2rac-313/21 — cu privire la încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2rac-313/21

2-18002055-01-2rac-06122021

Prima instanță: Judecătoria Comrat sediul Vulcănești (jud. I. Botezatu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. D. Fujenco, L. Caraianu, A. Mironov)

ÎNCHEIERE

12 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Aliona Miron

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Trupciu”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „EX-IM Product” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Trupciu” cu privire la încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 20 mai 2021 a Curții de Apel Comrat, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Trupciu”,

modificată hotărârea din 18 septembrie 2020 a Judecătoriei Comrat sediul

Vulcănești, în partea ce ține de mărimea penalității încasate, în rest hotărârea

primei instanțe fiind menținută

constată:

La 7 mai 2018, SRL „EX-IM Product” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Trupciu” cu privire la încasarea datoriei, penalității și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 1 ianuarie 2014, între SRL „EX-IM

Product” (vânzător) și SRL „Trupciu” (cumpărător) a fost încheiat un contract de

vânzare-cumpărare, potrivit căruia vânzătorul și-a asumat obligațiunea de a

furniza, iar cumpărătorul și-a asumat obligațiunea de a primi și achita mărfurile

conform sortimentului și prețurilor indicate în actele de însoțire.

A relatat că la 29 aprilie 2015, SRL „EX-IM Product”, în conformitate cu

condițiile contractului încheiat în baza facturii fiscale FB 6342710, a efectuat

vânzarea (furnizarea) către SRL „Trupciu” a țiglei metalice, profilului metalic și

a șuruburilor în sumă totală de 56 895 de lei.

1

Ulterior, marfa a fost primită de către SRL „Trupciu”, fapt confirmat prin

ștampila și semnătura aplicate pe factura fiscală, iar ultima nu a înaintat pretenții

față de calitatea producției livrate.

Conform pct. 3.3 al contractului nominalizat, a fost prevăzută amânarea

plății cu 10 zile calendaristice, astfel achitarea pentru marfa livrată urma să fie

efectuată de către SRL „Trupciu” nu mai târziu de 10 mai 2015.

A notat că în pofida existenței obligațiilor la achitarea producției primite,

SRL „Trupciu” nu a efectuat plata corespunzătoare, motiv din care datoria ultimei

față de SRL „EX-IM Product”, la data depunerii acțiunii, a constituit 56 895 de

lei.

Totodată, în conformitate cu prevederile pct. 4.1 al contractului menționat,

la neachitarea în termen pentru marfa obținută conform pct. 3.3 din contractului,

cumpărătorul achită vânzătorului penalitatea în mărime de 5 % din suma

neachitată în termen pentru fiecare zi de întârziere.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 514, 572, 753 Cod civil, art. 331, 166-

167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul SRL „Trupciu” în

beneficiul SRL „EX-IM Product” a sumei de 56 895 de lei cu titlu de datorie,

acumulată în temeiul facturii fiscale FB 6342710 din 29 aprilie 2015, a sumei de

143 106 de lei cu titlu de penalitate și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 18 septembrie 2021 a Judecătoriei Comrat sediul

Vulcănești, a fost admisă acțiunea.

A fost încasată de la SRL „Trupciu” în beneficiul SRL „EX-IM Product”

datoria în sumă de 56 895 de lei, penalitatea în mărime de 143 106 lei și taxa de

stat în mărime de 6 060 de lei.

Întru argumentarea soluției emise, prima instanță a reținut că părțile se

aflau în raporturi juridice de obligații contractuale, care decurg din contractul de

vânzare-cumpărare din 1 ianuarie 2014 și din factura fiscală FB 6342710 din

29 aprilie 2015, potrivit căreia vânzătorul SRL „EX-IM Product” s-a obligat să

livreze în adresa cumpărătorului SRL „Trupciu” plăci metalice în sumă totală de

50 380 de lei, profile metalice în sumă de 4 415 de lei, șuruburi autofiletante la

un preț de 2 100 de lei, iar în total suma de 56 895 de lei.

