3ra-859/21 — contestarea actului administrativ

3ra-859/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-859/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – O. Țurcan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – E. Palanciuc, I. Muruianu, A. Minciuna

DECIZIE

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând recursul depus de către Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea societății cu

răspundere limitată „Soho-Club” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la

contestarea actului administrativ și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 12 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul depus de către Serviciul Fiscal de Stat și s-a menținut hotărârea din

06 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care s-a admis

acțiunea societății cu răspundere limitată „Soho-Club”,

constată:

La 04 octombrie 2019, societatea cu răspundere limitată „Soho-Club” (în

continuare SRL „Soho-Club”) a depus acțiune în contencios administrativ,

completată prin cererea din 04 iunie 2021, împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu

privire la contestarea actului administrativ și compensarea cheltuielilor de

judecată (vol. I, f.d. 2-10, vol. II, f.d. 44-45 recto-verso).

În motivarea acțiunii a invocat că, în baza deciziei privind inițierea

controlului nr. DICF-46977/24 din 24 aprilie 2019, la SRL „Soho-Club” a fost

efectuat controlul fiscal prin metoda verificării tematice privind corectitudinea

calculării și reținerii obligațiilor fiscale aferente plăților salariale pentru

perioadele fiscale 01 ianuarie 2018 – 28 februarie 2019.

La finalizarea controlului inspectorii au întocmit actul de control nr. 5-

693190 din 31 mai 2019, prin care s-a constatat:

-diminuarea fondului de retribuire a muncii cu 1 262 785 de lei, ceea ce a

dus la diminuarea impozitului pe venit reținut din salariu cu 88 827 de lei;

-neachitarea impozitului pe venit reținut din salariu pentru perioadele fiscale

L/02/2018 – L/02/2019;

1

-diminuarea contribuțiilor de asigurări sociale datorate de angajator cu

267 421 de lei;

-diminuarea contribuțiilor individuale de asigurări sociale cu 75 767 de lei;

-neachitarea contribuțiilor de asigurări sociale datorate de angajator și a

contribuțiilor individuale de asigurări sociale pentru perioadele fiscale L/01/2018

– L/02/2019;

-diminuarea primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală cu

106 333 de lei;

-neachitarea primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru

perioadele fiscale L/02/2018 – L/02/2019;

-nerespectarea modului de întocmire a dărilor de seamă privind reținerea

impozitului pe venit, a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală și a

contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii calculate (Forma IPC18)

pentru perioadele fiscale L/01/2018 – L/02/2019.

Nefiind de acord cu constatările și concluziile expuse în actul de control

nr. 5-693190 din 31 mai 2019, SRL „Soho-Club” a depus la 18 iunie 2019

dezacordul nr. 179/08, care a fost înregistrat sub numărul de intrare 3788.

Prin decizia nr. 119/74 din 27 iunie 2019 a fost prelungit cu 30 de zile

termenul de examinare a cazului de încălcare fiscală.

Prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 119/1428 din 29 iulie 2019:

controlului;

controlului, conform art. 228 alin. (2) din Codul fiscal – 8 562 de lei,

pentru neachitarea impozitului pe venit pentru perioadele fiscale

L/02/2018 – L/02/2019;

controlului, conform prevederilor art. 9 alin. (3) din Legea bugetului

asigurărilor sociale de stat pe anul 2018 nr. 281 din 15 decembrie 2017 și

art. 7 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul

2019 nr. 300 din 30 noiembrie 2018:

- 87 681 de lei pentru neachitarea în termen a contribuțiilor de asigurări

sociale de stat obligatorii pentru perioadele fiscale L/01/2018 –

L/02/2019;

- 23 991 de lei pentru neachitarea în termen a contribuțiilor individuale

de asigurări sociale de stat obligatorii pentru perioadele fiscale

L/01/2018 – L/02/2019;

controlului, conform prevederilor art. 30 din Legea cu privire la mărimea,

modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorii de

asistență medicală – 31 842 de lei pentru neachitarea în termen a primelor

de asigurare obligatorii de asistență medicală pentru perioadele fiscale

L/02/2018 – L/02/2019;

- 17 765 de lei, amendă pentru diminuarea impozitului pe venit reținut

din salariu pentru perioadele fiscale L/02/2018 – L/02/2019, conform

prevederilor art. 261 alin. (4) din Codul fiscal (88 827 de lei x 20%);

2

- 6 000 de lei, amendă pentru nerespectarea modului de întocmire a

dărilor de seamă privind reținerea impozitului pe venit, a primelor de

asigurare obligatorie de asistență medicală și a contribuțiilor de

asigurări sociale de stat obligatorii calculate (Forma IPC18) pentru

perioadele fiscale L/02/2018 – L/02/2019, conform prevederilor

art. 260 alin. (1) din Codul fiscal (12 cazuri x 500 de lei);

- 21 267 de lei, amendă pentru diminuarea primelor de asigurare

obligatorii de asistență medicală pentru perioadele fiscale L/02/2018 –

L/09/2018, conform prevederilor art. 261 alin. (4) din Codul fiscal

(106 333 de lei x 20%);

- 9 228 de lei, amendă pentru diminuarea contribuțiilor de asigurări

sociale de stat obligatorii pentru perioadele fiscale L/01/2018 –

L/09/2018, conform prevederilor art. 9 alin. (7) din Legea bugetului

asigurărilor sociale de stat pe anul 2018 nr. 281 din 15 decembrie

2017 (184 551 de lei x 5%);

- 2 407 de lei, amendă pentru diminuarea contribuțiilor individuale de

asigurări sociale de stat obligatorii pentru perioadele fiscale L/01/2018

– L/09/2018, conform prevederilor art. 9 alin. (7) din Legea bugetului

asigurărilor sociale de stat pentru anul 2018 nr. 281 din 15 decembrie

2017 (48 144 de lei x 5%);

- 16 574 de lei, amendă pentru diminuarea contribuțiilor de asigurări

sociale de stat obligatorii pentru perioadele fiscale L/10/2018 –

L/02/2019, conform prevederilor art. 261 alin. (4) din Codul fiscal

(82 870 de lei x 20%);

- 5 525 de lei, amendă pentru diminuarea contribuțiilor individuale de

asigurări sociale de stat obligatorii pentru perioadele fiscale L/10/2018

– L/02/2019, conform prevederilor art. 261 alin. (4) din Codul fiscal

(27 623 de lei x 20%).

