2ra-1945/21 — constatarea încăclării dreptului la exeminare în termen rezonabil a cauzei civile si încasarea prejudiciului moral

2ra-1945/21 — constatarea încăclării dreptului la exeminare în termen rezonabil a cauzei civile si încasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1945/21

Prima instanță – Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud.: N. Arabadji)

Instanța de apel – Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Pahopol, R. Pulbere, O. Cojocaru)

D E C I Z I E

12 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

în următoarea componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Svetlana Filincova,

judecătorii – Maria Ghervas, Mariana Pitic, Victor Burduh, Dumitru Mardari,

examinând recursul declarat de Zadic Mihail și Zadic Raisa, reprezentați de

avocatul Pelin Valeriu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Zadic Mihail și

Zadic Raisa împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării

dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile și încasarea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2021, prin care s-a

respins apelul declarat de Zadic Mihail și Zadic Raisa, și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 23 februarie 2021,

c o n s t a t ă:

La 5 mai 2020, Zadic Mihail și Zadic Raisa au depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei civile și încasarea prejudiciului moral.

În motivare au indicat că, la 5 octombrie 2012, Zadic Mihail și Zadic Raisa s-

au adresat la Judecătoria Centru, mun. Chișinău cu cerere de chemare în judecată

împotriva pârâtei Nastas Alla, prin care au solicitat stabilirea modului de folosință a

bunurilor imobile, situate în mun. Chișinău, str. Copăceni, nr. XXX, care se

examinează de 7,5 ani în prima instanță.

În cadrul examinării cauzei de către instanța de judecată, de mai multe ori, au

fost lezate drepturile lor.

Inițial, cererea de chemare în judecată a fost restituită de instanța de fond din

motivul neachitării taxei de stat.

Curtea de Apel Chișinău a casat încheierea dată, ca fiind neîntemeiată, după

care cauza a fost scoasă de pe rol, însă și această încheiere a fost casată de instanța de

recurs.

Reclamanții au precizat că a fost dispusă o expertiză funciară de către instanța

de judecată, care se efectuează mai mult de 3 ani.

1

Deși, potrivit Legii nr. 1086-XIV din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza

judiciară, expertizele se efectuează în termen de 2 luni, instanța de judecată nicicum

nu a reacționat la această încălcare flagrantă, fapt care condiționează examinarea

cauzei într-un termen nerezonabil, prin ce s-a încălcat art. 6 §1 CEDO.

Zadic Mihail are aproximativ 69 de ani și Zadic Raisa 66 de ani, ambii fiind

în vârstă avansată, pensionari și suferă de diferite boli, iar judecarea cauzei durează

deja peste 9 ani, în prima instanță, constituie o perioadă excesivă, ceea ce le-a

provocat o stare de incertitudine, stres, disconfort și suferințe fizice, psihice și

morale.

Reclamanții au menționat că din cauza aflării dosarului pe rolul primei

instanțe, au insomnie, încordare și stres permanent. Sunt nevoiți să administreze

calmante și somnifere în exces și tratament pentru dureri de inimă și pentru scăderea

tensiunii arteriale, care i-a dus la o stare de depresie și s-a creat impresia că nu știu

dacă vor mai trăi până în ziua când se va emite hotărârea judecătorească, dacă cauza

se va examina în așa ritm încetinit, ani de zile.

Pentru tergiversarea cauzei ce vizează stabilirea modului de folosință a

bunurilor imobile și nerespectarea termenului rezonabil (cauza se judecată din anul

2012, în prima instanță), reclamanții au solicitat încasarea prejudiciului moral care le-

a fost cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, în

mărime de 100 000 de lei și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 23 februarie 2021,

acțiunea s-a respins, ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 23 mai 2021, Zadic Mihail

și Zadic Raisa, reprezentați de avocatul Pelin Valeriu, au declarat apel, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 23

februarie 2021, cu emiterea unei noi hotărâri, de admitere a acțiunii integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2021, s-a respins apelul

declarat de Zadic Mihail și Zadic Raisa, reprezentați de avocatul Pelin Valeriu, și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 23 februarie 2021.

