3ra-997/21 — incasarea dobinzii de intirziere

3ra-997/21 — incasarea dobinzii de intirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-997/21

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: D. Sușchevici)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Clima, E. Palanciuc, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

08 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Sergiu Iacub, reprezentat de avocatul

Irina Iacub,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Sergiu Iacub împotriva Inspectoratului General de Carabinieri al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova cu privire la încasarea dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost admis

apelul depus de Sergiu Iacub, reprezentat de avocatul Irina Iacub, s-a casat hotărârea din 02

octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o decizie nouă sub formă

de încheiere prin care s-a declarat inadmisibilă acțiunea depusă de Sergiu Iacub,

c o n s t a t ă:

La 26 septembrie 2019, Sergiu Iacub a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani,

cerere de chemare în judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva

Inspectoratului General de Carabinieri și Unității Militare 1006, solicitând anularea deciziei

din 29 august 2019, prin care a fost respinsă cererea privind achitarea indemnizației unice de

eliberare din serviciul militar și obligarea achitării imediate a indemnizației unice de

eliberare din serviciul militar în sumă de XXXXX de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în baza ordinului nr.89ef din 14 iunie

2019 a MAI cu privire la întreruperea raporturilor de muncă, în temeiul art.35 alin.(3) lit.m)

din Legea nr.162/2005 cu privire la statutul militarilor, a fost eliberat din serviciul militar

prin contract, cu trecerea lui în rezerva Forțelor Armate.

Potrivit extrasului din ordinul nr.118 din 25 iunie 2019 al Departamentului Trupelor de

Carabinieri al MAI și extrasului din ordinul nr.119 din 26 iunie 2019 al Unității militare

1006 al Departamentului Trupelor de Carabinieri al MAI, s-a dispus excluderea lui din

listele efectivului Unității militare 1006 de la data de 25 iunie 2019, s-a stabilit

(calendaristic) vechimea totală în muncă pentru stabilirea pensiei la data de 25 iunie 2019,

ca fiind de 24 ani 00 luni 25 de zile, precum și s-a dispus achitarea indemnizației unice de

eliberare din serviciul militar în mărime de 14 solde lunare în conformitate cu art.19 alin.(3)

lit.d) din Legea nr. 162/2005 cu privire la statutul militarilor și art.33 din Legea nr. 219/2018

cu privire la Inspectoratul General de Carabinieri.

1

A susținut că la 09 iulie 2019 s-a adresat Comandantului Unității militare 1006 cu

cerere, solicitând achitarea indemnizației unice de eliberare din serviciul militar în baza

ordinelor nr.89ef din 14 iunie 2019 a MAI și nr.118 din 25 iunie 2019 al Departamentului

Trupelor de Carabinieri.

Prin răspunsul nr.544 din 11 iulie 2019 a Unității militare 1006, i s-a comunicat că la

27 mai 2019 în adresa Unității a parvenit o nota telefonică de la Departamentul Trupelor de

Carabinieri, prin care s-a indicat despre suspendarea plății indemnizației unice de eliberare

din serviciul militar, cu excepția calculării și reflectării în evidența contabilă a dreptului

asupra acesteia, până la completarea și modificarea noțiunii de „soldă lunară” prevăzută de

Legea nr.162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor. S-a indicat că Unitatea

militară 1006 va efectua plata respectivă imediat în urma parvenirii unor acte normative în

concordanță cu prevederile Legii nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de

salarizare în sectorul bugetar, iar întru soluționarea solicitării se poate adresa organului

ierarhic superior, Inspectoratul General de Carabinieri.

La 15 iulie 2019 s-a adresat Inspectoratului General de Carabinieri cu cerere, invocând

aceeași solicitare de achitare a indemnizației unice de eliberare din serviciul militar în

mărime de 14 solde lunare în legătură cu trecerea lui în rezerva Forțelor Armate în baza

ordinelor nr.89ef din 14 iunie 2019 a MAI și nr.118 din 25 iunie 2019 al Departamentului

Trupelor de Carabinieri, precum și în temeiul art.19 alin.(3) lit.d) din Legea nr.162 din 22

iulie 2005 cu privire la statutul militarilor și art.33 din Legea nr.219 din 08 noiembrie 2018

cu privire la Inspectoratul General de Carabinieri.

