3ra-1140/21 — contestarea actului administrativ

3ra-1140/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-1140/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Ciumac

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc

ÎNCHEIERE

24 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de către Gheorghe Ciobanu și

reprezentantul acestuia, avocatul Vasile Josanu,

în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de către

Gheorghe Ciobanu împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu

privire la contestarea actelor administrative, restabilirea la locul de muncă,

încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

constată:

La 19 noiembrie 2019, Gheorghe Ciobanu și reprezentantul acestuia,

avocatul Vasile Josan, au depus acțiune în contencios administrativ împotriva

Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor

administrative, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru perioada

absenței forțate de la muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii au indicat că prin ordinul Procuraturii Generale a

Republicii Moldova nr. 905-p din 08 iulie 2019 a fost eliberat din funcția de

procuror în Procuratura Anticorupție. Ordinul a fost semnat de Procurorul

General interimar, Igor Popa, în baza ordinului Procurorului General nr. 13/28

din 10 aprilie 2017 cu privire la stabilirea domeniilor de competență ale

adjuncților Procurorului General.

Temei pentru emiterea ordinului cu privire la eliberarea din funcția de

procuror în Procuratura Anticorupție a servit cererea de demisie depusă de către

reclamant la 05 iulie 2019, în care a fost indicat într-un mod echivoc despre

imposibilitatea desfășurării activității în conformitate cu legea și convingerile

sale profesionale, impedimente generate de conducerea Procuraturii Generale în

persoana lui Eduard Harunjen, precum și presupusul comportament și acțiuni

ilegale ale acestuia, deoarece în ultima perioadă de activitate a fost supus

1

presiunilor și persecutărilor sistematice din partea conducerii Procuraturii

Generale.

Reclamantul a remarcat că demisia sa a fost un semn de protest față de

interesele personale ale lui Eduard Harunjen, care și le apăra în mod abuziv cu

mâna întregului efectiv, acționa în pas cu politicul. La fel, acest pas a fost făcut

ca îndemn către toți colegii săi, care se simțeau obstrucționați în activitatea

profesională, să își dea demisia și să nu participe și să fie complice la ilegalități.

Totodată, Gheorghe Ciobanu a notat că la 11 iulie 2019 a depus cerere de

retragere a cererii de demisie din 05 iulie 2019, prin care a solicitat să fie anulat

ordinul de demisie din funcția de procuror în Procuratura Anticorupție nr. 905-p

din 08 iulie 2019.

Cererea de retragere a cererii de demisie a fost depusă în baza art. 85

alin. (4) din Codul muncii, fiind întemeiată pe declarațiile Procurorului General –

Eduard Harunjen din 05 iulie 2019, care a invocat public despre careva pretinse

încălcări care puteau atrage răspunderea disciplinară a lui Gheorghe Ciobanu.

La fel, prin cererea din 11 iulie 2019, reclamantul a solicitat inițierea unei

anchete de serviciu privind faptele relatate de către Procurorul General, Eduard

Harunjen.

În data de 18 iulie 2019, reclamantul Gheorghe Ciobanu a solicitat

retragerea cererii din 11 iulie 2019, dat fiind faptul că la 15 iulie 2019 a primit

caracteristica din 15 iulie 2019 de la Procuratura Generală cu privire la activitatea

în organele procuraturii, potrivit căreia nu au fost depistate acțiuni care ar putea fi

considerate ca abuzive, din interes personal sau contrare Codului de etică al

procurorului. Pentru exercitarea exemplară a atribuțiilor de serviciu și activitate

ireproșabilă în organele procuraturii, Gheorghe Ciobanu în repetate rânduri a fost

stimulat de către conducerea procuraturii.