La 15 noiembrie 2021, Zadic Mihail și Zadic Raisa, reprezentați de avocatul

Pelin Valeriu, au declarat recurs, solicitând casarea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 26 octombrie 2021 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 23

februarie 2021 și emiterea unei decizii noi, de admitere a acțiunii integral.

În motivare au indicat că instanțele ierarhic inferioare au constatat că acestea

au constatat că a avut loc tergiversarea examinării cauzei, au stabilit încălcarea, dar

eronat au motivat că încălcarea este corectă.

Concluzia instanței de judecată precum că nedepunerea cererii de urgentare a

examinării cauzei exclude examinarea ei în termene rezonabile este eronată.

Instanța de judecată este organ, conform legii, poate lua măsuri împotriva

încălcărilor drepturilor participanților la proces și poate, în cazurile prevăzute de lege,

sancționa persoana care împiedică buna desfășurare a procesului, pentru a evita

tergiversarea cauzei, ceea ce nu s-a efectuat.

Instanța de fond și cea de apel nu au luat în considerare faptul că acțiunea

civilă la cererea de chemare în judecată împotriva pârâtei Nastas Alla, care are ca

obiect stabilirea modului de folosință a bunurilor imobile, se examinează până în

prezent, mai mult de 9 ani, în prima instanță.

2

În cadrul examinării cauzei de către instanța de judecată, de mai multe ori, au

fost lezate drepturile lui Zadic Mihail și Zadic Raisei, atunci când tergiversarea

cauzei a avut și are loc din cauza pârâtei Nastas Alla, care s-a folosit, și până în

prezent se folosește, cu rea-credință, de drepturile sale procesuale, iar instanța nu a

întreprins și nu întreprinde măsurile necesare, pentru a pune capăt oricărui abuz de

aceste drepturi.

Astfel, examinarea cauzei, așa un timp îndelungat, mai mult de 9 ani în prima

instanță, constituie o perioadă excesiv de îndelungată, fapt care a dus la crearea unei

stări de incertitudine, stres, anxietate, depresie și disconfort, la suferințe foarte mari,

care sunt suportate până în prezent.

Recurentul consideră că decizia Curții de Apel Chișinău nu este suficient de

motivată și nu prezintă un răspuns la toate argumentele invocate la judecarea cauzei

în fond.

Ca urmare, instanța a încălcat dreptul la un proces echitabil.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei, la 26

octombrie 2021.

În virtutea art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 15 noiembrie 2021, respectiv, în termenul

prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței, timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată, instituit în

acord cu alin. (2).

La 7 decembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței, în termen de o lună de la

data primirii scrisorii.

Până la data examinării recursului, intimatul referință nu a depus.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 29 decembrie 2021, recursul

declarat Zadic Mihail și Zadic Raisa, reprezentați de avocatul Pelin Valeriu, a fost

considerat admisibil.

Potrivit art. 441 și art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului, verificând, în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse

de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

În temeiul art. 444 din Codul de procedură civilă, prezentul recurs se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora, pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

3

La caz, Colegiul a considerat inoportună invitarea acestora, întrucât

argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie,

pentru a permite instanței verificarea legalității deciziei atacate.

Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi

cercetate și soluționate în mod adecvat, pe baza înscrisurilor prezente la dosar.

În esență, reprezentantul recurenților și intimatului au avut posibilitatea să

prezinte poziția în scris și să răspundă la argumentele părții adverse.

Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei (a se

vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții v. Finlanda, 19 aprilie 2007,

§§ 72 – 75, Eriksson v. Suedia, 12 aprilie 2012, §§ 66 și 72, Pönkä v. Estonia, 8

noiembrie 2016, §§ 33 – 34).

În §§ 26 – 27 din decizia Curții Constituționale nr. 95 din 19 decembrie 2016

ce vizează excepția de neconstituționalitate a art. 444 din Codul de procedură civilă,

Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect autorizarea unui apel sau

care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de fapt, sunt îndeplinite

condițiile art. 6 CEDO, chiar dacă instanța de apel sau de recurs nu oferă

reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană. Iar, în esență, nu este

afectat accesul liber la justiție.

Astfel, verificând decizia contestată, în lipsa părților, în raport cu criticile

formulate în recurs, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept

invocate, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, din următoarele

considerente.

