2rac-275/21 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-275/21 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. M. Frunze) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru) DECIZIE 22 decembrie 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Mariana Pitic examinând recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „CSK Grup Plus”, reprezentată de către avocatul Andrian Condurari, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu răspundere limitată „CSK Grup Plus” împotriva Societății pe acțiuni „Farmaco” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „CSK Grup Plus” și a fost menținută hotărârea din 15 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, constată: La 21 februarie 2019 SRL „CSK Grup Plus” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Farmaco” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în baza contractelor de vînzare- cumpărare f/n din 18 iulie 2014, nr. 1C din 05 ianuarie 2015, nr. 1C din 26 decembrie 2016 și a facturii fiscale nr. FB 2055728 din 21 iulie 2014, a livrat pârâtului următoarea marfă: dezinfectant pentru mâini DM&CSK (100 ml) în număr de 1000 de buc., dezinfectant pentru mâini DM&CSK (50 ml) în număr de 4956 de buc., dezinfectant pentru mâini DM&CSK (500) în număr de 716 buc., în total în sumă de 167080 de lei. A menționat că, marfa livrată a fost primită integral și fără careva obiecții de către ÎM „Farmaco” SA. A susținut că, conform condițiilor contractuale, achitarea mărfii urma să fie efectuată în termen de 45 de zile din momentul realizării mărfii, în conformitate cu raportul întocmit de către cumpărător - pârât.

Totodată, conform condițiilor 1 contractuale, vânzătorul - reclamant a acordat cumpărătorului - pârât un discount în mărime de 15% din valoarea mărfii realizate, sumă care constituia venitul pârâtului și urma a fi reținut de către pârât din suma mărfii vândute, conform raportului întocmit de către pârât. A afirmat că, conform rapoartelor pârâtului, acesta a vândut marfă în sumă de 159505,85 de lei și a obținut un venit din contul discontului acordat în mărime de 23925,88 de lei, însă în același timp nu a achitat nimic reclamantului pentru marfa livrată. A declarat că, astfel, la data depunerii prezentei cereri, datoria pârâtului pentru marfa livrată constituie suma de 126966,96 de lei. A notat că, la 06 februarie 2019 pârâtului i-a fost expediată pretenția cu solicitarea de a fi achitată datoria acumulată.

Conform avizului de recepție, pretenția a fost recepționată de pârât la 12 februarie 2019, însă pînă în prezent, datoria nu a fost stinsă. A solicitat încasarea din contul pârâtului a datoriei în sumă de 126966,96 de lei, a taxei de stat în sumă de 4786 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 3000 de lei. Prin hotărârea din 15 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost respinsă acțiunea depusă de SRL „CSK Grup Plus” ca fiind tardivă. La 24 decembrie 2020 SRL „CSK Grup Plus” a declarat apel nemotivat, iar la 19 aprilie 2021 a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de către SRL „CSK Grup Plus” și a fost menținută hotărârea primei instanțe. La 23 septembrie 2021 SRL „CSK Grup Plus”, reprezentată de către avocatul Andrian Condurari, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe sunt neîntemeiate și ilegale. A menționat că, prima instanță, contrar prevederilor legale procesuale, a emis un act de dispoziție judecătoresc ilegal în principiu, care a fost susținut de către instanța de apel, deoarece la examinarea excepției de tardivitate nu a fost respectată procedura prevăzută de art. 1861 CPC.

A susținut că, acțiunea privind apărarea dreptului încălcat poate fi respinsă în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai dacă persoana în a cărei favoare a curs prescripția a invocat tardivitatea în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare. La alte etape a examinării cauzei, invocarea tardivității nu mai poate fi pusă în discuție, iar fiind pusă urmează a fi respinsă, instanța fiind obligată să examineze fondul cauzei. A afirmat că, în cadrul procesului civil supus judecății, o cerere privind ridicarea excepției de tardivitate a fost înaintată, însă cu încălcarea procedurii, adică cererea privind ridicarea excepției de tardivitate a fost înaintată la etapa examinării 2 în fond a cererii de chemare în judecată, dar nu în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, după cum prevede art. 394 din Codul civil și art. 1861 CPC.

A relevat că, cererea de ridicare a excepției de tardivitate, care a fost înaintată de către intimat la etapa dezbaterilor a fost respinsă de instanță pe motiv că, a fost înaintată la etapa necorespunzătoare, ca ulterior să fie admisă după examinarea fondului cauzei, ceea ce în opinia sa este inadmisibil și încalcă dreptul recurentului la un proces echitabil. A notat că, instanțele judecătorești au admis restrângerea exercitării unor drepturi procesuale de către recurent și favorizarea intimatului prin admiterea cererii privind ridicarea excepției de tardivitate, care a fost depusă la o etapă ulterioară decât cea permisă de lege. A considerat că, instanțele judecătorești eronat au aplicat prevederile art. 271 din Codul civil.

A declarat că, potrivit condițiilor contractuale, achitarea mărfii livrate intimatului urma să fie efectuată nu imediat la livrare, ci în termen de 45 de zile din momentul realizării mărfii de către intimat către terțe persoane, în conformitate cu raportul întocmit de către cumpărător - intimat. A invocat că, rapoartele privind realizarea mărfii către terțe persoane au fost prezentate de către intimat în perioada 01 iulie 2014 – 29 decembrie 2017. Prin urmare, realizarea mărfii de către intimat către terțe persoane s-a efectuat în perioada 01 iulie 2014 – 29 decembrie 2017, iar achitarea cu recurentul urma a fi efectuată în termen de 45 de zile din momentul realizării mărfii de către intimat către persoane terțe.

