2rac-298/21 — cu privire la constatarea nulității absolute a chitanței și încasarea sumei

2rac-298/21 — cu privire la constatarea nulității absolute a chitanței și încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rac-298/21

2-19143723-01-2rac-08112021

Prima instanță: Judecătoria Strășeni sediul central (jud. S. Slobodzean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)

DECIZIE

19 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

Victor Burduh

Aliona Miron

examinând recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Stațiunea Didactico-

Experimentală din Stăuceni”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat

„Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” împotriva Societății Comerciale

„Predius Grup” Societate cu Răspundere Limitată și lui Tudor Ungureanu cu privire

la constatarea nulității absolute a chitanței și încasarea sumei

împotriva deciziei din 7 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Stațiunea Didactico-Experimentală

din Stăuceni” și menținută hotărârea din 12 noiembrie 2020 a Judecătoriei Strășeni

sediul central, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 5 septembrie 2019, ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”

a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Predius Grup” SRL cu privire

la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii a invocat că în perioada 30 septembrie 2016 -

25 octombrie 2016, ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” a livrat

struguri în stare proaspătă din roada anului 2016 către SC „Predius Grup” SRL, în

cantitate de 75 532 kg, ultima formând o datorie restantă de 213 028,80 de lei,

conform facturilor fiscale nr. LV0988603 din 25 octombrie 2016 și nr. LV0988604

din 25 octombrie 2016.

A susținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare din

29 septembrie 2016, încheiat între SC „Predius Grup” SRL și ÎS „Stațiunea

1

Didactico-Experimentală din Stăuceni”, achitarea strugurilor livrați trebuia efectuată

la data livrării acestora 25 octombrie 2016.

Conform pct. 5.2 din contractul de vânzare-cumpărare din

29 septembrie 2016, pentru neexecutarea sau executarea întârziată a obligațiunilor

contractuale, partea vinovată achită celeilalte părți o penalitate în mărime de 0,1 %

din valoarea obligației de plată neexecutată pentru fiecare zi de întârziere, astfel

încât, pentru perioada de referință de la 25 octombrie 2016 până la data adresării în

instanța de judecată 3 septembrie 2019, penalitatea de întârziere constituie suma de

212 537,33 de lei, iar dobânda de întârziere constituie suma de 94 808,41 de lei.

A comunicat reclamanta că la 29 martie 2017 și la 25 februarie 2019, au fost

înaintate pretenții către SC „Predius Grup” SRL, recepționate prin avizele de

recepție a corespondenței poștale la 7 aprilie 2017 și la 28 februarie 2019, însă până

în prezent datoria în mărime de 511 120,74 de lei nu a fost achitată.

Astfel, pârâta a fost preîntâmpinată despre calcularea și achitarea penalităților

prevăzute în contractul menționat, precum și a dobânzilor de întârziere prevăzute de

BNM, în conformitate cu prevederile art. 585, 619 alin. (2) Cod civil, în vigoare la

data formării datoriei scadente, precum și la data adresării în instanța de judecată.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 8, 9, 14, 513, 514, 572,

585, 602, 617, 619 Cod civil, art. 5, 84, 85, 166-167, 174-177, 239, 248 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la SC „Predius Grup” SRL în

beneficiul ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” a sumei de

511 120,74 de lei, inclusiv suma datoriei de 203 775,33 de lei, a penalității de

întârziere de 0,1 % în sumă de 212 537,33 de lei și a dobânzii de întârziere de

94 808,41 de lei.

La 28 iulie 2020, ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” a

depus cerere de concretizare a temeiurilor și obiectului acțiunii împotriva

SC „Predius Grup” SRL și Tudor Ungureanu, intervenient accesoriu Agenția

Proprietății Publice, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a chitanței

eliberate de ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” în sumă de

203 775 de lei, încasarea în mod solidar de la SC „Predius Grup” SRL și Tudor

Ungureanu în beneficiul ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” a

sumei de 511 1220,74 de lei, inclusiv suma datoriei de 203 775,33 de lei, penalitatea

de întârziere de 0,1 % în sumă de 212 537,33 de lei și dobânda de întârziere în sumă

de 94 808,41 de lei.

