2ra-1929/21 — încasarea despăgubirii de asigurare

2ra-1929/21 — încasarea despăgubirii de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1929/2021

2-19063272-01-2ra-06122021

prima instanță: Judecătoria Ungheni, sediul Central (jud: V. Stratulat)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Pahopol, O. Cojocaru, I. Cotruță)

Î N C H E I E R E

19 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Sergiu Manciu, Vladimir

Popa și Nicolai Gotca, reprezentați de avocatul Alexandru Popa,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Popa și

Sergiu Manciu împotriva lui Andrei Tcaci și Societății pe Acțiuni „Moldasig” cu

privire la încasarea despăgubirii de asigurare, și

la cererea intervenientului principal Nicolai Gotco împotriva Societății pe

Acțiuni „Moldasig” cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 29 ianuarie 2018, Vladimir Popa și Sergiu Manciu au depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Andrei Tcaci și SA „Moldasig” cu privire la

încasarea prejudiciului material, despăgubirii de asigurare și a prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii au indicat că la data de 24 ianuarie 2015, aproximativ

ora 20:45, în orașul Ungheni, str. Ion Creangă 29, s-a produs un accident rutier, cu

implicarea autovehiculului de model „Toyota Land Cruiser”, nr. de înmatriculare

XXXXX, condus de către Sergiu Manciu și autovehiculului de model „BMW

525”, nr. de înmatriculare XXXXX condus de către Andrei Tcaci.

Urmare a producerii accidentului rutier, în temeiul procesului-verbal cu

privire la contravenție seria MAI nr. 02674893 din 27 ianuarie 2015, Andrei Tcaci

a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 242 alin. (2)

Cod contravențional și sancționat cu amendă în cuantum de 50 u.c., ceea ce

constituie 1 000 de lei, cu aplicarea a 6 puncte de penalizare.

Au mai susținut că Andrei Tcaci a fost sancționat pentru încălcarea de către

conducătorul de vehicul a regulilor de circulație rutieră soldată cu deteriorarea

considerabilă a autovehiculului de model „Toyota Land Cruiser”, nr. de

înmatriculare XXXXX.

La 11 februarie 2015, Andrei Tcaci a depus o contestație împotriva

procesului-verbal cu privire la contravenție din 27 ianuarie 2015, solicitând

admiterea acesteia, declararea nulității procesului-verbal cu privire la contravenție

1

și a deciziei agentului constatator din 27 ianuarie 2015, cu încetarea procesului

contravențional.

Prin hotărârea din 30 ianuarie 2015 a Judecătoriei Ungheni contestația lui

Andrei Tcaci a fost respinsă ca neîntemeiată, hotărâre menținută prin decizia din

09 decembrie 2015 a Curții de Apel Bălți.

Totodată, au specificat că Procuratura raionului Ungheni a emis o ordonanță

de neîncepere a urmăririi și clasare a procesului penal. Prin aceiași ordonanță s-a

dispus de a-l atrage la răspundere contravențională pe conducătorul Andrei Tcaci

în baza art. 243 Cod contravențional, pentru faptul de părăsire a locului

accidentului rutier.

Astfel, la data de 11 martie 2015 în privința lui Andrei Tcaci a fost întocmit

un proces-verbal cu privire la contravenție în baza art. 243 Cod contravențional.

Au mai indicat că după producerea accidentului rutier, Andrei Tcaci și-a

asumat în scris angajamentul de a repara autovehiculul accidentat de model

„Toyota Land Cruiser”, nr. de înmatriculare XXXXX, declarând că automobilul pe

care îl conducea nu dispunea nici de „Cartea Verde”, întrucât este înmatriculat în

Lituania și nici de Poliță de Asigurare de răspundere civilă auto internă.

Mai mult, au susținut că deoarece Andrei Tcaci se eschiva de la restituirea

danei cauzate, au fost nevoiți de a se adresa către Biroul Național al Asigurătorilor

de Autovehicule, pentru a obține despăgubirea pentru avariere.

