2ra-1978/21 — recunoașterea valabilității tranzacțiilor

Dosarul nr. 2ra-1978/21

(2-19044200-01-2ra-15122021)

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Central (jud. Sv. Colun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, Iu. Cotruță, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

26 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul recurenților

Vasile și Maria Moisei, avocatul Ion Cârlig,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Vasile și Maria

Moisei împotriva lui Mihail Acatrinii, Victor Boreț, Galina Boreț, Sergiu Croitoru,

Ivan Goloborodico, Maria Goloborodico, Tatiana Moisei, Vera Nîrca, Tamara

Rîncău, Nadejda Popov, Vasili Popov cu privire la recunoașterea valabilității

tranzacțiilor de vânzare-cumpărare a cotelor părți valorice și recunoașterea dreptului

de proprietate asupra bunurilor imobile,

împotriva deciziei din 07 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către reprezentantul apelanților Vasile și Maria Moisei,

avocatul Ion Cârlig, a fost menținută hotărârea din 29 septembrie 2020 a Judecătoriei

Căușeni, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La data de 04 ianuarie 2019, Vasile și Maria Moisei au depus cerere de chemare

în judecată împotriva lui Mihail Acatrinii, Victor Boreț, Galina Boreț, Sergiu Croitoru,

Ivan Goloborodico, Maria Goloborodico, Tatiana Moisei, Vera Nîrca, Tamara

Rîncău, Nadejda Popov, Vasili Popov cu privire la recunoașterea valabilității

tranzacțiilor de vânzare-cumpărare a cotelor părți valorice și recunoașterea dreptului

de proprietate asupra bunurilor imobile.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, la finele lunii decembrie 2018

în urma discuțiilor duse cu persoanele sus-menționate s-a ajuns la un numitor comun

și la concluzia că, ultimii benevol, nefiind siliți de nimeni, fiind în deplină cunoștință,

au căzut de acord de a-și realiza dreptul asupra cotelor-părți valorice pe care le dețin

în urma privatizării fostei întreprinderi agricole S.A. ,,Grigorievca”, scoțându-le la

vânzare. Contractul de vânzare-cumpărare a fost întocmit prin recipisă, semnată de

deținătorul cotei-părți valorice contra sumei la înțelegerea părților. Contractul de

vânzare-cumpărare nu a fost legalizat pe cale notarială, din motivul lipsei surselor

financiare a vânzătorilor cotelor-părți valorice.

Reclamanții - Vasile și Maria Moisei, din sursele sale proprii, au achitat

serviciile de arhivă pentru a ridica din arhiva raională extrasele asupra cotelor-părți

1

valorice. Aceștia nu au avut posibilitatea de a achita serviciilor notariale pentru

vînzători. În total s-a procurat cota valorică în mărime de 0,026077 %, suma bunurilor

imobile calculate la momentul privatizării în mărime de 233 551 lei, contra sumei

achitate în mărime de 19 520 lei.

În consecința celor relatate, reclamanții au depus o cerere de chemare în

judecată pentru a recunoaște valabilitatea tranzacțiilor de vânzare-cumpărare a

cotelor-părți valorice.

Solicită reclamanții recunoașterea valabilității tranzacțiilor de vânzare -

cumpărare a cotelor părți valorice primite în natură de la S.A. ,,Grigorievca” în

mărime de: cota parte valorică primită în natură la concursuri în mărime de 233 551

lei, cu coeficientul în mărime de 0,026077 % ce constituie clădiri și edificii în mărime

de 152 509 lei, mașini și utilaje în mărime de 45 497 lei, mijloace de transport în

mărime de 10 637 lei, animale de muncă și de producere în mărime de 1080 lei, alte

mijloace fixe 3068 lei, fondul semincer și producția nefinisată în mărime de 3478 lei,

materiale în mărime de 1869 lei, animale la creștere și îngrășat în mărime de 392 lei,

amplasate în s. XXXXX, r-nul XXXXX și recunoașterea dreptului de proprietate

asupra acestor bunuri imobile - cote valorice.

Prin hotărârea din 29 septembrie 2020 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central,

acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 07 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către reprezentantul apelanților Vasile și Maria Moisei, avocatul

Ion Cârlig, a fost menținută hotărârea din 29 septembrie 2020 a Judecătoriei Căușeni,

sediul Central.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a conchis că, soluția dată de prima

instanță, urmează a fi menținută, ca fiind legală și corectă, constituind rezultatul

examinării în ansamblu a tuturor probelor anexate prezentei cauze.

Din materialele cauzei rezultă că, la data de 04 ianuarie 2019, Vasile și Maria

Moisei au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihail Acatrinii, Victor

Boreț, Galina Boreț, Sergiu Croitoru, Ivan Goloborodico, Maria Goloborodico,

Tatiana Moisei, Vera Nîrca, Tamara Rîncău, Nadejda Popov, Vasili Popov cu privire

la recunoașterea valabilității tranzacțiilor de vânzare-cumpărare a cotelor părți

valorice și recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile.