Ulterior, în legătură cu numirea unui nou Procuror General interimar,

reclamantul a depus la 04 octombrie 2019 cerere prealabilă, prin care a solicitat

anularea ordinului Procuraturii Generale a Republicii Moldova nr. 905-p din 08

iulie 2019, reiterând în motivarea cererii prealabile circumstanțele expuse în

cererea de demisie din 05 iulie 2018. Totodată, a relatat despre refuzul său de a

semna declarația din 14 iunie 2019, prin care se solicita înaltelor Foruri

Internaționale de specialitate o reacție la „tentativele de subordonare a

procuraturii politicului”, precum și despre impunerea și forțarea reclamantului de

a depune cerere de demisie.

Prin răspunsul nr. 22-254/19-935 din 18 octombrie 2019, recepționat la 25

octombrie 2019, Procuratura Generală a Republicii Moldova a respins cererea

prealabilă depusă la 04 octombrie 2019 și i-a comunicat reclamantului că nu

există temeiuri de anulare a ordinului Procuraturii Generale a Republicii Moldova

nr. 905-p din 08 iulie 2019.

Astfel, reclamantul a considerat ordinul Procuraturii Generale a Republicii

Moldova nr. 905-p din 08 iulie 2019 și răspunsul Procuraturii Generale a

Republicii Moldova nr. 22-254/19-935 din 18 octombrie 2019 ca fiind

neîntemeiate și pasibile de a fi anulate.

În susținerea ilegalității ordinului de eliberare din funcție, reclamantul a

invocat că începând cu 18 iulie 2008 a activat ca procuror, deținând funcțiile de

procuror în Procuratura raionului Căușeni, procuror al secției exercitare a

urmăririi penale pe cauze excepționale din cadrul Direcției exercitarea urmăririi

2

penale a Procuraturii Generale a Republicii Moldova, procuror în secția

investigații financiar-economice și protecția drepturilor omului din cadrul

Direcției investigații generale, procuror în Secția control și investigare a

infracțiunilor de criminalitate organizată din cadrul Direcției control al urmăririi

penale și asistență metodică, procuror în secția conducerea urmăririi penale în

organele centrale ale MAI și SV din cadrul Direcției exercitarea și conducerea

urmăririi penale a Procuraturii Generale a Republicii Moldova și procuror în

Procuratura Anticorupție.

Pe parcursul activității sale în organele procuraturii nu a avut sancțiuni

disciplinare, ba chiar în repetate rânduri a fost stimulat de către conducerea

procuraturii pentru exercitarea exemplară a atribuțiilor de serviciu și activitate

ireproșabilă în organele procuraturii.

Totodată, reclamantul a relevat că, începând cu anul 2016, în privința sa au

început să fie desfășurate acțiuni de intimidare din partea factorilor de decizie a

Procuraturii Generale a Republicii Moldova, în special în persoana lui Eduard

Harunjen, care erau îndreptate spre lezarea reputației profesionale și crearea

condițiilor insuportabile de muncă, imposibilitatea desfășurării activității în

conformitate cu legea și convingerile profesionale.

În cererea de demisie din 05 iulie 2019 a indicat expres că a fost constrâns să

depună cererea de demisie, fapt ce denotă lipsa voinței libere privind încetarea

raporturilor de muncă, dorind doar a pune capăt disconfortului continuu care

persista la locul de muncă, punctul final critic fiind atacurile venite asupra

familiei sale.

Reclamantul a menționat că presiunile asupra sa s-au intensificat în special

atunci când a refuzat să semneze declarația de tristă faimă a Asociației

Procurorilor din 14 iunie 2019 cu un caracter pur politic, care venea exclusiv în

susținerea Procurorului General Eduard Harunjen, care se simțea amenințat de

schimbul de putere, or, această declarație nu a avut niciun scop nobil sau

profesional.

Gheorghe Ciobanu a fost unul din cei patru procurori din cadrul Procuraturii

Anticorupție, care au refuzat categoric să semneze declarația, fapt pentru care a

fost amenințat de conducerea Procuraturii Generale că vor fi urmări grave și va fi

demis din funcție pentru acest refuz și îi va ajunge pe alții din urmă cu referire la

alți colegi din Procuratura Anticorupție, care au fost demiși arbitrar. Dealtfel,

aceste circumstanțe au fost vociferate și în cadrul conferinței de presă susținută

de reclamant la 08 iulie 2019.

