3ra-13/22 — contestarea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea in functia anterior detinuta, incasarea platilor salariale si a cheltuielilor de judecata

3ra-13/22 — contestarea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea in functia anterior detinuta, incasarea platilor salariale si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-13/22

2-20102587-01-3ra-10012022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (V. Chisilița)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Clima, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

09 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Inspectoratul General pentru

Situații de Urgență,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Vitali Mutaf împotriva Inspectoratului General pentru Situații

de Urgență privind contestarea actului administrativ individual defavorabil,

restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea plăților salariale și a cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul depus de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și s-a

menținut hotărârea din 17 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 20 august 2020 Vitali Mutaf a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General pentru Situații de Urgență privind contestarea

actului administrativ individual defavorabil, restabilirea în funcția anterior

deținută, încasarea plăților salariale și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că este

colonel al serviciului intern din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de

Urgență al Ministerului Afacerilor Interne, fiind funcționar public cu statut special,

activitatea căruia se reglementează prin Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016

privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne, iar concomitent deține și funcția de președinte în exercițiu al Asociației

sindicale ,,Salvatorul”. Astfel, conform prevederilor legale, urma să fie detașat de

la lucrul de bază, cu menținerea funcției și achitarea salariului.

Reclamantul a menționat că pârâtul a semnat Contractul colectiv de muncă

(nivel de unitate) pe anii 2015-2020 cu Asociația sindicală ,,Salvatorul”, prin care

și-a asumat unele obligațiuni privind reglementarea relațiilor între Inspectoratul

General pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne și membrii

1

sindicatului, acordând unele garanții, în special președintelui sindicatului de

ramură, funcție pe care o deține.

Vitali Mutaf a enunțat că odată ce a acumulat vechimea de muncă, care îi

acorda dreptul la pensie, a fost convins de conducerea Inspectoratului General

pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne să depună raport de

concediere cu condiția că, în temeiul prevederilor Legii nr. 288 din

16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne va fi încheiat un acord de muncă pe un termen

determinat pentru perioada deținerii funcției de președinte al sindicatului.

Astfel, în noiembrie 2017, prin concurs a fost numit în funcția de șef-adjunct

al Direcției Protecția Civilă a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență,

șef secție protecție inginerească.

La 28 decembrie 2018, prin Ordinul nr. 155EF a fost încetat raportul de

muncă, în baza prevederilor art. 38 alin. (1) lit. d) și c) al Legii nr. 288 din

16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, pe motivul expirării perioadei determinate a

raportului de serviciu, precum și acumulării vechimii în muncă ce permite dreptul

la pensie.

Iar, prin Ordinul nr. 157EF din 28 decembrie 2018 s-a anulat Ordinul

nr.155EF din 28 decembrie 2018, în partea ce ține de încetarea raportului de

serviciu al colonelului serviciului intern Vitali Mutaf, fiind numit, prin același

ordin, prin transfer, în funcție de șef-adjunct al Direcției tehnologii informaționale

și comunicații, subordonate aparatului Inspectoratului General pentru Situații de

Urgență și eliberat din funcția anterior deținută.

Reclamantul a indicat că la 02 ianuarie 2019, folosindu-se de drepturile și

garanțiile acordate de lege, a solicitat de la conducerea Inspectoratului General

pentru Situații de Urgență să fie detașat pe perioada mandatului de președinte al

Asociației sindicale ,,Salvatorul”, după cum prevede legislația muncii și a

sindicatelor, precum și contractul colectiv de muncă.

În context, reclamantul a relevat că această solicitare a fost susținută și de

secția juridică a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, prin Raportul

din 17 ianuarie 2019, emis de Mihail Malic, care însă a fost ignorat, iar sesizarea

din 02 ianuarie 2019 neexaminată, motiv pentru care la 27 martie 2019 a depus-o

repetat, fiind însoțită și de adresarea Federației Sindicatelor din Moldova ,,Sindlex”

nr. 03-01/16 din 26 martie 2019.

Drept urmare, la 27 iunie 2019, prin Ordinul 62EF, cu colonelul serviciului

intern Vitali Mutaf a fost încetat raportul de serviciu în temeiul prevederilor art. 38

alin. (1) lit. d) și c) al Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pe motivul

expirării perioadei determinate a raportului de serviciu și acumulării vechimii în

muncă ce permite dreptul la pensie.

