2ra-2016/21 — cu privire la anularea facturii, cu obligarea emiterii facturii recalculate cu indicarea consumului real de apa cotabila, incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata

2ra-2016/21 — cu privire la anularea facturii, cu obligarea emiterii facturii recalculate cu indicarea consumului real de apa cotabila, incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-2016/21

2-19145987-01-2ra-22122021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. R. Berdilo)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Cotruță, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

26 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Livia

Frunze, reprezentată de avocatul Adrian Oprea

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Liviei Frunze, reprezentată

de avocatul Alexei Frunze împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” cu

privire la anularea facturii, cu obligarea emiterii facturii recalculate cu indicarea

consumului real de apă potabilă și

la cererea reconvențională a Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”

împotriva Liviei Frunze cu privire la încasarea datoriei și a taxei de stat

împotriva deciziei din 7 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Livia Frunze, reprezentată de avocatul Adrian Oprea

și menținută hotărârea din 22 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru

constată:

La 5 septembrie 2019, Livia Frunze, reprezentată de avocatul Alexei Frunze

a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Apă-Canal Chișinău” cu

privire la anularea facturii, cu obligarea emiterii facturii recalculate cu indicarea

consumului real de apă potabilă.

În motivarea acțiunii a invocat că SA „Apă-Canal Chișinău” asigură

furnizarea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare la locul de consum

din str. XXXXX mun. XXXXX, în baza contractului nr. 138819 din 4 august 2014.

A relatat că la 10 iunie 2019, observând că are loc o scurgere de la conexiunea

de intrare și ieșire din apometru, a telefonat în regim de urgență la SA „Apă-Canal

Chișinău”, la numărul de telefon destinat pentru astfel de situații, în vederea

intervenirii echipei de lichidare a avariilor pentru înlăturarea defecțiunii.

A accentuat că scurgerea nu putea fi înlăturată decât de reprezentanții

SA „Apă-Canal Chișinău”, deoarece era necesar de rupt sigiliul.

1

Astfel, echipa de lichidare a avariilor a venit la fața locului doar la 13 iunie

2019, fiind întocmit un proces-verbal de dare în exploatare a contorului nr. 138819

din 13 iunie 2019, în care reprezentantul companiei a menționat că s-a desigilat

nodul apometric pentru lichidarea scurgerii.

Totodată, a menționat că după această scurgere, în urma căreia timp de trei

zile până la venirea reprezentanților SA „Apă-Canal Chișinău”, apa a curs fără a se

opri, a primit factura SP nr. 10551096 din 5 iulie 2019, în care a fost indicată suma

totală spre plată de 4 265,31 de lei.

A precizat reclamanta că careva datorie la consumul de apă nu avea, fapt

confirmat prin facturile SP 10303094 din 4 aprilie 2019 în sumă de 192,42 de lei,

SP 10356825 din 2 mai 2019 în sumă de 53,45 de lei și SP 10470388 din 7 iunie

2019 în sumă de 0,00 lei.

La fel, a accentuat că în calitate de consumator și-a îndeplinit corespunzător

obligația de a informa imediat SA „Apă-Canal Chișinău” despre existența unei

scurgeri, însă reprezentanții companiei au venit la fața locului peste 3 zile, în rezultat

cauzându-i un prejudiciu material în sumă de 4 000 de lei, ce rezultă din factura SP

nr. 10551096 din 5 iulie 2019.

La 6 august 2019, a expediat în adresa SA „Apă-Canal Chișinău” cererea

prealabilă, prin care a solicitat să fie efectuat un recalcul cu achitarea de către ea a

mediei lunare conform dinamicii folosirii apei, dat fiind faptul că nu a consumat apa

care i-a fost facturată prin factura SP nr. 10551096 din 5 iulie 2019, iar suma de

4 265,31 de lei rezultă din atitudinea neglijentă a SA „Apă-Canal Chișinău” de a lua

măsuri urgente și concrete în vederea lichidării scurgerii despre care a fost informată

imediat.