În corespundere cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să

caseze, integral sau parțial, decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

pronunțând o nouă hotărâre.

Potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din Legea privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, orice

persoană fizică sau juridică care consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești poate adresa în instanță de judecată o cerere de chemare în judecată ce

vizează constatarea unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin

această încălcare, în condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală

civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot

fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului

(denumită în continuare reclamant).

Sarcina nemijlocită de aplicare a dispozițiilor legii enunțate, prin stabilirea

mărimii reparației prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor sus-menționate, le

revine instanțelor de judecată în fiecare caz individual, conform regulilor de

4

competentă jurisdicțională, specificate la capitolul IV din Codul de procedură civilă

al Republicii Moldova.

Colegiul reține că, la 5 octombrie 2012, Zadic Mihail și Zadic Raisa s-au

adresat în instanță cu cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei Nastas Alla,

prin care au solicitat stabilirea modului de folosință a bunurilor imobile, situate în

mun. Chișinău, str. Copăceni, nr. XXX, cauză care se examinează, până în prezent, în

prima instanță.

În cadrul examinării cauzei, prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 25 martie 2013, s-a dispus efectuarea expertizei tehnice în construcții Centrului

de Expertize Judiciare Independente.

Ulterior, prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 ianuarie

2014, a fost admis demersul avocatului reclamanților Zadic Mihail, Zadic Raisa –

Axinte Andrei, fiind dispusă efectuarea expertizei tehnice în construcții, la Centrul

Național de Expertize Judiciare.

Prin scrisoarea nr. 512 din 30 ianuarie 2014, cauza a fost restituită instanței,

fără efectuarea expertizei.

La 2 februarie 2016, a parvenit raportul de expertiză judiciară, întocmit de

expertul judiciar al Laboratorului de expertize judiciare în construcții și evaluare al

CNEJ pe lângă Ministerul Justiției.

Prin încheierea Președintelui Judecătoriei Chișinău din 3 februarie 2016, cauza

civilă dată a fost redistribuită aleatoriu, repetat, din motivul promovării judecătorului

în procedură căruia se afla cauza.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 3 august 2016, a fost

admis demersul avocatului Pelin Valeriu de a dispune efectuarea expertizei funciare

suplimentare, fiind pusă în sarcina Centrului de Expertize Judiciare Independente.

Prin scrisoarea nr. 214 din 2 septembrie 2016, cauza a fost restituită, fără

executare.

Prin încheierea Președintelui Judecătoriei Chișinău din 15 ianuarie 2019, cauza

nominalizată a fost redistribuită aleatoriu, unui alt judecător specializat în materie de

drept civil, în legătură cu desemnarea judecătorului pentru examinarea dosarelor în

materie contravențională și a judecătorului de instrucție.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 1 ianuarie 2020,

procesul în cauza civilă dată a fost reluat, având în vedere parvenirea demersului, cu

solicitarea materialelor cadastrale.

Prin urmare, instanța de recurs constată că acțiunea civilă se examinează în

instanța de fond, mai bine de opt ani, ceea ce reprezintă o perioadă destul de

îndelungată, pentru examinarea unei cauze civile.

Potrivit art. 6 din Convenția Europeană, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a statuat că durata rezonabilă a unei proceduri trebuie apreciată în funcție de

circumstanțele cauzei și cu ajutorul următoarelor criterii: complexitatea cauzei,

comportamentul reclamantului și al autorităților competente, precum și miza litigiului

pentru cel interesat.

Complexitatea cauzei poate fi generată, în primul rând, de complexitatea stării

de fapt, care trebuie elucidată.

5

Colegiul constată că soluționarea cauzei în prima instanță este una relativ

complexă. Obiectul litigiului cauzei, căreia i se invocă încălcarea termenului

rezonabil de examinare, este stabilirea modului de folosință a bunurilor imobile.

La 24 ianuarie 2014, s-a pus în discuție demersul reclamaților ce ține de

dispunerea efectuării expertizei tehnice în construcție, pentru a putea fi stabilit modul

de folosință și determinare a imobilului din litigiu.

La 16 decembrie 2015, a fost întocmit raportul de expertiză.