Astfel, termenul de prescripție urma a fi calculat pentru fiecare cantitate de marfă realizată de către intimat conform rapoartelor lunare întocmite de acesta. A mai invocat că, chiar în cazul respingerii acțiunii pe motivul tardivității, instanțele judecătorești urmau să respingă acțiunea doar parțial, adică să respingă cerința de încasare a sumelor pentru vânzările, care au fost efectuate pînă la 31 ianuarie 2016. A specificat că, având în vedere faptul că, recurentul s-a adresat în instanța de judecată cu acțiune la 21 februarie 2019, vânzările care au fost efectuate de către intimat după 31 ianuarie 2016 și pentru care recurentul a solicitat încasarea sumelor, sunt în interiorul termenului de prescripție.

A menționat că, pretențiile recurentului în privința mărfii realizate de către intimat în perioada 31 ianuarie 2016 – 31 decembrie 2017 în sumă de 117746,85 de lei sunt în interiorul termenului de prescripție și urmau a fi admise de către instanțele judecătorești. Prin referința depusă la 06 decembrie 2021 ÎM „Farmaco” SA, reprezentată de către avocatul Andrian Cotună, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 15 decembrie 2020 a considerat recursul admisibil și a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces.

3 Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SRL „CSK Grup Plus” a solicitat încasarea de la ÎM „Farmaco” SA a datoriei în sumă de 126966,96 de lei pentru marfa livrată în baza contractelor de vânzare-cumpărare din 18 iulie 2014, nr.1C din 05 ianuarie 2015 și nr. 1C din 26 decembrie 2016 și a facturii fiscale nr.FB2055728 din 21 iulie 2014, a taxei de stat în sumă de 4786 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 3000 de lei. Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia de a respinge acțiunea ca tardivă. Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către SRL „CSK Grup Plus”, a ajuns la concluzia netemeiniciei acestuia, menținând hotărârea primei instanțe, pe care a considerat-o întemeiată și legală.

În susținerea opiniei enunțate, instanțele judecătorești, cu referire la art. 267 alin. (1), 271 și 272 alin. (1) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), au conchis că, SRL „CSK Grup Plus” a omis termenul de adresare în instanța de judecată și nu a invocat careva circumstanțe în vederea repunerii în termenul omis. În conformitate cu art. 130 alin. (1) și (2) CPC, instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanță judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată. În conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța de recurs constată că, contrar acestor prevederi, instanța de apel, judecând apelul, a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, fără a examina sub toate aspectele legalitatea și temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile și 4 legislația în vigoare. Conform pct. 4. 1 din contractul de vânzare-cumpărare din 18 iulie 2014, încheiat între SRL „CSK Grup Plus”, în calitate de vânzător și ÎM „Farmaco” SA, în calitate de cumpărător, achitarea plății pentru producția livrată se efectuează de către cumpărător în termen de 45 de zile din momentul realizării în conformitate cu raportul întocmit de către cumpărător.

Din materialele dosarului rezultă că, rapoartele lunare privind realizarea mărfii către terțe persoane au fost prezentate de către ÎM „Farmaco” SA în perioada 01 iulie 2014 – 31 decembrie 2017. Prin urmare, realizarea mărfii de către ÎM „Farmaco” SA către terțe persoane s-a efectuat în perioada 01 iulie 2014 – 31 decembrie 2017, iar achitarea cu SRL „CSK Grup Plus” urma a fi efectuată în termen de 45 de zile din momentul realizării mărfii de către ÎM „Farmaco” SA către persoane terțe. Astfel, termenul de prescripție urma a fi calculat pentru fiecare cantitate de marfă realizată de către ÎM „Farmaco” SA conform rapoartelor lunare întocmite de aceasta.

Or, instanțele judecătorești, respingând acțiunea ca tardivă, s-au referit doar la contractul de vânzare-cumpărare din 18 iulie 2014. La caz, se mai reține că, acest argument a fost invocat de către SRL „CSK Grup Plus” și în apel (f. d. 87, vol. II), însă instanța de apel nu a verificat și nu s-a pronunțat asupra acestuia. Or, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar, de asemenea, obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse (speța Fomin contra Moldovei, hotărârea CEDO din 11 octombrie 2011). Se accentuează că, dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre și decizie motivată.

Motivarea este o parte a hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile formulate în privința cauzei diferite spre soluționare.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se pronunța în hotărâri asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și argumentelor invocate de către părți întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora (speța Garcia Ruiz contra Spaniei, hotărârea din 21 ianuarie 1999). În acest sens, se reține că, actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți (principiul nr. 6 al Recomandării nr. R (84)5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcționării justiției, adoptată la 28 februarie 1984 de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei).

Pe cale de consecință, eroarea comisă de instanța de apel nu poate fi corectată de instanța de recurs, motiv pentru care în speță se impune rejudecarea cauzei. 5 Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, eroarea judiciară enunțată nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite cauza în instanța de apel pentru judecarea apelului în fond. La judecarea apelului în fond, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și reexaminând cauza, să emită o decizia legală și întemeiată, respectând dreptul părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție decide: Se admite recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „CSK Grup Plus”, reprezentată de către avocatul Andrian Condurari. Se casează integral decizia din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu răspundere limitată „CSK Grup Plus” împotriva Societății pe acțiuni „Farmaco” cu privire la încasarea datoriei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Mariana Pitic 6