Ca urmare a examinării cererii prealabile, prin răspunsul nr. 1200/14162 din

22 august 2019, SA „Apă-Canal Chișinău” a informat-o că calculul volumului de

apă și de canalizare expus spre plată a fost efectuat în baza indicațiilor reale ale

contorului în volum de 399 m3 apă și 399 m3 canalizare, fiind indicat că calculul a

fost efectuat corect, potrivit prevederilor actului normativ în vigoare și necesită a fi

achitat integral în termen restrânși, neglijând faptul că prejudiciul este cauzat din

vinovăția pârâtei.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 15, 17, 18 din Legea

nr. 303 din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de

canalizare, art. 19, 774, 776, 858, 901, 936 Cod civil, art. 5, 38, 94, 166-168 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea facturii SP nr. 10551096 din 5 iulie

2019 cu obligarea SA „Apă-Canal Chișinău” de a emite o nouă factură recalculată

care să prevadă consumul real de apă potabilă pentru perioada 20 mai 2019 - 13 iunie

2019.

La 13 octombrie 2019, SA „Apă-Canal Chișinău” a depus cerere

reconvențională împotriva Liviei Frunze cu privire la încasarea datoriei și a taxei de

stat.

În susținerea acțiunii reconvenționale a invocat că la 13 iunie 2019, ca urmare

a parvenirii apelului din partea consumatorului, reprezentanții operatorului s-au

deplasat în vederea inspectării locului de consum.

Astfel, în rezultatul examinării locului de consum din str. XXXXX

mun. XXXXX, reprezentantul SA „Apă-Canal Chișinău”, în prezența persoanei

2

responsabile, a constatat și consemnat în procesul-verbal de dare în exploatare a

contorului, faptul că contorul funcționează în ritm normal, sigiliile aplicate la contor

sunt integre, indicațiile contorului nr. 898752 de tip „B-Meters”, Dn=15 mm, fiind

de 0117 m3, concomitent, acordând permisul de rupere a sigiliilor de la nodul

apometric pentru lichidarea scurgerii apărute pe rețeaua consumatorului.

A menționat că calculul volumului de apă și canalizare expus spre plată este

efectuat în baza indicațiilor contorului de apă nr. 898752 de tip „В-Meters”, Dn=15

mm, instalat și primit la evidență de către SA „Apă-Canal Chișinău”.

A precizat că potrivit pct. 4.1.16 din contractul nr. 138819 din 4 august 2014,

consumatorul și-a asumat obligația de a înscrie lunar în factură indicațiile de pe

contoarele de apă.

În acest sens, a specificat că în situația în care consumatorul nu-și îndeplinește

obligația de a înscrie indicii de pe contor în bonul de plată, operatorul este în drept

să indice în factura de plată pentru luna respectivă un consum estimativ, la nivelul

consumului mediu înregistrat în perioada anterioară, cu recalcularea ulterioară,

reieșind din indicațiile reale ale contorului.

Așadar, reieșind din faptul că consumatorul Livia Frunze nu-și îndeplinea

obligația de a înscrie indicii de pe contor în bonul de plată, iar operatorul SA „Apă-

Canal Chișinău” indica în factura de plată pentru luna respectivă un consum

estimativ, fapt constatat prin actul privind indicațiile abonatului ce atestă că pentru

perioadele în care consumatorul nu a indicat volumul de apă consumat, i-a fost

stabilit un consum estimativ care ulterior a fost recalculat în baza indicațiilor de pe

contor.

A comunicat că la 13 iunie 2019, a fost inspectat locul de consum și au fost

citiți indicii reali ai contorului, iar calculul volumului de apă și de canalizare expus

spre plată este efectuat în baza indicațiilor reale ale contorului, în volum de 399 m3

apă și 399 m3 canalizare, deoarece scurgerea de apă a avut loc după contor.

Referitor la înlăturarea scurgerii de apă, a afirmat că aceasta este

responsabilitatea consumatorului, deoarece scurgerea s-a produs pe rețeaua proprie

după contor, iar conform schemei rețelelor de alimentare cu apă și canalizare din

4 august 2014, a fost stabilit hotarul de delimitare pe rețeaua de apă în punctul P (A),

iar delimitarea rețelei de canalizare în P (C).