Reclamanta a menționat că, în conformitate cu art. 252 din Codul fiscal, a

executat decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 119/1428 din 29 iulie 2019 și a

achitat la 31 iulie 2019 și 01 august 2019 suma de 737 030,72 de lei, dintre care

538 348 de lei plata de bază, 153 512,22 de lei penalitatea/majorarea de întârziere

și 45 170,50 de lei amenzi.

Totodată, nefiind de acord cu decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 119/1428

din 29 iulie 2019, SRL „Soho-Club” a depus la 23 august 2019 contestația

nr. 190/08, care a fost înregistrată sub numărul de intrare 5509-C, solicitând

modificarea deciziei prin recalcularea obligațiilor fiscale suplimentare și

stabilirea lor în limita recunoscută de societate, recalcularea penalităților și

amenzilor aplicate.

Prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 317 din 12 septembrie 2019 s-a

respins contestația și s-a menținut decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 119/1428

din 29 iulie 2019.

În opinia reclamantei, deciziile organului fiscal sunt ilegale și neîntemeiate,

fiind pasibile anulării.

Reclamanta a considerat că, la constatarea încălcărilor legislației fiscale,

organul fiscal s-a bazat pe aplicarea metodelor indirecte de estimare a obligației

fiscale, fără a argumenta temeiul aplicării acestor metode, or, temeiurile pentru

3

aplicarea metodelor indirecte de estimare a obligației fiscale sunt stabilite în

art. 189 alin. (2) din Codul fiscal. Astfel, dacă în timpul controlului fiscal sumele

impozitelor și taxelor care urmau să fie vărsate la buget nu pot fi determinate din

lipsă de contabilitate ori din cauza ținerii ei neconforme, dacă contribuabilul

(reprezentantul acestuia) sau persoana lui cu funcție de răspundere nu prezintă, în

totalitate sau în parte, documentele de evidență și/sau dările de seamă fiscale,

Serviciul Fiscal de Stat calculează impozitele și taxele prin metode și din surse

indirecte, efectuând ulterior recalcularea lor după restabilirea evidenței, în

conformitate cu legislația sau după prezentarea documentelor date.

Respectiv, în cadrul controlului efectuat au fost verificate explicațiile

salariaților entității depuse la 02 aprilie 2019 și 12 aprilie 2019, precum și

documentele prezentate de către SRL „Soho-Club”, inclusiv: contractele

individuale de muncă încheiate, tabelele de pontaj, borderourile de calcul al

salariului, fișele personale de evidență a veniturilor sub forma de salariu și alte

plăți efectuate de către patron în folosul angajatului, precum și a impozitului pe

venit reținut din aceste plăți, datele mașinilor de casă și control, notificările de

funcționare a unităților comerciale.

Reclamanta a indicat că la finalizarea controlului inspectorii au constatat că,

datele privind programul de lucru stabilit, regimul orelor lucrate pe timp de

noapte, registrul (cartelele electronice) privind consemnarea orelor

prezentării/plecării de la serviciu, în cadrul controlului nu au fost prezentate de

către entitate, deși conform declarațiilor depuse de către salariați ora

prezentării/plecării de la serviciu este consemnată în registru și prin cartele

electronice. De asemenea, la contrapunerea datelor din explicațiile depuse de

către salariații entității, datelor stabilite în cadrul controalelor fiscale efectuate la

data din 02 aprilie 2019 – 12 aprilie 2019, datelor înscrise în benzile de control

imprimate de către mașinile de casă și control cu memorie fiscală utilizate în

cadrul desfășurării activității de întreprinzător, cu datele contabilității financiare

aferent angajamentelor entității față de lucrători pentru munca prestată s-au

stabilit divergențe dintre orele de facto lucrate de către angajați cu orele tabelate

în tabelul de pontaj, fiind tabelate mai puține ore de muncă.

Din concluziile organului fiscal se atestă că temei pentru utilizarea

metodelor indirecte de estimare a obligației fiscale a servit neprezentarea de către

entitate a unor informații și documente.

Reclamanta consideră neîntemeiată concluzia organului fiscal privind

lipsa/neprezentarea documentelor și care nu poate fi considerată ca temei pentru

utilizarea metodelor indirecte, or, SRL „Soho-Club” nu deține nici în varianta

electronică, nici pe hârtie registre de consemnare a orelor prezentării/plecării de

la serviciu a angajaților. Informația despre existența acestor registre este

răspândită intenționat în rândul angajaților, în scopul menținerii disciplinei

muncii.

Mai mult ca atât, aceste registre nu constituie documentele de evidență și

nici nu sunt obligatorii, iar lipsa lor nu poate constitui temei pentru aplicarea

metodelor indirecte de estimare a obligației fiscale; programul de lucru al

unităților comerciale (localurilor de alimentație publică) din cadrul societății este

indicat atât în autorizațiile (notificările) de funcționare, prezentate organului

fiscal, cât și la intrarea în aceste unități, iar programul de lucru al fiecărui angajat

este indicat în contractul de muncă, conform cerințelor legislației muncii;

4

numărul orelor lucrate de către angajați în fiecare zi, inclusiv pe timp de noapte,

este reflectat în tabelele de evidență a folosirii timpului de muncă, care la fel au

fost prezentate organului fiscal.

Astfel, în opinia reclamantei, organul fiscal neîntemeiat a aplicat metodele

indirecte de estimare a obligației fiscale, ceea ce denotă ilegalitatea actului de

control nr. 5-693190 din 31 mai 2019 și, în consecință, a deciziilor Serviciului

Fiscal de Stat nr. 119/1428 din 29 iulie 2019 și nr. 317 din 12 septembrie 2019.

Succesiv, reclamanta a notat că, la efectuarea controlului, Serviciul Fiscal de

Stat a încălcat prevederile legislației fiscale privind modul de aplicare a

metodelor indirecte de estimare a obligației fiscale, precum și principiile

fundamentale ale controlului, stabilite în legislația privind controlul de stat asupra

activității de întreprinzător.

