3ra-1250/21 — cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1250/21

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – O. Țurcan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Negru, G. Dașchevici, A. Bostan

ÎNCHEIERE

22 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Tudor Gamarț,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de către Tudor Gamarț

împotriva Consiliului mun. Chișinău, Direcția generală, economie, reforme și relații

patrimoniale, persoană terță Primăria or. Sîngera cu privire la anularea parțială a

actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din data de 20 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul depus de către Tudor Gamarț, s-a menținut hotărârea din data de 24

iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

Tudor Gamarț a depus acțiune împotriva Consiliului mun. Chișinău, Direcția

Generală, economie, reforme și relații patrimoniale, prin care a solicitat anularea

hotărârii nr. 498 din 15 septembrie 2017, în partea suspendării privatizării

apartamentului nr. xxxxx, obligarea autorității pârâte să emită hotărârea privind

acceptarea privatizării apartamentului nr. xxxxx, din str. xxxxx, s. xxxxx și repararea

prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei.

În motivarea acțiunii Tudor Gamarț a indicat că la 15 septembrie 2017 comisia

municipală de privatizare a fondului locativ a Consiliului mun. Chișinău a adoptat

hotărârea nr.498 privind suspendarea privatizării apartamentului nr. xxxxx din str.

xxxxx, s. xxxxx, mun. Chișinău.

În opinia reclamantului hotărârea menționată este ilegală și îi încalcă dreptul la

privatizarea spațiului locativ și interesele ocrotite de lege, fiind adoptată cu încălcarea

gravă a Legii privatizării fondului de locuințe nr.1324-XII din 10 martie 1993.

În acest sens, Tudor Gamarț a indicat că potrivit art. 5, alin (1) din Legea

privatizării fondului de locuințe, cetățenilor Republicii Moldova pot fi vândute sau

transmise cu titlu gratuit în proprietate privată în special locuințele în care aceștia

trăiesc și care aparțin fondului de stat și celui public asupra căruia statul și-a declarat

dreptul de proprietate, precum și în imobilele ce aparțin unităților, indiferent dacă

aceste unități sunt incluse în listele de privatizare. Iar, conform art. 11, alin. (1) din

Legea privatizării fondului de locuințe, cetățenii care doresc să cumpere sau să

1

primească cu titlu gratuit locuința în proprietate privată depun cereri scrise la

organele abilitate, care sunt obligate ca, în termen de două luni de la data înregistrării

cererii, să stabilească prin intermediul comisiilor de privatizare a fondului de

locuințe. costul locuinței și să adopte hotărârea respectivă.

Reclamantul a mai menționat că prin suspendarea ilegală a privatizării

apartamentului nr. xxxxx din str. xxxxx, s. xxxxx, mun. Chișinău i-a fost cauzat un

prejudiciu moral considerabil, estimat de acesta la suma de 10 000 lei.

La 09 octombrie 2017 Tudor Gamarț s-a adresat Consiliului mun. Chișinău cu

cerere prealabilă, însă un careva răspuns la aceasta nu a primit.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 22 aprilie 2019 s-a

atras în proces, în calitate de persoană terță, Primăria or. Sîngera.

Prin hotărârea din data de 24 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea declarată de Tudor Gamarț împotriva Consiliului

mun. Chișinău, Direcția generală, economie, reforme și relații patrimoniale, persoană

terță Primăria or. Sîngera cu privire la anularea parțială a actului administrativ,

obligarea emiterii actului administrativ și repararea prejudiciului moral. (f.d. 159,164-

171, vol.I)

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen, de către Tudor

Gamarț. (f.d. 162,179-181, vol.I)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 20 iulie 2021 a respins apelul

depus de către Tudor Gamarț, a menținut hotărârea din data de 24 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. ( f.d. 19,20-30, vol. II)

Pentru a ajunge la această concluzie instanțele de judecată au constatat că prin

decizia Consiliului or. Sîngera nr.5/14 din data de 14 septembrie 2010 s-a atribuit

colaboratorului Sectorului de poliție din or. Sîngera, locotenent de poliție Tudor

Gamarț spațiul locativ în blocul locativ amplasat în s. xxxxx, str. xxxxx, ap. xxxxx,

temporar, pentru perioada activității în cadrul SP Sîngera.

Potrivit cotorului la ordinul de repartiție nr. 135 din 24 noiembrie 2010, ordinul

este eliberat cu drept de folosință temporară, pe perioada activității în cadrul SP din

or. Sîngera, fără drept de privatizare.