Totodată, potrivit pct. 6.3 din contractul menționat, hotarul de delimitare a

rețelelor de alimentare cu apă și de canalizare, care este determinat conform schemei

din 9 aprilie 2014, consumatorul poartă responsabilitate pentru exploatarea

tronsonului de conductă de la hotarul delimitării proprietății rețelelor până la

instalația de contorizare, iar conform pct. 6.5, furnizorul nu poartă răspundere față

de consumator în ceea ce privește dezghețarea rețelelor, robinetelor de închidere, a

contoarelor etc.

A mai notat că în urma inspectării locului de consum, la 13 iunie 2019, au fost

citiți indicii reali ai contorului în volum de 399 m3 apă și 399 m3 canalizare.

Respectiv, volum expus spre plată în factura SP 10551096 din 5 iulie 2019 în

sumă de 4 265,31 de lei, urmează a fi achitat integral de către consumator.

În vederea soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, la adresa locului de

consum, a fost expediată reclamația nr. 05/4.1-05/615 din 25 noiembrie 2019, care

a fost recepționată de către consumator, dar a rămas fără răspuns.

3

A afirmat că mărimea creanței formate pentru perioada iunie - decembrie

2019, conform actului de verificare a datoriilor din 27 ianuarie 2020, constituie suma

de 6 873,67 de lei.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 10, 679, 774, 776 Cod

civil, art. 5, 6, 22, 166-167, 2762, 1825 CPC, art. 25 din Legea serviciilor publice de

gospodărire comunală nr. 1402-XV din 24 octombrie 2002.

A solicitat admiterea acțiunii reconvenționale, încasarea de la Livia Frunze în

beneficiul SA „Apă-Canal Chișinău” a datoriei în mărime de 6 873,67 de lei și a

taxei de stat în mărime de 270 de lei.

Prin hotărârea din 22 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a Liviei Frunze.

A fost admisă integral cererea reconvențională a SA „Apă-Canal Chișinău”.

Au fost încasate de la Livia Frunze în beneficiul SA „Apă-Canal Chișinău”

datoria neachitată în sumă de 4 036,30 de lei și taxa de stat în sumă de 270 de lei, în

total suma de 4 306,30 de lei.

Au fost încasate de la Livia Frunze în beneficiul SA „Apă-Canal Chișinău”

datoria în sumă de 2 837,37 de lei (existentă la 13 octombrie 2019 - data înaintării

și punerii pe rol a cererii reconvenționale), dar nu se eliberează titlu executoriu și nu

se pune în executare hotărârea în această parte din motivul stingerii acestei datorii

pe parcursul examinării cauzei (bon fiscal din 5 noiembrie 2020 de plată a sumei de

2 837,37 de lei.

Prin decizia din 7 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Livia Frunze, reprezentată de avocatul Adrian Oprea și menținută

hotărârea primei instanțe.

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

constatat că consumatorul Livia Frunze avea obligațiunea de a întreprinde acțiuni în

vederea remedierii scurgerii de apă care a avut loc la 10 iunie 2019, or conform

schemei de delimitare a rețelelor de alimentare cu apă și de canalizare din 9 aprilie

2014, scurgerea a avut loc după nodul apometric reieșind din faptul că apa a fost

trecută prin contor, fapt ce denotă că remedierea acesteia nu reprezintă obligațiunea

operatorului SA „Apă-Canal Chișinău”.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele apelantei cu privire la faptul că

instanța de fond a ignorat că scurgerea de apă s-a produs de la șurubul instalat la

contor, iar remedierea scurgerii nu a fost posibilă, deoarece contorul era sigilat,

circumstanțe relatate de martorii Evghenii Usatov și Alexandru Bizin, or având în

vedere prevederile art. 122 alin. (1) CPC, elocvent în astfel de situații este punctul

de vedere exprimat de un specialist, expert, astfel, încât afirmațiile martorilor sunt

declarative, nefiind prezentat un act de constatare a unui specialist.

