2ra-1730/21 — cu privire la constatarea concubinajului, recunoasterea nulitatii actului juridic, recunoasterea bunului imobil si mobil ca proprietate devalmasa a partilor si partajul averii comune

2ra-1730/21 — cu privire la constatarea concubinajului, recunoasterea nulitatii actului juridic, recunoasterea bunului imobil si mobil ca proprietate devalmasa a partilor si partajul averii comune (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1730/21

Prima instanță: Judecătoria Drochia sediul Rîșcani (jud. S. Godorogea)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

ÎNCHEIERE

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Larisa

Spînu, reprezentată de avocatul Diana Sanduleac

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Larisei Spînu împotriva lui

Valeriu Mogoreanu și Eduard Mogoreanu cu privire la constatarea concubinajului,

recunoașterea nulității actului juridic, recunoașterea bunului imobil și mobil ca

proprietate devălmașă a părților și partajul averii comune

împotriva deciziei din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin a fost admis

apelul declarat de Valeriu Mogoreanu și Eduard Mogoreanu, reprezentați de

avocatul Valeriu Zaporojan, casată integral hotărârea din 23 martie 2021 a

Judecătoriei Drochia sediul Rîșcani și încheierea din 25 martie 2021 a Judecătoriei

Drochia sediul Rîșcani și pronunțată o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost

respinsă integral

constată:

La 26 decembrie 2018, Larisa Spînu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Valeriu Mogoreanu și Eduard Mogoreanu cu privire la constatarea

concubinajului, recunoașterea nulității actului juridic, recunoașterea bunului imobil

și mobil ca proprietate devălmașă a părților și partajul averii comune.

În motivarea acțiunii a invocat că începând cu anul 1999, l-a cunoscut și a

început a concubina cu Valeriu Mogoreanu, astfel, au locuit împreună în

apartamentul ce-i aparținea ei din or. XXXXX str. XXXXX.

Începând cu anul 2012, au decis în comun, pentru obținerea mijloacelor

financiare, să plece la câștig peste hotarele țării, iar în anul 2015 au decis să procure

un spațiu locativ comun.

Astfel, la 1 noiembrie 2015, au încheiat două contracte de împrumut cu

AEÎ „Hiliuți-Rîșcani” nr. HIL.02.001871.01 și nr. HIL.02.001873.01, ambele

contracte fiind pe sumele de 45 000 de lei fiecare, în scopul procurării imobilului.

În asigurarea rambursării împrumuturilor, ea și Valeriu Mogoreanu au

contrasemnat contractele respective și în calitate de fidejusori.

1

A menționat că, deoarece dânsa și concubinul Valeriu Mogoreanu, majoritatea

timpului se aflau la câștig peste hotare, au decis să-i transmită banii lui Sergiu

Cravțov și l-au împuternicit în vederea procurării imobilului pentru ei.

La 9 februarie 2016, Sergiu Cravțov, fiind împuternicit prin procură de către

Valeriu Mogoreanu, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 782 cu soții

Grigore Chitic și Olga Chitic, prin care a fost procurat imobilul format din teren

pentru construcții cu suprafața de 0,0611 ha, cu numărul cadastral XXXXX, casă de

locuit individuală cu suprafața de 94,1 m2, cu numărul cadastral XXXXX,

construcție accesorie cu suprafața de 46,0 m2, cu numărul cadastral XXXXX,

amplasate în or. XXXXX str. XXXXX, autentificat de notarul Lucia Matușevschi.

Începând cu 10 februarie 2016, în imobilul menționat au început a locui fiica

ei Diana Cravțov, nepoții și ginerele Sergiu Cravțov, iar în anul 2017, când s-au

întors de peste hotare, au început a locui împreună cu fiica, pe aceeași adresă.

În legătură cu acest fapt, între ea și Valeriu Mogoreanu s-au început conflicte,

ultimul nefiind de acord să locuiască cu fiica ei, nepoții și ginerele și în luna aprilie

2017, i-a alungat din casă.

A susținut că Valeriu Mogoreanu insista ca în casa respectivă să locuiască

feciorul lui Eduard Mogoreanu.

