2ra-22/22 — Încasarea îndemnizatiei unice

2ra-22/22 — Încasarea îndemnizatiei unice (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-22/22 (2-18154953-01-2ra-11012022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – S. Suvac

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cugut Mihail, Slusari Mihail și

Slusari Andrian, prin intermediul avocatului Codreanu Dumitru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cugut Mihail din nume

propriu și în interesele copiilor minori, Slusari Mihail și Slusari Andrian, către ÎCS

,,UNCO-CEREALE” SRL, intervenient accesoriu Inspectoratul de Stat al Muncii cu

privire la constatarea faptului, încasarea indemnizației unice pentru deces, repararea

prejudiciului material și moral cauzat și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 27 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Cugut Mihail, Slusari Mihail și Slusari Andrian, prin

intermediul avocatului Codreanu Dumitru, și menținută hotărârea din 01 iulie 2020

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 07 mai 2018, Cugut Mihail, Slusari Mihail, Slusari Andrian, reprezentați de

avocatul Codreanu Dumitru, s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva

ÎCS ,,UNCO-CEREALE” SRL, intervenient accesoriu Inspectoratul de Stat al

Muncii, cu privire la anularea pct. 8 din procesul-verbal de cercetare a accidentului

de muncă nr. BL-2016- PVA-122 din 01 noiembrie 2016, întocmit de Inspectoratul

de Stat al Muncii, constatarea faptului, încasarea indemnizației unice pentru deces,

încasarea despăgubirii materiale și a prejudiciului moral cauzat, compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reprezentantul reclamanților a indicat că, la 04 octombrie

2016, s-a produs accidentul de muncă în urma căruia a decedat Slusari Lidia,

concubina reclamantului Cugut Mihail și mama copiilor minori comuni, Slusari

Mihail și Slusari Andrian. Susține că, potrivit constatărilor reflectate în procesul-

1

verbal de cercetare a accidentului de muncă nr. BL-2016-PVA-122 din 01 noiembrie

2016, întocmit de Inspectoratul de Stat al Muncii, s-a stabilit vinovăția decedatei, pe

motiv că Slusari Lidia s-a prezentat în stare de ebrietate la muncă și a trecut

balustrada de protecție a punții de acces din depozit, prin ce a încălcat pct. 4 (12),

15, 20 și 22 din Instrucțiunea nr. 6 de securitate și sănătate în muncă pentru muncitori

auxiliari/necalificați.

Cu constatarea menționată partea reclamantă nu este de acord, deoarece decedata

Slusari Lidia a fost admisă la muncă contrar prevederilor art. 17 și 19 din Legea

securității și sănătății în muncă nr.186 din 10 iulie 2008, fără a fi informată și

instruită în modul cuvenit.

Reclamanții consideră că semnăturile Lidiei Slusari au fost falsificate, inclusiv

cea din contractul individual de muncă, precum și cea din fișa de instruire pentru

tehnica de securitate, ce ar atesta că Lidiei Slusari, la 03 octombrie 2016, i-a fost

adusă la cunoștință Instrucțiunea nr.6.

Astfel, în condițiile în care nu s-a probat faptul informării și instruirii salariatei,

nici nu poate fi pusă în discuție vinovăția acesteia în producerea accidentului de

muncă, deoarece unei persoane îi este imputabilă culpa doar în cazul în care ar fi

fost instruită în domeniul respectiv, și cu toate acestea, ignorând regulile de

securitate a muncii, a survenit accidentul de muncă.

Pentru comparația semnăturilor, partea reclamantă a anexat la materialele acțiunii

copiile certificate de pe buletinul de identitate ale decedatei, Slusari Lidia, și copia

de pe actul întocmit de Comisia de pe lângă Primăria Unchitești, în scopul de a o

convinge pe Slusari Lidia să își perfecteze actele de identitate, precum și copia de

pe procesul-verbal întocmit de șeful postului de poliție, D. Groza, la 17 iulie 2008,

prin care se constată că persoana nu are pașaport.