Reclamantul a susținut că în scopul soluționării amiabile a conflictului apărut,

după adresările sindicatelor, la 08 iulie 2019, prin Ordinul nr. 65EF a fost din nou

angajat și numit șef al Direcției reglementărilor securității la incendii a Direcției

Generale Prevenție a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, pe

perioada asigurării interimatului funcției de către colonelul serviciului intern

Sergiu Babanuța, cu stabilirea perioadei determinate de la 01 iulie 2019 până la

31 decembrie 2019. Totodată, fiind indicat că se numește în această funcție, cu

eliberarea din funcția anterior deținută, de șef-adjunct al Direcției Tehnologii

2

Informaționale și Comunicații subordonată aparatului Inspectoratului General

pentru Situații de Urgență, fără a se menționa motivele eliberării, expirarea

termenului, transfer sau altele, fapt ce combate ordinul precedent nr. 62EF din

27 iunie 2019.

Reclamantul a notat că odată cu numirea într-o nouă funcție a colonelului

serviciului intern Sergiu Babanuța, funcția interimatul căreia o executa s-a eliberat.

Astfel, prin Ordinul nr. 97EF din 25 octombrie 2019, a fost numit prin

transfer în funcția șef al Direcției reglementărilor securității la incendii a Direcției

Generale Prevenție a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, fiind

eliberat din aceeași funcție interimatul căreia a executat.

Aici, reclamantul a subliniat că spre deosebire de ordinile nr. 157EF din

28 decembrie 2018 sau 65EF din 08 iulie 2019, nu i-a fost stabilită perioada de

exercitare a atribuțiilor, respectiv, prin prisma art.54 alin.(3) Codul muncii, poate fi

constatat transferul pe o perioadă nedeterminată.

În continuare, Vitali Mutaf a indicat că, prin ordinul 125EF din

30 decembrie 2019 s-a încetat raportul de serviciu pe motivul expirării perioadei

determinate a raportului de serviciu și acumulării vechimii în muncă ce-i permite

dreptul la pensie, fiind invocate dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. d) și c) al Legii

nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

În opinia reclamantului, acest ordin contravine legii și reprezintă o consecință

a activității sale în postura de președinte a Asociației sindicale ,,Salvatorul”,

activitatea cărei nu întotdeauna este salutată de unii funcționari ai Inspectoratului

General pentru Situații de Urgență, fapt demonstrat prin ordinele de concediere

nr.62 EF din 27 iunie 2019 și nr.155 EF din 28 decembrie 2018, care au fost

anulate prin ordinele nr.64 EF din 01 iulie 2019 și respectiv nr. 157 EF din

28 decembrie 2018, cu scopul de a remedia conflictul pe cale extrajudiciară.

Vitali Mutaf a menționat că, Președintele Federației Sindicatelor din Moldova

,,Sindlex” prin Notificarea nr.03-01/01 din 15 ianuarie 2020, a lansat o invitație

pârâtului privind soluționarea litigiului, însă prin răspunsul nr.19/7-113 din

22 ianuarie 2020, acesta a refuzat orice încercare de a soluționa conflictul pe cale

extrajudiciară.

De altfel, reclamantul a susținut că încetarea contractului individual de muncă

pe motivul acumulării vechimii în muncă ce-i permite dreptul la pensie, stabilit la

art. 38 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, nu poate fi

aplicată, deoarece pe acest motiv, anterior, în anul 2017 a fost încetat raportul de

serviciu, când a beneficiat de dreptul său și a ieșit la pensie. Iar, eliberarea de

fiecare dată pe același motiv, constituie un abuz din partea angajatorului, or,

apariția dreptului pentru a beneficia de pensie, este un eveniment ce are loc o

singură dată și nu se repetă în timp.

În viziunea reclamantului, o altă încălcare a procedurii de încetare a

contractului individual de muncă este nerespectarea prevederilor Contractului

Colectiv de Muncă (nivel unitate) pe anii 2015 - 2020 cu modificări și completări,

înregistrat la Inspecția Teritorială de Muncă Chișinău sub nr.116 la 12 iulie 2018.

Or, conform art.36 alin. (5) al Contractului menționat, încetarea serviciului în

cadrul Inspectoratului a persoanei alese în organul sindical și neeliberate de la

locul de muncă de bază se admite cu respectarea prevederilor Codului muncii al

3

Republicii Moldova, și doar cu acordul preliminar al organului sindical al cărui

membru este persoana în cauză.

Astfel, încetarea raportului de serviciu nu putea fi realizată în lipsa acordului

preliminar a organului sindical. Deci, ordinul de încetare a raporturilor de muncă

este ilegal, deoarece contravine Contractului Colectiv de Muncă.

Făcând referire la prevederile art. 4 lit. g) din Codul muncii, reclamantul a

indicat că raporturile de muncă și alte raporturi legate nemijlocit de acestea sunt

reglementate de Constituția Republicii Moldova, de prezentul cod, de alte legi, de

alte acte normative ce conțin norme ale dreptului muncii, și anume de: contractele

colective de muncă și convențiile colective. Deci, cele prevăzute în Contractele

Colective de Muncă sunt norme imperative pentru ambele părți de la care nu se

admit abateri.