Astfel, au conchis instanțele de judecată că cererea de chemare în judecată

înaintată de Livia Frunze urmează a fi respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Cu privire la temeinicia acțiunea reconvenționale înaintată de SA „Apă-Canal

Chișinău”, prima instanță și instanța de apel au constatat că potrivit actului de

verificare pentru perioada iunie 2019 - ianuarie 2020, suma datoriei constituie

6 873,67 de lei, fapt confirmat și prin factura SP nr. 11029004 din 2 ianuarie 2020,

iar în luna decembrie 2020, a fost achitată suma de 2 837,37 de lei.

4

La 3 decembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Livia Frunze,

reprezentată de avocatul Adrian Oprea a declarat recurs împotriva deciziei din

7 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei

noi hotărâri prin care să fie anulată factura SP nr. 10551096 din 5 iulie 2019 cu

impunerea intimatei de a emite o nouă factură care să prevadă consumul real de apă

potabilă pentru perioada 20 mai 2019 - 13 iunie 2019, precum și încasarea din contul

SA „Apă-Canal Chișinău” în beneficiul ei a sumei de 4 306,30 de lei.

În motivarea recursului a invocat că atât prima instanță, cât și instanța de apel

nu au ținut cont că la 10 iunie 2019, observând că are loc o scurgere de la conexiunea

de intrare și ieșire din apometru, dânsa a telefonat în regim de urgență la SA „Apă-

Canal Chișinău”, la numărul de telefon destinat pentru astfel de situații, în vederea

intervenirii echipei de lichidare a avariilor pentru înlăturarea defecțiunii.

A accentuat că scurgerea nu putea fi înlăturată decât de reprezentanții

SA „Apă-Canal Chișinău” întrucât era necesar de rupt sigiliul.

De asemenea, instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au luat în

considerație nici declarațiile martorilor Evghenii Usatov și Alexandru Bizin, care au

comunicat că problema era de la șurubul instalat la contor, dar nu au putut soluționa

problema, deoarece contorul era sigilat.

A afirmat că în procesul-verbal de dare în exploatare a contorului nr. 138819

din 13 iunie 2019, reprezentantul SA „Apă-Canal Chișinău” expres a indicat că a

desigilat nodul apometric pentru lichidarea scurgerii, fapt ce indubitabil confirmă

necesitatea ruperii sigiliului pentru lichidarea scurgerii, ce ar fi fost considerat drept

o încălcare a pct. 4.1.3 din contractul privind furnizarea serviciilor de alimentare cu

apă și recepționarea apelor uzate nr. 138819 din 4 august 2014, în lipsa

reprezentantului intimatei, pentru care dânsa urma să poartă răspundere.

Așadar, mențiunile maistrului din procesul-verbal de dare în exploatare a

contorului nr. 138819 din 13 iunie 2019, confirmă declarațiile ei, cât și a martorilor

Evghenii Usatov și Alexandru Bizin, pe care prima instanță și instanța de apel le-au

ignorat neîntemeiat.

La fel, a menționat recurenta că în cazul în care va fi pronunțată o nouă

hotărâre de anulare a facturii SP nr. 10551096 din 5 iulie 2019 cu impunerea

intimatei de a emite o nouă factură care să prevadă consumul real de apă potabilă

pentru perioada 20 mai 2019 - 13 iunie 2019, urmează a-i fi restituită suma achitată

de ea în mărime de 4 036,30 de lei cu titlu de presupusa datorie și suma de 270 de

lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate de SA „Apă-Canal Chișinău” în

vederea înaintării cererii reconvenționale.

La 22 decembrie 2021, în adresa SA „Apă-Canal Chișinău” a fost expediată

copia cererii de recurs depusă de Livia Frunze, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f. d. 219), fiind recepționată la 27 decembrie 2021, ceea ce se

atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 221).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimata să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

5

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 3 decembrie 2021 împotriva deciziei din 7 octombrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Livia Frunze, reprezentată de

avocatul Adrian Oprea, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Livia Frunze, reprezentată de

avocatul Adrian Oprea, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

6

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Livia Frunze, reprezentată de avocatul Adrian Oprea urmează a fi considerat ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Livia Frunze, reprezentată de

avocatul Adrian Oprea.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

7