A menționat că chitanța privind achitarea datoriei în sumă de 203 775 de lei,

la care indică SC „Predius Grup” SRL nu a fost eliberată de ÎS „Stațiunea Didactico-

Experimentală din Stăuceni”, aceasta are un conținut denaturat, fiind falsă, motiv

pentru care urmează a fi declarat nul înscrisul respectiv.

Așadar, suma indicată nu a fost achitată în casa întreprinderii, astfel fiind

reținută o datorie neachitată pentru producția livrată în sumă de 203 775 de lei.

La fel, reclamanta a făcut trimitere la sentința de condamnare a lui Tudor

Ungureanu, care a fost administrator al ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din

Stăuceni”.

Prin hotărârea din 12 noiembrie 2020 a Judecătoriei Strășeni sediul central, a

fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

2

Au fost încasate din contul ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din

Stăuceni” în beneficiul SC „Predius Grup” SRL cheltuielile de asistență juridică în

mărime de 10 000 de lei.

Prin decizia din 7 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” și menținută

hotărârea primei instanțe.

La 7 septembrie 2021, ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”

a declarat recurs împotriva deciziei din 7 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu restituirea cauzei la rejudecare în prima instanță în alt complet de

judecată întrucât derogările de lege admise nu pot fi înlăturate de instanța de recurs

fără limitarea în drepturi a participanților și părților în procesul civil.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

considerându-le contrare legii, adevărului obiectiv al cauzei, bazate pe un înscris

denaturat, fals, care contravine prevederilor legale, constituie o probă inadmisibilă

în procesul civil și nu poate constitui temei legal al unei hotărâri judecătorești,

concluzia instanțelor de judecată ierarhic inferioare fiind arbitrară, neîntemeiată și

contrară legii.

A menționat că, contrar prevederilor Legii contabilității, chitanța prezentată

nu este semnată de contabilul șef al întreprinderii și de către casier, nu este eliberată

în baza dispoziției, a ordinului ca încasare a numeralului, nu este eliberat bonul de

încasare a numeralului în casa întreprinderii.

La fel, a indicat că partea a doua a cotorului chitanței prezentate nu se află în

evidența contabilă a întreprinderii și nu a fost eliberată de întreprindere, acest model

de chitanță nu a fost perfectat și eliberat de întreprindere și/sau de mijloace tehnice

ale întreprinderii.

Prima instanță și instanța de apel au întemeiat în mod greșit concluziile sale

în baza unei probe inadmisibile, a cotorului părții doi a chitanței prezentate de

intimată despre încasarea sumei de 203 775 de lei, care contravine prevederilor

art. 10 pct. 5 din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din

3 ianuarie 1992, în vigoare la data eliberării chitanței, or SC „Predius Grup” SRL nu

a declarat la organul fiscal achitarea în numerar a sumei de 203 775 de lei la

25 octombrie 2016 și nu a achitat către bugetul de stat suma de 10 377,50 de lei.

A precizat recurenta că în procesul examinării cauzei în fond, precum și în

instanța de apel, a solicitat dispunerea și efectuarea expertizei criminalistice a

înscrisurilor și chitanței cotorului acesteia prezentat de SC „Predius Grup” SRL, însă

instanțele de judecată au refuzat numirea și efectuarea expertizei criminalistice,

însușind în acest sens funcțiile expertului criminalistic și încălcând principiile

legalității, contradictorialității procesului civil și al dreptului la apărare al

ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”.

Totodată, a remarcat că, contrar prevederilor art. 117 alin. (3) CPC, instanța

de judecată a pus la baza hotărârii un înscris, dispoziție de încasarea plății cu conținut

denaturat, falsificat, ce nu a fost eliberat de ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală

din Stăuceni”.

