2ra-1789/21 — cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-1789/21 — cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1789/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. N. Arabadji)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

8 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Manole și

Valentina Manole împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Victor Manole și Valentina Manole, reprezentați de

avocatul Victor Ciumac, casată integral hotărârea din 4 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru și emisă o nouă hotărâre de admitere a

acțiunii

constată:

La 29 ianuarie 2021, Victor Manole și Valentina Manole, reprezentați de

avocatul Victor Ciumac au depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului

moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii au indicat că la 19 mai 2008, s-au adresat cu cerere

de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău, solicitând

recunoașterea dreptului la spațiu locativ și obligarea Consiliului mun. Chișinău

să le acorde spațiu locativ potrivit art. 35 din Legea cu privire la poliție.

Prin hotărârea din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Chișinău, menținută

ulterior și prin decizia din 11 noiembrie 2009 a Curții Supreme de Justiție, a fost

admisă acțiunea și obligat Consiliul mun. Chișinău să-i asigure pe Victor Manole

și Valentina Manole cu spațiu locativ conform normelor legislației în vigoare.

1

Astfel, au depus la executorul judecătoresc Oleg Ungureanu cerere privind

intentarea procedurii de executare silită a hotărârii din 15 iunie 2009 a Curții de

Apel Chișinău, iar la 1 septembrie 2009, executorul judecătoresc Oleg

Ungureanu, prin încheierea nr. 12-1044/09, a primit spre executare titlul

executoriu nominalizat.

Au punctat că la caz, până la data înaintării prezentei acțiuni, hotărârea din

15 iunie 2009 a Curții de Apel Chișinău nu a fost executată, astfel fiind admisă o

întârziere a executării de 127 de luni.

Au evidențiat că distinct de prejudiciul material pe care l-au suportat și îl

suportă în continuare în urma neexecutării hotărârii menționate, le-au fost

pricinuite și suferințe psihice, acestea manifestându-se prin sentimente de

neajutorare, complexe de inferioritate, rușine, insatisfacție, de lipsirea posibilității

de a locui într-un spațiu locativ decent, cuvenit în baza unei hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile.

Totodată, au subliniat că sentimentele respective sunt generate de faptul că

drepturile lor sunt tratate într-un mod distinct decât drepturile altor persoane

aflate în situații identice, fapt ce îi determină să se simtă inferior colegilor lor sau

altor cetăți cărora, potrivit legii, statul le asigură eliberarea spațiu locativ în

temeiul unei hotărâri judecătorești.

Au precizat că faptul că debitor al procedurii de executare este Primăria

mun. Chișinău, cel mai puternic organ administrativ local din țară, care, în mod

repetat, își permite să ignore orice solicitare înaintată în cadrul procedurii de

executare, neavând niciun temei legal în acest sens, îi face să simtă o stare de frică

și un sentiment de neajutorare.

De asemenea, au notat că Victor Manole simte un sentiment de rușine față

de membrii familiei sale, care îl vedeau drept un punct de sprijin, persoană onestă

și corectă care activează în cadrul organelor de drept până în prezent și care singur

a căzut drept pradă a unui abuz legal.

Și-au întemeiat pretențiile în baza art. 2036 Cod civil, art. 70 Cod de

executare, art. 1-4 din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, art. 166-167 CPC.

Au solicitat admiterea acțiunii, constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, încasarea de la bugetul

de stat, prin intermediul Ministerului Finanțelor, în beneficiul lor, a sumei de câte

6 000 de euro cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin neexecutarea în termen

rezonabil a hotărârii din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Chișinău, pentru perioada

15 iunie 2009 – prezent, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 12 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii Consiliul

mun. Chișinău, Primăria mun. Chișinău și executorul judecătoresc Oleg

Ungureanu.

Prin hotărârea din 4 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

2

Întru argumentarea soluției adoptate, prima instanță a constatat cu

certitudine faptul lipsei încălcării dreptului Victor Manole și Valentina Manole la

executarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 15 iunie

2009.

Totodată, prima instanță a reținut faptul că neexecutarea hotărârii din

15 iunie 2009 a Curții de Apel Chișinău a fost rezultatul unei slabe funcționări a

legislației locative, care i-a impus administrației locale obligația asigurării cu

locuințe sociale anumitor categorii de persoane în lipsa unei acoperiri financiare

pentru aceste scopuri, fapt ce a condus la imposibilitatea debitorului Consiliul

mun. Chișinău și Primăria mun. Chișinău de a se conforma hotărârii judecătorești

definitive, care totodată nu neagă faptul că va executa în viitor hotărârile

instanțelor de judecată.