Modul de aplicare a metodelor și surselor indirecte de estimare a obligației

fiscale este reglementat la art. 225 alin. (2) din Codul fiscal, conform căruia, în

cadrul administrării fiscale, pentru a determina corectitudinea calculării sumei

obligației fiscale, autoritatea care efectuează controlul fiscal poate folosi, în

cazurile prevăzute la art. 189 alin. (2) și (3), metode și surse indirecte, conform

legii. Metodele și sursele indirecte includ: a) tipul și natura activităților practicate

de contribuabil; n) alte obiective, procese și fenomene, informații și date care

denotă suma obligației fiscale a contribuabilului, prevăzute în prezentul cod.

La aplicarea metodelor indirecte în cadrul controalelor efectuate, organele

fiscale trebuie să țină cont de specificul activității contribuabilului, metodele

aplicate să fie în legătură cauzală directă cu obligația fiscală estimată, adică

informația obținută în urma aplicării acestor metode să fie pertinentă și

concludentă pentru estimarea obligației fiscale, să fie respectate normele legale.

Prin art. 3 din Legea privind controlul de stat asupra activității de

întreprinzător nr. 131 din 08 iunie 2012 se instituie principiile fundamentale ale

controlului, care sunt inter alia: b) obiectivitate și imparțialitate la planificarea și

desfășurarea controlului de stat, la întocmirea documentelor aferente controlului

și dispunerea de măsuri și sancțiuni; f) legalitatea și respectarea competenței

stipulate expres de lege de către organul de control, astfel încât controlul de stat

să fie corect, coerent, desfășurat consecvent și în corespundere cu prevederile

legii; n) îndeplinirea conștiincioasă a funcțiilor de control – inspectorul va

îndeplini atribuțiile și obligațiile de serviciu în mod imparțial și echitabil, având

scopul de a stabili relații de încredere între organul de control și persoana supusă

controlului; ș.a.

Prin prisma normei citate, organul fiscal la aplicarea metodelor și surselor

indirecte de estimare a obligației fiscale, ca și în cadrul oricărui control fiscal,

trebuie să manifeste imparțialitate, corectitudine, coerență, consecvență și

echitabilitate.

Astfel, reclamanta a considerat că, în speță, în cazul controlului efectuat,

organele fiscale au aplicat metodele indirecte în mod arbitrar, fără a ține cont de

specificul activității localurilor de alimentație publică și nici de capacitățile

organismului uman, nu au explicat legătura de cauzalitate între metodele aplicate

și estimările efectuate, au făcut concluzii contrare informațiilor obținute, au făcut

estimări în general fără a folosi vreo metodă indirectă de obținere a informației,

au comis erori în expunerea și/sau interpretarea faptelor etc.

5

În opinia reclamantei, estimările inspectorilor fiscali precum că numărul

total de ore lucrate pe lună este de 300 și chiar peste 400 de ore sunt eronate,

deoarece la capitolul dat nu s-a ținut cont nici de prevederile legislației muncii,

nici de capacitățile fiziologice ale organismului uman, care nu-i permit să reziste

unui asemenea grafic de lucru.

De asemenea, la examinarea cazului de încălcare fiscală și la emiterea

deciziilor au fost încălcate drepturile contribuabilului, prevăzute de legislația

fiscală, iar argumentele invocate în dezacordul prezentat nu au fost luate în

considerare la examinarea cazului de încălcare fiscală, Serviciul Fiscal de Stat

explicând acest lucru prin faptul că SRL „Soho-Club” nu a prezentat argumente

convingătoare și documente justificative ce ar dovedi incorectitudinea faptelor

constatate în actul de control. Însă, în pofida obligației sale de a-și motiva

deciziile, organul fiscal nu a combătut argumentele expuse de SRL „Soho-Club”

în dezacord.

Reclamanta a menționat că lipsa documentelor de evidență obligatorii, ceea

ce constituie temei pentru aplicarea metodelor indirecte de estimare a obligației

fiscale, nu înseamnă că această estimare poate fi făcută de către organele fiscale

în mod arbitrar și ulterior nu poate fi contestată. Totodată, lipsa acestor registre,

care nici nu constituie documente de evidență obligatorii, cu atât mai mult nu

poate limita dreptul la contestare a concluziilor expuse în actul de control.

Conform art. 239 din Codul fiscal, scopul procedurii de examinare a cazului

de încălcare fiscală constă în clarificarea promptă, multilaterală, exhaustivă și

obiectivă a circumstanțelor în care s-a produs, soluționarea lui în strictă

conformitate cu legislația. Respectiv, scopul procedurii de examinare a cazului de

încălcare fiscală nu constă în sancționarea cât mai aspră a contribuabilului care a

comis o încălcare sau în încasarea la buget a unei sume cât mai mari de impozite,

taxe, penalități și amenzi, ci constă în clarificarea obiectivă și multilaterală a

circumstanțelor în care s-a produs acest caz.

Subsecvent, reclamanta a relevat că procedura de examinare a cazului de

încălcare fiscală, care s-a desfășurat în data de 29 iulie 2019 cu participarea

reprezentantului SRL „Soho-Club”, avocatului Sergiu Ursachi, a fost una pur

formală și a durat aproximativ 30 de minute, iar decizia organului fiscal fiind

pregătită preventiv și a fost înmânată reprezentantului reclamantei în scurt timp

de la sfârșitul examinării. Mai mult ca atât, reprezentanții organului fiscal chiar

au recunoscut faptul ca decizia este gata și trebuie de așteptat doar puțin pentru a

se introduce în ea numele reprezentantului contribuabilului, să o imprime și să o

semneze.

La fel, la examinarea contestației împotriva deciziei Serviciului Fiscal de

Stat nr. 119/1428 din 29 iulie 2019 de asemenea nu au fost combătute

argumentele invocate de SRL „Soho-Club”, organul fiscal expunând o concluzie

generală, precum că în conformitate cu art. 267 alin. (3) din Codul fiscal,

obligația de a dovedi incorectitudinea deciziei emise de organul fiscal se atribuie

persoanei care contestă, iar la caz contestatarul nu a prezentat motive întemeiate,

care ar putea servi drept temei pentru anularea sau modificarea deciziei

contestate.

