2rac-141/21 — cu privire la constatarea faptului încălcării legislației la emiterea actelor juridice, anularea facturilor fiscale, încasarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la constatarea faptului încălcării legislaţiei la emiterea actelor juridice, anularea facturilor fiscale, încasarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- tranzacţia părţilor, limitele judecării apelului
2rac-141/21 — cu privire la constatarea faptului încălcării legislației la emiterea actelor juridice, anularea facturilor fiscale, încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2rac-141/21
ÎNCHEIERE
2 iunie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
Dumitru Mardari
Mariana Pitic
examinând cererea cu privire la încetarea procesului și confirmarea tranzacției
de împăcare depusă de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere
Limitată „Linella” împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” cu privire
la constatarea faptului încălcării legislației la emiterea actelor juridice unilaterale –
facturi fiscale, anularea facturilor fiscale și încasarea cheltuielilor de judecată
constată:
La 5 martie 2020, SRL „Linella” a depus cerere de chemare în judecată
împotriva SA „Apă-Canal Chișinău”, intervenient accesoriu Consiliul Concurenței
cu privire la constatarea faptului încălcării legislației la emiterea actelor juridice
unilaterale – facturi fiscale, anularea facturilor fiscale și încasarea cheltuielilor de
judecată.
Prin hotărârea din 7 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a
fost admisă acțiunea.
A fost constatat faptul încălcării de către SA „Apă-Canal Chișinău” a
prevederilor Legii 303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de
canalizare (art. 22 alineatul (18)) la emiterea actelor juridice unilaterale – facturi
fiscale contestate.
Au fost anulate actele juridice unilaterale – facturile fiscale emise în privința
SRL „Linella”: nr. AAI 2124179 din 31 decembrie 2019, pe suma de 43 040,89 de
lei și nr. AAI 3856728 din 31 ianuarie 2020, pe suma de 51 938,09 de lei.
A fost încasată din contul SA „Apă-Canal Chișinău” în beneficiul
SRL „Linella” suma de 2 949,37 de lei, cu titlu de taxă de stat achitată de reclamantă
la depunerea acțiunii.
Prin decizia din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău” și menținută hotărârea primei instanțe.
La 19 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, SA „Apă-Canal
Chișinău” a declarat recurs împotriva deciziei din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a
hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii ca
neîntemeiată, precum și încasarea în beneficiul SA „Apă-Canal Chișinău” a
cheltuielilor de judecată, taxa de stat achitată pentru examinarea apelului și
recursului.
La 14 aprilie 2021, SA „Apă-Canal Chișinău”, în temeiul art. 445 lit. d) CPC,
a depus cerere, prin care a solicitat încetarea procesului civil, pe motiv că părțile au
consimțit să încheie tranzacție de împăcare.
Tot la 14 aprilie 2021, SRL „Linella”, prin cererea depusă, a fost de acord cu
tranzacția de împăcare, solicitând încetarea procesului civil.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge
cererea cu privire la încetarea procesului și confirmarea tranzacției de împăcare.
În conformitate cu art. 212 alin. (6) CPC, dacă respinge renunțarea
reclamantului la acțiune ori recunoașterea acțiunii de către pârât sau dacă nu
confirmă tranzacția părților, instanța judecătorească pronunță în acest sens o
încheiere motivată și examinează cauza în fond.
Materialele dosarului atestă că, în cadrul examinării cauzei în instanța de
recurs, recurenta SA „Apă-Canal Chișinău”, în temeiul art. 445 alin. (1) lit. d) CPC,
a depus cerere, prin care a solicitat confirmarea tranzacției de împăcare și încetarea
procesului civil.
Din actele cauzei se mai atestă că și intimata SRL „Linela”, a depus cerere,
prin care a fost de acord cu tranzacția de împăcare, solicitând încetarea procesului
civil.
Astfel, SA „Apă-Canal Chișinău” a prezentat tranzacția de împăcare nr. 05/41-
01/250 din 13 aprilie 2021, în original, semnată între SRL „Linella” – Partea I și SA
„Apă-Canal Chișinău” – Partea II.
În pct. 2.1 din tranzacția de împăcare, părțile au convenit asupra aplicării
plăților suplimentare pentru depășirea concentrației maxim admisibile a poluanților
în apele uzate evacuate în temeiul rezultatelor investigației de laborator al probelor
de ape uzate, prelevate în luna de calcul, din căminele de control prin recalcularea
plăților suplimentare pentru depășirea concentrației maxim admisibile a poluanților
în apele uzate evacuate incluse în facturile fiscale seria AAI nr. 2124179 din
31 decembrie 2019 în sumă de 43 040,89 de lei și AAI nr. 3856728 din 31 ianuarie
2020 în sumă de 51 938,09 de lei, emise de către SA „Apă-Canal Chișinău” pe
numele agentului economic SRL „Linella”.