3

Astfel, au fost prezentate suficiente dovezi despre faptul că nu a fost eliberat

de ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” și nici blancheta dispoziție

de încasare nu corespunde cu dispozițiile eliberate de întreprindere.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare în mod exagerat au încasat

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 10 000 de lei în interesul avocatului

stagiar, concluzie ce contravine art. 122, 130, 239 CPC.

La 18 noiembrie 2021, SC „Predius Grup” SRL, reprezentată de avocatul

Marin Barcaru a depus referință la recursul declarat de ÎS „Stațiunea Didactico-

Experimentală din Stăuceni”, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 7 septembrie 2021 împotriva deciziei din 7 iulie 2021 a Curții de Apel

Chișinău în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a respinge recursul și de a menține decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

După cum denotă actele cauzei, ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din

Stăuceni” înaintând acțiunea în judecată împotriva SC „Predius Grup” SRL și lui

Tudor Ungureanu, cu ulterioarele concretizări, a solicitat constatarea nulității

absolute a chitanței eliberate de ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din

Stăuceni” în sumă de 203 775 de lei, încasarea în mod solidar de la SC „Predius

Grup” SRL și Tudor Ungureanu în beneficiul ÎS „Stațiunea Didactico-

Experimentală din Stăuceni” a sumei de 511 120,74 de lei, inclusiv suma datoriei de

203 775,33 de lei, penalitatea de întârziere de 0,1 % în sumă de 212 537,33 de lei și

dobânda de întârziere în sumă de 94 808,41 de lei.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia

netemeiniciei acțiunii pe care a respins-o și a încasat din contul ÎS „Stațiunea

Didactico-Experimentală din Stăuceni” în beneficiul SC „Predius Grup” SRL

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 10 000 de lei.

Judecând apelul declarat de către ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din

Stăuceni”, instanța de apel a respins apelul și a menținut hotărârea primei instanțe.

Verificând legalitatea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

instanța de recurs constată că, instanțele de judecată ierarhic inferioare, reieșind din

temeiurile și obiectul acțiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei și având la bază

cumulul de probe administrate la caz, corect au ajuns la concluzia netemeiniciei

acțiunii ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”.

4

Astfel, după cum se constată la caz, la 29 septembrie 2016, între ÎS „Stațiunea

Didactico-Experimentală din Stăuceni” în calitate de vânzător și SC „Predius Grup”

SRL în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, prin

care ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” și-a asumat obligația de a

vinde struguri în stare proaspătă „Moldova”, în cantitatea de fapt livrată la cântar, la

prețul de 7,15 de lei pentru un kg, inclusiv TVA, iar cumpărătorul SC „Predius

Grup” SRL de a recepționa și achita producția agricolă livrată (f. d. 3-4 vol. I).

Conform pct. 2.1 din contractul de vânzare-cumpărare din

29 septembrie 2016, achitarea pentru producția agricolă livrată se va efectua de către

cumpărător la data livrării acesteia, conform facturii fiscale și cantității de fapt

livrate la cântar.

Este cert și faptul că în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din

29 septembrie 2016 și a facturii fiscale seria nr. LV0988604 din 25 octombrie 2016,

ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” a livrat SC „Predius Grup”

SRL struguri „Moldova” în sumă de 203 775 de lei (f. d. 6 vol. I).

Conform prevederilor art. 753 alin. (1) Cod civil, în vigoare până la

1 martie 2019, prin contractul de vânzare-cumpărare, o parte (vânzător) se obligă să

predea un bun în proprietate celeilalte părți (cumpărător), iar aceasta se obligă să

preia bunul și să plătească prețul convenit.

Coroborând dispozițiile legale enunțate la materialul probator administrat în

speță, instanța de recurs constată că SC „Predius Grup” SRL și-a executat integral

obligațiile de plată față de ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”

pentru livrarea de struguri „Moldova” în sumă de 203775 de lei, pretinsă în acțiune

și susținută pe tot parcursul examinării cauzei, de către ÎS „Stațiunea Didactico-

Experimentală din Stăuceni”.