A relatat că la 21 noiembrie 2018, la domiciliul ei în or. XXXXX str.

XXXXX, a venit angajatul SA „Apă-Canal Rîșcani” ca să-i deconecteze de la

alimentarea cu apă în baza cererii proprietarului.

Aflând că ea nu este proprietarul casei de locuit, i-a stat rău, fiind internată la

spital până la 28 noiembrie 2018, iar fiind externată de la spital s-a deplasat la

domiciliu, unde a constatat că accesul în domiciliu este limitat, prin schimbarea

tuturor lacătelor, ea fiind în imposibilitate de a intra în interior, elementar pentru

a-și lua bunurile personale, hainele de primă necesitate, hainele fiicei și ale nepoților.

Ca urmare, s-a adresat la IP Rîșcani pentru a depune o plângere, unde a aflat

că deja există o plângere prin care este învinuită că ilicit se află la domiciliul din

or. XXXXX str. XXXXX și de jure acest imobil aparține lui Eduard Mogoreanu,

fiul concubinului ei Valeriu Mogoreanu.

La fel, de către colaboratorii de poliție i-a fost adusă la cunoștință copia

contractului de donație din 29 martie 2018, prezentat de către Valeriu Mogoreanu.

A considerat reclamanta că acțiunile pârâților, prin care au privat-o abuziv de

dreptul de proprietate, drept garantat de Constituția Republicii Moldova și legislația

în vigoare, sunt ilegale și abuzive, acțiuni și acte, care urmează a fi declarate ilegale

și anulate.

A explicat că imobilul amplasat în or. XXXXX str. XXXXX este proprietate

comună în devălmășie a ei și a lui Valeriu Mogoreanu, deci urmează a fi partajat în

cote-părți ideale, fiind proprietate comună în devălmășie.

La fel, contractul de donație nr. 5364 din 29 martie 2018, prin care se certifică

donarea imobilului amplasat în or. XXXXX str. XXXXX de către Valeriu

Mogoreanu fiului Eduard Mogoreanu, este lovit de nulitate absolută, deoarece este

fictiv, neexistând intenția părților de a produce efecte juridice, fapt demonstrat prin

inacțiunile pârâtului Eduard Mogoreanu de a prelua bunul, chipurile donat, pârâții

urmărind un singur scop, având doar intenția de a o deposeda ilegal pe ea de

proprietate.

2

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul art. 26 din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 10 din 15 noiembrie 1993, art. 217, 220, 221, 366, 370 Cod

civil, art. 174, 175, 177 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, declararea ca fiind nul contractul de donație

nr. 5364 din 29 martie 2018, autentificat de notarul Gheorghe Rusu încheiat între

Valeriu Mogoreanu și Eduard Mogoreanu, recunoașterea ca proprietate comună în

devălmășie a ei și a lui Valeriu Mogoreanu bunul imobil situat în or. XXXXX

str. XXXXX, format din teren pentru construcții cu suprafața de 0,061 ha, cu număr

cadastral XXXXX, casă de locuit cu suprafața de 94,1 m2, cu număr cadastral

XXXXX, construcție accesorie cu suprafața de 46 m2, cu număr cadastral XXXXX,

partajarea bunului imobil situat în or. XXXXX str. XXXXX, în cote-părți ideale.

Pe parcursul examinării cauzei în prima instanță, Larisa Spînu a depus cereri

de completare și de concretizare a cererii de chemare în judecată, solicitând

constatarea faptului că dânsa și Valeriu Mogorenu au trăit în relații de concubinaj

din anul 1999 până la 28 noiembrie 2018, declararea ca fiind nul contractul de

donație nr. 5364 din 29 martie 2018, autentificat de notarul Gheorghe Rusu, încheiat