Prin scrisoarea nr.½-1988 din 13 august 2019 a Inspectoratului General de Carabinieri i

s-a comunicat că în adresa Ministerului Afacerilor Interne a fost înaintat un demers, prin

care s-a solicitat expunerea asupra conținutului noțiunii de „soldă lunară”, care urmează să

fie achitată militarilor conform prevederilor Legii nr.162/2005 cu privire la statutul

militarilor. Subsidiar, i s-a comunicat că la 21 iunie 2019 a fost expediat demers în adresa

Direcției politici salariale și monitorizarea angajaților în sectorul bugetar al Ministerului

Finanțelor privind tălmăcirea și informarea pe marginea unor probleme de ordin financiar,

apărute în legătură cu punerea în aplicare a Legii nr.270/2018 privind sistemul unitar de

salarizare în sectorul bugetar, prin efectuarea calculelor corecte a unor plăți și neadmiterea

utilizării ineficiente a mijloacelor bugetare, însă până în prezent nu s-a oferit răspuns.

Totodată, a fost informat că examinarea cererii a fost prelungită cu termenul de examinare

cu încă 14 zile.

Prin răspunsul nr.1/2-I123/19 din 29 august 2019 a Inspectoratului General de

Carabinieri, i s-a comunicat că la moment Inspectoratul se află în imposibilitate să-i achite

soldele solicitate, din cauza divergenților dintre noțiunile de „soldă lunară”, „salariu de

bază” și „salariul de funcție”, până la clarificarea și eliminarea impedimentelor comunicate.

Totodată, i s-a comunicat că în cazul dezacordului cu răspunsul primit în conformitate cu

art.196 alin.(1) și art.209 alin.(1) lit.a) din Codul administrativ, este în drept să adreseze cu

acțiune în contencios administrativ în termen de 30 de zile de la comunicarea sau notificarea

deciziei cu privire la cererea prealabilă la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani.

Din conținutul răspunsului Inspectoratului General de Carabinieri rezultă că temei de

refuz de achitare a indemnizației unice de eliberare din serviciul militar în mărime de 14

solde lunare, în legătură cu trecerea în rezervă a Ministerului Apărării în baza ordinelor

nr.89ef din 14 iunie 2019 a MAI și nr.118 din 25 iunie 2019 al Departamentului Trupelor de

2

Carabinieri și art.19 alin.(3) lit.d) din Legea nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul

militarilor și art.33 din Legea nr.219 din 08 noiembrie 2018 cu privire la Inspectoratul

General de Carabinieri, a constituit diferența dintre noțiunea de „soldă lunară” definită în

art.2 din Legea nr.162/2005 cu privire la statutul militarilor și cea de „salariu lunar” definită

în Legea nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sistemul bugetar, ceea ce face

dificilă calcularea indemnizației unice, precum și nesoluționarea la moment a acestor

neclarități de către responsabilii din cadrul Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul

Finanțelor.

Reclamantul a precizat că în baza cererii din 21 august 2019 adresată Comandantului

Unității militare 1006, mărimea indemnizației de 14 solde lunare a fost calculată de către

serviciul finanțe al Unității militare 1006 în sumă de XXXXX de lei, care este reflectată în

evidența contabilă.

Consideră că prin acțiunile ilegale ale Inspectoratului General de Carabinieri și Unității

militare 1006 i-au fost încălcate dreptul la indemnizația unică prevăzut la art.19 alin.(3) din

Legea nr.162/2005 cu privire la statutul militarilor, prin blocarea/limitarea ilegală a

exercitării acestuia, ceea ce include implicit și încălcarea dreptului de proprietate asupra

sumei de bani care formează indemnizația. Or, nu există nicio reglementare legală, expresă

în acest sens, care să permită suspendarea exercitării dreptului în cauză.

Pârâții prin acțiunile sale au depășit limitele dreptului discreționar, deoarece aceștia au

dispus suspendarea achitării indemnizației ce i se cuvine prin lege.

Cu atât că, art.16 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, cert și imperativ stipulează că,

dreptul discreționar al autorității publice reprezintă posibilitatea acesteia de a opta între mai

multe soluții posibile corespunzătoare scopului legii atunci când aplică o dispoziție legală.

Exercitarea dreptului discreționar nu permite desfășurarea unei activități administrative

arbitrare.