Părțile s-au obligat că:
Partea I (SRL „Linella”) renunță la toate pretențiile formulate în cererea de
chemare în judecată și nu pretinde la încasarea taxelor de stat, achitată la depunerea
acțiunii.
Partea II (SA „Apă-Canal Chișinău”) renunță la cererea de recurs declarată
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău nr. 2ac-582/20 din 27 ianuarie 2021.
Partea II se obligă să anuleze și să recalculeze facturile fiscale: seria AAI
nr. 2124179 din 31 decembrie 2019 și AAI nr. 3856728 din 31 ianuarie 2020 emise
în privința SRL „Linella”, în termen de 30 zile de la confirmarea tranzacției.
Partea I se obligă să achite integral, în termenul indicat noile facturi fiscale
emise de către SA „Apă-Canal Chișinău”.
Partea II va calcula penalități pentru fiecare zi de întârziere, în cazul neachitării
în termen a noilor facturi fiscale, conform condițiilor contractuale și a legislației în
vigoare.
În conformitate cu prevederile art. 60 alin. (5) CPC, instanța nu va admite
renunțarea reclamantului la acțiune, nici recunoașterea acțiunii de către pîrît, nu va
confirma tranzacția dacă aceste acte contravin legii ori încalcă drepturile, libertățile
și interesele legitime ale persoanei, interesele societății sau ale statului. Anterior
confirmării tranzacției, instanța verifică respectarea prevederilor art. 32 alin. (3) din
Legea nr. 137 din 3 iulie 2015 cu privire la mediere.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție consideră că tranzacția de împăcare între SRL „Linella” și
SA „Apă-Canal Chișinău” nu poate fi confirmată, deoarece, deși la capitolul II
obiectul tranzacției, părțile fac referire la aplicarea plăților suplimentare pentru
depășirea concentrației maxim admisibile a poluanților în apele uzate evacuate, nu
este indicat și actul juridic în baza căruia ar urma să fie aplicate aceste plăți
suplimentare, or din tranzacția de împăcare rezultă că facturile fiscale ar fi fost
eliberate în baza unui careva act juridic, care la materialele dosarului, cât și la
tranzacția de împăcare, lipsește.
Așadar, având în vedere că tranzacția de împăcare este un act procesual de
dispoziție ce rezidă în faptul că ambele părți își asumă obligații determinate de
renunțările sau recunoașterile reciproce pe care le fac referitor la pretențiile
formulate, în cazul în care părțile intenționează să încheie o tranzacție, instanța este
obligată să verifice condițiile de încheiere și să stabilească dacă părțile și-au
manifestat voința liberă.
Prin urmare, odată ce la materialele dosarului lipesc actele necesare în vederea
verificării condițiilor încheierii tranzacției, instanța de recurs este în imposibilitatea
de a lua act de voința părților și verificării legitimității și legalității tranzacției.
Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
respinge cererea cu privire la încetarea procesului și confirmarea tranzacției de
împăcare.
În conformitate cu art. 212 alin. (6), 270 CPC, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Se respinge cererea cu privire la încetarea procesului și confirmarea
tranzacției de împăcare depusă de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”, în
cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere
Limitată „Linella” împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” cu privire
la constatarea faptului încălcării legislației la emiterea actelor juridice unilaterale –
facturi fiscale, anularea facturilor fiscale și încasarea cheltuielilor de judecată.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele ședinței, Ala Cobăneanu
judecătorul
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
Dumitru Mardari
Mariana Pitic
Dosarul nr. 2rac-141/21
Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. S. Dimitriu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)
DECIZIE
2 iunie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
Dumitru Mardari
Mariana Pitic
examinând recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere
Limitată „Linella” împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” cu privire
la constatarea faptului încălcării legislației la emiterea actelor juridice unilaterale –
facturi fiscale, anularea facturilor fiscale și încasarea cheltuielilor de judecată
împotriva deciziei din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” și
menținută hotărârea din 7 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,
prin care acțiunea a fost admisă
constată:
La 5 martie 2020, SRL „Linella” a depus cerere de chemare în judecată
împotriva SA „Apă-Canal Chișinău”, intervenient accesoriu Consiliul Concurenței
cu privire la constatarea faptului încălcării legislației la emiterea actelor juridice
unilaterale – facturi fiscale, anularea facturilor fiscale și încasarea cheltuielilor de
judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că la 31 decembrie 2019, SA „Apă-Canal
Chișinău” a emis în privința SRL „Linella” factura fiscală nr. AAI 2124179 pentru
suma de 43 040,89 de lei privind încasarea sumei bănești pentru pretinse „plăți
suplimentare pentru depășirea concentrațiilor maxim admisibile a poluanților în
apele uzate evacuate”, iar la 31 ianuarie 2020 factura fiscală seria AAI 3856728
pentru suma de 51 938,09 de lei privind încasarea sumei bănești pentru pretinse
„plăți suplimentare pentru depășirea concentrațiilor maxim admisibile a poluanților
în apele uzate evacuate”.