Prin răspunsurile BNAA nr. 01-511/15 din 19 februarie 2015 și nr. 01-605/15

din 02 martie 2015, au fost informați că conducătorul automobilului de model

„BMW 525”, nr. de înmatriculare XXXXX nu a prezentat certificatul de asigurare

Cartea Verde valabil la data accidentului rutier, iar Biroul de Motoare din Lituania

nu a confirmat o acoperire de asigurare pentru autovehiculul dat. Iar, din motiv că

între Biroul de Motoare din Lituania și Moldova nu este încheiat un Acord de

Regularizare Reciprocă a daunelor cauzate de autovehicule neasigurate, BNAA nu

are temei juridic de a le acorda despăgubiri de asigurare.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 418 din 19 martie

2015, prejudiciul material cauzat posesorului automobilului de model „Toyota

Land Cruiser” nr. de înmatriculare XXXXX în accidentului rutier produs la data de

24 ianuarie 2015 constituie 118 411 lei.

Ulterior, reclamanții pe parcursul anului 2017, au fost informați de către

Andrei Tcaci că acesta deținea polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă

auto nr. RCAI-001265894 valabilă pentru perioada 25 decembrie 2014 – 24

ianuarie 2015, eliberată de către SA „Moldasig”.

Au indicat că s-au adresat la SA „Moldasig” cu cerere, care a deschis dosar de

daune cu nr. D/RCA/16-1859, însă până la depunerea cererii nu au fost informați

asupra deciziei luate. Urmare a nerecuperării prejudiciului material de către Andrei

Tcaci, reclamanților li s-au cauzat suferințe psihice manifestate prin crearea

sentimentelor de neliniște, stres, iritație, neputință.

Au solicitat încasarea de la SA „Moldasig” în beneficiul reclamanților a

prejudiciului material cauzat/ despăgubire de asigurare în suma de 118 411 lei,

încasarea de la SA „Moldasig” în beneficiul lor a cheltuielilor de judecată.

La 11 noiembrie 2019, Nicolai Gotco a depus cerere de intervenție principală,

formulând pretențiile fața de SA „Moldasig”.

În motivarea cererii a reiterat toate circumstanțele invocate în cererea de

chemare în judecată a lui Vladimir Popa și Sergiu Manciu, totodată indicând că

este proprietarul automobilului de model „Toyota Land Cruiser”, nr. de

2

înmatriculare XXXXX, care la momentul producerii accidentului rutier era condus

de către Sergiu Manciu.

A solicitat încasarea de la SA „Moldasig” în beneficiul lui Vladimir Popa și

Sergiu Manciu și al său a prejudiciului material cauzat/ despăgubire de asigurare în

suma de 118 411 lei și a tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 21 septembrie 2020 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central

s-a respins integral cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Popa,

Sergiu Manciu, și cererea intervenientului principal Nicolai Gotco împotriva SA

„Moldasig” cu privire la încasarea prejudiciului material/ despăgubirii de asigurare

și cheltuielilor de judecată; s-a încasat, în mod solidar, din contul lui Vladimir

Popa, Sergiu Manciu și Nicolai Gotco în beneficiul SA „Moldasig” cheltuielile

pentru asistență juridică în mărime de 500 de lei, pentru traduceri în mărime de 946

de lei, pentru serviciile poștale 9,75 lei, și cheltuielile pentru deplasare în mărime

de 1842,65 de lei. În rest, cerința de încasare a cheltuielilor de asistență juridică în

mărime de 2 500 de lei a fost respinsă.

La 20 octombrie 2020, avocatul Popa Alexandru, în interesele lui Vladimir

Popa, Sergiu Manciu și Nicolai Gotco a depus cerere de apel nemotivată, solicitând

admiterea cererii de apel, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi

decizii privind admiterea integrală a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de

apel declarată de avocatul Popa Alexandru, în interesele lui Vladimir Popa, Sergiu

Manciu și Nicolai Gotco și s-a menținut hotărârea din 21 septembrie 2020 a

Judecătoriei Ungheni, sediul Central.

Pentru a decide astfel, reținând prevederile art. 2, 3, 19 alin. (1) și (2), 20 alin.

(6) și (7), 23 alin. (1) și (4) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie

2006, în vigoare la data de 24 ianuarie 2015, în coroborare cu circumstanțele

cauzei, Colegiul a considerat că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele

cauzei și corect a dispus respingerea cererii de chemare în judecată.