De asemenea, și temeiurile de refuz în achitarea indemnizației solicitate, precum că

există diferență între noțiunea de „soldă lunară” și „salariu lunar”, ceea ce face dificilă

calcularea indemnizației respective, sunt eronate, or, Legea nr.270/2018 în art.4 expres

prevede ce definește noțiunea de „salariu lunar”, ceea ce reprezintă - retribuție bănească care

include salariul de bază și toate sporurile, premiile și alte drepturi salariale acordate

suplimentar la salariul de bază corespunzător fiecărei categorii de personal din sectorul

bugetar, precum și noțiunea de „salariu de bază” - element din partea fixă a remunerației

lunare la care are dreptul personalul din unitățile bugetare, corespunzător clasei de salarizare

stabilite în funcție de categoria de calificare, vechimea în muncă, nivelul unității bugetare la

care se prestează activitatea, în corespundere cu anexele la prezenta lege.

La fel, și Legea nr.162/2005 la art.2 identifică noțiunea de „soldă lunară”, ceea ce

reprezintă – salariul funcției, sporul pentru gradul militar și sporul pentru vechime în

serviciul militar, suplimente și sporuri la salariul funcției și alte plăți de stimulare cu caracter

permanent.

Din cele menționate rezultă că, elementele „soldei lunare” – salariul funcției, reprezintă

parte fixă a remunerației lunare la care are dreptul personalul din unitățile bugetare,

corespunzător clasei de salarizare stabilite în funcție de categoria de calificare, vechimea în

muncă, nivelul unității bugetare la care se prestează activitatea, la care se adaugă celelalte

elemente ale soldei – sporurile, suplimentele, premiile, plățile de stimulare. Toate aceste

3

elemente sunt reflectate destul de clar în calculul efectuat de Unitatea militară 1006 a

indemnizației unice.

Mai mult, art.5 alin.(3) din Legea cu privire la actele normative nr.100/2017, stipulează

că, normele juridice speciale sunt aplicabile în exclusivitate anumitor categorii de raporturi

sociale sau subiecți strict determinați. În caz de divergență între o normă generală și o normă

specială, care se conțin în acte normative de același nivel, se aplică norma specială.

Pornind de la faptul că în speță Legea nr.162/2005 este o lege specială în raport cu

caracterul general al Legii nr.270/2018, aplicabilă va fi norma specială, adică definiția

noțiunii de soldă lunară, ceea ce exclude necesitatea interpretării coroborate a celor trei

noțiuni.

Afară de aceasta, prin răspunsul din 29 august 2019, Inspectoratul General de

Carabinieri și-a depășit considerabil competența întrucât a dispus suspendarea unor norme

legale, cum ar fi norma care definește noțiunea de „soldă lunară” și norma care consacră

dreptul la indemnizația unică de eliberare din funcție; pe un termen practic nedeterminat,

adică până la completarea și modificarea noțiunii de soldă lunară prevăzută de Legea nr.162

din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor; precum și, și-a atribuit o atribuție ce ține

exclusiv de competența Parlamentului.

Circumstanțele menționate denotă destul de suficient de clar că decizia Inspectoratului

General de Carabinieri de suspendare a plății indemnizației unice pentru clarificarea noțiunii

de „soldă lunară”, este una ilegală, precum și, din considerentul că pârâtul și-a depășit

competența prevăzută de lege, acesta nefiind în drept să suspende acțiunea normelor legale

prevăzute de legislația în vigoare.

Consideră reclamantul că prin acțiunile ilegale ale pârâților, se încalcă grav principiul

proporționalității prevăzut la art.29 din Codul administrativ, și anume nu sunt potrivite

pentru scopul pe care îl urmăresc (de a obține interpretarea legală a noțiunii de soldă lunară);

nu sunt necesare pentru atingerea scopului dat; nu sunt rezonabile, deoarece ingerința, pe

care o admite autoritatea, este disproporțională în raport cu scopul urmărit.

Mai mult ca atât, interpretarea oficială a noțiunilor legale conform art.72 alin.(2) din

Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, interpretarea oficială a legilor, altele decât

cele menționate la alin.(1), se realizează exclusiv de către Parlament prin adoptarea legilor

de interpretare.

Prin urmare, responsabil la caz este organul legislativ și nicidecum Ministerul

Afacerilor Interne sau Ministerul Finanțelor.

Subsidiar, a fost încălcat și principiul securității raporturilor juridice, or, art.30 alin.(1)

și (2) din Codul administrativ, cert reglementează că, autoritățile publice nu pot întreprinde

măsuri cu efect retroactiv, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Autoritățile publice nu

pot întreprinde măsuri care să afecteze situațiile juridice definitive sau drepturile dobândite,

decât în situații în care, în condițiile stabilite de lege, acest lucru este absolut necesar pentru

interesul public.

Generalizând motivele invocate de pârâți, în decizia prin care a fost respinsă cererea sa

de achitare a indemnizației unice de eliberare din serviciu, se constată că aceasta este ilegală,

neîntemeiată, arbitrară, cu depășirea competenței.