Astfel, examinarea contestației a fost pur formală, ca și examinarea cazului

de încălcare fiscală, deoarece din spusele reprezentanților organului fiscal, nu

aveau în momentul examinării dosarul cu materialele controlului, examinarea

6

contestației s-a efectuat exclusiv în baza contestației depuse dar și a documentelor

anexate la ea.

Deopotrivă, reclamanta a remarcat că la desfășurarea procedurii

administrative, Serviciul Fiscal de Stat i-a încălcat dreptul de acces la dosarul

administrativ, iar după ce i-a fost notificată decizia Serviciului Fiscal de Stat

nr. 119/1428 din 29 iulie 2019, s-a adresat autorității publice cu cerere de

prezentare a tuturor explicațiilor depuse de salariații societății în cadrul

controalelor fiscale faptice din 02 aprilie 2019 și 12 aprilie 2019, care au stat la

baza emiterii actului de control nr. 5-693190 din 31 mai 2019, însă, prin

răspunsul nr. 26/2-14-14/339/6061 din 04 septembrie 2019, Serviciul Fiscal de

Stata, contrar prevederilor art. 83 alin. (1) din Codul administrativ, a refuzat

prezentarea acestor probe.

Reclamanta SRL „Soho-Club” a solicitat prin cererea de chemare în judecată

anularea actului de control nr. 5-693190 din 31 mai 2019; anularea deciziei

Serviciului Fiscal de Stat nr. 119/1428 din 29 iulie 2019 asupra cazului de

încălcare a legislației comise de SRL „Soho-Club”; anularea deciziei Serviciului

Fiscal de Stat nr. 317 din 12 septembrie 2019 pe marginea contestației împotriva

deciziei nr. 119/1428 din 29 iulie 2019; întoarcerea executării deciziei

nr. 119/1428 din 29 iulie 2019, prin restituirea sumelor achitate și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 06 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, s-a anulat actul de control nr. 5-693190 din 31 mai 2019, decizia

Serviciului Fiscal de Stat nr. 119/1428 din 29 iulie 2019 asupra cazului de

încălcare a legislației comise de SRL „Soho-Club” și decizia Serviciului Fiscal de

Stat nr. 317 din 12 septembrie 2019 pe marginea contestației împotriva deciziei

nr. 119/1428 din 29 iulie 2019.

S-a dispus întoarcerea executării deciziei Serviciului Fiscal de Stat

nr. 119/1428 din 29 iulie 2019 asupra cazului de încălcare a legislației, prin

restituirea în beneficiul SRL „Soho-Club” a sumelor achitate 88 827 de lei

conform ordinului de plată nr. 2143 din 31 iulie 2019; 26 7421 de lei conform

ordinului de plată nr. 2144 din 31 iulie 2019; 75 767 de lei conform ordinului de

plată nr. 2145 din 31 iulie 2019; 106 333 de lei conform ordinului de plată

nr. 2146 din 31 iulie 2019; 8 649 de lei conform ordinului nr. 2147 din 31 iulie

2019; 88 483 de lei conform ordinului de plată nr. 2148 din 31 iulie 2019;

24 218,31 de lei conform ordinului de plată nr. 2149 din 31 iulie 2019; 32 160,99

de lei conform ordinului nr. 2150 din 31 iulie 2019; 8 882,50 de lei conform

ordinului de plată nr. 2151 din 31 iulie 2019; 3 000 de lei conform ordinului

nr. 2152 din 31 iulie 2019; 10 633,50 de lei conform ordinului de plată nr. 2153

din 31 iulie 2019; 4 614 lei conform ordinului de plată nr. 2154 din 31 iulie 2019;

4 614 lei conform ordinului nr. 2168 din 01 august 2019; 1 203,50 de lei conform

ordinului de plată nr. 2155 din 31 iulie 2019; 1 203,50 de lei conform ordinului

de plată nr. 2169 din 01 august 2019; 8 287 de lei conform ordinului nr. 2156 din

31 iulie 2019; 2 762,50 de lei conform ordinului de plată nr. 2157 din 31 iulie

2019.

S-a încasat din contul Serviciului Fiscal de Stat în beneficiul SRL „Soho-

Club” cheltuielile de asistență juridică suportate în cuantum de 1 000 de lei,

conform ordinului de plată nr. 629 din 05 martie 2020 (vol. II, f.d. 81, 92-105).

7

Dispozitivul hotărârii primei instanțe a fost pronunțat la 06 noiembrie 2020

(vol. II, f.d. 82-83). La 20 noiembrie 2020, Serviciul Fiscal de Stat a depus apel

nemotivat împotriva hotărârii din 06 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani (vol. II, f.d. 84-85). Potrivit extrasului din poșta electronică cu

adresa „parascovia.rosca@justice.md”, copia hotărârii motivate a fost notificată

apelantului la 06 ianuarie 2021 (vol. II, f.d. 106-108). Apelul motivat a fost depus

la 26 ianuarie 2021 (vol. II, f.d. 113-122).

Astfel, instanța de recurs constată că la demararea căii de atac în ordine de

apel, Serviciul Fiscal de Stat a respectat termenul de atac instituit la art. 232 din

Codul administrativ.

Prin decizia din 12 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de către Serviciul Fiscal de Stat și s-a menținut hotărârea din 06 noiembrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (vol. II, f.d. 150, 151-165).

În consolidarea soluțiilor, prima instanță și instanța de apel au reținut că,

prin prisma normelor Codului fiscal și Codului muncii, stabilirea și retribuirea

muncii salariatului, calcularea și respectiv recalcularea acestuia țin de competența

și atribuția exclusivă a angajatorului, reieșind din circumstanțele specifice ale

pieței muncii.

Instanțele inferioare au notat că dispozițiile Codului fiscal și ale Codului

muncii nu prevăd competențe pentru Serviciul Fiscal de Stat de a obliga

contribuabilul să recalculeze salariul salariaților săi, atribuția de verificare a

relațiilor de muncă revenindu-i Inspectoratului de Stat al Muncii. Astfel, s-a

constatat lipsa competenței Serviciului Fiscal de Stat în partea recalculării

fondului de salariu al angajaților, iar în consecință ilegalitatea actelor de control

în privința SRL „Soho-Club” și a deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 119/1428

din 29 iulie 2019 asupra cazului de încălcare a legislației în privința SRL „Soho-

Club”.

