorabil

contestat, adică a dispoziției Primarului General interimar al mun. Chișinău

nr.457-dc din 16 septembrie 2019, privind eliberarea lui Valeriu Nemerenco din

funcția de vicepretor al sectorului Buiucani, duce la întoarcerea executării, adică

repunerea lui Valeriu Nemerenco în funcția de vicepretor al sectorului Buiucani și

achitarea plăților salariale.

Astfel, instanțele ierarhic inferioare l-au restabilit pe Valeriu Nemerenco în

funcția de vicepretor al sectorului Buiucani, mun. Chișinău și au obligat Primarul

General al mun. Chișinău să-i achite acestuia, salariul pentru absența forțată de la

7

muncă pentru perioada 16 septembrie 2019 până în ziua repunerii în funcția de

vicepretor al sectorului Buiucani.

În final, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond a soluționat cauza

sub toate aspectele de fapt și de drept, în consecință hotărârea emisă fiind legală și

întemeiată.

La 20 octombrie 2021 Primarul General al mun. Chișinău a depus recurs, iar

la 29 decembrie 2021 a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din

28 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii privind respingerea ca

neîntemeiată a acțiunii lui Valeriu Nemerenco în partea ce ține de anularea actului

administrativ, restabilirea în funcția anterior deținută, și declararea inadmisibilă în

conformitate cu art. 10 alin.(2), art. 60 alin.(3), art. 207 alin. (1)-(2) lit. f) din

Codul administrativ a pretenției de încasare a salariului pentru lipsa forțată de la

serviciu.

Primarul General al mun. Chișinău a opinat că recursul a fost depus în termen,

deoarece a luat cunoștință de decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din

28 septembrie 2021 la 16 decembrie 2021, când a fost recepționată de cancelaria

Primăriei mun. Chișinău.

În susținerea recursului, Primarul General al mun. Chișinău a indicat motivele

de drept și de fapt invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și

instanța de apel, suplimentar menționând că decizia instanței de apel este

neîntemeiată și ilegală, lipsită de suport juridic, având la bază examinarea

superficială, neobiectivă și deplină a circumstanțelor importante pentru

soluționarea cauzei, totodată fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept

material.

În argumentarea concluziei enunțate, recurentul a menționat că instanța de

apel la emiterea deciziei, în mod greșit și nefondat nu a reținut argumentele sale

privind motivarea actului administrativ, fapt ce denotă examinarea superficială a

circumstanțelor cauzei.

Or, actul administrativ individual contestat, a fost emis în deplină concordanță

cu prevederile legale, armonizând în sine principiul de motivare, conform art. 31

din Codul administrativ, precum și cerința motivării, drept formalitate procedurală

pentru emiterea unui act administrativ, potrivit art. 118 Cod administrativ.

De asemenea, recurentul a enunțat că instanța de apel în mod neîntemeiat a

invocat că apelantul a indicat despre lipsa necesității invocării temeiului de drept,

or, acesta există la caz, astfel încât conform art. 22 alin. (1) al Legii cu privire la

statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică nr. 199 din 16 iulie 2010,

exercitarea mandatului încetează în caz de: expirare a termenului, dacă mandatul

nu este prelungit în modul stabilit de lege, sau înainte de termen: stabilire, prin

actul de constatare rămas definitiv, a încheierii directe sau prin intermediul unei

persoane terțe a unui act juridic, luării sau participării la luarea unei decizii fără

soluționarea conflictului de interese real în conformitate cu prevederile legislației

privind reglementarea conflictului de interese; nedepunere a declarației de avere și

interese personale sau refuz de a o depune, în condițiile art. 27 alin. (8) din Legea

nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate;

dispunere de către instanța de judecată, prin hotărâre irevocabilă, a confiscării

averii nejustificate.

8

În context, recurentul a precizat că, normele legale sunt completate de art.20,

alin (4) al Legii privind statutul municipiului Chișinău nr. 136 din 17 iunie 2016,

care preved că încetarea înainte de termen a mandatului pretorului și vicepretorului

are loc în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (3) din Legea cu privire la

statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică.

La fel, recurentul a subliniat că instanța de apel operează prin invocarea art.23

alin. (3) din Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică

nr. 199 din 16 iulie 2010, în ceea ce ține de temeiul și cauzele revocării sau

eliberării din funcție din motive imputabile demnitarului, care se vor indica în actul

administrativ corespunzător.

Aici, recurentul a precizat că, prin această prevedere legală, legiuitorul face

deosebire între motivele imputabile și neimputabile, astfel încât, în cazul motivelor

neimputabile, nu este necesară respectarea condițiilor prevăzute în art. 23 alin. (3)

din Legea nominalizată.