Distinct, a reținut reclamantul că noțiunea de „soldă lunară” a fost aplicată până la

intrarea în vigoare a Legii nr. 270/2018, cât și după suspendarea plăților, fapt ce denotă

încălcarea principiului egalității de tratament.

4

Pe lângă faptul dat, prin acțiunile pârâților i-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra

sumei de bani care formează conținutul indemnizației.

Pe parcursul examinării cauzei, și anume la 25 noiembrie 2019, în cadrul ședinței

primei instanțe, Sergiu Iacub a depus cerere de modificare a temeiului și obiectului acțiunii,

solicitând constatarea ilegalității deciziei din 29 august 2019 a Inspectoratului General de

Carabinieri, prin care a fost respinsă cererea sa privind achitarea indemnizației unice de

eliberare din funcție, și a deciziilor anterioare care au condiționat-o în baza temeiurilor

invocate în acțiune; constatarea reținerii ilegale a achitării indemnizației unice de eliberare

din serviciul militar conform art. 224 alin.(1) lit.d) din Codul administrativ, ca raport juridic

distinct, prin care s-a vătămat dreptul său; obligarea pârâților să-i achite o dobândă de

întârziere în mărimea prevăzută de art.330 alin.(2) din Codul muncii, potrivit căreia, în caz

de reținere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizației de concediu

(art.117), a plăților în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăți (art.123, 124, 127, 139, 186,

art.225 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi

de întârziere, 0,3 la sută din suma neplătită în termen; precum și obligarea pârâților de-ai

compensa prejudiciul moral cauzat în mărime de 10 000 de lei.

În susținerea cererii sale, reclamantul a indicat că la 21 noiembrie 2019 pârâtul a

transferat la contul său bancar suma de XXXXX de lei, fapt ce se confirmă prin extrasul din

contul bancar eliberat de BC „Moldindconbank” SA, cu reținerile prevăzute de lege.

Astfel, pretenția inițială de baza înaintată de către el prin prezenta acțiune a fost integral

satisfăcută de către pârât.

În același timp, consideră reclamantul că admiterea pretenției date nu acoperă în

totalitate vătămarea adusă dreptului său prin reținerea achitării indemnizației unice de

eliberare din serviciul militar.

A reținut că la caz termenul de întârziere constituie 150 de zile (calculate din data de 25

iunie 2019-până la 21 noiembrie 2019). Dobânda pentru fiecare zi de întârziere constituie

550,94 de lei (0,3% × 183647,80 de lei ÷ 100%). În total, dobânda de întârziere pentru 150

de zile constituie 82 641 de lei.

În vederea justificării prejudiciului moral suportat de către el, a precizat reclamantul că

eliberarea din serviciu la 25 iunie 2019 a determinat în esență o diminuare considerabilă a

calității vieții sale și a familiei lui, calitate ce urma să fie asigurată temporar prin

indemnizația unică, pe care trebuia să o primească la eliberare din servilul militar.

Prin încheierea din 09 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

judecătorul competent pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și-a declinat din oficiu competența în favoarea

judecătorului specializat în materie de drept comun din cadrul Judecătoriei Chișinău.

Prin încheierea din 13 decembrie 2019 a Președintelui Judecătoriei Chișinău, cauza a

fost redistribuită unui judecător din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, specializat

în materie de drept comun, pentru examinarea prezentei cauze.

Prin încheierea din 20 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cauza a

fost acceptată spre examinare în procedură contencioasă.

În cadrul ședinței din 28 septembrie 2020 reclamantul Sergiu Iacub și-a concretizat

pretențiile, solicitând doar achitarea dobânzii de întârziere (f.d. 89).

Prin hotărârea din 02 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Iacub Sergiu.

5

Prima instanță a motivat soluția prin faptul că Inspectoratul General de Carabinieri a

suspendat plata indemnizației ce derivă din Legea nr.162/2005 cu privire la statutul

militarilor pentru clarificarea unor premise juridice legate de calculul și plata corectă a

indemnizației din speță. Această incertitudine juridică a fost disipată abia după ce Ministerul

Finanțelor a emis răspunsul nr.08-06-500 din 14 octombrie 2019 expediat Inspectoratului

General de Carabinieri, iar la scurt timp, la 21 noiembrie 2019, Inspectoratul General de

Carabinieri a achitat reclamantului indemnizația, cu reținerile cuvenite, în sumă de XXXXX

de lei (f.d 40).