De asemenea, s-a afirmat că organul fiscal nu a acumulat probe pertinente și

suficiente în vederea confirmării cazului de încălcare a legislației de către

SRL „Soho-Club”, iar actul de control nu confirmă prin probe pertinente și

admisibile cele imputate companiei reclamante, or, în vederea constatării

încălcării de către SRL „Soho-Club” autoritatea fiscală are, potrivit art. 247 lit. a)

din Codul fiscal, obligația pozitivă de a dovedi că a avut loc într-adevăr o

încălcare fiscală, situație ce reprezintă temei pentru aplicarea

sancțiunilor/consecințelor fiscale prevăzute de lege.

În opinia instanțelor inferioare, organul fiscal a recalculat fondul de

salarizare al SRL „Soho-Club”, impozitele pe venit, contribuțiile de asigurări

sociale, inclusiv individuale și a primelor de asigurări obligatorii de asistență

medicală, în urma unor constatări a neveridicității datelor incluse în documentele

de evidență contabilă, prin contrapunerea datelor din tabelele de evidență a

timpului de lucru efectiv lucrat de angajații SRL „Soho-Club” (tabelele de

pontaj), datele din contractele individuale de muncă, regimul de muncă prevăzute

în notificările de funcționare, borderourile de calcul al salariului datele MCC și

explicațiile salariaților.

Instanțele inferioare au menționat că pretinsa diminuare a fondului de

retribuire a muncii este bazată pe presupunerea formată în urma analizei timpului

de muncă al salariaților, fără prezentarea unor probe, înscrisuri, din care să

rezulte explicit că suma stabilită de organul fiscal a fost într-adevăr achitată

8

salariaților din contul societății, or, în lipsa probei privind achitarea drepturilor

salariale în cuantumul indicat, este netemeinică concluzia organului fiscal privind

existența încălcărilor fiscale imputate reclamantului, ceea ce duce la lipsa

temeiului legal pentru aplicarea sancțiunilor fiscale.

La 28 mai 2021, Serviciul Fiscal de Stat a depus la Curtea de Apel Chișinău

recurs împotriva deciziei din 12 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei recurate și a hotărârii din 06 noiembrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei noi decizii, prin

care să fie respinsă acțiunea depusă de către SRL „Soho-Club” ca fiind

neîntemeiată (vol. II, f.d. 167-168).

La 24 iunie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a depus la Curtea Supremă de

Justiție motivarea recursului împotriva deciziei din 12 mai 2021 a Curții de Apel

Chișinău (vol. II, f.d. 176-190).

În motivarea recursului a invocat că instanțele inferioare eronat au ajuns la

concluzia că Serviciul Fiscal de Stat nu are competențe de a efectua controlul

privind verificarea corectitudinii calculării și plenitudinii achitării impozitului pe

venit din salariu și obligațiile aferente plăților salariale, or, prin prisma art. 1324

pct. 5 din Codul fiscal, Serviciul Fiscal de Stat îndeplinește funcția de control

fiscal, care în sensul art. 129 pct. 11) din Codul fiscal reprezintă verificarea

corectitudinii cu care contribuabilul execută obligația fiscală și alte obligații

prevăzute de legislația fiscală și alte acte normative, inclusiv verificare a altor

persoane sub aspectul legăturii lor cu activitatea contribuabilului prin metode,

forme și operațiuni prevăzute de prezentul cod.

Recurentul a menționat că Inspectoratul de Stat al Muncii, care în opinia

instanțelor inferioare este competent să efectueze controlul privind verificarea

corectitudinii calculării și plenitudinii achitării impozitului pe venit din salariu și

obligațiile aferente plăților salariale, de facto, conform art. 371 din Codul muncii,

are atribuții în supravegherea și controlul asupra respectării actelor legislative și

altor acte normative ce conțin norme ale dreptului muncii, a convențiilor

colective și contractelor colective de muncă la toate unitățile.

Mai mult decât atât, instanțele inferioare nu au indicat expres care act

normativ sau juridic exclude competența Serviciului Fiscal de Stat și atribuțiile

acestuia la efectuarea controlului privind verificarea corectitudinii calculării și

plenitudinii achitării impozitului pe venit din salariul și obligațiile aferente

plăților salariale.

În opinia recurentului, constatările instanțelor inferioare sunt bazate pe

norme juridice din Codul fiscal care nu sunt incidente cauzei deduse judecății,

art. 2261, 2666 alin. (l)-(3) din Codul fiscal, care reglementează exclusiv metodele

indirecte de estimare a venitului impozabil al persoanei fizice. La caz, însă,

controlul a fost efectuat la contribuabilul persoană juridică SRL „Soho-Club”, iar

obligațiile fiscale ale contribuabilului persoană juridică prin metode și din surse

indirecte se efectuează în corespundere cu prevederile art. 134 alin. (l) pct. 12),

art. 225, art. 189 alin. (2) din Codul fiscal. Astfel, cauza a fost examinată

superficial, iar circumstanțele de fapt au fost apreciate prin prisma unor norme

fiscale distincte speței, dintr-un alt capitol din Codul fiscal, care se aplică doar în

cazul inițierii unui control la persoane fizice privind estimarea venitului prin

metode indirecte.

9

Prin referința depusă la 08 septembrie 2021, SRL „Soho-Club” a solicitat

respingerea recursului Serviciului Fiscal de Stat și menținerea deciziei din 12 mai

2021 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 122-126), invocând drept

contraargumente că Serviciul Fiscal de Stat, în urma controlului efectuat, a făcut

un calcul estimativ al orelor lucrate de către angajații SRL „Soho-Club”, care nu

au fost reflectate în tabelele de pontaj și ținând cont de normele ce reglementează

mărimea salariului minim garantat, a calculat suma diminuării fondului de

retribuire a muncii.

În opinia intimatei, aceste calcule nu pot constitui temeiul pentru calcularea

impozitelor și taxelor aferente plăților salariale, deoarece calculele impozitelor și

taxelor aferente plăților salariale asupra pretinse diminuări a fondului de

retribuire a muncii puteau fi calculate doar din plățile efectuate de fapt, dar nu din

unele plăți presupuse.