La 3 august 2016, reclamanții au solicitat efectuarea expertizei funciare

suplimentare, care nu a mai fost executată, procesul fiind reluat la 1 iunie 2020.

Astfel, dosarul s-a aflat la Centrul Național de Expertize Judiciare, mai mult de

3 ani și 7 luni, perioadă în care cauza civilă a fost suspendată.

Instanța de recurs constată că durata procedurii în mod nerezonabil s-a datorat

deficiențelor autorităților și nicidecum, ca urmare a respectării drepturilor procesuale

a reclamanților, care au solicitat efectuarea expertizelor.

Astfel, nu se poate reține o culpă a reclamanților în prelungirea duratei

procesului civil, or, folosirea mijloacelor procedurale prevăzute de lege, nefiindu-le

imputabilă.

Raportul de expertiză este un element decisiv în soluționarea cauzei respective,

însă faptul că durata acestora a fost una excesivă, nu poate fi pusă în seama

reclamanților, dar pe conduita autorităților responsabile de efectuarea expertizelor.

De asemenea, și suspendarea proceselor de drept din motivul declarării stării

de urgență în legătură cu situația epidemiologică, circumstanțe ce au atras amânarea

examinării cauzei, nu pot fi imputate reclamanților.

Respectiv, procedura desfășurată în fața primei instanțe în cauza civilă

intentată de Zadic Mihail și Zadic Raisa împotriva pârâtei Nastas Alla privind

stabilirea modului de folosință a bunurilor imobile, nu corespunde exigentelor art. 6

din CEDO și nici jurisprudenței Curții Europene care a reținut constant că „sarcina

judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze

soluționarea pe fond a litigiului, să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între

părți.

Or, aflarea cauzei civile pe rol, de circa 9 ani, doar în prima instanță, este

rezultatul neexaminării cauzei de către instanța de judecată.

Ținând cont de perioada examinării cauzei civile octombrie 2012 – și până în

prezent, ianuarie 2022, Colegiul constată că termenul de examinare a cauzei civile

este unul excesiv și a fost încălcat de către instanța de judecată, ceea ce generează

constatarea acestei încălcări.

Astfel, implicând distincția dintre existența unui drept și, respectiv, a unui

interes legitim, o asemenea complexitate a cauzei nu poate justifica durata procedurii

examinării cauzei, deja mai mult de nouă ani.

Instanța de recurs conchide că instanțele inferioare eronat au constatat că

acțiunea reclamanților nu poate viza procesul echitabil, sub aspectul termenului

nerezonabil, din perspectiva art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, deoarece termenul rezonabil de judecare a cauzei civile a fost respectat.

Or, cauza civilă depusă de Zadic Mihail și Zadic Raisa împotriva pârâtei

Nastas Alla privind stabilirea modului de folosință a bunurilor imobile se examinează

6

din anul 2012 și până în prezent, în prima instanță, deci „termen nerezonabil”,

apreciat din perspectiva jurisprudenței CEDO, potrivit art. 6 alin. (1) din Convenție.

Termenul rezonabil în sine a depășit o limită rezonabilă.

Prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că, pentru

state reprezintă o obligație nu numai respectarea „termenului rezonabil” prin crearea

unui sistem judiciar eficient care să nu permită întârzieri procedurale sau

administrative, ci și oferirea unor remedii efective pentru situația depășirii duratei

rezonabile a procedurilor judiciare.

Deci, la caz, instanța de judecată, din anul 2016 și până în anul 2020, timp în

care cauza a fost suspendată, a avut un rol pasiv, deși avea obligația pozitivă de a

solicita de la autoritatea competentă informații referitoare la situația efectuării

expertizei.

În acest context, instanța de judecată nu a dat dovadă de o diligență specială,

impusă de art. 6 alin. (1) din Convenție, procesul fiind lăsat suspendat o perioada

destul de îndelungată.

Or, instanțele de judecată au o responsabilitate deosebită în ceea ce privește

asigurarea respectării duratei rezonabile a procedurii, întrucât acestea sunt

considerate de Curtea Europeană, în primul rând, responsabile pentru aplicarea

efectivă a dispozițiilor Convenției în dreptul intern.