A stabilit prima instanță că în speță nu se constată ilegalitatea deciziilor Inspectoratului

General de Carabinieri referitor la plata reținerii indemnizației unice la eliberarea din

serviciul militar.

Referitor la plata dobânzii de întârziere, prima instanță a reiterat că reclamantul a

invocat în sprijinul acestei pretenții prevederile art.330 alin.(2) din Codul muncii, însă

pentru aplicarea acestei norme de drept urmează să se constate vina angajatorului, ceea ce la

cazul speței nu s-a constatat, or, suspendarea plății de către Inspectoratul General de

Carabinieri a fost condiționată de clarificarea juridică a unor incertitudini legate de calculul

și plata corectă a indemnizației unice la eliberarea din serviciul militar.

În contextul menționat, prima instanță a concluzionat că în speța nu se atestă culpa din

partea angajatorului, iar în consecință, cerința reclamantului referitoare la plata dobânzii de

întârziere este neîntemeiată, fapt ce a determinat respingere acesteia ca neîntemeiată.

La 02 octombrie 2020 Sergiu Iacub a recepționat, contra semnătură, dispozitivul

hotărârii primei instanțe.

La 19 octombrie 2020, prin intermediul poștei electronice, Sergiu Iacub, reprezentat de

avocatul Irina Iacub, a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 02 octombrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, nu s-a dat curs cererii

de apel depuse de Sergiu Iacub, reprezentat de avocatul Irina Iacub, acordând apelantului

termen de 10 zile din momentul recepționării prezentei încheieri pentru înlăturarea

neajunsurilor cererii de apel, și anume să fie prezentată cererea de apel nemotivată în

original și motivarea apelului.

La 14 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Sergiu Iacub, reprezentat de

avocatul Irina Iacub, a prezentat cererea de apel nemotivată în original și apelul motivat.

Prin încheierea din 09 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, completul specializat

în materie de drept comun și-a declinat competența în favoarea completului specializat la

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău.

Prin decizia din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul depus de

Sergiu Iacub, reprezentat de avocatul Irina Iacub, s-a casat integral hotărârea din 02

octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și s-a emis o decizie nouă sub formă

de încheiere prin care a fost declarată inadmisibilă acțiunea depusă de Iacub Sergiu.

Fiind învestită cu judecarea apelului, Curtea de Apel Chișinău, cu trimitere la

prevederile art.19, 20, 24, 43, 60, 162, 163, 165, 166, 167, 189, 197, 206, 207 și 208 din

Codul administrativ, a motivat soluția prin faptul că Sergiu Iacub a depus acțiune în instanța

de contencios administrativ privind obligarea Inspectoratului General de Carabinieri să-i

6

achite o dobândă de întârziere pentru 150 de zile în mărime de 82 641 de lei, constituind,

prin prisma art.206 alin.(1) lit.b) din Codul administrativ, o acțiune în obligare.

A stabilit instanța de apel că potrivit ordinului nr.89ef din 14 iunie 2019 a Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la întreruperea raporturilor de muncă, Sergiu Iacub a fost

eliberat din serviciul militar prin contract, cu trecerea lui în rezerva Forțelor Armate, în

temeiul art.35 alin.(3) lit.m) din Legea nr.162/2005 cu privire la statutul militarilor (f.d. 5).

Totodată, potrivit extrasului din ordinul nr.118 din 25 iunie 2019 a Departamentului

Trupelor de Carabinieri și a extrasului din ordinul nr.119 din 26 iunie 2019 a Unității

militare 1006 al DTC al MAI, s-a dispus excluderea lui Iacub Sergiu din listele efectivului

Unității militare 1006, de la data de 25 iunie 2019, la fel s-a stabilit (calendaristic) vechimea

totală în muncă pentru stabilirea pensiei la data de 25 iunie 2019, ca fiind de 24 ani 00 luni

25 de zile, cu achitarea indemnizației unice de eliberare din serviciul militar în mărime de 14

solde lunare în conformitate cu prevederile art.19 alin.(3) lit.d) din Legea nr. 162/2005 cu

privire la statutul militarilor art.33 din Legea nr. 219/2018 cu privire la Inspectoratul

General de Carabinieri (f.d. 7)

Instanța de apel a constatat ca la 09 iulie 2019 Sergiu Iacub s-a adresat conducerii

Unității militare 1006 privind achitarea indemnizației unice de eliberare din serviciul militar.