între Valeriu Mogoreanu și Eduard Mogoreanu, recunoașterea ca proprietate

comună în devălmășie a ei și a lui Valeriu Mogoreanu bunul imobil situat în

or. XXXXX str. XXXXX, format din teren pentru construcții cu suprafața de 0,061

ha, cu număr cadastral XXXXX, casă de locuit cu suprafața de 94,1 m2, cu număr

cadastral XXXXX, construcție accesorie cu suprafața de 46 m2, cu număr cadastral

XXXXX, recunoașterea ca proprietate comună în devălmășie a ei și a lui Valeriu

Mogoreanu mijlocul de transport de model Ford cu n/î XXXXX, partajarea în două

părți egale a bunului imobil situat în or. XXXXX str. XXXXX, oferindu-le câte 1/2

lui Valeriu Mogoreanu și 1/2 ei, după cum urmează: lui Valeriu Mogoreanu - bunul

în întregime cu încasarea din contul lui Valeriu Mogoreanu în contul ei a sultei

bănești în mărime de 1/2 din costul de piață a bunului imobil în valoare de 155 128,5

de lei, partajarea în două părți egale a mijlocului de transport, oferindu-le câte 1/2

lui Valeriu Mogorean și 1/2 ei, cu încasarea din contul lui Valeriu Mogoreanu în

contul ei a sultei bănești ceea ce constituie 1/2 din costul de piață a mijlocului de

transport în mărime de 53 000 de lei, precum și încasarea de la Valeriu Mogoreanu

și Eduard Mogoreanu în beneficiul ei a tuturor cheltuielilor de judecată conform

bonurilor fiscale anexate la materialele dosarului care constau din plata taxei de stat

în mărime de 10 182 de lei, cheltuieli de asistență juridică în mărime de 10 000 de

lei, cheltuieli suportate pentru efectuarea constatării specialistului în mărime de

1 600 de lei și 1 200 de lei pentru constatarea valorii de piață a mijlocului de

transport, în sumă totală de 22 982 de lei.

Prin încheierea din 3 februarie 2020 a Judecătoriei Drochia sediul Rîșcani, a

fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu notarul Gheorghe Rusu.

Prin hotărârea din 23 martie 2021 a Judecătoriei Drochia sediul Rîșcani, a fost

admisă acțiunea parțial.

A fost constat faptul că Larisa Spînu și Valeriu Mogoreanu au trăit în relații

de concubinaj din anul 1999 până la 28 noiembrie 2018.

A fost declarat nul contractul de donație nr. 5364 din 29 martie 2018,

autentificat de notarul Gheorghe Rusu încheiat între Valeriu Mogoreanu și Eduard

Mogoreanu.

3

A fost recunoscut ca proprietate comună în devălmășie a lui Valeriu

Mogoreanu și Larisa Spînu bunul imobil situat în or. XXXXX str. XXXXX, format

din teren pentru construcții cu suprafața de 0,061 ha, număr cadastral XXXXX, casa

de locuit cu suprafața de 94,1 m2, număr cadastral XXXXX, construcție accesorie

cu suprafața de 46 m2, număr cadastral XXXXX.

A fost recunoscut ca proprietate comună în devălmășie a lui Valeriu

Mogoreanu și Larisa Spînu mijlocul de transport de model Ford Tranzit cu numărul

de înmatriculare XXXXX.

A fost partajat în două părți egale bunul imobil situat în or. XXXXX str.

XXXXX oferindu-le câte 1/2 lui Valeriu Mogoreanu și 1/2 Larisei Spînu, după cum

urmează lui Valeriu Mogoreanu să i se atribuie bunul în întregime cu încasarea din

contul lui Valeriu Mogoreanu în contul Larisei Spînu a sultei bănești a 1/2 din costul

bunului imobil în valoare de 155 128,5 de lei.

A fost partajat în două părți egale mijlocul de transport de model Ford Tranzit

cu numărul de înmatriculare XXXXX oferindu-le câte 1/2 lui Valeriu Mogoreanu și

1/2 Larisei Spînu cu încasarea din contul lui Valeriu Mogoreanu în contul Larisei

Spînu a sultei bănești ceea ce constituie 1/2 din costul de piață a mijlocului de

transport în mărime de 53 000 de lei.

Au fost încasate în mod solidar de la Valeriu Mogoreanu și de la Eduard

Mogoreanu în beneficiul Larisei Spînu cheltuielile de judecată, compuse din: taxa

de stat în mărime de 10 182 de lei, pentru raportul de evaluare a automobilului de

model Ford Tranzit cu numărul de înmatriculare XXXXX în mărime de 1 200 de lei,

pentru raportul de evaluare a bunului imobil din or. XXXXX str. XXXXX, în

mărime de 1 600 de lei și 5 000 de lei pentru acordarea asistenței juridice.