În cauzele Buchholz împotriva Germaniei, pct. 49; Papageorgiou împotriva

Greciei, pct. 40, Curtea a reiterat că întârzierile imputabile statului pot conduce la

concluzia nerespectării unui termen rezonabil.

Statul este responsabil pentru toate serviciile sale: al autorităților judiciare

(Humen împotriva Poloniei, pct. 66) și al oricărei instituții publice (Martins Moreira

împotriva Portugaliei, pct. 60).

Chiar și în cadrul sistemelor juridice care consacră principiul disponibilității,

atitudinea părților nu scutește instanțele de asigurarea celerității impuse de art. 6 § 1

(Pafitis și alții împotriva Greciei, pct. 93; Tierce împotriva San Marino, pct. 31;

Sürmeli împotriva Germaniei (MC), pct. 129.)

La fel se întâmplă atunci când colaborarea unui expert se dovedește necesară în

cursul procedurii: judecătorul este cel care trebuie să asigure pregătirea și

desfășurarea rapidă a procesului Capuano împotriva Italiei, pct. 30 – 31; Versini

împotriva Franței, pct. 29; Sürmeli împotriva Germaniei (MC), pct. 129.

Statelor contractante le revine sarcina de a-și organiza sistemul judiciar în așa

fel încât instanțele lor să poată asigura fiecăruia dreptul de a obține o sentință

definitivă asupra plângerilor referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter

civil într-un termen rezonabil (Scordino împotriva Italiei (nr. 1) (MC), pct. 183;

Sürmeli împotriva Germaniei (MC), pct. 129).

Colegiul constată că acțiunea reclamantului de obligare a pârâtului la plata

daunelor morale este, în parte, întemeiată, acestuia fiindu-i încălcat dreptul la un

proces echitabil, sub aspectul termenului rezonabil.

Totodată, instanța menționează că, la momentul depunerii acțiunii, 5 mai 2020,

termenul de examinare a acțiunii depusă de Zadic Mihail și Zadic Raisa împotriva

pârâtei Nastas Alla privind stabilirea modului de folosință a bunurilor imobile era de

șapte ani și jumătate. În cererea de recurs, recurenții au invocat că, și la momentul

actual, acțiunea încă se află pe rolul instanței de fond.

7

Respectiv, instanța de recurs va lua în considerare întreaga durată a examinării

cauzei civile și nu numai până la momentul adresării în instanța de judecată, or, astfel

a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Cimpoeș v.

Republica Moldova din 14 decembrie 2021, Cristea v. Republica Moldova din 12

februarie 2019, Titan Total Group v. Republica Moldova din 6 iulie 2021.

În virtutea art. 2 alin. (6) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea

de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, mărimea reparației prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești se stabilește de instanța de judecată în fiecare caz în

parte, în funcție de circumstanțele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea,

precum și de pretențiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de

comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanței

de judecată și a autorităților relevante, de durata încălcării și de importanța procesului

pentru reclamant.

Conform art. 2036 alin. (1) Cod civil în cazul în care persoanei i s-a cauzat un

prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale,

precum și în alte cazuri prevăzute de lege, instanța de judecată are dreptul să oblige

persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de despăgubiri.

În coroborare cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, în urma

constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța de

judecată decide asupra acordării unei satisfacții echitabile de la bugetul de stat în

contul reparării prejudiciului moral, material, precum și a costurilor și a cheltuielilor

de judecată.

Deci cuantumul daunelor morale se stabilește prin apreciere, ca urmare a

aplicării de către instanță a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite în

plan fizic și psihic, măsura în care au fost ele afectate, luându-se în considerare și

principiul general al echității, iar suma apreciată să nu fie vădit disproporțională cu

sumele acordate de Curtea Europeană.

La caz, Colegiul reține că examinarea cauzei, mai bine de nouă ani, în prima

instanță, constituie o perioadă excesiv de îndelungată, fapt care a dus la crearea unei

stări de incertitudine, stres, anxietate, depresie și disconfort, la suferințe ale

reclamaților care sunt persoane în etate.

Respectiv, instanța de recurs consideră justificat și dreptul acestora la repararea

prejudiciului moral cauzat.

