2ra-1813/21 — Încasarea prejudiciului cauzat
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Încasarea prejudiciului cauzat
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-1813/21 — Încasarea prejudiciului cauzat (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra–1813/21
Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. L. Mitrofan)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, V. Mihaila, Iu. Cotruță)
Î N C H E I E R E
15 decembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
În componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând admisibilitatea recursului declarat de Margarint Chiril,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Istrati Timofei
împotriva lui Margarint Chiril cu privire la repararea prejudiciului și încasarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respinsă cererea de apel depusă de Margarint Chiril și menținută hotărârea din 20
noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),
con st ată:
La 07 august 2020, Istrati Timofei a depus cerere de chemare în judecată către
Margarint Chiril prin care a solicitat încasarea din contul pârâtului a prejudiciului
moral în sumă de 10 000 lei, a cheltuielilor de asistență juridică în dosarul
contravențional în sumă de 3000 lei și a cheltuielilor de judecată care vor fi suportate
în acest proces de judecată.
În motivarea cererii a indicat că, la 22 aprilie 2017, Istrati Timofei, ocupând
funcția de președinte al APLP-51/413, acționând în baza Deciziei comisiei pentru
situații excepționale a municipiului Chișinău nr. 3 din 24 aprilie 2017, în urma
consecințelor ninsorilor abundente din 20-22 aprilie 2017, a organizat lucrări de
lichidarea a consecințelor calamităților naturale (secționarea copacului prăvălit în
curtea blocului locativ).
A menționat că în timpul acestor lucrări pârâtul Margarint Chiril cu
agresivitate deosebită, l-a numit cu cuvinte necenzurate în public în prezența
locatarilor, astfel fiindu-i de ultimul înjosită demnitatea de om în prezența
locatarilor.
În urma acțiunilor ilicite, potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție
nr. MAI 03847132 din 12 septembrie 2017, întocmit de IP Botanica al DP mun.
Chișinău, Margarint Chiril a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției în
baza art. 69 alin. (1) din Codul contravențional al RM și sancționat cu amendă în
mărime de 12 unități contravenționale, ceea ce constituie suma de 600 lei. Margarint
Chiril, considerând decizia de sancționare ca fiind ilegală a înaintat contestație
1
împotriva procesului – verbal cu privire la contravenție.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 28 iunie 2019 a fost
respinsă contestația înaintată de Margarint Chiril, împotriva Deciziei de sancționare
aplicată în temeiul procesului - verbal cu privire la contravenție de învinuire a lui în
baza art. 69 din. (1) al Codului contravențional. Iar, prin decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2019 a fost respins ca nefondat recursul
contravenientului Margarint Chiril și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău
(sediul Ciocana) din 28 iunie 2019.
Astfel, în urma acțiunilor nelegitime a pârâtului Margarint Chiril, a suferit
pagube atât materiale cât și morale și anume: a fost nevoit să-și angajeze un avocat
pentru a-și apăra drepturile, cheltuieli pentru transport la IP Botanica al DP mun.
Chișinău, la instanțele de judecată etc..
A declarat că a suferit cât fizic atât și psihic, iar în urma acestor suferințe a
avut probleme de sănătate fiind stresat și nevoit să dovedească prin organele de drept
vinovăția pârâtului o perioadă îndelungată.
La 19 iunie 2020 s-a adresat pârâtului Margarint Chiril cu o notificare
recepționată de ultimul la 23 iunie 2020, prin care a fost solicitată recuperarea
prejudiciului cauzat, însă ultimul se eschivează cu rea-credință și nu dorește benevol
să recupereze dauna pricinuită, deopotrivă continue să insulte și să comită alte
abuzuri în privința reclamantului.
Prin hotărârea din 20 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),
a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Istrati Timofei către
Margarin Chiril cu privire la repararea prejudiciului și încasarea cheltuielilor de
judecată, ca întemeiată.
A fost încasată din contul lui Margarint Chiril în contul lui Istrati Timofei suma
de 10 000 lei cu titlul de prejudiciu moral cauzat prin contravenție, suma de 3000 lei
cu titlul de cheltuieli pentru asistență juridică în cauza contravențională, suma de
3000 lei cu titlul de cheltuieli pentru asistență juridică suportate în prezenta cauză,
suma de 10,95 lei cu titlul de cheltuieli pentru expedierea corespondenței.
Prin decizia din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea
de apel depusă de Margarint Chiril și menținută hotărârea din 20 noiembrie 2020 a
Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).
Pentru a decide astfel instanțele au reținut că potrivit cadrului legal pertinent
persoana al cărei drept sau interes legitim a fost lezat prin contravenție îl poate apăra
prin acțiune civilă depusă conform legislației procedurale civile. Această persoană
are în special dreptul la repararea prejudiciului patrimonial și a celui nepatrimonial
cauzate prin contravenție. Astfel, reținând că Margarint Chiril a fost recunoscut
culpabil de comiterea unei contravenții în privința lui Instrati Timofei, considerând
acțiunea întemeiată, instanțele au ajuns la concluzia de a încasa sumele solicitate de
reclamant cu titlu de prejudiciu material și moral suportat în legătură cu acțiunile
ilicite a pârâtului.
La 22 octombrie 2021, Margarint Chiril a contestat cu recurs decizia din 17
iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei
instanțe cu trimiterea cauzei la rejudecare în prima instanță.
În motivarea recursului a invocat faptul că la examinarea cauzei prima instanță
nu l-a citat legal, lezându-i dreptul la apărare.
2
La 24 noiembrie 2021, Istrati Timofei a depus o referință la recursul declarat
de către Margarint Chiril, solicitând considerarea acestuia ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 17
iunie 2021, expediată părților la 26 august 2021, fără a se cunoaște cu certitudine
data recepționării acesteia. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat
prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței de apel în
termenul stabilit de lege.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu
materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de
către Margarint Chiril, inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de
procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții
de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului
de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind
din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina
recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării
acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea
considerării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de Margarint Chiril, nu pot duce la
admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al
Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra
reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției
instanței de apel.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere
faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de
legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict
prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
3
necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe
care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs
implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează.
Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul
acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind
admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată
în cererea de recurs declarate de către Margarint Chiril.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
considerării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale
Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Margarint Chiril.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
4