Prin urmare, reclamantul a opinat că este ilegală încetarea raporturilor de

muncă pe motivul expirării perioadei determinate a raportului de serviciu, stipulat

la art. 38 alin. (1) lit. d) al Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,

deoarece perioada respectivă n-a fost stabilită prin Ordinul 97EF din

25 octombrie 2019.

În context, reclamantul a punctat că acest temei nu poate fi motivul încetării

raportului de serviciu din prezenta speță, deoarece prin Ordinul 97EF din

25 octombrie 2019, salariatul a fost transferat la o altă funcție, iar conform art.48

alin.(1) Codul muncii, anterior angajării sau transferării într-o nouă funcție,

angajatorul are obligația de a informa persoana care urmează a fi angajată sau

transferată despre condițiile de activitate în funcția propusă, oferindu-i informația

prevăzută la art. 49 alin. (1) Codul muncii, precum și informație privind perioadele

de preaviz ce urmează a fi respectate de angajator și salariat în cazul încetării

activității. Astfel, printre condițiile enumerate în art.49 alin.(1) Codul muncii, se

regăsește și durata contractului. Iar, conform art.54 alin.(3) Codul muncii, dacă în

contractul individual de muncă nu este stipulată durata acestuia, contractul se

consideră încheiat pe o durată nedeterminată.

La acest capitol, reclamantul a menționat că în ordinul privind transferul nu se

regăsește informația privind durata de exercitare a atribuțiilor de serviciu în cadrul

transferului. Respectiv, prin prisma art.54 alin.(3) Codul muncii, poate fi constatat

transferul pe o perioadă nedeterminată, motiv pentru care la baza încetării

contractului individual de muncă, nu putea fi invocat motivul expirării perioadei

determinate a raportului de serviciu, stipulat la art. 38 alin. (1) lit. d) al Legii

nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Reținând dispozițiile art.141 alin.(3) Cod administrativ, reclamantul a relevat

că pârâtul a încălcat prevederile art.37 din Contractul Colectiv de Muncă (nivel de

unitate), încheiat între Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al

Ministerului Afacerilor Interne și Asociația Sindicală ,,Salvatorul”, potrivit cărora

președintele Sindicatului, ales în funcție electivă, pe perioada mandatului se

detașează de la locul de muncă de bază, pentru organizarea și desfășurarea

activității organizației sindicale conform cerințelor statutare, iar contractul

individual de muncă de la locul de muncă de bază se suspendă.

Astfel, fiind ales în calitate de președinte al Asociației Sindicale ,,Salvatorul”,

în baza Hotărârii A1/4 din 22 decembrie 2015 a Plenarei Consiliului Asociației

Sindicale ,,Salvatorul”, de nenumărate ori verbal și în scris, prin raporturile din

4

28 decembrie 2018, 27 martie 2019 și 31 decembrie 2019, a solicitat detașarea de

la locul de muncă de bază, pentru organizarea și desfășurarea activității

organizației sindicale.

Prin Raportul Șefului interimar al Direcției juridice al Inspectoratului General

pentru Situații de Urgență din 17 ianuarie 2019, s-a constatat că solicitarea sa este

întemeiată și urmează a fi satisfăcută, dar acest lucru nu a fost realizat niciodată. În

pofida încălcării de către pârât a drepturilor garantate de Contract, a continuat

desfășurarea ambelor activități concomitent, cea de bază în cadrul Inspectoratului

General pentru Situații de Urgență și de președinte al organizației sindicale

,,Salvatorul”.

Vitali Mutaf a enunțat că conform art.35 alin.(5) al Convenției colective

(nivel ramură) pentru anii 2015-2020, înregistrată la Ministerul Muncii, Protecției

Sociale și Familiei, concedierea din inițiativa administrației a persoanelor care au

fost alese în componența organelor sindicale, nu se admite timp de un an după

expirarea atribuțiilor elective, cu excepția cazurilor de lichidare totală a unității sau

comiterii de către persoana respectivă a unor acțiuni culpabile, pentru care

legislația prevede posibilitatea concedierii. În asemenea cazuri, concedierea se

efectuează în conformitate cu legislația în vigoare.

Astfel, reclamantul a precizat că din data concedierii, 31 decembrie 2019,

continuă să-și exercite funcția de președinte al organizației sindicale ,,Salvatorul”,

în pofida lipsei salariului, mijlocului de transport, mijloacelor de telecomunicații și

a altor condiții de activitate, care în baza art.37, art.39 din Contract, urmau a fi

asigurate de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, fapt care este în

contradicție inclusiv cu art.43 din Constituția Republicii Moldova și art.5 lit. o)

Codul muncii.