Iar, în baza cererii depuse de reclamant la 21 august 2019 (înregistrată cu nr. 1-15/19),

mărimea indemnizației (14 solde lunare) a fost calculată de către serviciul finanțe al Unității

militare 1006, în sumă de XXXXX de lei, reflectată și în evidența contabilă (f.d. 14).

Totodată, din conținutul certificatului nr.1/2-2813 din 22 noiembrie 2019 eliberat de

Inspectoratul General de Carabinieri rezultă că, Sergiu Iacub a beneficiat de 14 solde lunare

la eliberare din serviciul militar, calculate în sumă de XXXXX de lei, valoarea transferată la

contul bancar al reclamantului la data de 21 noiembrie 2019, a constituit suma de XXXXX

lei, astfel se constată că reclamantului i-a fost achitată indemnizația unică de eliberare din

serviciul militar.

Instanța de apel a precizat că dispozițiile art.207 alin.(2) lit.f) din Codul administrativ

se aplică sistemic și organic cu prevederile art.208, 162-169 și 19 din Codul administrativ.

Astfel, înaintarea acțiunii în obligare este condiționată de respectarea procedurii

prealabile, iar potrivit art.162 alin.(1) din Codul administrativ, procedura prealabilă

urmărește scopul de a verifica legalitatea actelor administrative individuale.

Totodată, din dispozițiile art.162 alin.(3) lit.b) din Codul administrativ, rezultă că

cererea prealabilă este îndreptată spre emiterea unui act administrativ individual respins

expres sau prin omisiune, potrivit art.64 alin.(2) din Codul administrativ.

Instanța de apel a învederat că în cazul când cererea petiționarului cu privire la emiterea

actului administrativ individual este respinsă, atunci cererea prealabilă are ca finalitate

scopul de a obține actul administrativi individual favorabil solicitat. Totodată, autoritatea

publică emitentă și eventual cea ierarhic superioară, verifică repetat și dacă este necesar

efectuează investigarea suplimentară a stării de fapt, și după caz, fie emite actul

administrativ individual solicitat sau își consolidează actul administrativ individual de

respingerea a cererii petiționarului.

A remarcat instanța de apel că procedura prealabilă este o garanție de apărare

suplimentară a persoanei afectate print-un act administrativ individual, și totodată, o

modalitate de auto-corecție a autorității publice din perspectiva respectării art.21 din Codul

administrativ a principiului legalității administrației publice. Cererea prealabilă ca instituție

7

juridică, nu este doar o simplă formalitate, de aceea orice autoritate publică este obligată să

examineze cererea ca un mijloc legal și efectiv de protecție a persoanei împotriva

intervențiilor puterii publice prin intermediul actului administrativ individual. De fiecare

dată instanța de judecată verificând legalitatea activității administrative a autorităților

publice efectuează un control judecătoresc efectiv și asupra legalității deciziilor de

soluționare a cererilor prealabile, care în esență constituie un tot întreg cu actul administrativ

individual.

La caz, instanța de apel a reiterat prevederile art.208 alin.(3) din Codul administrativ,

care statuează că, dacă procedura prealabilă nu este prevăzută de lege, acțiunea în obligare

se admite numai în cazul în care reclamantul a depus anterior la autoritatea publică

competentă o cerere de emitere a actului administrativ individual.

A subliniat instanța de apel că norma de drept enunțată se aplică în raport cu

prevederile art.163 din Codul administrativ, care stipulează că, procedura de examinare a

cererii prealabile nu se efectuează dacă: a) actul administrativ individual este emis de către

Guvern, un consiliu local sau Adunarea Populară a Găgăuziei; b) decizia cu privire la

cererea prealabilă înrăutățește situația unei persoane față de situația din decizia inițială; c)

legea prevede expres adresarea nemijlocită în instanța de judecată.

La caz, Curtea de Apel Chișinău a stabilit că prezenta acțiune în contencios

administrativ nu este admisibilă, deoarece procedura prealabilă nu fost respectată, iar starea

de fapt procesuală, care condiționează admisibilitatea acțiunii, nu se atribuie excepțiilor

legale prevăzute de art.163 din Codul administrativ.

Cu referire la prevederile normelor sus-menționate, instanța de apel a ajuns la concluzia

asupra inadmisibilității acțiunii depuse de Iacub Sergiu, pe motivul neîntrunirii condițiilor

art.208 din Codul administrativ, de nerespectare a procedurii prealabile la înaintarea acțiunii.

Totodată, instanța de apel a subliniat că potrivit art.2 alin.(2) din Codul administrativ,

anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate,

pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la prevederile prezentului

cod, numai dacă această reglementare este absolut necesară și nu contravine principiilor

prezentului cod.