Nefiind de acord cu actele juridice unilaterale enunțate, având la bază
prevederile legislației civile care reglementează nulitatea actului juridic pentru
încălcarea unei dispoziții legale prin care se ocrotește un interes particular, la
15 ianuarie 2020 a înaintat cererea prealabilă nr. 1, respectiv la 7 februarie 2020
cererea nr. 9, prin care a invocat asupra ilegalității facturilor fiscale emise de către
pârâtă, cu referință la normele legale încălcate, care coroborate cu normele Codului
civil ce reglementează nulitatea actului juridic, duc la nulitatea actelor juridice –
facturi fiscale.
Astfel, în cererile prealabile a indicat la încălcarea gravă, la emiterea actelor
juridice contestate, a prevederilor Legii nr. 303/2013 privind serviciul public de
alimentare cu apă și de canalizare (art. 22 alin. (18)), precum și a legislației
concurențiale, cu argumentarea corespunzătoare a poziției.
La 15 ianuarie 2020, SRL „Linella” a solicitat pârâtei declararea pe cale
amiabilă a nulității facturii fiscale AAI 2124179 din 31 decembrie 2019 pentru suma
de 43 040,89 de lei, conformarea imediată prevederilor art. 47 alin. (3) din Legea
concurenței și executarea necondiționată a deciziei Plenului Consiliului Concurenței
nr. APD-35/17-64, conformarea prevederilor art. 22 alin. (18) din Legea
nr. 303/2013, cu înaintarea spre plată exclusiv a facturilor fiscale care să conțină
calcule în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 950 din 25 noiembrie 2013,
după aprobarea acestei metodologii de către Guvern, încetarea imediată a acțiunilor
ilegale, abuzive, discriminatorii și anticoncurențiale în privința sa și conformarea
prevederilor legislației concurenței, prin neadmiterea pe viitor a discriminării
economice directe a solicitantei, dar și excluderea abuzului de poziție dominantă pe
piața de servicii de alimentare cu apă și de canalizare, comunicarea în adresa sa a
deciziei adoptate pe marginea cererii prealabile, în termenul legal.
Prin cererea prealabilă din 7 februarie 2020, SRL „Linella” a solicitat pârâtei
declararea pe cale amiabilă a nulității facturii fiscale AAI 3856728 din 31 ianuarie
2020 pentru suma de 51 938 de lei, adoptarea unei decizii în privința sa, similar altor
consumatori – persoane juridice afiliate societății lor SA „Carmez” și SRL „Carmez
Processing”, conform solicitării înaintate în cadrul întrevederii cu conducerea
SA „Apă-Canal Chișinău” din 5 februarie 2020 și anume aplicarea plăților
suplimentare în cuantum de k = 0,5 pentru magazinele care nu dispun de sector de
producere (pentru deversarea apelor uzate menajere) și în cuantum de k = 1.0 pentru
unitățile care dispun de capacități de producere, comunicarea în adresa sa a deciziei
adoptate pe marginea respectivei cereri.
În contextul faptului că temei pentru declararea nulității actului juridic emis
de către SA „Apă-Canal Chișinău” este încălcarea flagrantă a prevederilor art. 11
alin. (2) lit. a) și c) din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012, cererea prealabilă
din 7 februarie 2020 a fost adresată și Consiliului Concurenței, prin care a informat
autoritatea vizată, despre ilegalitățile comise de către pârâtă, dar și neexecutarea
deciziilor executorii emise la acest compartiment de către Consiliul Concurenței.
La 22 ianuarie 2021 și la 27 februarie 2020, SA „Apă-Canal Chișinău” a
expediat răspunsurile nr. 1200/792 și respectiv, nr. 1200/3942, prin care a refuzat
satisfacerea tuturor cerințelor legale ale SRL „Linella” și a respins cererile
prealabile, calificându-le ca fiind neîntemeiate.
În răspunsurile adresate, SA „Apă-Canal Chișinău” nu s-a expus în nicio
modalitate asupra încălcării, prin emiterea actelor contestate, a Legii nr. 303/2013,
precum și a legislației concurențiale, dar și-a reiterat poziția sa subiectivă, prin
interpretarea eronată a Legii nr. 303/2013, precum că acțiunile sale ar fi în strictă
conformitate cu norma legală.