În această ordine de idei, reclamantul a afirmat că faptul exercitării în

continuare a funcției de președinte al organizației sindicale ,,Salvatorul”, se

confirmă prin interpelarea nr.11/231 din 13 august 2020 adresată lui, ca președinte

al Asociației Sindicale ,,Salvatorul”, adresarea organizațiilor primare ale Asociației

Sindicale ,,Salvatorul”, rezultatul activității Asociației Sindicale „Salvatorul” pe

parcursul semestrului întâi al anului 2020, Notificarea nr. 18 din 28 iulie 2020

privind indicațiile date în legătură cu eliberarea biroului care era oficiul Asociației

Sindicale ,,Salvatorul”, materialele Plenarei Consiliului Asociației Sindicale

,,Salvatorul” din 25 ianuarie 2020.

Vitali Mutaf a notat că a respectat termenul de contestare a ordinului

nr.125EF din 30 decembrie 2019, or, la 29 ianuarie 2020, a depus cerere de

chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ, care însă prin

încheierea nr.3-256/2020 din 17 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, a fost declarată inadmisibilă, pe motivul nerespectării procedurii

prealabile, totodată fiind indicat că termenul de adresare cu o procedură prealabilă

este de 1 an de zile.

Aici, reclamantul a enunțat că ordinul nr.125EF din 30 decembrie 2019 nu se

regăsește în lista exhaustivă a cazurilor, în care nu este nevoie de o procedură

prealabilă. Prin urmare, acesta urma a fi contestat cu o cerere prealabilă, însă

modul de contestare a actului administrativ era indicat greșit.

Conform art.165 alin.(2) Cod administrativ, dacă informația cu privire la

exercitarea căilor de atac nu se conține în actul administrativ individual sau este

indicată incorect, cererea prealabilă poate fi depusă în termen de un an de la

comunicarea sau notificarea actului administrativ ori a respingerii petiției.

5

Astfel, cererea prealabilă a fost depusă la 07 iulie 2020, însă prin răspunsul

autorității publice ierarhic superioare nr. 44/22-2589 din 22 iulie 2020, recepționat

la 28 iulie 2020, a fost calificată ca neîntemeiată, fără vreo motivare în acest sens,

circumstanțe ce contravin prevederilor art.169 alin.(2) Cod administrativ.

Vitali Mutaf a solicitat anularea ordinului Inspectoratului General pentru

Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne nr 125 EF din

30 decembrie 2019, cu privire la încetarea raportului de serviciu și a contractului

individual de muncă din funcția de șef al Direcției reglementărilor securității la

incendii a Direcției Generale prevenție a Inspectoratului General pentru Situații de

Urgență al Ministerului Afacerilor Interne, restabilirea în funcție anterior deținută

și încasarea plăților salariate corespunzătoare.

În cadrul ședinței de judecată a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din

03 decembrie 2020, Vitali Mutaf, reprezentat de avocatul Vladislav Chirica a

depus cerere, prin care a solicitat compensarea cheltuielilor de asistență juridică în

sumă de 4500 de lei (f.d.83).

Prin hotărârea din 17 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Vitali Mutaf.

S-a anulat ordinul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. 125

EF din 30 decembrie 2019 cu privire la încetarea raportului de serviciu și a

contractului individual de muncă.

S-a obligat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență să emită actul

administrativ cu privire la restabilirea lui Vitali Mutaf în funcția de șef al Direcției

reglementărilor securității la incendii a Direcției generale prevenție a

Inspectoratului General pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor

Interne.

S-a obligat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență să emită actul

administrativ cu privire la achitarea în beneficiul lui Vitali Mutaf a plăților

salariale pentru perioada absenței forțate de la locul de muncă, începând cu

31 decembrie 2019 până la data pronunțării hotărârii judecătorești,

17 decembrie 2020.

S-a încasat din contul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență în

beneficiul lui Vitali Mutaf cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de

4500 de lei.

S-a menționat că hotărârea în partea restabilirii la lucru a lui Vitali Mutaf și

încasării unui salariu pentru absența forțată de la lucru se execută imediat.

La 23 decembrie 2020, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 Cod

administrativ, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a depus apel, iar la

06 aprilie 2021 a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii din

17 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea

hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi decizii de respingere a acțiunii

lui Vitali Mutaf (f.d.101-102; 125-128).

Prin decizia din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și s-a menținut hotărârea

din 17 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.166-182).