Norma enunțata este de o importanță conceptuală atât pentru legiuitor, autoritățile

publice ce realizează activitate administrativă, cât și instanțele de judecată din considerentul

că asigură caracterul uniform în special al procedurii administrative, dar și al Codului

administrativ în întregime. Orice aplicare eronată a prevederilor art.2 alin.(2) din Codul

administrativ, este de natură să genereze un blocaj instituțional și o regresie serioasă în

materia mijloacelor de protecție legală a drepturilor vătămate eventual prin activitatea

administrativă a autorităților publice.

Din interpretarea normelor legale citate supra, cu referire la cerința privind încasarea

dobânzii de întârziere, se deduce că reclamantul Iacub Sergiu în conformitate cu art.208

alin.(3) din Codul administrativ urma să depună inițial la autoritatea publică competentă

cerere de emitere a actului administrativ individual, contestată ulterior de către acesta prin

cerere prealabilă în termen de 30 de zile, de la data recepționării actului administrativ.

Analizând circumstanțele de fapt ale speței în coroborare cu normele legale aplicabile

litigiului, instanța de apel a conchis că prima instanță eronat a dispus examinarea cauzei în

fond, or, acțiunea depusă de Iacub Sergiu urmează a fi declarată inadmisibilă pe motivul

nerespectării procedurii prealabile la soluționarea cerinței privind achitarea dobînzii de

8

întârziere pe cale extrajudiciară, or, instanța de judecată nu este în drept să se expună pe

fond.

Distinct, instanța de apel a reținut că Sergiu Iacub nu a contestat faptul că, în speță, nu a

fost respectată procedura prealabilă în raport cu pârâtul cu privire la plata prejudiciului

material solicitat direct în instanță.

La 06 septembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Sergiu Iacub, reprezentat de

avocatul Irina Iacub, a depus cerere de recurs motivată, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei decizii noi

prin care să fie admise pretențiile sale privind constatarea caracterului ilegal al reținerii plății

indemnizației (limitarea ilegală a exercițiului dreptului la indemnizație) de către

Inspectoratul General de Carabinieri, cu obligarea ultimului la plata dobânzii de întârziere în

sumă de 82 641 de lei.

În motivarea recursului Sergiu Iacub, reprezentat de avocatul Irina Iacub, a invocat

ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a

examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, cu interpretarea

și aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

A indicat recurentul că principalul temei invocat de instanța de apel la emiterea deciziei

din 30 iunie 2021, în partea ce ține de declararea inadmisibilității acțiunii, rezidă în

depunerea acesteia cu nerespectarea procedurii prealabile prevăzută la art.208 alin.(3) din

Codul administrativ.

Consideră recurentul că această concluzie este eronată, deoarece la etapa extrajudiciară

a depus în adresa pârâtului două cereri, prima la 09 iulie 2019 adresată Unității militare

1006, și a doua la 15 iulie 2019, adresată Inspectoratului General de Carabinieri al MAI, ca

autoritate ierarhic superioară.

Mai mult, principala solicitare înaintată către pârâți a fost achitarea indemnizației unice

de eliberare din serviciul miliar în mărime de 14 solde lunare, la care a avut dreptul,

începând cu 25 iunie 2019 în baza ordinului nr. 118 din 25 iunie 2019 al Departamentului

Trupelor de Carabinieri și ordinului nr.119 din 26 iunie 2019 al Unității militare 1006 al

Inspectoratului General de Carabinieri.

Acțiunea în contencios administrativ a fost depusă la 26 septembrie 2019, în baza

contestării răspunsului parvenit de la Inspectoratul General de Carabinieri din 29 august

2019, prin care s-a refuzat la plata indemnizației unice la eliberare din serviciul militar.

În acțiunea sa depusă la 26 septembrie 2019 a solicitat anularea deciziei din 29 august

2019 a Inspectoratului General de Carabinieri, obligarea acestuia la plata imediată a

indemnizației.

Astfel, la data depunerii acțiunii a fost respectată procedura prealabilă de contestare a

actului administrativ.

Instanța de apel a ajuns la concluzia de declarare a inadmisibilității acțiunii, reieșind

din faptul că în cadrul examinării cauzei în prima instanță, și anume la 25 noiembrie 2019,

dânsul și-a completat acțiunea cu două noi pretenții, solicitând încasarea dobânzii de

întârziere din contul intimatului și repararea prejudiciului moral.