A fost încasată în mod solidar de la Valeriu Mogoreanu și de la Eduard

Mogoreanu în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 2 305,72 de lei.

Prin încheierea din 25 martie 2021 a Judecătoriei Drochia sediul Rîșcani, a

fost corectată eroarea evidentă de calcul din dispozitivul hotărârii din 23 martie 2021

a Judecătoriei Drochia sediul Rîșcani, cu indicarea corectă după cum urmează: „De

încasat în mod solidar de la Valeriu Mogoreanu și de la Eduard Mogoreanu în

beneficiul Larisei Spînu a cheltuielilor de judecată, compuse din: taxa de stat în

mărime de 10 182 de lei.

În susținerea soluției emise, prima instanță a stabilit că reclamanta Larisa

Spînu și pârâtul Valeriu Mogoreanu au trăit ca soț și soție din anul 1999 până în anul

2018, până cînd s-a iscat conflictul între ei.

La fel, a fost constatat că Larisa Spînu și pârâtul Valeriu Mogoreanu din anul

2011 până în anul 2017 au lucrat peste hotarele țării, iar în perioada anilor 2016-

2017, aflându-se în concubinaj au procurat bunul imobil situat în or. XXXXX

str. XXXXX și mijlocul de transport de model Ford Tranzit cu numărul de

înmatriculare XXXXX.

Astfel, prima instanță a conchis că Larisa Spînu și Valeriu Mogoreanu sunt

coproprietari în devălmășie a bunurilor enumerate dobândite în timpul

concubinajului.

Prin urmare, instanța de judecată a ajuns la concluzia de a recunoaște ca

proprietate comună în devălmășie a lui Valeriu Mogoreanu și Larisei Spînu bunul

imobil situat în or. XXXXX str. XXXXX, format din teren pentru construcții cu

4

suprafața de 0,061 ha, număr cadastral XXXXX, casa de locuit cu suprafața de 94,1

m2, număr cadastral XXXXX, construcție accesorie cu suprafața de 46 m2, număr

cadastral XXXXX și a mijlocului de transport de model Ford Tranzit cu numărul de

înmatriculare XXXXX.

Având în vedere că a fost recunoscută ca proprietate comună în devălmășie a

lui Valeriu Mogoreanu și Larisei Spînu bunul imobil situat în or. XXXXX str.

XXXXX, iar contractul de donație nr. 5364 din 29 martie 2018, între Valeriu

Mogoreanu și Eduard Mogoreanu a fost încheiat fără intenția de a produce efecte

juridice, fiind încheiat numai în scopul de a o delapida pe Larisa Spînu de bunul

imobil, prima instanță a considerat necesar de a declara nul contractul de donație

nr. 5364 din 29 martie 2018, autentificat de notarul Rusu Gheorghe încheiat între

Valeriu Mogoreanu și Eduard Mogoreanu.

Prin decizia din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin a fost admis apelul

declarat de Valeriu Mogoreanu și Eduard Mogoreanu, reprezentați de avocatul

Valeriu Zaporojan, casată integral hotărârea din 23 martie 2021 a Judecătoriei

Drochia sediul Rîșcani și încheierea din 25 martie 2021 a Judecătoriei Drochia sediul

Rîșcani și pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acțiunea integral.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat lipsa unui temei

legal în vederea admiterii pretenției cu privire la recunoașterea dreptului de

proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, or Larisa Spînu nu a identificat

temeiul legal pentru dobândirea dreptului de proprietate specificat la art. 320 alin. (2)

Cod civil (în redacția de până la 1 martie 2019), deoarece reieșind din dispozițiile

art. 321 alin. (2) Cod civil (în redacția de până la 1 martie 2019), dreptul de

proprietate se dobândește la data înscrierii în Registrul bunurilor imobile, cu

excepțiile prevăzute de lege.