A comunicat că începând cu luna mai 2017, SA „Apă-Canal Chișinău” a
adoptat față de un număr de circa 100 de agenți economici din municipiul Chișinău
(ulterior acest număr s-a majorat până la circa 800) o poziție ilegală, de aplicare
selectivă, discriminatorie și anticoncurențială a legii la stabilirea tarifelor
diferențiate (plăților suplimentare serviciului public de canalizare) pentru deversarea
în sistemul public de canalizare a apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți.
Până la 1 mai 2017, relația operator-consumator la recepționarea apelor uzate
cu depășirea normelor CMA (concentrațiilor maximal admisibile) era reglementată
prin contractul de recepționare și preepurare a apelor uzate cu concentrații majorate
de poluanți.
Conform clauzelor SRL „Linella” achita SA „Apă-Canal Chișinău”, lunar,
tarifele reglementate în bază de contract.
La 28 martie 2017, SRL „Linella” a recepționat de la SA „Apă-Canal
Chișinău” notificarea nr. 1200/3895 din 23 martie 2017, prin care a fost informată
despre rezilierea unilaterală, începând cu 1 mai 2017 a contractului de recepționare
și preepurare a apelor uzate cu concentrații majorare de poluanți nr. 7-365- 33/111ps
din 29 noiembrie 2013.
La fel, SRL „Linella” a fost informată că raporturile de recepționare și
evacuare a apelor uzate vor fi reglementate suplimentar prin semnarea unui acord
bilateral, obligatoriu conform prevederilor art. 22 alin. (18) din Legea nr. 303 din
13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare la
stabilirea și impunerea spre achitare a tarifelor diferențiate.
A remarcat că respectivul acord (contract) așa și nu a fost semnat cu
SRL „Linella” până în prezent, iar pretinsele „plăți suplimentare pentru depășirea
concentrațiilor maxim admisibile a poluanților în apele uzate evacuate” sunt
aplicate, față de SRL „Linella”, lunar, începând cu 1 mai 2017 până în prezent, cu
încălcarea normei legale și în lipsa bazei normative aprobate de Guvern care să
reglementeze modalitatea de calcul a acestui tarif.
Acțiunile contrare legii ale SA „Apă-Canal Chișinău” au la bază și decizia
Consiliului de administrare al SA „Apă-Canal Chișinău” nr. 2 din 12 iunie 2017,
prin care a fost decisă aplicarea discriminatorie a legii doar față de o parte din agenții
economici deserviți, marea majoritate a acestora achitând în continuare exclusiv
serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, fără impunerea spre plată a
unor plăți suplimentare, precum factura fiscală contestată.
Actul juridic cu caracter normativ menționat este unul discriminatoriu și
anticoncurențial și la decizia SA „Apă-Canal Chișinău” este aplicat în privința
SRL „Linella” până în prezent.
Un al doilea act juridic cu caracter normativ al pârâtei este procesul-verbal
nr. 3 al ședinței Consiliului SA „Apă-Canal Chișinău” din 28 iulie 2017.
Astfel, prin respectiva decizie a fost aprobată metodologia de calcul a
pretinsului coeficient „k”, care, conform normei legale invocate anterior, urma să fie
stabilit exclusiv în baza unui contract obligatoriu operator-consumator și nicidecum
printr-o decizie unilaterală, a organului executiv al SA „Apă-Canal Chișinău”.
Mai mult ca atât, în decizie nu se descifrează din ce parametri se calculează
coeficientul „k” și la ce tarif se aplică acest coeficient.
Astfel, începând cu 1 mai 2017, SA „Apă-Canal Chișinău”, având la bază un
act juridic unilateral și contrar legii, în mod vădit lezează interesele economice ale
SRL „Linella”, prin aplicarea arbitrară, selectivă, discriminatorie și
anticoncurențială a prevederilor Legii nr. 303 din 13 decembrie 2013 privind
serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare.
A mai notat că prin Legea nr. 322 din 30 noiembrie 2018 pentru modificarea
Legii nr. 303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare (în
vigoare din 8 martie 2019), respectiva normă legală a fost expusă în redacție nouă,
care este încălcată de către SA „Apă-Canal Chișinău” la impunerea spre plată a
plăților suplimentare corespunzătoare în lipsa bazei normative de rigoare și anume
a metodologiei de calcul aprobate prin Hotărâre de Guvern.
Regulamentul privind cerințele de colectare, epurare și deversare a apelor
uzate în sistemul de canalizare și/sau în emisaruri de apă pentru localitățile urbane
și rurale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 950 din 25 noiembrie 2013, la fel,
nu prevede modalitatea de calcul a plăților suplimentare, ci doar stabilește, în Anexa
1, parametrii de calitate ai apelor uzate.
La 19 februarie 2020, a fost aprobată, prin Hotărâre de Guvern, metodologia
de calcul a plăților suplimentare, inexistentă până la moment și calculată în mod
arbitrar de către SA „Apă-Canal Chișinău”.