La fel, intimata a reiterat poziția sa, precum că Serviciul Fiscal de Stat nu

are competențe pentru a dispune recalcularea salariului nemijlocit pentru angajații

săi, or, supravegherea și controlul respectării normelor din domeniul dreptului

muncii ține de competența Inspectoratului de Stat al Muncii și altor autorități, dar

nicidecum nu intră în atribuțiile organului fiscal, competențele căruia se limitează

doar la controlul respectării normelor din domeniul dreptului fiscal, care

reglementează modul de calculare și plată a impozitelor și taxelor aferente

plăților salariale, care au fost efectuate în beneficiul salariaților.

Totodată, în opinia SRL „Soho-Club”, organul fiscal nu a administrat probe

certe, pertinente și admisibile care ar demonstra că intimata a diminuat fondul de

retribuire a muncii și a achitat salariaților săi alte sume, decât cele conținute în

documentele contabile. Suma diminuării fondului de retribuire a muncii a fost

calculată de către organul fiscal doar în baza unor presupuneri, formate în urma

analizei timpului de muncă al salariaților, folosind informația obținută din sursele

indirecte: explicațiile angajaților, contractele de muncă, notificările de

funcționare, tabelele de pontaj etc., deși, prin prisma principiilor consfințite în

Codul fiscal, trebuia să folosească atât metode directe, cât și indirecte.

Intimata a considerat că soluțiile pronunțate de prima instanță și instanța de

apel sunt legale și întemeiate, urmând a fi menținute de către instanța de recurs,

deoarece în condițiile speței organul fiscal nu a administrat probe certe și

incontestabile ce ar demonstra comiterea de către SRL „Soho-Club” a încălcării

fiscale imputate. Inexistența probelor privind achitarea drepturilor salariale în

cuantumul indicat de către organul fiscal denotă netemeinicia concluziei acestuia

privind existența încălcărilor fiscale imputate, iar acest fapt atestă lipsa temeiului

legal pentru aplicarea sancțiunilor fiscale. Dealtfel, această constatare a fost

făcută și de către instanțele de judecată, care au remarcat că la materialele cauzei

nu se conțin probe certe, pertinente și admisibile, precum că suma calculată a

diminuării fondului de retribuire a muncii într-adevăr a fost achitată de către

SRL „Soho-Club” salariaților săi.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție, recursul

depus de către Serviciul Fiscal de Stat împotriva deciziei din 12 mai 2021 a Curții

de Apel Chișinău s-a numit spre examinare în fond, în complet de cinci

judecători.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

10

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 12 mai 2021 (vol. II,

f.d. 150). La 28 mai 2021, Serviciul Fiscal de Stat a depus la Curtea de Apel

Chișinău recurs împotriva deciziei din 12 mai 2021 (vol. II, f.d. 167-168). Potrivit

avizului de recepție a corespondenței DS8001777021AS copia deciziei motivate a

Curții de Apel Chișinău a fost notificată Serviciului Fiscal de Stat la 07 iunie

2021 (vol. II, f.d. 172). La 24 iunie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a depus la

Curtea Supremă de Justiție motivarea recursului (vol. II, f.d. 176).

În atare circumstanțe, completul ajunge la concluzia că recurentul s-a

conformat prevederilor legale stipulate la art. 245 din Codul administrativ privind

termenul de depunere a recursurilor.

Potrivit articolului 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Verificând argumentele invocate în recurs, prin prisma materialelor din

dosar și contraargumentele expuse de intimata SRL „Soho-Club” în referința la

recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție a ajuns la concluzia de a casa integral decizia din 12

mai 2021 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 06 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei decizii noi de respingere a

acțiunii, din următoarele motive.

Articolul 248 din Codul administrativ stipulează la alin. (1) lit. c) că,

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează

integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

În conformitate cu art. 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ,

examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată

adoptă hotărâre prin care respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sunt

îndeplinite condițiile de adoptare a unei hotărâri prevăzute la lit. a)-e).

În corespundere cu art. 21 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate

cu legea și alte acte normative.

Conform art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Prin prisma art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează

din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a

dreptului material.

La fel, aplicabile sunt și prevederile art. 244 alin. (2) coroborate cu art. 231

alin. (2) din Codul administrativ, conform cărora pentru procedura de recurs se

aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică

11

corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva.

În sensul art. 219 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de judecată este

obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a

probelor înaintate de participanți.

Cercetând starea fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, precum și a

dosarului administrativ, Colegiul constată că în baza deciziei nr. 46977/24 din 24

aprilie 2019 a fost inițiată efectuarea controlului tematic privind corectitudinea

calculării și reținerii obligațiilor fiscale aferente plăților salariale pentru

perioadele fiscale ianuarie 2018 – decembrie 2018 și ianuarie 2019 – decembrie

2019 de către SRL „Soho-Club”.

În urma controlului, la 31 mai 2019, a fost întocmit actul nr. 5-693190,

prelungit pe blancheta nr. 5-693191, prin care s-a constatat:

-diminuarea fondului de retribuire a muncii cu 1 262 785 de lei, ceea ce a

dus la diminuarea impozitului pe venit reținut din salariu cu 88 827 de lei;

-neachitarea impozitului pe venit reținut din salariu pentru perioadele fiscale

L/02/2018 – L/02/2019;

-diminuarea contribuțiilor de asigurări sociale datorate de angajator cu

267 421 de lei;

-diminuarea contribuțiilor individuale de asigurări sociale cu 75 767 de lei;

-neachitarea contribuțiilor de asigurări sociale datorate de angajator și a

contribuțiilor individuale de asigurări sociale pentru perioadele fiscale L/01/2018

– L/02/2019;

-diminuarea primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală cu

106 333 de lei;

-neachitarea primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru

perioadele fiscale L/02/2018 – L/02/2019;

-nerespectarea modului de întocmire a dărilor de seamă privind reținerea

impozitului pe venit, a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală și a

contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii calculate (Forma IPC18)

pentru perioadele fiscale L/01/2018 – L/02/2019.

Nefiind de acord cu constatările și concluziile expuse în actul de control

nr. 5-693190 din 31 mai 2019, SRL „Soho-Club” a depus la 18 iunie 2019

dezacordul nr. 179/08, care a fost înregistrat sub numărul de intrare 3788.

Prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 119/1428 din 29 iulie 2019:

controlului;

controlului, conform art. 228 alin. (2) din Codul fiscal – 8 562 de lei,

pentru neachitarea impozitului pe venit pentru perioadele fiscale

L/02/2018 – L/02/2019;

controlului, conform prevederilor art. 9 alin. (3) din Legea bugetului

asigurărilor sociale de stat pe anul 2018 nr. 281 din 15 decembrie 2017 și

art. 7 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul

2019 nr. 300 din 30 noiembrie 2018:

12

- 87 681 de lei pentru neachitarea în termen a contribuțiilor de asigurări

sociale de stat obligatorii pentru perioadele fiscale L/01/2018 –

L/02/2019;

- 23 991 de lei pentru neachitarea în termen a contribuțiilor individuale

de asigurări sociale de stat obligatorii pentru perioadele fiscale

L/01/2018 – L/02/2019;

controlului, conform prevederilor art. 30 din Legea cu privire la mărimea,

modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorii de

asistență medicală – 31 842 de lei pentru neachitarea în termen a primelor

de asigurare obligatorii de asistență medicală pentru perioadele fiscale

L/02/2018 – L/02/2019;

- 17 765 de lei, amendă pentru diminuarea impozitului pe venit reținut

din salariu pentru perioadele fiscale L/02/2018 – L/02/2019, conform

prevederilor art. 261 alin. (4) din Codul fiscal (88 827 de lei x 20%);

- 6 000 de lei, amendă pentru nerespectarea modului de întocmire a

dărilor de seamă privind reținerea impozitului pe venit, a primelor de

asigurare obligatorie de asistență medicală și a contribuțiilor de

asigurări sociale de stat obligatorii calculate (Forma IPC18) pentru

perioadele fiscale L/02/2018 – L/02/2019, conform prevederilor

art. 260 alin. (1) din Codul fiscal (12 cazuri x 500 de lei);

- 21 267 de lei, amendă pentru diminuarea primelor de asigurare

obligatorii de asistență medicală pentru perioadele fiscale L/02/2018 –

L/09/2018, conform prevederilor art. 261 alin. (4) din Codul fiscal

(106 333 de lei x 20%);

- 9 228 de lei, amendă pentru diminuarea contribuțiilor de asigurări

sociale de stat obligatorii pentru perioadele fiscale L/01/2018 –

L/09/2018, conform prevederilor art. 9 alin. (7) din Legea bugetului

asigurărilor sociale de stat pe anul 2018 nr. 281 din 15 decembrie

2017 (184 551 de lei x 5%);

- 2 407 de lei, amendă pentru diminuarea contribuțiilor individuale de

asigurări sociale de stat obligatorii pentru perioadele fiscale L/01/2018

– L/09/2018, conform prevederilor art. 9 alin. (7) din Legea bugetului

asigurărilor sociale de stat pentru anul 2018 nr. 281 din 15 decembrie

2017 (48 144 de lei x 5%);

- 16 574 de lei, amendă pentru diminuarea contribuțiilor de asigurări

sociale de stat obligatorii pentru perioadele fiscale L/10/2018 –

L/02/2019, conform prevederilor art. 261 alin. (4) din Codul fiscal

(82 870 de lei x 20%);

- 5 525 de lei, amendă pentru diminuarea contribuțiilor individuale de

asigurări sociale de stat obligatorii pentru perioadele fiscale L/10/2018

– L/02/2019, conform prevederilor art. 261 alin. (4) din Codul fiscal

(27 623 de lei x 20%).

Manifestându-și dezacordul cu decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.119/1428

din 29 iulie 2019, SRL „Soho-Club” a depus la 23 august 2019 contestația

nr. 190/08, care a fost înregistrată sub numărul de intrare 5509-C, solicitând

13

modificarea deciziei prin recalcularea obligațiilor fiscale suplimentare și

stabilirea lor în limita recunoscută de societate, recalcularea penalităților și

amenzilor aplicate.

Prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 317 din 12 septembrie 2019 s-a

respins contestația și s-a menținut decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 119/1428

din 29 iulie 2019.

Invocând ilegalitatea acțiunilor Serviciului Fiscal de Stat, reclamanta

SRL „Soho-Club” a înaintat în instanța de judecată acțiune în contencios

administrativ, prin care a solicitat anularea actului de control nr. 5-693190 din 31

mai 2019; anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 119/1428 din 29 iulie

2019 asupra cazului de încălcare a legislației comise de SRL „Soho-Club”;

anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 317 din 12 septembrie 2019 pe

marginea contestației împotriva deciziei nr. 119/1428 din 29 iulie 2019;

întoarcerea executării deciziei nr. 119/1428 din 29 iulie 2019, prin restituirea

sumelor achitate și compensarea cheltuielilor de judecată.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în prima instanță, Judecătoria Chișinău,

sediul Rîșcani, prin hotărârea din 06 noiembrie 2020 a admis acțiunea (vol. II,

f.d. 81, 92-105).

Examinând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău prin decizia

din 12 mai 2021 a respins apelul depus de către Serviciul Fiscal de Stat și a

menținut hotărârea din 06 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

(vol. II, f.d. 150, 151-165).

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 12 mai 2021 a Curții de Apel

Chișinău și al hotărârii din 06 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, instanța de recurs constată că soluția emisă de instanțele inferioare sunt

greșite, rezultate din interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material

și procedural, motiv din care nu pot fi menținute.

Colegiul consideră că instanțele ierarhic inferioare eronat și în lipsa

suportului probator au ajuns la concluzia de a anula actul de control nr. 5-693190

din 31 mai 2019 și deciziile Serviciului Fiscal de Stat nr. 119/1428 din 29 iulie

2019 și nr. 317 din 12 septembrie 2019.

În acest sens sunt pertinente dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. c), lit. d) și lit. e)

din Codul fiscal, conform cărora contribuabilul este obligat să țină contabilitatea

conform formelor și modului stabilit de legislație, să întocmească și să prezinte

organului fiscal și serviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale dările de

seamă fiscale prevăzute de legislație, să asigure integritatea documentelor de

evidență în conformitate cu cerințele legislației, să efectueze încasările bănești în

numerar prin intermediul echipamentelor de casă și de control, respectând

reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror

specific permite efectuarea încasărilor bănești în numerar fără aplicarea mașinilor

de casă și de control; să prezinte informații veridice despre veniturile rezultate din

orice activitate de întreprinzător, precum și despre alte obiecte ale impunerii; e) să

achite la buget, la timp și integral, ținând cont de prevederile art. 7 alin. (5), sumele

calculate ale impozitelor și taxelor, asigurând exactitatea și veridicitatea dărilor de

seamă fiscale prezentate.