Prin decizia Consiliului or. Sîngera nr.3/34 din 06 octombrie 2015 s-a abrogat

pct.2, 3 și 4 din decizia Consiliului or. Sîngera nr.5/14 din 14 septembrie 2010 cu

privire la atribuirea spațiului locativ colaboratorului Sectorului de poliție din or.

Sîngera, locotenent de poliție Tudor Gamarț, din motivul acumulării datoriilor la

plata serviciilor comunale și întreruperea raporturilor de muncă.

Tudor Gamarț la 15 august 2017 s-a adresat Consiliului mun. Chișinău cu o

cerere privind privatizarea locuinței, și anume a apartamentului nr. xxxxx din str.

xxxxx, s. xxxxx, or. xxxxx.

Prin demersul nr.580 din 05 septembrie 2017 Primăria or. Sîngera și-a reiterat

solicitarea de a nu permite procedura privatizării bunului imobil, apartamentul nr.

xxxxx din str. xxxxx din s. xxxxx.

Conform extrasului din hotărârea nr.498 din 15 septembrie 2017 comisia

municipală de privatizare a fondului locativ a Consiliului mun. Chișinău a suspendat

privatizarea locuinței nr. xxxxx din str. xxxxx, s. xxxxx.

În baza circumstanțelor de fapt constatate și în temeiul art. 4, alin. (1), lit. a), art.

5, alin. (1), (2), art. 11, alin. (1), (4) și (5) din Legea privatizării fondului de locuințe

nr. 1324-XII din data de 10 martie 1993 instanțele de judecată au concluzionat că

acțiunea înaintată de către Tudor Gamarț este neîntemeiată, ori la data când s-a

2

adresat Consiliului mun. Chișinău cu o cerere privind privatizarea locuinței în care

trăiește, nu dispunea de un ordin de repartiție valabil sau alte acte ce ar confirma

dreptul acestuia de a dobândi în proprietate apartamentul nr. xxxxx, str. xxxxx, s.

xxxxx.

Ordinul de repartiție a fost emis în baza deciziei nr.5/14 din 14 septembrie 2010,

care a fost abrogată la data de 06 octombrie 2015 prin decizia Consiliului or. Sîngera

nr.3/34. Instanțele de judecată au menționat că ordinul de repartiție se apreciază nu

numai în raport de propriile elemente, ci și în funcție de validitatea și eficacitatea

deciziei nr.5/14 din 14 septembrie 2010. Drept urmare, desființarea actului juridic

principal atrage și desființarea actului juridic accesoriu.

Subsecvent respingerii pretenției cu privire la anularea actului administrativ

instanțele de judecată au respins și pretenția lui Tudor Gamarț privind repararea

prejudiciului moral.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Tudor Gamarț, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței

de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea acțiunii. ( f.d. 31,42-45, vol.I)

În motivarea recursului Tudor Gamarț a indicat că concluziile instanței de apel

sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, încălcând astfel normele de drept

material și procedural.

Recurentul a menționat că Legea privatizării fondului de locuințe nr.1324-XII

din data de 10 martie 1993 nu prevede suspendarea privatizării, comisia municipală

de privatizare a fondului locativ adoptă hotărâre de respingere sau de admitere a

cererii de privatizare, dar în nici un caz nu suspendă privatizarea.

Tudor Gamarț a criticat concluzia instanței de apel precum că nu dispune de

ordin de repartiție valabil, menționând că ordinul de repartiție poate fi declarat

nevalabil doar de către instanța de judecată, deci ordinul de repartiție nr. 135 din 24

noiembrie 2020 este valabil și produce efecte juridice, iar presupusul cotor la care

face trimitere instanța de apel ar putea fi unul fals.

La 21 decembrie 2021 Direcția generală, economie, reforme și relații

patrimoniale a depus referință la recursul înaintat de către Tudor Gamarț, solicitând

respingerea recursului, deoarece argumentele invocate sunt neîntemeiate juridic.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 20 iulie 2021.

Tudor Gamarț, în termen, la 04 august 2021 a depus recurs nemotivat.

Decizia motivată a instanței de apel a fost notificată lui Tudor Gamarț la 11

noiembrie 2021, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la filele dosarului 36,

vol.II.

Tudor Gamarț s-a conformat prevederilor legale și la 08 decembrie 2021 a depus

recurs motivat.

Examinând temeiurile invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

3

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție le consideră drept inadmisibile, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

4

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în

acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.

141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Tudor Gamarț, este inadmisibil.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, înaintat de către Tudor Gamarț, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5