Potrivit reclamanților, instanța trebuie să dea o apreciere critică raportului de

expertiză medico-legală, potrivit căruia decedata, Slusari Lidia, la momentul

producerii accidentului (la 04 octombrie 2016, ora 11:00), era în stare gravă de

ebrietate, având în vedere că circumstanțele descrise sunt combătute prin declarațiile

colegului de serviciu a decedatei, Zaiț Anastasia, date Inspectorului de Stat al

Muncii, precum că ultima nu a observat că Slusari Lidia să se afle în stare de

ebrietate. Totodată, colega decedatei, Navroțcaia Valentina, cu care lucra nemijlocit

Slusari Lidia la măturatul punții, la fel nu a menționat nimic despre starea de

ebrietate a persoanei decedate.

Consideră reclamanții că circumstanțele stabilite în raportul de constatare medico-

legală nr.166 din 04 octombrie 2016, nu pot fi reținute și pe motiv că starea gravă de

ebrietate, reieșind din modul de exteriorizare, era să fie observată de către colegii

decedatei.

Reclamanții au susținut că procesul-verbal de cercetare a accidentului de muncă,

reieșind din modul de clasificare a probelor, face parte din categoria probelor scrise,

nefiind un raport de expertiză. Mai mult, însăși raportul de expertiză nu este

obligatoriu pentru instanța judecătorească și se apreciază conform art. 130 din Codul

de procedură civilă. Astfel, instanța nu este obligată să țină cont de concluziile

Inspectoratului de Stat al Muncii date în urma cercetării accidentului de muncă, iar

părțile sunt libere să aducă probe noi, care ar putea răsturna concluziile date de

Inspectorat, fără a fi nevoie de a intenta un proces separat în contenciosul

administrativ în scopul anulării probei.

2

În aceste condiții, reclamanții consideră că din contul pârâtei urmează a fi încasată

suma indemnizației unice pentru deces în accident de muncă în mărime de 1 370 880

lei, pentru 28 ani netrăiți de către Slusari Lidia până la vârsta de 62 ani, reieșind din

calculul salariului mediu anual al salariatei în mărime de 48 960 lei, calculat pentru

perioada 01 septembrie 2016 - 01 septembrie 2017, ce reprezintă 255 zile lucrătoare,

în condițiile în care câștigul pentru 1 zi lucrătoare reprezintă suma de 192 lei (192

lei/zi x 255 zile) x 28 ani).

Au menționat că, deși au înaintat pârâtei cererea prealabilă privind achitarea

îndemnizației, cererea fiind recepționată la 23 mai 2017, ultima nu a reacționat în

vreun fel la respectiva cerere, deși era obligată să dea un răspuns în termen de cel

mult 1 lună.

Potrivit cererii de chemare în judecată, în urma decesului Lidiei Slusari, au rămas

doi copii minori fără întreținere, având în vedere că tatăl acestora, Cugut Mihail, nu

are un loc de muncă cu venit stabil, supraviețuind doar din ajutorul social acordat de

stat. Vinovăția în producerea accidentului aparține întreprinderii pârâte pe motiv că

ultima nu a informat și nu a instruit în mod adecvat persoana decedată referitor la

toate riscurile care pot surveni pe parcursul desfășurării relațiilor de muncă și în mod

cinic au falsificat semnăturile, atât în contractul individual de muncă, cât și în fișa

de instruire a tehnicii de securitate și sănătate în muncă.

Astfel, reieșind din datele statistice privind minimul de existență pentru anul 2017

pentru copiii în vârstă de la 7-17 ani, care constituie suma de 1921,60 lei lunar,

consideră că, va fi echitabil de a stabili în obligația pârâtei de a achita lunar

reclamantei o sumă bănească fixă în proporție de 3 843,20 lei pentru doi copii minori

ai decedatei, drept reparare a prejudiciului pentru pierderea întreținătorului,

începând cu luna în care a survenit decesul Lidiei Slusari și anume, din luna

octombrie 2016, până la vârsta de 18 ani sau până la vârsta de finalizare a studiilor

în instituțiile de învățământ la secția zi, cel mult până la împlinirea vârstei de 23 ani.

Având în vedere că a decedat cea mai apropiată persoană din familia

reclamanților, deoarece pârâta neglijează familia decedatei prin faptul că nu-și

onorează obligațiile asumate în urma decesului Lidiei Slusari, partea reclamantă cere

repararea prejudiciului moral printr-o compensație bănească în sumă de 200 000 lei.

