2ra-1953/21 — cu privire la anularea ordinului de concediere, repunerea in functie si incasarea salariului

Dosarul nr. 2ra-1953/21

2-19092837-01-2ra-09122021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. A. Ojoga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Cotruță, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

12 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Aliona Miron

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Natalia

Constandachi, reprezentată de avocatul Rodica Șpac

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Constandachi,

reprezentată de avocatul Rodica Șpac împotriva Instituției de Învățământ Școala

Profesională nr. 2 cu privire la anularea ordinului de concediere, repunerea în funcție

și încasarea salariului

împotriva deciziei din 28 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Natalia Constandachi, reprezentată de avocatul

Rodica Șpac și menținută hotărârea din 2 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 2 mai 2019, Natalia Constandachi, reprezentată de avocatul Rodica Șpac a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Instituției de Învățământ Școala

Profesională nr. 2 cu privire la anularea ordinului de concediere, repunerea în funcție

și încasarea salariului.

În motivarea acțiunii a invocat că la 7 septembrie 2018, a început activitatea

în calitate de pedagog social în cadrul Instituției de Învățământ Școala Profesională

nr. 2.

A comunicat că la începutul activității sale în cadrul Instituției de Învățământ

Școala Profesională nr. 2, dânsa nu a semnat vreun contract individual de muncă,

însă, din înțelegerea cu directorul instituției, un astfel de contract urma a fi semnat

între ea și angajator (cu data anterioară, adică acea la care a început activitatea) în

zilele imediat următoare.

1

La fel, a menționat că din înțelegerea pe care a avut-o la interviu și pe perioada

activității sale, administrația instituției nu i-a comunicat că va fi angajată pe un

termen de probă de trei luni, fiindu-i adus la cunoștință că contractul individual de

muncă este încheiat pe o perioadă nedeterminată.

Astfel, la insistența ei, abia la 3 decembrie 2018, angajatorul i-a înmânat o

copie a contractului individual de muncă și fișa de post, atunci a aflat despre

termenul de probă de 3 luni, care era indicat la pct. 2 din contract.

La 28 ianuarie 2019, a fost chemată la administrația instituției și i-a fost adus

la cunoștință ordinul nr. 03-p din 28 ianuarie 2019 cu privire la desfacerea

contractului individual de muncă prin concediere în legătură cu rezultatul perioadei

de probă nesatisfăcătoare.

A invocat dezacordul cu ordinul respectiv, considerând că urmează a fi anulat.

Așadar, a precizat că a fost angajată la 7 septembrie 2018, iar așa-zisul termen

de probă de 3 luni urma să expire la 7 decembrie 2018, însă, a fost concediată abia

la 28 ianuarie 2019, deci angajatorul în mod tacit a acceptat angajarea ei după

expirarea termenului de probă.

La fel, a considerat că concedierea sa este ilegală și din motiv că pe perioada

activității la Instituția de Învățământ Școala Profesională nr. 2 a primit diplomă de

excelență „în semn de recunoștință și aleasă prețuire pentru competența profesională,

contribuția adusă la creșterea calității actului educațional în învățământul

profesional”.

Tot pe parcursul activității sale în cadrul Instituției de Învățământ Școala

Profesională nr. 2, pe lângă salariul de funcție, a primit și premii bănești.

De aici reiese că era un lucrător bun, competent, care își îndeplinea

sârguincios și responsabil atribuțiile de serviciu.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 63, 86, 189, 196, 209,

224, 355 Codul muncii, Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova privind practica judiciară a examinării litigiilor care apar în cadrul

încheierii, modificării și încetării contractului individual de muncă nr. 9 din

22 decembrie 2014.

A solicitat anularea ordinului de concediere nr. 03-p din 28 ianuarie 2019 emis

de Instituția de Învățământ Școala Profesională nr. 2, restabilirea la locul de muncă

în funcția de pedagog social în cadrul Instituției de Învățământ Școala Profesională

nr. 2 și încasarea din contul Instituției de Învățământ Școala Profesională nr. 2 în

beneficiul ei a salariului pentru toată perioada lipsei forțate de la locul de muncă.

Prin hotărârea din 2 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a

fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 28 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Natalia Constandachi, reprezentată de avocatul Rodica Șpac și

menținută hotărârea primei instanțe.

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare, cu

referire la prevederile art. 60 și 63 Codul muncii, au reținut că dacă pe parcursul

perioadei de probă salariatul nu a convins angajatorul că este competent pentru

2

postul respectiv de muncă, angajatorul dispune de dreptul de a-l concedia pentru

rezultatul nesatisfăcător pe care l-a avut în perioada de probă.