În cauza Cimpoeș v. Republica Moldova din 14 decembrie 2021, CtEDO a

conchis că a avut loc o încălcare a art. 6 & 1 din Convenție, ca urmare a duratei

excesive a procedurii judiciare, ceea ce generează acordarea unui prejudiciu moral

pentru prejudiciul suferit de reclamant.

De asemenea, Curtea a notat că nivelul despăgubirilor trebuie să fie unul

rezonabil în comparație cu prejudiciile acordate de Curte, în cazuri similare (Burdov

v. Rusia).

8

Deci Colegiul, apreciind consecințele încălcărilor, conchide că suma de 60 000

de lei reprezintă o reparație echitabilă pentru recurenți/reclamanți, care urmează a fi

acordată, cu titlu de prejudiciu moral.

În circumstanțele expuse, având în vedere cele constatate, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a încasa din contul bugetului de stat, gestionat de Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, în beneficiul lui Zadic Mihail și Zadic Raisa, prejudiciul moral, în mărime

de 60 000 de lei.

Suma de 60 000 de lei este una rezonabilă și echitabilă, fiind o despăgubire

utilă și suficientă, fiind corespunzătoare și criteriilor de despăgubire, stabilite de

CtEDO prin jurisprudența sa, pentru o durată a examinării acțiunii în instanța de

judecată, de peste nouă ani.

Or, cuantumul prejudiciului moral pretins de către Zadic Mihail și Zadic Raisa,

în mărime de 100 000 de lei, este disproporțional și excesiv în raport cu criteriile

stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru durata examinării cauzei

respective.

Potrivit art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat, în cazul în care

instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea.

În concluzie, instanța de recurs menționează că instanțele inferioare au a

interpretat în mod eronat reglementările Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești.

Cu referire la cheltuielile de judecată, Colegiul menționează că, în acord cu art.

94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească obligă partea care a

pierdut procesul să plătească, la cererea părții care a avut câștig de cauză, cheltuielile

de judecată.

Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează

cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pârâtului –

proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

După cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Colegiul reține că reclamanții au dreptul la rambursarea costurilor și

cheltuielilor, în baza normelor de drept menționate, în măsura în care s-a demonstrat

că acestea au fost suportate realmente în mod necesar, în limita unui cuantum

rezonabil.

Însă, în tot contextul dosarului, reclamanții nu au indicat expres ce tip de

cheltuieli de judecată solicită a fi compensate, or, dispoziția art. 94 alin. (1) din Codul

de procedură civilă stipulează că cheltuielile de judecată se încasează la cererea părții.

În acest sens, Colegiul subliniază că reclamanții nu au prezentat nicio dovadă

care să confirme suportarea cărorva cheltuieli de judecată, precum un contract de

asistență juridică.

Astfel, ei nu au prezentat probe ce țin de pretențiile acestora, de încasare a

cheltuielilor de judecată.

9

Prin urmare, Colegiul nu va acorda nicio despăgubire, în acest sens, deoarece

reclamantul nu și-a justificat pretențiile sale în nici un fel (a se vedea Prepelita v.

Republica Moldova, nr. 50799/14, §§ 46-49, 3 decembrie 2019).

Din motivele expuse, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și de a emite o hotărâre nouă, de

admitere a acțiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Zadic Mihail și Zadic Raisa, reprezentați de

avocatul Pelin Valeriu.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2021 și hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 23 februarie 2021, adoptate în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Zadic Mihail și Zadic Raisa împotriva

Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în

termen rezonabil a cauzei civile și se adoptă o hotărâre nouă, prin care:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de Zadic Mihail și

Zadic Raisa împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării

dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile și încasarea prejudiciului

moral.

Se constată faptul încălcării dreptului lui Zadic Mihail și Zadic Raisa la

examinarea în termen rezonabil a cauzei civile.

Se încasează de la bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în

beneficiul lui Zadic Mihail și Zadic Raisa, suma de 60 000 (șaizeci de mii) de lei, cu

titlu de prejudiciu moral.

În rest, acțiunea se respinge, ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul: Svetlana Filincova

judecătorii: Maria Ghervas

Mariana Pitic

Victor Burduh

Dumitru Mardari

10