Astfel, pct. 2 din Hotărârea de Guvern aprobată la 19 februarie 2020, prevede
intrarea în vigoare a acesteia: pentru consumatorii cu un debit de apă de peste 5 000
m3 lunar – la 1 ianuarie 2021; pentru consumatorii cu un debit de apă de sub 5 000
m3 lunar – la 1 ianuarie 2022.
Pe motiv că SRL „Linella” înregistrează lunar un debit de apă de sub 5 000
m3, intrarea în vigoare a modificărilor și completărilor la Hotărârea Guvernului
nr. 950/2013 este prevăzută la 1 ianuarie 2022.
A evidențiat că, până la 1 ianuarie 2022, orice alegații ale SA „Apă-Canal
Chișinău” referitoare la obligativitatea instalării stațiilor de preepurare, dar și orice
facturi fiscale emise în lipsa metodologiei aprobate de Guvern, așa cum stabilește
art. 22 alin. (18) din Legea nr. 303/2013, sunt contrare legii și nu au la bază o normă
legală.
În consecință, inițial un număr de circa 100 de agenți economici, iar în prezent
circa 800, inclusiv SRL „Linella”, sunt obligați să achite SA „Apă-Canal Chișinău”
așa-numitele „tarife diferențiate” (plăți suplimentare) în baza unor acte juridice
ilegale - factură fiscală, care sunt emise întru executarea actului juridic cu caracter
normativ decizia Consiliului de Administrare al SA „Apă Canal Chișinău” din
12 iunie 2017, fapt care îi pune în poziție de inegalitate concurențială, dar și
constituie o discriminare economică directă a SRL„Linella” comparativ cu
majoritatea persoanelor juridice care activează în municipiul Chișinău și care achită
în continuare doar tarifele reglementate de stat, de alimentare cu apă și de canalizare.
A precizat că SA „Apă-Canal Chișinău”, până în prezent, emite lunar față de
SRL „Linella” facturi fiscale pentru pretinse „servicii de canalizare în cazul depășirii
normelor CMA”.
Facturile fiscale emise de către SA „Apă-Canal Chișinău”, începând cu
1 ianuarie 2019 privind impunerea spre plată a tarifelor diferențiate, au fost
contestate de către SRL „Linella” în instanța de judecată.
Ilegalitatea actelor juridice emise de SA „Apă-Canal Chișinău” se confirmă și
prin faptul că Regulamentul privind cerințele de colectare, epurare și deversare a
apelor uzate în sistemul de canalizare și/sau în emisaruri de apă pentru localitățile
urbane și rurale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 950 din 25 noiembrie 2013,
stabilește un număr total de 26 de indicatori de calitate ai apelor menajere uzate
evacuate în rețelele de canalizare ale localităților.
Însă, regulamentul menționat nu prevede o modalitate de calcul a tarifelor
diferențiate (plăților suplimentare), așa cum este reglementat în art. 22 alin. (18) din
Legea nr. 303/2013, în redacția din 8 martie 2019.
La efectuarea analizelor de laborator a calității apelor uzate, pârâta, fiind
deținătorul unicului laborator din țară acreditat pentru efectuarea analizelor tuturor
celor 26 de parametri (fapt care face imposibilă o contraexpertiză), stabilește
depășirea CMA, în cazul SRL „Linella”, pentru 4-7 parametri de calitate.
La calcularea „plăților suplimentare” impuse SRL „Linella”, pârâta aplică un
pretins coeficient „k”, la tariful reglementat de stat pentru serviciul de canalizare și
impune spre plată, suplimentar serviciului de canalizare, respectivele „plăți
suplimentare”.
Matematic, ar fi corectă efectuarea calculului pretinsului coeficient „k”,
nereglementat de niciun act legislativ și/sau normativ, prin însumarea depășirilor
constatate și împărțirea acestora la totalul de 26 de parametri de calitate.
SA „Apă-Canal Chișinău”, în mod arbitrar și fără nicio motivare atât juridică
cât și matematică, calculează coeficientul „k” prin aplicare la tariful de canalizare
aprobat de ANRE de 11,17 lei pentru fiecare m3 de ape deversate (suplimentar
serviciilor de canalizare, achitate separat).
Or, nici Legea și nici Regulamentul privind cerințele de colectare, epurare și
deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare și/sau în emisaruri de apă pentru
localitățile urbane și rurale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 950 din
25 noiembrie 2013 și nici contractul privind furnizarea serviciilor de alimentare cu
apă și de recepționare a apelor uzate, semnat cu SRL „Linella”, nu stabilesc că aceste
tarife se aplică la tariful aprobat ANRE pentru serviciile de canalizare.
Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 16 din Constituția Republicii
Moldova, art. 1, 2, 3, 6, 8 din Legea nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea
egalității, art. 11, 12 din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012, art. 15, 22 din
Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare nr. 303 din
13 decembrie 2013, art. 308, 309, 327, 334 Cod civil.
A solicitat admiterea acțiunii, constatarea faptului încălcării de către
SA „Apă-Canal Chișinău” a prevederilor legislației concurențiale la emiterea actelor
juridice facturi fiscale contestate, anularea actelor juridice – facturi fiscale emise în
privința SRL „Linella” nr. AAI 2124179 din 31 decembrie 2019 pentru suma de
43 040,89 de lei și nr. AAI 3856728 din 31 ianuarie 2020 pentru suma de 51 938,09
de lei și încasarea sumei de 2 949,37 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în formă
de taxa de stat.
Prin hotărârea din 7 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a
fost admisă acțiunea.
A fost constatat faptul încălcării de către SA „Apă-Canal Chișinău” a
prevederilor Legii nr. 303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de
canalizare (art. 22 alineatul (18)) la emiterea actelor juridice unilaterale – facturi
fiscale contestate.
Au fost anulate actele juridice unilaterale – facturile fiscale emise în privința
SRL „Linella”: nr. AAI 2124179 din 31 decembrie 2019, pe suma de 43 040,89 de
lei și nr. AAI 3856728 din 31 ianuarie 2020, pe suma de 51 938,09 de lei.
A fost încasată din contul SA „Apă-Canal Chișinău” în beneficiul
SRL „Linella” suma de 2 949,37 de lei, cu titlu de taxă de stat achitată de reclamantă
la depunerea acțiunii.
Prin decizia din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău” și menținută hotărârea primei instanțe.
La 19 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, SA „Apă-Canal
Chișinău” a declarat recurs împotriva deciziei din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a
hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii ca
neîntemeiată, precum și încasarea în beneficiul SA „Apă-Canal Chișinău” a
cheltuielilor de judecată, taxa de stat achitată pentru examinarea apelului și
recursului.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,
considerând-o arbitrară, ilegală și neîntemeiată, deoarece instanța de apel nu a
constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea justă a
cauzei, a apreciat subiectiv și unilateral probele, a interpretat și a aplicat eronat
normele de drept material.
A menționat că sunt arbitrare și contradictorii argumentele instanței, precum
că relațiile dintre părțile în litigiu nu sunt guvernate de condiții contractuale, or
circumstanțele cauzei atestă că intimata și-a manifestat consimțământul la încheierea
contractului privind fumizarea serviciilor de alimentare cu apă și recepționare a
apelor uzate nr. 736533 din 6 februarie 2012, încheiat cu SRL „Linella”, care sunt
în vigoare și produc efecte juridice pentru părți până în prezent.
Anterior, intimata achita lunar pentru depășirile concentarțiilor maxim
admisibile un coeficient stabilit la tarif, indiferent de rezultatul probelor de ape uzate
prelevate, potrivit contractului privind recepționarea și preepurarea apelor uzate cu
concentrații majorate de poluanți nr. 7-365-33/111 ps din 28 noiembrie 2013.
A comunicat că începând cu luna mai 2017, la inițiativa SA „Apă-Canal
Chișinău”, contractul privind recepționarea și preepurarea apelor uzate cu
concentrații majorate de poluanți a fost reziliat, pe motiv că legislația în vigoare și
anume Regulamentul privind cerințeie de colectare, epurare și deversare a apelor
uzate în sistemul de canalizare și/sau emisar pentru localitățile urbane și rurale,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 950/2013 și Legea nr. 303/2013 privind
serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, prevăd cerințe noi privind
indicatorii de calitate al apelor menajere uzate evacuate în rețelele de canalizare ale
localităților, în conformitate cu directiva Consiliului Comunității Europene din
21 mai 1991 (91/271/CEE) privind tratarea apelor urbane reziduale.
Operatorul a informat intimata despre rezilierea contractului privind
recepționarea și preepurarea apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți,
atenționând că rămâne în vigoare și se aplică corespunzător contractul privind
furnizarea serviciului de alimentare cu apă și recepționare a apelor uzate încheiat
între părți.
Totodată, intimata a fost informată că raporturile de recepționare și evacuare
a apelor uzate vor fi reglementate suplimentar prin semnarea unui contract/acord
bilateral, întocmit în conformitate cu prevederile legislației de mediu, inclusiv a
Regulamentului privind cerințele de colectare, epurare și deversare a apelor uzate în
sistemul de canalizare și/sau în emisaruri de apă pentru localitățile urbane și rurale,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 950 din 25 noiembrie 2013.