Așadar, prima instanță și instanța de apel au ajuns la concluzia cu privire la

faptul că aprecierea aptitudinilor profesionale și individuale ale salariatului este

atribuția exclusivă a angajatorului, iar dacă pe parcursul perioadei de probă

angajatorul decide că salariatul nu este apt a îndeplini munca încredințată, atunci

acesta dispune de dreptul de a-l concedia pe salariat în baza rezultatului

nesatisfăcător al perioadei de probă – art. 86 alin. (1) Codul muncii.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au constatat că între părțile litigante

a fost inițiat un raport de muncă la 7 septembrie 2018, prin urmare, perioada de probă

prevăzută în contractul individual de muncă (3 luni) a expirat la 7 decembrie 2018.

Totodată, a fost reținut că la materialele cauzei se regăsesc certificatele de

concediu medical pe numele Nataliei Constandachi pentru perioada 12 noiembrie

2018 - 21 noiembrie 2018, perioada 23 noiembrie 2018 - 28 noiembrie 2018 și

perioada 5 ianuarie 2019 - 12 ianuarie 2019.

Ținând cont de prevederile art. 60 alin. (2) Codul muncii, care indică expres

că în perioada de probă nu se include perioada aflării salariatului în concediu medical

și alte perioade în care el a absentat de la lucru din motive întemeiate, confirmate

documentar, instanțele de judecată au stabilit că pentru intervalul de timp

12 noiembrie - 28 noiembrie 2018, când Natalia Constandachi s-a aflat în concediul

medical, perioada de probă a fost suspendată, iar concedierea acesteia la 28 ianuarie

2019 a avut loc în perioada termenului de 3 luni de la data angajării.

Astfel, au conchis instanțele de judecată ierarhic inferioare că întrucât în

contractul individual de muncă a fost inserată în mod expres clauza cu privire la

perioada de probă, salariatul a fost concediat în termenul de probă, temeiuri de

declarare a nulității ordinului de concediere nr. 03-p din 28 ianuarie 2019 emis de

Instituția de Învățământ Școala Profesională nr. 2, nu au fost stabilite.

Cu referire la pretențiile Nataliei Constandachi cu privire la restabilirea în

funcție, obligarea pârâtului/intimat la achitarea salariului pentru perioada de absență

forțată de la muncă, prima instanță și instanța de apel au considerat că acestea sunt

neîntemeiate, fiind de fapt subsecvente pretenției de bază cu privire la anularea

ordinului de concediere, care a fost respinsă ca neîntemeiată, corespunzător urmează

a fi respinse.

La 10 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Natalia Constandachi,

reprezentată de avocatul Rodica Șpac a declarat recurs împotriva deciziei din

28 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea

unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

considerându-le ilegale și neîntemeiate, deoarece atât prima instanță, cât și instanța

de apel superficial au examinat probele prezentate de către participanții la proces, nu

au ținut cont și de argumentele ei relatate atât în cererea de chemare în judecată, cât

și în ședința de judecată și anume că abia la 3 decembrie 2018, angajatorul i-a

3

înmânat o copie a contractului individual de muncă și fișa de post, când a și aflat

despre termenul de probă de 3 luni, care era indicat la pct. 2 din contract.

Totodată, a obiectat că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au ținut

cont la emiterea actelor judecătorești contestate că motivul care a stat la baza

concedierii ei a fost pur formal, întrucât pe perioada activității sale la Instituția de

Învățământ Școala Profesională nr. 2, dânsa a primit diplomă de excelență „în semn

de recunoștință și aleasă prețuire pentru competența profesională, contribuția adusă

la creșterea calității actului educațional în învățământul profesional”, iar pe lângă

salariul de funcție, a primit și premii bănești, deci era un lucrător bun, competent,

care își îndeplinea sârguincios și responsabil atribuțiile de serviciu.

La fel, nici prima instanță, nici instanța de apel nu au luat în considerare

argumentele și probele prezentate de ea, în special, scrisoarea din 29 ianuarie 2019

expediată în adresa ei de către Inspectoratul de Stat al Muncii, prin care expres au

fost constatate încălcările admise de către angajator în raport cu dânsa la momentul

angajării.

La 9 decembrie 2021, în adresa Instituției de Învățământ Școala Profesională

nr. 2 a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Natalia Constandachi, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 155), fiind recepționată

la 14 decembrie 2021, ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei

(f. d. 157).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

Instituția de Învățământ Școala Profesională nr. 2 să-și expună poziția față de

temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 10 noiembrie 2021 împotriva deciziei din 28 octombrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Natalia Constandachi,

reprezentată de avocatul Rodica Șpac, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

4

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Natalia Constandachi,

reprezentată de avocatul Rodica Șpac, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

5

de Natalia Constandachi, reprezentată de avocatul Rodica Șpac urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Natalia Constandachi,

reprezentată de avocatul Rodica Șpac.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Aliona Miron

6