Instanța de apel a stabilit că la 4 decembrie 2018, în Registrul bunurilor

imobile a fost înregistrat dreptul de proprietate a lui Eduard Mogoreanu asupra

bunului imobil situat în or. XXXXX str. XXXXX, format din teren pentru construcții

cu suprafața de 0,061 ha, număr cadastral XXXXX, casa de locuit cu suprafața de

94,1 m2, număr cadastral XXXXX, construcție accesorie cu suprafața de 46 m2,

număr cadastral XXXXX, drept obținut în baza contractului de donație nr. 5364 din

29 martie 2018, fapt confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile din 11

decembrie 2018.

Pe cale de consecință, cerința privind anularea contractului de donație nu

poate fi admisă, având în vedere că proprietatea bunului imobil i-a aparținut lui

Valeriu Mogoreanu și dreptul de a dipune de donație de asemenea îi aparține

acestuia, reclamanta/intimată nedispunând de dreptul de proprietate asupra unei părți

din imobil, după cum a afirmat ultima.

Or, în situația admiterii pretenției privind anularea contractului de donație se

va aduce atingere dreptului la proprietate garantat de art. 46 din Constituția

Republicii Moldova, precum și articolul 1 Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, care stipulează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul

la respectarea bunurilor sale.

La fel, instanța de apel reținut că automobilul de model Ford Transit cu

numărul de înmatriculare XXXXX, a cărui partajare se solicită (contravaloarea la

5

1/2 din costul acestuia), la 25 octombrie 2017, a fost înmatriculat după Valeriu

Mogoreanu, iar din 25 aprilie 2018, a fost reînmatriculat după Vitalii Jufleac.

Instanța de apel a conchis că Larisa Spînu, în situația în care a participat la

procurarea bunului respectiv, este îndreptățită doar la solicitarea restituirii sumei

respective, însă, în prezentul litigiu o asemenea pretenție nu a fost înaintată și nici

nu au fost prezentate probe pertinente ce ar confirma contribuirea acesteia la

procurarea imobilului din litigiu.

Totodată, instanța de apel a evidențiat că în condițiile în care relațiile de

concubinaj nu generează efecte juridice, iar constatarea acestora nu duce la

dobândirea unei valori legale, deci nu dă naștere drepturilor și obligaților juridice

asimilare cu drepturile și obligațiile juridice ale soților din momentul înregistrării

căsătoriei la organele de stare civilă, concluzia primei instanțe privind recunoașterea

faptului aflării în relații de concubinaj între Larisa Spînu și Valeriu Mogoreanu, în

perioada anilor 1999 până la 28 noiembrie 2018 este neîntemeiată și lipsită de un

suport juridic.

La 16 septembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Larisa Spînu,

reprezentată de avocatul Diana Sanduleac a declarat recurs împotriva deciziei din

29 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală

a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri de menținere a hotărârii

primei instanțe.

În susținerea recursului a invocat că dovada faptului precum că dânsa și

Valeriu Mogoreanu au trăit în relații de concubinaj, a fost făcută prin declarațiile

martorilor care au fost audiați în cadrul procesului civil, prin probele scrise anexate

la materialele dosarului și nu în ultimul rând prin cererea scrisă personal de către

Valeriu Mogoreanu către Inspectoratul de Poliție Rîșcani, unde ultimul a indicat că

Larisa Spînu este fosta lui concubină, cererea datată cu 27 noiembrie 2018.

A considerat că odată ce Valeriu Mogoreanu a recunoscut că dânsa este fosta

lui concubină într-o cerere scrisă față de un organ de stat, printr-un înscris autentic,

nu mai este necesar a fi dovedit acest fapt prin alte probe și în situația dată urmează

să fie aplicate prevederile art. 131 alin. (4) CPC.

Ținând cont că în acest litigiu nu pot fi aplicate prevederile Codului familie, a

menționat că dreptul de proprietate asupra bunurilor în litigiu, adică a casei de locuit

și a mijlocului de transport urmează să fie recunoscut ca proprietate comună după

cum prevede art. 344 Cod civil, redacție veche, raportat la art. 366 și 370 Cod civil,

care prevăd proprietatea comună în devălmășie și modul de partajare a acesteia.

