2ra-1813/21 — Încasarea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra–1813/21 Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. L. Mitrofan) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, V. Mihaila, Iu. Cotruță) Î N C H E I E R E 15 decembrie 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de Margarint Chiril, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Istrati Timofei împotriva lui Margarint Chiril cu privire la repararea prejudiciului și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de Margarint Chiril și menținută hotărârea din 20 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), con st ată: La 07 august 2020, Istrati Timofei a depus cerere de chemare în judecată către Margarint Chiril prin care a solicitat încasarea din contul pârâtului a prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei, a cheltuielilor de asistență juridică în dosarul contravențional în sumă de 3000 lei și a cheltuielilor de judecată care vor fi suportate în acest proces de judecată.

În motivarea cererii a indicat că, la 22 aprilie 2017, Istrati Timofei, ocupând funcția de președinte al APLP-51/413, acționând în baza Deciziei comisiei pentru situații excepționale a municipiului Chișinău nr. 3 din 24 aprilie 2017, în urma consecințelor ninsorilor abundente din 20-22 aprilie 2017, a organizat lucrări de lichidarea a consecințelor calamităților naturale (secționarea copacului prăvălit în curtea blocului locativ). A menționat că în timpul acestor lucrări pârâtul Margarint Chiril cu agresivitate deosebită, l-a numit cu cuvinte necenzurate în public în prezența locatarilor, astfel fiindu-i de ultimul înjosită demnitatea de om în prezența locatarilor. În urma acțiunilor ilicite, potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție nr. MAI 03847132 din 12 septembrie 2017, întocmit de IP Botanica al DP mun.

Chișinău, Margarint Chiril a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției în baza art. 69 alin. (1) din Codul contravențional al RM și sancționat cu amendă în mărime de 12 unități contravenționale, ceea ce constituie suma de 600 lei. Margarint Chiril, considerând decizia de sancționare ca fiind ilegală a înaintat contestație 1 împotriva procesului – verbal cu privire la contravenție. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 28 iunie 2019 a fost respinsă contestația înaintată de Margarint Chiril, împotriva Deciziei de sancționare aplicată în temeiul procesului - verbal cu privire la contravenție de învinuire a lui în baza art. 69 din. (1) al Codului contravențional.

Iar, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2019 a fost respins ca nefondat recursul contravenientului Margarint Chiril și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 28 iunie 2019. Astfel, în urma acțiunilor nelegitime a pârâtului Margarint Chiril, a suferit pagube atât materiale cât și morale și anume: a fost nevoit să-și angajeze un avocat pentru a-și apăra drepturile, cheltuieli pentru transport la IP Botanica al DP mun. Chișinău, la instanțele de judecată etc.. A declarat că a suferit cât fizic atât și psihic, iar în urma acestor suferințe a avut probleme de sănătate fiind stresat și nevoit să dovedească prin organele de drept vinovăția pârâtului o perioadă îndelungată.

La 19 iunie 2020 s-a adresat pârâtului Margarint Chiril cu o notificare recepționată de ultimul la 23 iunie 2020, prin care a fost solicitată recuperarea prejudiciului cauzat, însă ultimul se eschivează cu rea-credință și nu dorește benevol să recupereze dauna pricinuită, deopotrivă continue să insulte și să comită alte abuzuri în privința reclamantului. Prin hotărârea din 20 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Istrati Timofei către Margarin Chiril cu privire la repararea prejudiciului și încasarea cheltuielilor de judecată, ca întemeiată.

A fost încasată din contul lui Margarint Chiril în contul lui Istrati Timofei suma de 10 000 lei cu titlul de prejudiciu moral cauzat prin contravenție, suma de 3000 lei cu titlul de cheltuieli pentru asistență juridică în cauza contravențională, suma de 3000 lei cu titlul de cheltuieli pentru asistență juridică suportate în prezenta cauză, suma de 10,95 lei cu titlul de cheltuieli pentru expedierea corespondenței. Prin decizia din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea de apel depusă de Margarint Chiril și menținută hotărârea din 20 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru). Pentru a decide astfel instanțele au reținut că potrivit cadrului legal pertinent persoana al cărei drept sau interes legitim a fost lezat prin contravenție îl poate apăra prin acțiune civilă depusă conform legislației procedurale civile.

Această persoană are în special dreptul la repararea prejudiciului patrimonial și a celui nepatrimonial cauzate prin contravenție. Astfel, reținând că Margarint Chiril a fost recunoscut culpabil de comiterea unei contravenții în privința lui Instrati Timofei, considerând acțiunea întemeiată, instanțele au ajuns la concluzia de a încasa sumele solicitate de reclamant cu titlu de prejudiciu material și moral suportat în legătură cu acțiunile ilicite a pârâtului. La 22 octombrie 2021, Margarint Chiril a contestat cu recurs decizia din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu trimiterea cauzei la rejudecare în prima instanță. În motivarea recursului a invocat faptul că la examinarea cauzei prima instanță nu l-a citat legal, lezându-i dreptul la apărare.

2 La 24 noiembrie 2021, Istrati Timofei a depus o referință la recursul declarat de către Margarint Chiril, solicitând considerarea acestuia ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 17 iunie 2021, expediată părților la 26 august 2021, fără a se cunoaște cu certitudine data recepționării acesteia. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Margarint Chiril, inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil. În speță, însă criticile invocate de Margarint Chiril, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind 3 necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează. Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarate de către Margarint Chiril. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Margarint Chiril.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4