Curtea de Apel Chișinău și-a întemeiat decizia în baza dispozițiilor Codului

administrativ, Legii privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016, Codului muncii și

Codului de procedură civilă.

6

Conform art. art. 38 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016

privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne, raportul de serviciu al funcționarului public cu statut special poate să

înceteze în următoarele situații: după acumularea vechimii în muncă ce permite

dreptul la pensie, cu excepțiile stabilite de prezenta lege.

Din materialele cauzei Curtea de Apel Chișinău a constatat că Vitali Mutaf a

beneficiat de dreptul la pensie în anul 2017, anterior fiind încetate raporturile de

serviciu cu autoritatea pârâtă.

În context, instanța de apel a relevat că, încetarea raporturilor de muncă pe

temeiul art. 38 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,

poate avea loc doar pentru o singură dată și poate fi prelungit, așa cum statuează

art. 38 alin. (4) din Legea nominalizată pe o perioadă determinată ce nu va depăși

5 ani.

Astfel, acțiunile angajatorului privind încetarea raportului de muncă cu Vitali

Mutaf, în temeiul art. 38 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016

privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne, vine în contradicție cu prevederile legale.

Conform art. 38 alin. (1) lit. d) al Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,

încetarea raporturilor de muncă cu funcționarul public cu statut special are loc

după expirarea perioadei determinate a raportului de serviciu.

La caz, instanța ierarhic inferioară a reținut că Vitalii Mutaf a fost numit în

funcția de Șef al Direcției Reglementărilor Securității la Incendii a Direcției

Generale Prevenție a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență al

Ministerului Afacerilor Interne, prin ordinul nr.97EF din 25 octombrie 2019 cu

privire la transfer, concomitent fiind eliberat din funcția de Șef Direcție (pe

perioada asigurării interimatului funcției de către colonelul Sergiu Babanuța).

Invocând dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. c), art. 15 alin. (10), art. 31 ale Legii

nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne, precum și prevederile art. 48 alin. (1) și (2)

din Codul muncii, Curtea de Apel Chișinău a menționat că din ordinul nr.97EF din

25 octombrie 2019 cu privire la transfer, nu rezultă faptul că, transferul este

realizat pentru o perioadă determinată de activitate, în funcția deținută de către

reclamant.

Astfel, deoarece în ordinul privind transferul nu se regăsește informația

privind durata de exercitare a atribuțiilor de serviciu în cadrul transferului, nu poate

fi invocat motivul concedierii - expirarea perioadei determinate a raportului de

serviciu, stipulate la art. 38 alin. (1) lit. d) al Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016

privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne.

De altfel, instanța de apel a respins argumentele apelantului că, termenul

raporturilor de serviciu ale Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și

Vitali Mutaf a fost stabilit în ordinul nr.65EF din 08 iulie 2019 pe perioada

asigurării interimatului funcției de către colonelul Sergiu Babanuța de la

01 iulie 2019 până la 31 decembrie 2019, deoarece efectele actului administrativ

menționat au încetat odată cu adoptarea ordinului nr.97EF din 25 octombrie 2019,

în conținutul căruia expres se indică despre eliberarea din funcția de Șef Direcție a

7

lui Vitali Mutaf pe perioada asigurării interimatului funcției de către colonelul

Sergiu Babanuța.

Iar, din considerentele enunțate, instanțele ierarhic inferioare au conchis că

încetarea raportului de serviciu pe motivul expirării perioadei determinate a

raportului de serviciu și acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la

pensie, care a fost invocat în mod repetat, este lipsită de consistență și contrară

legislației, ceea ce constituie temei de anulare a ordinului Inspectoratului General

pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne nr.125EF din

30 decembrie 2019.

În continuare, făcând trimitere la prevederile art. 89 alin. (1), art. 90

alin. (1)-(3), art. 329 și 330 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, și ținând cont de

faptul anulării ordinului contestat, instanța de apel a conchis asupra necesității

admiterii pretenției reclamantului privind restabilirea în funcția anterior deținută.

Iar, deoarece reclamantul a fost lipsit de salariu, în mod nefondat, instanța

ierarhic inferioară a constatat existența obligației Inspectoratului General pentru

Situații de Urgență de plată în beneficiul lui Vitali Mutaf, a salariului pentru

perioada absenței forțate de la serviciu, începând cu data cu 31 decembrie 2019

până la data pronunțării hotărârii judecătorești, 17 decembrie 2020.

De asemenea, în temeiul art. 94 alin. (1), art.96 alin. (1) Cod de procedură

civilă, precum și a bonului de plată nr. PL 501428, instanțele ierarhic inferioare au

admis pretenția reclamantului privind compensarea cheltuielilor de asistență

juridică.