În susținerea acestei concluzii, instanța de recurs reține chitanța fără număr

din 25 octombrie 2016, prin care se confirmă că SC „Predius Grup” SRL a achitat

către ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” suma de 203 775 de lei,

în baza facturii fiscale seria nr. LV0988604 din 25 octombrie 2016 (f. d. 51 vol. I).

La acest segment, instanța de recurs consideră neîntemeiate argumentele

ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” precum că chitanța de încasare

de la SC „Predius Grup” SRL a sumei de 203775 de lei, nu a fost eliberată de către

ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”.

Or, contrar acestor alegații, după cum se oglindește din copia chitanței din

25 octombrie 2016, prin care se confirmă achitarea de către SC „Predius Grup” SRL

a sumei de 203775 de lei, certificată în modul prevăzut de lege de către SC „Predius

Grup” SRL, aceasta conține ștampila ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din

Stăuceni”, precum și semnătura angajatului ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală

din Stăuceni” aplicată la rubrica contabil-șef.

Astfel fiind, SC „Predius Grup” SRL nu poate purta răspundere pentru

acțiunile sau inacțiunile angajaților ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din

Stăuceni”, care nu ar fi introdus datele corespunzătoare în documentele contabile ale

ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”, precum și acțiunile sau

inacțiunile angajaților de introducere a sumei în casa întreprinderii ÎS „Stațiunea

Didactico-Experimentală din Stăuceni”.

5

Față de toate aceste considerente, instanța de recurs constată ca fiind lipsită de

raționament invocarea ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” precum

că chitanța de încasare a sumei de 203775 de lei, ar fi în contradicție cu prevederile

Legii contabilității și Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din

3 ianuarie 1992, prin urmare ar fi lovită de nulitate absolută.

Mai cu seamă că prin Actul Serviciului Fiscal de Stat nr. 5-699997 din

21 iulie 2020 de prelungire a Actului de control nr. 5-699996 din 21 iulie 2020, prin

care au fost verificate și controlate relațiile economico-financiare între SC „Predius

Grup” SRL și ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”, pentru perioada

1 ianuarie 2015 – 30 aprilie 2017, Serviciul Fiscal de Stat a reținut ca executare a

obligației de plată de către SC „Predius Grup” SRL pentru strugurii procurați de la

ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”, chitanța f/n din 25 octombrie

2016 în sumă de 203775 de lei.

Totodată, Serviciul Fiscal de Stat, prin actul de control, a concluzionat că în

conformitate cu datele din evidența contabilă la momentul controlului, datoria

creditorială a SC „Predius Grup” SRL față de ÎS „Stațiunea Didactico-

Experimentală din Stăuceni” constituie „0 lei” (f. d. 158 vol. I).

Așa fiind, instanța de recurs consideră irelevante argumentele recurentei

ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” în dezacord cu refuzul

instanțelor de judecată ierarhic inferioare de a numi efectuarea expertizei

criminalistice a chitanței eliberate din numele ÎS „Stațiunea Didactico-

Experimentală din Stăuceni”.

Mai cu seamă că odată cu solicitarea de numire a expertizei, ÎS „Stațiunea

Didactico-Experimentală din Stăuceni” nu a menționat persoana care ar fi executat

semnătura la rubrica contabil-șef, pe chitanța f/n din 25 octombrie 2016, pentru

compararea caracteristicilor scrisului în litigiu și scrisului model în comparație,

indicând doar la general că chitanța nu ar fi fost eliberată de către ÎS „Stațiunea

Didactico-Experimentală din Stăuceni”.

Pe când, autenticitatea și legalitatea chitanței, a fost deja stabilită prin Actul

Serviciului Fiscal de Stat nr. 5-699997 din 21 iulie 2020 de prelungire a Actului de

control nr. 5-699996 din 21 iulie 2020.