A remarcat că la acel moment pretenția principală, inițială, din cererea de chemare în

judecată a fost satisfăcută de către pârât, fiindu-i achitată indemnizația la 21 noiembrie 2019.

Însă, aceasta nu a acoperit în totalitate vătămarea adusă dreptului său la plata

indemnizației, prin reținerea ilegală a acesteia, pe o perioadă de 150 de zile, de aceea a

9

recurs la exercitarea dreptului de completare a acțiunii, prin modificarea temeiului și

obiectului acesteia. Ca urmare a completării acțiunii și-a concretizat pretențiile, solicitând

constarea ilegalității deciziei din 29 august 2019 a Inspectoratului General de Carabinieri,

constatarea reținerii ilegale a plății indemnizației unice de eliberare din serviciul militar,

încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 82 641 de lei și repararea prejudiciului moral

în mărime de 10 000 de lei (ulterior la această pretenție a renunțat).

Prima instanță ca instanță de contencios administrativ prin încheierea din 09 decembrie

2019 și-a declinat competența în favoarea judecătorului specializat în materie de drept

comun din cadrul Judecătoriei Chișinău.

În cadrul ședinței din 26 mai 2020, în fața judecătorului specializat în materie de drept

comun din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, i s-a solicitat să-și concretizeze

pretențiile față de pârât și să le ajusteze la competența instanței, fiind în așa mod intimidat,

practic fiind pus în situația să renunțe la primele două pretenții. Iar, prin cererea de

concretizare din 27 septembrie 2020 a solicitat doar achitarea dobânzii de întârziere și

compensarea despăgubiri morale.

A notat că instanța de apel la examinarea cauzei în ordine de apel a precizat care este

obiectul litigiului, invocând două capete de cerere și anume, dezacordul cu actul

administrativ și încasarea din contul Inspectoratului General de Carabinieri a sumei de 82

641 de lei cu titlu de dobândă de întârziere. Cu toate acestea, instanța de apel a declarat

acțiunea inadmisibilă pe motivul nerespectării procedurii prealabile, fără a ține cont de

faptul că el s-a adresat în judecată anume nefiind de acord cu decizia intimatului din 29

august 2019, prin care i-a fost respinsă cererea prealabilă de achitare a indemnizației unice

de eliberare din serviciul militar.

Mai mult, în prima instanță cauza a fost examinată în procedură contencioasă, pentru

care nu este necesară respectarea procedurii prealabile de contestare a actului.

De altfel, capătul de cerere privind încasarea dobânzii de întârziere a fost înaintată la

etapa examinării cauzei în instanța de judecată, care a fost acceptată spre examinare de către

prima instanță. Cu atît mai mult, acțiunea sa nu este în obligarea intimatului de a emite act

administrativ individual, dar de achitare a dobânzii de întârziere pentru neplata la timp a

indemnizației unice ce i se cuvine.

La fel, nu a solicitat să i se achite careva prejudiciu, după cum eronat a menționat

instanța de apel în decizia contestată.

A mai precizat recurentul că pretenția privind încasarea dobânzii de întârziere, care

poate fi calificată ca fiind de drept comun, reprezintă o pretenție complementară la pretenția

de bază expusă în cererea de chemare în judecată și anume, constatarea caracterului ilegal al

reținerii plății indemnizației.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună

cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 30 iunie 2021, în ședință

publică.

10

Din materialul dosarului rezultă că la 05 august 2021 decizia integrală a instanței de

apel a fost notificată avocatului recurentului, Irina Iacub, fapt ce rezultă din avizul poștal de

recepție DS8003422014AS (f.d. 166), informație confirmată și de către Iacub Sergiu în

textul cererii de recurs (f.d. 170).

În condițiile enunțate, cererea de recurs motivată depusă la 06 septembrie 2021 este în

termen.

La 24 septembrie 2021 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Inspectoratului

General de Carabinieri copia recursului depus de Sergiu Iacub, cu înștiințarea despre

necesitatea prezentării referinței (f.d. 202, 204-205).

La 07 octombrie 2021 Inspectoratul General de Carabinieri a depus referință, solicitând

să fie declarat inadmisibil recursul depus de Sergiu Iacub, deoarece argumentele invocate în

recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Examinând temeiurile invocate în recursul, în raport cu referința depusă și materialele

cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art. 246 din Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în

special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile

Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține

că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un

eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o

eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează

că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din

sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile

11

pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-

1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Sergiu Iacub, reprezentat de avocatul Irina Iacub.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Sergiu Iacub, reprezentat de Irina Iacub, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

12