La 21 octombrie 2021 Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a

depus recurs împotriva deciziei din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei

noi decizii de respingere a acțiunii lui Vitali Mutaf.

În susținerea recursului, recurentul a indicat că instanțele ierarhic inferioare

au examinat superficial și nu au stabilit pe deplin circumstanțele cauzei, care au

importanță pentru judecarea litigiului și au aplicat eronat normele de drept

material.

Ulterior, la 27 ianuarie 2022 Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

a prezentat motivarea recursului, în care a reiterat pretențiile inițiale și a solicitat

admiterea acestora.

În motivarea recursului, recurentul a indicat dezacordul cu concluzia

instanțelor ierarhic inferioare, că încetarea raportului de muncă cu Vitali Mutaf, în

temeiul art.38 alin.(l) lit.c) al Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,

contravine prevederilor legale.

La acest capitol, recurentul a relevat că conform art.49 alin.(2) al Legii nr.288

din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, în cazul încetării raportului de serviciu, în temeiul

dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. b), c), și e), funcționarul public cu statut special

beneficiază de o indemnizație unică, al cărei cuantum variază în funcție de

vechimea calendaristică în organele apărării naționale, securității statului și ordinii

publice.

Potrivit alin. (3) al articolului nominalizat, indemnizația unică se acordă o

singură dată în carieră.

Iar, conform alin.(4) al aceluiași articol, în cazul încetării în mod repetat a

raportului de serviciu cu drept de pensie, indemnizația menționată la alin. (2) se

8

stabilește astfel încât să excludă valoarea indemnizației primite anterior.

Astfel, recurentul a opinat că realizarea dreptului funcționarului la

recalcularea indemnizației unice este posibilă la încetarea repetată a raportului de

serviciu și cu specificarea expresă în actul administrativ a dreptului stabilit în

condițiile art. 38 alin. (1) lit. c). Altfel, temei juridic pentru recalculare nu ar fi

existat.

De asemenea, recurentul nu este de acord cu argumentele instanțelor ierarhic

inferioare că din textul ordinului nr.97 EF din 25 octombrie 2019 cu privire la

transfer nu se atestă informația cu privire la o perioadă determinată de activitate în

funcția deținută de către intimat, fapt ce vine în contradicție cu art.48 alin.(l) și (2)

din Codul muncii.

Aici, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a susținut că prima

instanță și instanța de apel eronat au aplicat legea materială.

Or, art. 48 din Codul muncii statuează că anterior angajării sau transferării

într-o nouă funcție, angajatorul are obligația de a informa persoana care urmează a

fi angajată sau transferată despre condițiile de activitate în funcția propusă,

oferindu-i informația prevăzută la art. 49 alin. (1).

Articolul 49 alin. (1) din Codul muncii statuează că informațiile stipulate în

aliniatul vizat se includ în conținutul contractului individual de muncă.

Articolele 48 și 49 din Codul muncii nu sunt aplicabile speței, deoarece la

numirea în funcție publică cu statut special, cu titularul acesteia nu se încheie

contract individual de muncă, în temeiul prevederilor legii speciale.

Astfel, recurentul a indicat că în conformitate cu prevederile art. 2 și art.3

alin. (1) al Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu

statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, funcționarul public cu

statut special este persoana angajată în cadrul aparatului central al Ministerului

Afacerilor Interne, în autoritățile administrative sau instituțiile din subordinea

acestuia, care deține grade speciale și exercită sarcini ce țin de competența entității

din care face parte, în conformitate cu legislația în vigoare. Calitatea de funcționar

public cu statut special apare și încetează în condițiile prezentei legi.

Conform art.15 alin.(10) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,

angajarea în funcția publică cu statul special se efectuiază prin ordin de numire în

funcție, emis de angajator sau de persoana împuternicită de către acesta.

Potrivit art. 31 din Legea nominalizată, raportul de serviciu al funcționarului

public cu statut special apare la data numirii persoanei în funcție, în condițiile

prezentei legi.

Așadar, recurentul a precizat că, prin ordinul Inspectoratului General pentru

Situații de Urgență nr. 65 EF din 08 iulie 2019, Vitali Mutaf a fost numit în

funcție de șef Direcție reglementărilor securității la incendii (pe perioada asigurării

interimatului funcției de către colonelul Sergiu Babanuța) a Direcției generale

prevenție, iar în temeiul art.38 alin.(4) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016

privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne, acestuia i-a fost stabilit raportul de serviciu pe o perioadă determinată, de

la 01 iulie 2019 până la 31 decembrie 2019.

Potrivit art. 32 lit. a) al Legii nominalizate, raportul de serviciu al

funcționarului public cu statul special se modifică prin transfer.