În opinia recurentului, autoritatea publică, prin emiterea actului administrativ

individual, a întreprins o măsură rezonabilă și proporțională în virtutea art. 29 Cod

administrativ. Or, orice măsură întreprinsă de autoritățile publice, prin care se

afectează drepturile sau libertățile prevăzute de lege, trebuie să corespundă

principiului proporționalității.

Totodată, Primarul General al mun. Chișinău a menționat că respingerea drept

nefondată a solicitării autorității pârâte privind inadmisibilitatea acțiunii în partea

ce ține de încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu, nu constituie o

apreciere justă având în vedere prevederile Codului administrativ.

Or, prin prisma dispozițiilor art. 10 alin. (2), art. 167 alin. (4), art. 166, art. 60

alin. (3), art. 207 alin. (1)-(2) Cod administrativ, instanța ierarhic inferioară urma

să declare inadmisibilă pretenția privind încasarea salariului pentru lipsa forțată de

la serviciu, întrucât acesta este calificat drept prejudiciu.

Cu alte cuvinte, recurentul a notat că, în temeiul art. 60 alin. (3) Cod

administrativ, Valeriu Nemerenco urma să respecte procedura prealabilă privind

solicitarea reparării prejudiciilor prin activitatea administrativă ilegală doar de la

data în care hotărârea instanței de judecată, prin care s-a anulat actul administrativ

ilegal a rămas definitivă. Adică, în cazul în care hotărârea judecătorească, prin care

s-a constatat ilegalitatea deciziei de eliberare din funcție a reclamantului va deveni

definitivă, acesta, este în drept, în interiorul termenului prevăzut de art. 60 alin. (3)

Cod administrativ să depună o cerere de reparare a prejudiciilor materiale și morale

cauzate prin emiterea actului administrativ ilegal, iar în caz de respingere a

acesteia, să conteste eventuala decizie de respingere a reparării prejudiciilor în

instanța de contencios administrativ.

Cu titlu subsidiar, recurentul a notat că anterior emiterii dispoziției de

eliberare din funcția de vicepretor al sectorului Buiucani, Valeriu Nemerenco a fost

eliberat prin dispoziția nr. 175-dc din 14 mai 2019 din funcția de pretor al

sectorului Buiucani, act administrativ pe care acesta de asemenea l-a contestat pe

cale judiciară concomitent cu dispoziția contestată în prezentul litigiu și care a fost

anulat prin hotărâre judecătorească. Astfel, reclamantul pretinde actualmente,

concomitent la deținerea a două funcții de demnitate publică și încasarea pentru

perioade ce se contrapun a salariului sub formă de prejudiciu material.

Totodată, având în vedere faptul că autoritatea publică locală consideră, prin

9

prisma celor expuse, că actul administrativ individual anulat este legal, se prezintă

drept neîntemeiată pretenția de restabilire a lui Valeriu Nemerenco în funcția

anterior deținută.

La 13 ianuarie 2022 în adresa lui Valeriu Nemerenco, avocatului Eugen Rusu,

Victor Poiană și Angelei Munteanu-Pojoga a fost expediată copia recursului depus

de Primarul General al mun. Chișinău, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței.

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului depus de

Primarul General al mun. Chișinău, Valeriu Nemerenco, avocatul Eugen Rusu,

Victor Poiană și Angela Munteanu-Pojoga nu și-au valorificat dreptul procedural

respectiv și nu au depus referințe.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 din același Cod, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia în prezenta cauză de contencios

administrativ la 28 septembrie 2021.

Din materialele cauzei rezultă că Primarul General al mun. Chișinău a

recepționat la adresa poștei electronice dispozitivul deciziei din

28 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău la data de 11 octombrie 2021, iar

decizia motivată a instanței de apel la 16 decembrie 2021, prin intermediul

oficiului poștal, fapte confirmate prin extrasul din poșta electronică și avizul de

recepție anexate la dosar (f.d.37, 41).

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că Primarul General al mun. Chișinău s-a conformat

dispozițiilor art. 245 Cod administrativ și a depus în termen recursul la

20 octombrie 2021 și motivarea recursului la data de 29 decembrie 2021.

Examinând temeiurile recursului depus de Primarul General al mun. Chișinău

în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil

din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

10

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate,

cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în

condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de

formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Astfel, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

11

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție conchide că cererea de recurs depusă de Primarul General al

mun. Chișinău, este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Primarul General al mun. Chișinău se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Aliona Miron

Nina Vascan

12