Instanța de apel a stabilit că, potrivit procesului-verbal nr. 6 al ședinței comisiei

de privatizare a S.A. ,,Grigorievca” din 02 noiembrie 1999, subiect al ordinii zilei au

fost concursul de distribuire a patrimoniului rămas după stingerea datoriilor și

patrimoniul nesolicitat.

Conform anexei nr. 2A al procesului-verbal nr. 6 al ședinței comisiei de

privatizare a S.A. ,,Grigorievca”, s. XXXXX, r-nul XXXXX din 02 noiembrie 1999,

conține lista persoanelor, care au primit cota-parte valorică în natură (parte rămasă

după stingerea datoriilor) de la S.A. ,,Grigorievca”, s. XXXXX, r-nul XXXXX.

Conform anexei nr. 2B al procesului-verbal nr. 6 al ședinței comisiei de

privatizare a S.A. ,,Grigorievca”, s. XXXXX, r-nul XXXXX, din 02 noiembrie 1999,

conține lista patrimoniului destinat distribuirii în natură (partea rămasă după stingerea

datoriilor) proprietarilor cotei-părți valorice din S.A. ,,Grigorievca”, s. XXXXX, r-

nul XXXXX.

În acest sens, a fost întocmit actul de transmitere-primire a patrimoniului în

2

baza hotărârii Comisiei de Privatizare nr. 6 din 02 noiembrie 1999 de la bilanțul S.A.

,,Grigorievca”, grupului de proprietari.

Reclamanții/apelanți au anexat la materialele dosarului o copie autentificată a

unei recipise, care nu conține data întocmirii, cine a transmis banii, valuta și pentru

care motiv.

În listă figurează: Nadejda Popova, Vasilii Popov, Tamara Rîncău, Serghei

Rîncău, Gheorghii Moisei, Tatiana Moisei, Vera Nîrca, Serghei Croitor, Ivan

Goloborodico, Maria Goloborodico, Victor Boreț, Simion Acatrinii.

În atare condiții, instanța de apel a considerat că, prima instanță, întemeiat,

având în susținere cadrul juridic aplicabil speței, corect a ajuns la concluzia privind

necesitatea respingerii acțiunii depuse de Vasile și Maria Moisei împotriva lui Mihail

Acatrinii, Victor Boreț, Galina Boreț, Sergiu Croitoru, Ivan Goloborodico, Maria

Goloborodico, Tatiana Moisei, Vera Nîrca, Tamara Rîncău, Nadejda Popov, Vasili

Popov cu privire la recunoașterea valabilității tranzacțiilor de vânzare-cumpărare a

cotelor părți valorice și recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor

imobile.

Din considerentele menționate, Colegiul conchide că, instanța de apel corect a

ajuns la concluzia de a respinge apelul declarat de către reprezentantul apelanților

Vasile și Maria Moisei, avocatul Ion Cârlig și de a menține integral hotărârea din 29

septembrie 2020 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central.

La 23 noiembrie 2021, reprezentantul recurenților Vasile și Maria Moisei,

avocatul Ion Cârlig, a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel din

07 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și hotătârii primei instanțe din 29

septembrie 2020 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, remiterea

cauzei la rejudecare și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului, reprezentantul recurenților a exprimat dezacordul cu

decizia recurată, calificând-o ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul

prevederilor art. 432 alin. (1), (2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, reprezentantul recurenților Vasile și Maria Moisei, avocatul Ion

Cârlig, a opinat că, instanța de apel și prima instanță au aplicat eronat normele de drept

material, nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei, au apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la

proces, iar concluziile instanțelor vizate sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 15 decembrie

2021, instanța de recurs a comunicat participanților la proces recursul, informând

despre necesitatea depunerii referinței (f.d. 159).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin. (2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 07 octombrie 2021, iar cererea de

recurs a fost depusă la 23 noiembrie 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la

proces la 18 octombrie 2021, conform scrisorii de însoțire (f.d. 122), iar, recepționarea

3

copiei deciziei respective este confirmată în conținutul cererii de recurs, de către

reprezentantul recurenților Vasile și Maria Moisei, avocatul Ion Cârlig, la data de 27

octombrie 2021 (f.d. 128). Astfel, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către reprezentantul recurenților

Vasile și Maria Moisei, avocatul Ion Cârlig, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul recurenților

Vasile și Maria Moisei, avocatul Ion Cârlig, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

4

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera ca fiind inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul recurenților

Vasile și Maria Moisei, avocatul Ion Cârlig.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul recurenților

Vasile și Maria Moisei, avocatul Ion Cârlig, împotriva deciziei din 07 octombrie 2021

a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

5