În opinia reclamantului, este un fapt notoriu, despre care s-a scris în mai

multe surse mass-media, că pentru semnarea la 14 iunie 2019 a declarației

Asociației Procurorilor de către 612 procurori din cei 637 au fost organizate

ședințe, în cadrul cărora procurorii au fost obligați să semneze această declarație,

fiind chemați chiar și cei ce se aflau în concedii sau implicați în alte activități. O

bună parte dintre aceștia nu au vrut să o semneze, însă au fost intimidați atât

direct, cât și voalat.

Exprimarea îngrijorărilor față de acțiunile Procuraturii Generale a Republicii

Moldova, prin declarația din 17 iunie 2019, semnată inclusiv și de către

reclamant, a adus mai multe presiuni și chiar bănuieli că cei care nu se aliniau

indicațiilor Procurorului General erau urmăriți de persoane necunoscute.

3

Declarația numită a fost adresată Procuraturii Generale și președintelui

Consiliului Superior al Procurorilor, în textul acesteia au fost exprimate grijile

vis-a-vis de acțiunile Procuraturii Generale a Republicii Moldova în privința

colegilor din Procuratura Anticorupție și s-a solicitat de a face publice

circumstanțele demiterii Procurorului șef a Procuraturii Anticorupție.

Astfel, punctul și circumstanța finală, de care a fost silit reclamantul să

depună cererea de demisie a fost începutul unor atacuri asupra familiei sale, și

anume asupra fiului, care s-a început de la un incident în trafic în care a fost

implicat fiul și unde ultimul a avut statut de victimă, caz care în prezent este

diferit justiției.

Acest caz a fost folosit la acea etapă de către Procurorul General într-un mod

schimonosit și ca un instrument de presiune a reclamantului.

Dovada faptului că declarațiile făcute în presă de către Procurorul General,

Eduard Harunjen, vis-a-vis de acest caz nu corespundeau adevărului și erau

folosite ca instrument de presiune servește și faptul că la 11 iulie 2019,

reclamantul a depus cerere de retragere a cererii de demisie și a solicitat inițierea

unei anchete de serviciu în privința sa, ca urmare a unor acuzații grave din partea

Procurorului General.

În opinia reclamantului, este evident că învinuirile ce i-au fost aduse nu au

avut substrat factologic și au fost folosite doar cu scop de intimidare și presiune,

fapt ce rezultă și din caracteristica pozitivă eliberată de Procuratura Generală a

Republicii Moldova la 15 iulie 2019, precum și faptul că în privința sa nu au fost

inițiate careva anchete de serviciu.

Mai mult ca atât, ulterior, Procurorul General a declarat întru-un comunicat

de presă că bănuielile de implicare a lui Gheorghe Ciobanu în dosarul fiului său

nu s-au adeverit. Însă, acest fapt a fost constatat personal de către Procurorul

General, dar nu în cadrul unei anchete de serviciu.

Finalmente, cu referire la termenul de depunere a cererii prealabile,

reclamantul a menționat că în ordinul nr. 905-p din 08 iulie 2019 nu a fost indicat

termenul și modul de contestare, prin urmare depunerea cererii prealabile poate fi

efectuată în termen de un an de zile de la comunicarea actului administrativ

individual, fapt ce denotă respectarea procedurii prealabile.

Totodată, Gheorghe Ciobanu a considerat că a respectat termenul de

adresare în instanța de judecată, deoarece potrivit art. 209 alin. (1) lit. a) din

Codul administrativ acțiunea în contestare și acțiunea în obligare se înaintează în

decurs de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel, care începe să curgă de la data

comunicării sau notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data

expirării termenului prevăzut de prezentul cod pentru soluționarea acesteia. La

caz, termenul de adresare în instanța de judecată cu acțiune în contencios

administrativ a început să cursă de la 25 octombrie 2019, când i-a fost notificat

răspunsul la cererea prealabilă.