Prin urmare, a menționat că încheierea unui nou contract/acord bilateral a fost
condiționată de îndeplinirea de către intimată a condițiilor prevăzute de pct. 12 din
Regulamentul privind cerințele de colectare, epurare și deversare a apelor uzate în
sistemul de canalizare și/sau emisar pentru localitățile urbane și rurale, aprobat prin
Hotărârea Guvernului 950/2013 și art. 22 alin. (1) din Legea privind serviciul public
de alimentare cu apă și canalizare nr. 303/2013.
Instanța de apel a interpretat și a aplicat eronat prevederile art. 22 alin. (18)
din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare nr. 303/2013
(cu modificările operate) care reglementează modalitatea de apelicare a plăților
suplimentare.
Legiuitorul în norma menționată a dispus imperativ că plățile suplimentare se
aplică proporțional depășirilor concentrațiilor maxim admisibile.
Astfel, cercetând valorile depășirilor normelor CMA în apele uzate deversate
de către intimată, în raport cu normele admisibile aprobate prin Anexa nr. 1 la
Hotărârea Guvernului nr. 950/2013, a conchis că aceste depășiri sunt de câteva ori
mai mari decât normativele admisibile și este consecința neîndeplinirii de către
SRL „Linella” a obligației impuse de legislație în pct. 10 din regulamentul menționat
și art. 47 din Legea privind protecția mediului înconjurător nr. 1515 din 16 iunie
1993.
A indicat că, deși reglementările menționate erau în vigoare până la data
emiterii facturilor fiscale seria nr. AAI 2124179 din 31 decembrie 2019 în sumă de
43 040,89 de lei și nr. AAI 3856728 din 31 ianuarie 2020 în sumă de 51 938,09 de
lei, în privința SRL „Linella”, iar ultima nu a prezentat probe că s-a conformat
legislației și a întreprins măsuri în vederea instalării stațiilor de epurare locală,
instanța de apel a conchis arbitrar că obligația instalării stațiilor de preepurare, pentru
intimată, intră în vigoare la 1 ianuarie 2022.
A precizat recurenta că a prelevat sistematic probe de ape uzate de la intimată,
în scopul verificării respectării condițiilor de deversare a apelor uzate în rețeaua
publică de canalizare, iar în baza rezultatelor de laborator a fost constatat că intimata
deversează ape uzate, ce depășesc normativele concentrației maxim admisibile a
substanțelor poluante (CMA), or conform prevederilor contractului în vigoare,
încheiate între părti, intimatei îi revine obligația să nu depășească normativele
concentrației maxim admisibile (CMA) de poluare a apelor uzate, iar în caz de
depășire de a achita plata suplimentară conform actelor legislative în vigoare.
Prin urmare, instanța de judecată eronat a concluzionat că SA „Apă-Canal
Chișinău” a aplicat calculul tarifului pentru serviciile de evacuare a apelor reziduale
în sistemul de canalizare, fără a încheia un contract și în lipsa unui temei legal.
La fel, instanța de apel eronat a concluzionat că facturile fiscale sunt anulabile
conform art. 327 alin. (2) Cod Civil, dar de fapt intimata a încălcat prevederile art. 17
lit. a), g), j) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare
nr. 303/2013.
La 13 aprilie 2021, în adresa SRL „Linella” și Consiliului Concurenței a fost
expediată copia cererii de recurs depusă de SA „Apă-Canal Chișinău”, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire
anexată la materialele dosarului (f. d. 75 vol. II).
Până la data stabilită pentru examinarea recursului, în adresa Curții Supreme
de Justiție nu a parvenit referința prin care SRL „Linella” și Consiliului Concurenței
să-și expună poziția față de temeiurile recursului.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede
altfel.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată la
21 februarie 2021 la adresa electronică a recurentei SA „Apă-Canal Chișinău”, fapt
ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei (f. d. 63
vol. II).
Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat
recursul la 19 martie 2021 în termenul legal.
În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează
fără înștiințarea participanților la proces.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi
admis, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre
rejudecare în instanța de apel, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs, după ce
judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței
de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care
eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
După cum denotă actele cauzei, SRL „Linella” înaintând acțiunea în judecată
împotriva SA „Apă-Canal Chișinău”, intervenient accesoriu Consiliul Concurenței,
a solicitat constatarea faptului încălcării de către SA „Apă-Canal Chișinău” a
prevederilor legislației concurențiale la emiterea actelor juridice facturi fiscale
contestate, anularea actelor juridice – facturi fiscale emise în privința SRL „Linella”
nr. AAI 2124179 din 31 decembrie 2019 pentru suma de 43 040,89 de lei și nr. AAI
3856728 din 31 ianuarie 2020 pentru suma de 51 938,09 de lei și încasarea sumei de
2 949,37 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în formă de taxa de stat.
Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță prin hotărârea din
7 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a admis acțiunea, a
constatat faptul încălcării de către SA „Apă-Canal Chișinău” a prevederilor Legii
303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare (art. 22
alineatul (18)) la emiterea actelor juridice unilaterale – facturi fiscale contestate,
fiind anulate actele juridice unilaterale – facturile fiscale emise în privința
SRL „Linella”: nr. AAI 2124179 din 31 decembrie 2019, pe suma de 43 040,89 de
lei și nr. AAI 3856728 din 31 ianuarie 2020, pe suma de 51 938,09 de lei, precum și
încasată din contul SA „Apă-Canal Chișinău” în beneficiul SRL „Linella” suma de
2 949,37 de lei, cu titlu de taxă de stat achitată de reclamantă la depunerea acțiunii.
Judecând apelul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău”, instanța de apel prin
decizia din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a ajuns la concluzia
netemeiniciei acestuia, menținând hotărârea primei instanțe, pe care a considerat-o
întemeiată și legală.
Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile la
caz și criticile aduse în recurs, instanța de recurs constată că soluția a fost dată de
către instanța de apel fără elucidarea pe deplin a circumstanțele cauzei și fără
determinarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine
lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele invocate.
În susținerea acestei opinii instanța de recurs va menționa că, potrivit
prevederilor art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în limitele cererii
de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii
atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în
primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și
raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au
fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele
din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la
proces.
Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța
de recurs reține că, contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând apelul a
trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, precum și materialului
anexat la dosar, fără a examina sub toate aspectele legalitatea și temeinicia hotărârii
supuse apelului, în raport cu regulile și legislația în vigoare.
Astfel, instanța de recurs reține că instanța de apel la examinarea cauzei nu au
ținut cont de prevederile art. 167 alin. (1) lit. c) CPC, care indică expres că la cererea
de chemare în judecată se anexează documentele care certifică circumstanțele pe
care reclamantul își întemeiază pretențiile și copiile de pe aceste documente pentru
pârâți și intervenienți, dacă aceștia nu dispun de ele.
Or, deși ca temei de admitere a acțiunii depusă de SRL „Linella”, instanța de
apel a reținut contractele de prestare a serviciului public de alimentare cu apă și de
canalizare semnate cu SRL „Linella”, menționând că contractul la care face trimitere
SA „Apă Canal Chișinău” se referă la faptul că în cazul depășirii normelor CMA
apare obligația achitării de „tarife diferențiate” și nicidecum de „plăți suplimentare”
și că la contracte nu a fost prezentă nicio formulă de calcul, care ar justifica plățile
suplimentare, la materialele dosarului astfel de contracte lipsesc.
Drept urmare, se constată că instanța de apel a dat apreciere la careva probe,
care în speță ar constitui de bază, însă care nu se regăsesc la actele dosarului.
Astfel fiind, în lipsa unei baze probante, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că este
imposibil de a da o apreciere corectă faptelor și circumstanțelor cauzei, eroarea
judiciară fiind de așa măsură încât nu poate fi corectată de instanța de recurs.
Drept urmare, soluția instanței de apel se constată a fi una arbitrară, fapt ce
impune casarea deciziei recurate și remiterea cauzei spre rejudecare.
Mai cu seamă că un temei în plus de rejudecare a cauzei ar fi acordarea
posibilității părților de a beneficia de dreptul lor la încheierea unei tranzacții de
împăcare în condițiile prevederilor legale și prezentarea tuturor actelor necesare în
acest sens.
Or, în instanța de recurs, părțile au depus o cerere prin care au solicitat
confirmarea tranzacției de împăcare și încetarea procesului, care însă a fost respinsă
prin încheierea din 2 iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție, în legătură cu faptul că
în tranzacția de împăcare nu este indicat actul și norma juridică în baza căruia ar
urma să fie aplicate plățile suplimentare pentru depășirea concentrațiilor maxim
admisibile a poluanților în apele uzate evacuate.
În concluzie și în sensul art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța de recurs ține să
menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate
motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant
al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse
examinării.
De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să
nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale
care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu
concluziile uneia dintre părți.
Față de cele de preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat
de SA „Apă-Canal Chișinău”, de a casa decizia instanței de apel și de a remite cauza
spre rejudecare în instanța de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată
de instanța de recurs.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate
și rejudecând cauza, să emită o hotărâre întemeiată și legală.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
decide:
Se admite recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”.
Se casează decizia din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza
civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere
Limitată „Linella” împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” cu privire
la constatarea faptului încălcării legislației la emiterea actelor juridice unilaterale –
facturi fiscale, anularea facturilor fiscale și încasarea cheltuielilor de judecată, cu
remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de
judecători.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele ședinței, Ala Cobăneanu
judecătorul
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
Dumitru Mardari
Mariana Pitic