Reieșind din cele expuse, reclamanții Cugut Mihail, Slusari Mihail, Slusari

Andrian, reprezentați de avocatul Codreanu Dumitru, au solicitat anularea pct. 8 din

procesul-verbal de cercetare a accidentului de muncă nr. BL-2016-PVA-122 din 01

noiembrie 2016, întocmit de Inspectoratul de Stat al Muncii; constatarea vinovăției

pârâtei în producerea accidentului de muncă în privința Lidiei Slusari; încasarea în

beneficiul reclamanților din contul ÎCS ,,UNCO-CEREALE” SRL a indemnizației

unice pentru deces în sumă de 1 370 880 lei, a despăgubirii materiale în sumă a câte

1 921,60 lei lunar pentru fiecare copil, începând cu luna octombrie 2016 și până la

vârsta de 18 ani sau până la vârsta de finalizare a studiilor în instituțiile de învățământ

la secția zi, cel mult până la împlinirea vârstei de 23 ani a copiilor; compensarea din

contul pârâtei a prejudiciului moral cauzat în sumă de 200 000 lei, precum și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 01 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

depusă de către Cugut Mihail din nume propriu și în interesele copiilor minori,

Slusari Mihail și Slusari Andrian, a fost respinsă.

Prin decizia din 27 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

3

declarat de Cugut Mihail, Slusari Mihail și Slusari Andrian, prin intermediul

avocatului Codreanu Dumitru, și menținută hotărârea din 01 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel instanțele inferioare au reținut că, deși s-a stabilit că Slusari

Lidia a fost angajată la ÎCS ,,UNCO-CEREALE” SRL, înscrisurile prezentate și

cercetate în cazul examinării cauzei stabilesc că decesul fostei salariate, a survenit

în rezultatul încălcării normelor de securitate de către ultima, fără imputarea

elementului de vinovăție în adresa angajatorului. Totodată, pe parcursul examinării

cauzei, reclamanții/apelanți nu au prezentat instanței vreun raport de constatare a

unui expert sau a unui specialist în domeniu în susținerea poziției sale cu privire la

falsificarea semnăturii decedatei din fișa personală de evidență a instruirilor în

domeniul muncii și nici nu au invocat dificultatea obținerii lor, nu au formulat niciun

demers către instanța de judecată cu privire la numirea unei expertize judiciare sau

la invitarea în ședință a unui expert. Mai mult, având în vedere natura presupunerilor

înaintate, se constată că reclamanții/apelanți nu au probat faptul întreprinderii

vreunor acțiuni pentru sesizarea organelor competente în vederea efectuării

măsurilor operative de investigație în scopul stabilirii existenței a unei componențe

de infracțiune în legătură cu întocmirea fișei personale de evidență a instruirilor în

domeniul muncii.

La 13 decembrie 2021, Cugut Mihail, Slusari Mihail și Slusari Andrian, prin

intermediul avocatului Codreanu Dumitru, au înaintat recurs asupra deciziei din 27

mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului au invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar au invocat argumente similare celor din acțiune și cererea de

apel.

La 17 ianuarie 2021, Inspectoratul de Stat al Muncii a depus referință la cererea

de recurs, solicitând respingerea acesteia și menținerea deciziei contestate.

În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 mai

2021, a fost expediată participanților la proces prin poșta electronică la 18 octombrie

2021 (f.d. 194) și prin intermediul factorului poștal la 19 octombrie 2021 (f.d. 195).

Astfel, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, Completul

Colegiului constată că recursul declarat de Cugut Mihail, Slusari Mihail și Slusari

Andrian, prin intermediul avocatului Codreanu Dumitru, înregistrat la 13 decembrie

2021, este în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs depusă de

Cugut Mihail, Slusari Mihail și Slusari Andrian, prin intermediul avocatului

Codreanu Dumitru, urmează a fi declarată inadmisibilă, din considerentele ce

4

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs înaintată de Cugut Mihail, Slusari Mihail și Slusari Andrian,

prin intermediul avocatului Codreanu Dumitru.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

5

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Cugut Mihail, Slusari Mihail și

Slusari Andrian, prin intermediul avocatului Codreanu Dumitru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Maria Ghervas

6