La fel, a remarcat prima instanță că prin cererile reclamanților de ridicare

a măsurii de asigurare asupra bunurilor imobile, inițial apartamentul nr. XX din

str. XXXXX nr. XX mun. XXXXX și, ulterior, nr. XX din str. XXXXX nr. XX

mun. XXXXX, care puteau fi acordate întru executarea hotărârii judecătorești,

părțile au manifestat un comportament abuziv care a rezultat cu neexecutarea

hotărârii din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Chișinău, având în vedere că instanței

nu i-au fost prezentate motive și probe ce ar explica acțiunile menționate.

Mai mult, instanța a mai reținut și faptul că atât Victor Manole, cât și

Valentina Manole, care sunt o familie, urmare a hotărârii din 15 iunie 2009 a

Curții de Apel Chișinău, beneficiază de indemnizație în mărime a câte 1 750 de

lei fiecare pentru închirierea unui apartament, în baza a două contracte de

locațiune, încheiate cu tatăl reclamantului.

Prin decizia din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Victor Manole și Valentina Manole, reprezentați de avocatul Victor

Ciumac, casată integral hotărârea din 4 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru și emisă o nouă hotărâre de admitere a acțiunii.

A fost constatată încălcarea dreptului lui Victor Manole și a Valentinei

Manole la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 15 iunie 2009 a Curții

de Apel Chișinău.

A fost încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerul Justiției, în

beneficiul lui Victor Manole și a Valentinei Manole, prejudiciul moral cauzat prin

neexecutarea în termen a hotărârii din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Chișinău,

pentru perioada 15 iunie 2009 până la data emiterii hotărârii în sumă de 6 000 de

euro pentru fiecare, converiți în valută națională conform cursului oficial al

Băncii Naționale a Moldovei, de la data achitării.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cert stabilit că autoritățile

responsabile de executarea hotărârii judecătorești n-au întreprins toate măsurile

corespunzătoare în vederea executării documentului executoriu, iar ca urmare

reclamanții nu au putut beneficia de succesul obținut în urma hotărârii

menționate, fapt ce incontestabil denotă că hotărârea adoptată în favoarea

acestora a rămas neexecutată o perioadă considerabilă de timp.

A concluzionat instanța de apel că neexecutarea hotărârii judecătorești

irevocabile nu poate fi imputată reclamanților, iar în speță, miza pentru creditorii

3

Manole Victor și Manole Valentina este evidentă, fiind bazată pe o legitimă

speranță, or, aceștia urmăresc exercitarea dreptului său în temeiul unei hotărâri

judecătorești.

La 7 octombrie 2021, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a susținut că având în vedere situația critică din țară

la compartimentul asigurării spațiului locativ, precum și din faptul că intimatul

nu are o vârstă înaintată, fiind angajată în câmpul muncii și dispunând de un venit

lunar stabil, a considerat suma acordată de 6 000 de euro pentru fiecare reclamant

cu titlu de prejudiciu moral, ca fiind una exagerată și excesivă, solicitând

diminuarea sumelor.

A mai notat că instanța de apel a precizat arbitrar poziția participanților

procesului și nu a luat în considerare faptul că la constatarea încălcării dreptului

la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța de judecată poate decide că simpla

constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacție echitabilă pentru

prejudiciul moral.

Cu referire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, a comunicat că pentru a

putea fi invocat, trebuie să existe o legătură de cauzalitate între încălcarea comisă

și despăgubirea pretinsă de către intimați.

La 26 octombrie 2021, în adresa lui Victor Manole, Valentinei Manole,

Consiliului mun. Chișinău și a executorului judecătoresc Oleg Ungureanu a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de Ministerul Justiției al RM, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 153) și recepționată

de către executorul judecătoresc Oleg Ungureanu la 29 octombrie 2021

(f. d. 155), iar de către Consiliul mun. Chișinău la 1 noiembrie 2021 (f. d. 156),

potrivit avizelor de recepție.

La 8 decembrie 2021, Victor Manole și Valentina Manole, reprezentați de

avocatul Victor Ciumac, prin intermediul poștei electronice, au depus referință la

recursul declarat de Ministerul Justiției al RM, solicitând declararea

inadmisibilității acestuia.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu au parvenit alte referințe prin

participanții la proces să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele cauzei rezultă faptul că copia deciziei recurate a fost

expediată în adresa Ministerului Justiției al RM la 19 iulie 2021, ceea ce se atestă

prin scrisoarea de însoțire (f. d. 131), însă lipsesc probe care ar confirma

recepționarea acesteia de către destinatar.

4

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 7 octombrie 2021, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ministerul Justiției al RM,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al

RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

5

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul

declarat de Ministerul Justiției al RM urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

6