În consecință, a fost stabilit că SRL „Trupciu” nu și-a îndeplinit obligațiile

contractuale și nu a achitat prețul mărfii procurate, încălcând astfel condițiile

contractului menționat și a facturii fiscale.

A concluzionat prima instanță că de către reclamant au fost prezentate

dovezi suficiente în susținerea poziției sale, confirmând temeinicia cerințelor de

încasare a datoriei pe factura fiscală FB 634271, în sumă de 56 895 de lei.

În aceeași ordine de idei, instanța de judecată, având în susținere

prevederile pct. 4.1 a contractului de vânzare-cumpărare din 1 ianuarie 2014, care

indică că la neachitarea pentru marfa primită la timp în conformitate cu pct. 3.3

al contractului, cumpărătorul achită vânzătorului penalitatea în mărime de 5 %

din suma neachitată la timp pentru fiecare zi de întârziere a plății, a constatat și

temeinicia cerinței SRL „EX-IM Product” de încasare din contul SRL „Trupciu”

a penalității în sumă de 143 106 lei, adică în limita solicitată de către reclamant.

2

Prin decizia din 20 mai 2021 a Curții de Apel Comrat, a fost admis apelul

declarat de SRL „Trupciu” și modificată hotărârea din 18 septembrie 2020 a

Judecătoriei Comrat sediul Vulcănești, în partea ce ține de mărimea penalității

încasate, cu micșorarea sumei penalității de la 143 106 lei până la suma de 56 900

de lei.

În rest, a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a calificat penalitatea încasată de

către prima instanță în mărime de 143 106 lei, ca fiind una disproporționat

majorată.

În acest context, dat fiind faptul că datoria SRL „Trupciu” față de

reclamantul SRL „EX-IM Product” constituie 56 895 de lei, penalitatea

corespunzătoare ce urmează a fi încasată de la SRL „Trupciu” este de 56 900 de

lei, care reprezintă o sumă adecvată și proporțională în raport cu datoria de bază,

determinată de către instanță, ținând cont de cadrul normativ în vigoare și de

interesele părților.

La 10 septembrie 2021, prin intermediul poștei electronice și, în aceeași zi,

prin intermediul oficiului poștal, SRL „Trupciu” a declarat recurs împotriva

deciziei din 20 mai 2021 a Curții de Apel Comrat, solicitând admiterea acestuia,

încasarea cheltuielilor de judecată din contul intimatului, casarea parțială a

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că hotărârea primei instanțe și decizia

instanței de apel, în partea hotărârii menținute, sunt ilegale și pasibile casării.

A precizat că factura fiscală FB 634271 nu are nicio legătură cu contractul

de vânzare-cumpărare din data de 1 ianuarie 2014, nu este un document de

însoțire și nici nu conține vreo trimitere la contractul menționat, fiind doar o

confirmare a livrării către SRL „Trupciu” a unor valori materiale specifice, la o

dată anumită și la un preț stabilit.

Astfel, instanțele de judecată în mod eronat au ajuns la concluzia că

obligațiile au luat naștere din contract și din factura unica prezentată, or, în baza

contractului au fost efectuate livrări reciproce și au avut loc relații contractuale

pe termen lung, iar factura reprezintă doar dovada unei livrări luate separat, prin

urmare sancțiunile prevăzute de contract nu pot fi aplicate.

La 31 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, SRL „EX-IM

Product” a depus referință la recursul declarat de SRL „Trupciu”, solicitând

declararea inadmisibilității acestuia (f. d. 44-48 vol. II).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost recepționată

de către SRL „Trupciu” la 16 iulie 2021, fapt confirmat prin avizul de recepție

(f. d. 215 vol. I).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 10 septembrie 2021, în termenul legal.

3

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „Trupciu”, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Trupciu” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul

4

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul

declarat de SRL „Trupciu” urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Trupciu”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Aliona Miron

5