Drept urmare, sintetizând cele reliefate supra, având în vedere că SC „Predius

Grup” SRL și-a executat integral obligațiile de plată față de ÎS „Stațiunea Didactico-

Experimentală din Stăuceni”, iar în speță nu au fost dovedite careva elemente ale

răspunderii care ar putea fi imputate fostului administrator al ÎS „Stațiunea

Didactico-Experimentală din Stăuceni”, Tudor Ungureanu, atât în particular, cât și

solidar cu SC „Predius Grup” SRL, instanța de recurs găsește corectă concluzia

instanțelor de judecată ierarhic inferioare cu privire la respingerea cerinței

ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” cu privire la încasarea în mod

solidar din contul SC „Predius Grup” SRL și a lui Tudor Ungureanu a datoriei în

sumă de 203 775,33 de lei, precum și a cerințelor ÎS „Stațiunea Didactico-

Experimentală din Stăuceni” cu privire la încasarea penalității de întârziere în sumă

de 212 537,33 de lei și a dobânzii de întârziere în sumă de 94 808,41 de lei, ca fiind

subsecvente cerinței de bază.

6

Mai cu seamă că înaintând cerința de încasare în mod solidar și de la Tudor

Ungureanu, ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” ca temei a invocat

sentința din 24 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, prin care

Tudor Ungureanu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 42 alin. (2), 44, 325 alin. (3), lit. a) Cod penal (privind acțiunile de divizare a

terenului și concesionarea dreptului de arendă), precum și recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2), 44, 325 alin. (3) lit. a) Cod penal

(privind acțiunile de oferire/promitere a bunurilor și mijloacelor bănești pentru

angajarea sa în funcția de director al SDE), care însă nu are tangență cu obiectul

litigiul dat și anume cu contractul de vânzare-cumpărare din 29 septembrie 2016

încheiat între ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” și SC „Predius

Grup” SRL și achitarea sumelor în temeiul acestui contract.

Astfel, corect a fost respinsă și cerința ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală

din Stăuceni” cu privire la constatarea nulității absolute a chitanței eliberate de

ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” în sumă de 203 775 de lei.

În conexiunea celor relatate, și alte argumente aduse de către recurenta

ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” în dezacord cu decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe sunt lipsite de suport, acestea fiind

similare celor invocate în cererea de apel, care au fost apreciate în mod

corespunzător de către instanța de apel.

În conformitate cu art. 94 alin. (1), instanța judecătorească obligă partea care

a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile

de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se

compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar

pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Iar în conformitate cu dispozițiile art. 96 alin. (1), (11 ) CPC, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost

reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin. (1) se compensează

părții care a avut câștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un

avocat.

Prin prisma normelor de drept enunțate, instanța de recurs conchide că

instanțele de judecată ierarhic inferioare just au încasat din contul ÎS „Stațiunea

Didactico-Experimentală din Stăuceni” în beneficiul SC „Predius Grup” SRL suma

de 10000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică acordată de către avocatul

stagiar Marin Barcaru, confirmată prin bonul de plată seria QL nr. 056526 din

4 noiembrie 2019, ca fiind cheltuieli necesare și rezonabile pentru acordarea

asistenței juridice în prezentul litigiu, în raport cu complexitatea cauzei (f. d. 63 vol.

I).

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că atât decizia instanței de

apel, cât și hotărârea primei instanțe sunt întemeiate, iar temeiurile invocate de către

recurentă sunt lipsite de suport legal, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul și de a menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

7

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Stațiunea Didactico-

Experimentală din Stăuceni”.

Se menține decizia din 7 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

12 noiembrie 2020 a Judecătoriei Strășeni sediul central, în cauza civilă la cererea

de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat „Stațiunea Didactico-Experimentală

din Stăuceni” împotriva Societății Comerciale „Predius Grup” Societate cu

Răspundere Limitată și lui Tudor Ungureanu cu privire la constatarea nulității

absolute a chitanței și încasarea sumei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

Victor Burduh

Aliona Miron

8