Colegiul a mai constatat că prin cererea de apel, apelanții au invocate

netemeinicia hotărâri atacate, considerând că aceasta este ilegală ori solicitările de

încasare a prejudiciului material/ despăgubire de asigurare de la SA „Moldasig”

rezultă din faptul că despre existența poliții de asigurare a automobilului de model

„BMW” nr. de înmatriculare XXXXX, apelanții au aflat peste 2 ani și 6 luni, la

momentul când automobilul avariat de model „Toyota Land Cruiser” nr. de

înmatriculare XXXXX a fost evaluat prin raportul de constatare tehnico-științifică

nr. 418 din 19 martie 2013 eliberat de Centrul Național de Expertize pe lângă

Ministerul Justiției, fiind întocmită adresarea către această instituție, deoarece

Andrei Tcaci, la momentul producerii accidentului a informat că nu deține poliță

de asigurare a vehiculului deținut, iar în urma necesității de a fi reparat automobilul

deteriorat, cu o cerere s-a adresat la BNAA, care a informat că automobilul nu

deține poliță de asigurare.

La caz, Colegiul a considerat argumentele nefondate, ori instanța de fond

corect a stabilit că pentru faptul tăinuirii de către Andrei Tcaci față de apelanți că

mijlocul de transport al său a fost asigurat la momentul accidentului rutier este

responsabilă tocmai persona vinovată Andrei Tcaci, care urma să poarte toată

responsabilitatea pentru prejudiciul cauzat în urma accidentului rutier. Din aceste

motive recuperarea prejudiciului cauzat nu poate fi pusă pe seama SA „Moldasig”.

3

Mai mult, raportul de constatare tehnico - științifică nr. 418 din 19 martie

2015 întocmit de Centrul Național de Expertize Judiciare nu este întocmit cu

acordul SA „Moldasig”, care nu a avut posibilitatea de a constata întinderea reală a

pagubelor și din aceste considerente SA „Moldasig” este absolvită de obligația de a

plăti despăgubirea de asigurare. Acest efect reiese expres din prevederile art. 20

alin. (7) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produsă de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006, ce reglementează

exhaustivă efectul absolvirii obligației de plată a pârâtului, iar careva excepție

Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 nu conține.

La fel, instanța de apel nu a reținut și argumentele apelantului privind faptul

că despre polița de asigurarea a aflat peste 2 ani și 6 luni din momentul producerii

accidentului, iar la solicitările SA „Moldasig” de a prezenta automobilul avariat nu

a fost posibilă această acțiune, ori automobilul era deja reparat în străinătate.

Colegiul a conchis că, apelanții nu au prezentat careva probe care ar răsturna

poziția instanței de fond, ori nici în instanța de fond și nici în instanța de apel nu au

prezentate facturi, bonuri și alte înscrisuri ce ar confirma prejudiciul material real

cauzat în urma accidentului rutier, nu au prezentat automobilul avariat

reprezentantului companiei de asigurări pentru efectuarea procedurilor prevăzute în

contract de asigurare, tăinuirea la momentul producerii accidentului rutier

existenței contractului de asigurare a automobilului de model „BMW 525” nr. de

înmatriculare XXXXX condus de către Andrei Tcaci nu poate fi imputat SA

„Moldasig”, care, la rândul său a întreprins toate măsurile posibile pentru

îndeplinirea obligațiilor prevăzute în Lege nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu

privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produsă de

autovehicule.

La 16 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Sergiu Manciu,

Vladimir Popa și Nicolai Gotca, reprezentați de avocatul Alexandru Popa, au

declarat recurs, solicitând casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe cu adoptarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei nu au constatat just și au dat o apreciere incorectă situației de fapt, mai mult

nu au examinat cauza sub toate aspectele și nu au stabilit cu certitudine raportul

juridic litigios, circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 22 iunie 2021 și a

expediat-o participanților la proces la 16 septembrie 2021 (f.d. 16, Vol. III), or, la

actele cauzei nu se regăsește dovada de recepționare a acesteia de către recurenți.

Astfel, recursul declarat la data de 16 noiembrie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

4

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 06 decembrie

2021 instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței.

La 03 ianuarie 2022, SA „Moldasig” a depus referință, prin care a solicitat de

a declara inadmisibil recursul.

Examinând temeiurile recursului declarat de Sergiu Manciu, Vladimir Popa și

Nicolai Gotca, reprezentați de avocatul Alexandru Popa, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Sergiu Manciu, Vladimir

Popa și Nicolai Gotca, reprezentați de avocatul Alexandru Popa, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

5

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Sergiu Manciu, Vladimir Popa și Nicolai Gotca,

reprezentați de avocatul Alexandru Popa, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Sergiu Manciu, Vladimir Popa și

Nicolai Gotca, reprezentați de avocatul Alexandru Popa, împotriva deciziei din 22

iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

6