Reclamantul Gheorghe Ciobanu a solicitat prin cererea de chemare în

judecată anularea ordinului Procuraturii Generale a Republicii Moldova nr. 905-p

din 08 iulie 2019 cu privire la eliberarea sa din funcția de procuror în Procuratura

Anticorupție, anularea răspunsului Procuraturii Generale a Republicii Moldova

nr. 22-254/19-935 din 18 octombrie 2019, prin care s-a respins cererea prealabilă;

restabilirea în funcția deținută anterior, încasarea salariului pentru perioadă de

4

absență forțată de la muncă începând cu 09 iulie 2019 și până la restabilirea în

funcție, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 24 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de către Gheorghe Ciobanu (f.d. 50,

55-55 recto-verso).

La 24 martie 2020, Gheorghe Ciobanu a depus prin intermediul oficiului

poștal la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, apel nemotivat (f.d. 52, 54). La

materialele cauzei lipsesc înscrisuri din care ar putea fi constatat momentul când

a fost notificată apelantului copia hotărârii motivate. Motivarea apelului a fost

depusă în data de 13 iunie 2020 la Curtea de Apel Chișinău (f.d. 62-73).

Astfel, instanța de recurs constată că la demararea căii de atac în ordine de

apel, Gheorghe Ciobanu a respectat modul și termenul de atac instituit la art. 232

din Codul administrativ.

Prin decizia din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

lui Gheorghe Ciobanu împotriva hotărârii din 24 februarie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 175, 176-188).

În consolidarea soluțiilor, prima instanță și instanța de apel au constatat

legalitatea ordinului Procuraturii Generale a Republicii Moldova nr. 905-p din 08

iulie 2019 cu privire la eliberarea lui Gheorghe Ciobanu din funcția de procuror

în Procuratura Anticorupție, deoarece la baza emiterii acestui ordin a stat cererea

personală a angajatului depusă la 05 iulie 2019 (f.d. 14).

Din acest considerent, instanțele inferioare au considerat că în condițiile

speței emitentul actului administrativ nu urmează că probeze legalitatea acestuia,

deoarece eliberarea lui Gheorghe Ciobanu din funcția de procuror în Procuratura

Anticorupție a avut loc la în baza cererii de demisie motivate depuse benevol la

05 iulie 2019.

La fel, instanțele au apreciat ca declarativ argumentul lui Gheorghe Ciobanu

precum că a fost viciat consimțământul său la depunerea cererii de demisie din 05

iulie 2019, or, acest argument este combătut însăși prin acțiunile reclamantului, la

18 iulie 2019 a depus care de retragere a cererii din 11 iulie 2019 cu privire la

retragerea cererii de demisie depusă la 05 iulie 2019.

Din conținutul cererii din 18 iulie 2019 cu privire la retragerea cererii din 11

iulie 2019, prin care Gheorghe Ciobanu a solicitat anularea ordinului de demisie

nr. 905-p din 08 iulie 2019, se reflectă fără echivoc motivul depunerii cererii de

demisie, care din spusele acestuia a avut o formă sinceră de protest, fără

ascunderea unor acțiuni ilegale din partea sa sau pentru a se manifesta (f.d. 18),

fapt ce denotă lipsa unui viciu de consimțământ a lui Gheorghe Ciobanu la

depunerea cererii prin care a solicitat încetarea raporturilor de muncă.

Prin urmare, argumentul cu privire la faptul că în speță încetarea raporturilor

de muncă este încadrată în categoria demisiilor psihologice, nefiind о manifestare

libera de voință prin care Gheorghe Ciobanu a dorit să înceteze raporturile de

muncă, urmează a fi apreciat dubios, din moment ce însăși acțiunile și invocările

acestuia în cererile din 05 iulie 2019 și 18 iulie 2019 demonstrează intenția lui

Gheorghe Ciobanu de a pleca benevol și nesilit de nimeni din organele

procuraturii.

La 16 iulie 2021, Gheorghe Ciobanu a depus la Curtea de Apel Chișinău

recurs împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea deciziei recurate și hotărârii din 24 februarie 2020 a Judecătoriei

5

Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii, în

sensul formulat în cererea de chemare în judecată (f.d. 190).