Astfel, transferul în altă funcție, fiind realizat în contextul prevederilor art. 32

din Legea citată, nu dă naștere unor raporturi de serviciu noi, însă doar le modifică

9

pe cele deja apărute, urmare a numirii angajatului în funcția inițială.

Prin urmare, instanțele ierarhic inferioare eronat au aplicat normele de drept

material, or, potrivit normelor citate supra, raportul de serviciu se naște o singură

dală - la data numirii persoanei în funcție și nu la fiecare procedură de personal.

Așadar, data incidență nașterii raportului de serviciu al lui Vitali Mutaf este

01 iulie 2019, adică data când acesta a fost numit în funcție.

Prin ordinul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. 97 EF din

25 octombrie 2019, Vitali Mutaf s-a transferat în funcția de șef al Direcției

reglementărilor securității la incendii a Direcției generale prevenție a

Inspectoratului General pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor

Interne. Astfel, raportul de serviciu al lui Vitali Mutaf a fost modificat în partea

schimbării funcției deținute.

Aici, recurentul a precizat că de facto, schimbarea a fost de ordin formal,

acesta fiind transferat în aceeași funcție, doar că aceasta deja nu era condiționată de

asigurarea interimatului funcției de către colonelul Sergiu Babanuța.

În context, recurentul a subliniat că „numirea” și „transferul” în funcție nu

sunt proceduri identice. Mai mult, aplicarea acestora se bazează pe norme diferite.

Pornind de la principiul coerenței, consecutivității și predictibilității normelor

juridice, fixat în art. 3 lit. d) din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative,

recurentul a reliefat că legiuitorul, aplicând procedeele legiferării, a expus normele

vizate în art. 31 și 32 din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în

ordine succesivă. Inițial a specificat norma despre procedura de numire în funcție,

adică art. 31, apoi despre transferul în altă funcție - art. 32 din Legea nominalizată.

Suplimentar, recurentul a menționat că potrivit art. 30 al Legii cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158/2008, aplicabilă

funcționarilor publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne în

temeiul art. 4 din legea citată, raporturile de serviciu apar în baza actului

administrativ de numire în funcția publică, emis în condițiile prezentei legi. Actul

administrativ de numire are formă scrisă și conține temeiul legal al numirii,

referință la una din modalitățile de ocupare a funcției publice specificate la art. 28,

numele funcționarului public, funcția publică, data de la care acesta urmează să

exercite funcția publică, drepturile salariale, perioada de probă, după caz, alte

componente stabilite de legislație.

În final, recurentul a enunțat dezacordul cu concluzia instanțelor ierarhic

inferioare, precum că efectele ordinului nr. 65 EF din 08 iulie 2019 au încetat doar

în partea funcției deținute de intimat, nu și a perioadei raportului de serviciu,

deoarece raportul de serviciu a fost modificat, nu născut, prin ordinul de transfer.

La 10 ianuarie 2022 în adresa lui Vitali Mutaf a fost expediată copia

recursului, iar la 27 ianuarie 2022 motivarea recursului depus de Inspectoratul

General pentru Situații de Urgență, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței.

Prin referința depusă la 07 februarie 2022, Vitali Mutaf, reprezentat de

avocatul Vladislav Chirica a solicitat declararea inadmisibilă a recursului depus de

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

Examinând temeiurile recursului depus de Inspectoratul General pentru

Situații de Urgență în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ din cadrul Colegiului civil,

10

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

Conform art. 195 Cod administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se

aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția

art.169–171.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității cererii de recurs

constă în verificarea faptului, dacă recursul se încadrează în cele prevăzute la

art.246 alin. (2) și 194 alin.(2) ale Codului administrativ.

În conformitate cu art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din

oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

Conform art. 246 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, recursul se declară

inadmisibil în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă

după expirarea termenului prevăzut la art.245 alin.(2);.

Potrivit art. 245 alin. (2) din Codul administrativ, motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Din interpretarea corectă a prevederii legale enunțate, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție notează că

exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit

cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se

subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

La acest capitol, instanța de recurs reține și prevederile art. 110 Cod de

procedură civilă, conform cărora termen de procedură este intervalul, stabilit de

lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul),

participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să

îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

În conformitate cu art. 111 alin. (1)-(2) Cod de procedură civilă. actele de

procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este

stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.

Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice,

datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi

efectuat în decursul întregii perioade.