La fel, a explicat că faptul că dânsa și Valeriu Mogoreanu au procurat bunul

imobil situat în or. XXXXX str. XXXXX, împreună în părți egale, reiese și din

contractele de împrumut de la AEÎ „Hiliuți Rîșcani” din 1 noiembrie 2015, iar la

9 februarie 2016, a fost autentificat contractul de vânzare-cumpărare de către

ginerele ei, Sergiu Cravțov.

În cadrul audierii lui Valeriu Mogoreanu, ultimul a declarat că creditul a fost

luat pentru procurarea casei de locuit din or. XXXXX str. XXXXX, faptul dat a fost

indicat și în cererea de apel.

Totodată, faptul că casa de locuit era procurată de dânsa și Valeriu Mogoreanu

reiese și din aceea că în această casă pe perioada cât dânșii erau la muncă peste

6

hotarele țării, a locuit fiica și ginerele ei, care și au încheiat și contracte pentru

deservirea bunului imobil, cum ar fi contratul pentru internet.

A mai notat că bunul imobil menționat a fost mobilat total din mobilierul pe

care dânsa îl avea în apartamentul său, adică duceau o gospodărie comună în

proprietatea lor comună procurată pe bani comuni.

Din declarațiile lui Valeriu Mogoreanu reiese că la momentul oformării

mijlocului de transport la notar, dânsa tot era cu el.

Astfel, atât casa de locuit, cât și mijlocul de transport pe care dânsa și Valeriu

Mogoreanu le-au procurat din bani comuni, Valeriu Mogoreanu în mod fraudulos,

într-o perioadă foarte scurtă de timp le-a înstrăinat pentru a nu fi partajate.

Conviețuirea în comun a concubinilor și ducerea unei gospodării comune prin

procurare de bunuri în comun a fost demonstrat prin proba cu martori și

recunoașterea de către Valeriu Mogoreanu a acestui fapt.

Dobândirea bunurilor anume în această perioadă de timp a fost demonstrată

prin proba cu matrori și proba scrisă de unde se vede perioada achiziționării acestor

bunuri, care corespunde cu perioada cât părțile împreună lucrau peste hotarele țării

și tot împreună în părți egale au luat credite pentru procurarea casei.

La fel și contribuția la achiziționarea bunului comun a fost demonstrată prin

proba cu martori și proba scrisă cum ar fi contractele de împrumut și recipisa scrisă

de Sergiu Cravțov.

În cererea de apel apelanții au menționat că bunul imobil a fost procurat pe

banii de pe un careva mijloc de transport care conform procurii anexate la materiale

dosarului a fost vândut în anul 2013, pe când bunul imobil a fost procurat în anul

2015, iar prin această procură nu se demonstrează cu ce sumă de bani a fost vândut

acel mijloc de transport, la fel și recipisa cu privire la restituirea datoriei este din

anul 2013 și este vorba de suma de 500 de euro.

Instanța de apel nu a luat în considerație faptul că art. 320 alin. (2) Cod civil

(redacție de până la 1 martie 2019), prevede ca o cale de a dobândi dreptul de

proprietate și anume prin hotărâre judecătorească.

La 15 octombrie 2021, în adresa lui Valeriu Mogoreanu și Eduard Mogoreanu

a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Larisa Spînu, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 46 vol. III), corespondența menționată fiind

returnată de către oficiul poștal cu mențiunea „nereclamat” (f. d. 48 vol. III).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimații să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 26 iulie 2021, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 16 vol. II), fiind recepționată de reprezentantul recurentei, avocatul Diana

Sanduleac la 28 iulie 2021 și de recurenta Larisa Spînu la 29 iulie 2021, ceea ce se

atestă prin avizele de recepție anexate la actele cauzei (f. d. 17, 22 vol. III).

7

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 16 septembrie 2021 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Larisa Spînu, reprezentată de

avocatul Diana Sanduleac, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Larisa Spînu, reprezentată de

avocatul Diana Sanduleac, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

8

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Larisa Spînu, reprezentată de avocatul Diana Sanduleac urmează a fi considerat

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Larisa Spînu, reprezentată de

avocatul Diana Sanduleac.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

9