La 13 octombrie 2021, Gheorghe Ciobanu și reprezentantul acestuia,

avocatul Vasile Josanu, au depus la Curtea Supremă de Justiție motivarea

recursului împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău

(f.d. 199-212).

În motivarea recursului, în esență, a reiterat temeiuri de fapt și de drept

similare celor invocate în cererea de chemare în judecată și concluziile instanței

de apel, apreciind că soluțiile instanțelor inferioare nu sunt motivate și nu sunt

bazate pe prevederile legale.

În opinia recurentului și reprezentantului acestuia, memoriul deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe nu conține motivele instanțelor de

respingere a probelor administrate de reclamant în susținerea poziției sale

procesuale și din ce considerent instanțele le-au apreciat ca nepertinente. Mai

mult ca atât, instanțele inferioare au respins în mod declarativ și formal toate

argumentele invocate de către Gheorghe Ciobanu în cererea de chemare în

judecată și în cererea de apel.

Recurentul a menționat că declarațiile Procurorului General, Eduard

Harunjen, expuse în spațiul public nu au constituit pentru instanțele inferioare

nici măcar o prezumție privind existența unui viciu de consimțământ și existența

presiunilor exercitate asupra lui Gheorghe Ciobanu privind depunerea cererii de

demisie.

Respectiv, interpretarea eronată a prevederilor referitoare la sarcina

probațiunii au dus instanțele inferioare la adoptarea unei soluții greșite.

Conform avizului de recepție a corespondenței DS8005559155AS, Curtea

Supremă de justiție a notificat intimatei Procuraturii Generale a Republicii

Moldova copia recursului motivat depus de Gheorghe Ciobanu și reprezentantul

acestuia, avocatul Vasile Josanu, împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, explicându-i dreptul de a depune referință. Însă, până la

examinarea admisibilității recursului, intimata nu a făcut uz de dreptul său

procedural și nu a depus referință în care să-și expună poziția procesuală pe

marginea criticilor formulate în recurs.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost adoptat și pronunțat la

23 iunie 2021 (f.d. 175). Potrivit extrasului din poșta electronică cu adresa

„liliana.matei@justice.md”, copia dispozitivului deciziei Curții de Apel Chișinău

a fost notificată electronic participanților la proces în data de 25 iunie 2021

(f.d. 189). La 16 iulie 2021, Gheorghe Ciobanu a depus la Curtea de Apel

Chișinău recurs nemotivat (f.d. 190).

Conform avizelor de recepție a corespondenței DS8005411316AS și

DS8005411317AS coroborate cu informația publică plasată pe pagina web a

ÎS „Poșta Moldovei” la rubrica „serviciul on-line de urmărire a expedierii (Track

6

& Trace)” [https://posta.md/ro/tracking?id=DS8005411316AS%20 și

https://posta.md/ro/ tracking?id=DS8005411317AS%20], copia deciziei motivate

a instanței de apel a fost notificată recurentului Gheorghe Ciobanu și

reprezentantului acestuia – avocatului Vasile Josanu la 08 octombrie 2021 și

respectiv la 24 septembrie 2021 (f.d. 193 și 194).

La 13 octombrie 2021, Gheorghe Ciobanu și reprezentantul acestuia,

avocatul Vasile Josanu, au depus la Curtea Supremă de Justiție motivarea

recursului (f.d. 199-212).

În atare circumstanțe, completul ajunge la concluzia că recurentul și

reprezentantul acestuia s-au conformat prevederilor legale stipulate la art. 245 din

Codul administrativ privind modul și termenul de depunere a recursurilor.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. În acord cu alin. (2)

din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot

însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5

judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate

sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe

care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

7

Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie

privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme

care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea

succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă a statuat că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de Gheorghe Ciobanu și

reprezentantul acestuia, avocatul Vasile Josanu, este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Gheorghe Ciobanu și reprezentantul acestuia,

avocatul Vasile Josanu, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

8