Iar, în conformitate cu art. 113 Cod de procedură civilă, dreptul de a efectua

actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori

11

stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine

decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele cauzei rezultă că la 23 decembrie 2020, Inspectoratul General

pentru Situații de Urgență, reprezentat în baza procurii de Alexei Batco a depus

apel nemotivat, iar la 06 aprilie 2021 a prezentat motivarea apelului împotriva

hotărârii din 17 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând

casarea hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi decizii de respingere a

acțiunii lui Vitali Mutaf (f.d.101-102; 125-128).

Prin decizia din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și s-a menținut hotărârea

din 17 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.166-182).

Nefiind de acord cu decizia din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

la 21 octombrie 2021 Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, reprezentat

în baza procurii nr. 19/7-1 din 04 ianuarie 2021 (f.d.185) de Alexei Batco a depus

cerere de recurs cu mențiunea „nemotivată” împotriva acesteia solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii

de respingere a acțiunii lui Vitali Mutaf (f.d.183-184).

Conform materialelor dosarului, reprezentantul Inspectoratului General pentru

Situații de Urgență a primit copia deciziei motivate din 20 octombrie 2021 a Curții

de Apel Chișinău la data de 26 noiembrie 2021, fapt confirmat prin recipisa

semnată de Artur Parhomenco, în calitate de reprezentant al Inspectoratului

General pentru Situații de Urgență, în baza procurii nr. 19/7-10 din

04 ianuarie 2021 (f.d.187).

Ulterior, la 27 ianuarie 2022 Inspectoratul General pentru Situații de Urgență,

reprezentat în baza procurii nr. 19/7-1 din 04 ianuarie 2021 (f.d.185) de Alexei

Batco a prezentat motivarea recursului, sau cum a indicat recurentul „cerere de

recurs (motivată)”, în care a reiterat pretențiile inițiale și a solicitat admiterea

acestora (f.d.193-196).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, în speță, prin prisma prevederilor art. 245 alin. (2)

din Codul administrativ, termenul de procedură de 30 zile instituit de legiuitor

pentru valorificarea dreptului de a prezenta motivarea recursului și-a început

curgerea din ziua imediat următoare datei notificării actului judecătoresc de

dispoziție, respectiv – 27 noiembrie 2021 și a expirat la data de 27 decembrie 2021

(zi de luni).

Cu toate acestea, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a prezentat

motivarea recursului împotriva deciziei din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, la 27 ianuarie 2022, adică după expirarea termenului stabilit de lege,

mult prea târziu.

Conform art. 244 alin.(2) Cod administrativ, pentru procedura de recurs se

aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva.

Potrivit art. 237 alin.(1) Cod administrativ, prevederile art.65 alin.(1)–(3) și

(5) se aplică corespunzător pentru repunerea în termenul de apel și în termenul de

prezentare a motivării apelului.

Iar, conform art. 65 alin.(1) și (2) Cod adminsitrativ, dacă o persoană, din

motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la

cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit

12

se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de

15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care

confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează

acțiunile omise.

Aici, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție notează că Inspectoratul General pentru Situații de Urgență,

deși a prezentat motivarea recursului peste termenul legal instituit de legiuitor de

30 de zile de la data notificării deciziei motivate a Curții de Apel Chișinău, nu a

solicitat repunerea în termenul de prezentare a motivării recursului, prin prisma

art. 65 alin.(1) și (2) din Codul adminsitrativ.

Din aceste motive recursul depus de către Inspectoratul General pentru

Situații de Urgență împotriva deciziei din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău urmează a fi declarat inadmisibil.

Conform art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, participanții la

procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își

exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca

drepturile procesuale ale altor participanți. Participantul care își exercită drepturile

procesuale în mod abuziv și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună-

credință răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale și morale cauzate.

Contrar acestor prevederi legale, Inspectoratul General pentru Situații de

Urgență nu a depus diligența necesară în vederea exercitării căii de atac în termen.

Conform art.45 alin.(4) Codul administrativ, autoritățile publice acționează

prin intermediul conducătorilor sau al reprezentanților.

Iar, conform art.65 alin.(1) Codul administrativ, culpa unui reprezentant legal

sau împuternicit se atribuie reprezentatului.

De altfel, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv, ar avea un efect

incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6

CEDO.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat

că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea

drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr.

7557/03 din 11 septembrie 2007).

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 și Melnic contra

Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat

că, prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de

către pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale încalcă

drepturile reclamanților la un proces echitabil.

Tot aici, instanța de recurs accentuiază că conform legislației în vigoare,

sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești,

ale participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de activitatea acestora și,

în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

13

declara inadmisibil recursul depus de Inspectoratul General pentru Situații de

Urgență.

Conform art. 230, 233 alin. (1) și (2), 244, 245 alin. (2), 246 alin. (1) și (2)

lit. e) din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

14