Prin prisma art. 128 din Codul muncii și Legii salarizării nr. 847-XV din 14

februarie 2002, salariul reprezintă orice recompensă sau câștig evaluat în bani,

14

plătit salariatului de către angajator în temeiul contractului individual de muncă

pentru munca prestată sau care urmează a fi prestată.

Conform prevederilor art. 134 alin. (l) pct. 12 din Codul fiscal, Serviciul

Fiscal de Stat și funcționarii fiscali, în cadrul acțiunilor de exercitare a funcției, au

dreptul să utilizeze metode si surse directe si indirecte la estimarea obiectelor

impozabile și la calcularea impozitelor și taxelor.

În corespundere cu art. 189 alin. (1) și (2) din Codul fiscal, organul fiscal

calculează impozitele și taxele contribuabililor în urma controalelor fiscale, dacă

au fost stabilite cazuri de nerespectare a legislației fiscale, precum și în alte cazuri

prevăzute de legislația fiscală.

Dacă în timpul controlului fiscal sumele impozitelor și taxelor care urmau să

fie vărsate la buget nu pot fi determinate din lipsă de contabilitate ori din cauza

ținerii ei neconforme, dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia) sau persoana lui

cu funcție de răspundere nu prezintă, în totalitate sau în parte, documentele de

evidență și/sau dările de seamă fiscale, organul fiscal calculează impozitele și

taxele prin metode și din surse indirecte, efectuând ulterior recalcularea lor după

restabilirea evidenței, în conformitate cu legislația, sau după prezentarea

documentelor respective.

Potrivit art. 7 alin. (6) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul

2019 nr. 300 din 30 noiembrie 2018, cuantumul contribuțiilor de asigurări sociale

de stat obligatorii se estimează prin metode și din alte surse indirecte, în

conformitate cu prevederile Codului fiscal.

Prin prisma art. 88 alin. (l) din Codul fiscal, fiecare angajator care plătește

lucrătorului salariu (inclusiv primele și facilitățile acordate) este obligat să

calculeze, ținând cont de scutirile solicitate de angajat și de deduceri, și să rețină

din aceste plăți un impozit, determinat conform modului stabilit de Guvern.

Totodată, în sensul art. 20 alin. (l) din Legea privind sistemul public de

asigurări sociale nr. 489 din 08 iulie 1999, calculul și plata contribuției de asigurări

sociale datorate de asigurații angajați cu contract individual de muncă și de

angajatorul acestora se fac lunar de către angajator.

Articolul 22 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din

08 iulie 1999 prevede la alin. (l) că baza lunară de calcul la care angajatorul

datorează contribuția de asigurări sociale o constituie fondul de retribuire a muncii

și alte recompense realizate de asigurații cu contract individual de muncă cu

excepția celor stipulate la alin.(2).

Conform art. 25 alin. (l) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale

nr. 489 din 08 iulie 1999, contribuția individuală de asigurări sociale datorată de

asigurații cu contract individual de muncă se reține și se virează lunar de către

angajator la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Articolul 6 din Legea cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a

primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală nr. 1593 din 26 decembrie

2002 stipulează că primele de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru

categoriile de plătitori prevăzute la anexa nr. l se calculează în funcție de

contribuția procentuală la salariu și la alte recompense, până la deducerea

(reținerea) impozitelor și altor plăți obligatorii stabilite de legislație.

De asemenea, relevante sunt și prevederile art. 133 alin. (2) pct. 14) din Codul

fiscal, care statuează că în realizarea funcțiilor sale, în domeniul administrării

fiscale Serviciul Fiscal de Stat are inter alia atribuția de a efectua controlul fiscal,

15

examina cazurile de încălcare fiscală, aplica sancțiuni fiscale și emite acte

administrative în scopul aplicării prezentului cod.

Deopotrivă, art. 133 alin. (2) pct. 141) din Codul fiscal prevede că în

realizarea funcțiilor sale, Serviciul Fiscal de Stat are atribuții în domeniul

administrării fiscale și efectuează controlul asupra calculării corecte și a virării în

termen a contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat și a primelor de

asigurare obligatorie de asistență medicală și aplică sancțiuni pentru încălcarea

prevederilor legale referitoare la calcularea acestora;

În corespundere cu art. 134 alin. (l) pct. 6) și 12) din Codul fiscal, Serviciul

Fiscal de Stat și funcționarii fiscali, în cadrul acțiunilor de exercitare a funcției, au

inter alia dreptul să controleze autenticitatea datelor din documentele de evidență

și din dările de seamă fiscale ale contribuabilului și să utilizeze metode și surse

directe și indirecte la estimarea obiectelor impozabile și la calcularea impozitelor și

taxelor.

Potrivit art. 189 alin. (1) și (2) din Codul fiscal, organul fiscal calculează

impozitele și taxele contribuabililor în urma controalelor fiscale, dacă au fost

stabilite cazuri de nerespectare a legislației fiscale, precum și în alte cazuri

prevăzute de legislația fiscală.

Dacă în timpul controlului fiscal sumele impozitelor și taxelor care urmau să

fie vărsate la buget nu pot fi determinate din lipsă de contabilitate ori din cauza

ținerii ei neconforme, dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia) sau persoana lui

cu funcție de răspundere nu prezintă, în totalitate sau în parte, documentele de

evidență și/sau dările de seamă fiscale, organul fiscal calculează impozitele și

taxele prin metode și din surse indirecte, efectuând ulterior recalcularea lor după

restabilirea evidenței, în conformitate cu legislația, sau după prezentarea

documentelor respective.

La fel, aplicabile sunt și prevederile art. 1 alin. (1) din Legea privind controlul

de stat asupra activității de întreprinzător nr. 131 din 08 iunie 2012, care prevede

că scopul prezentei legi constă în consolidarea cadrului juridic și instituțional în

domeniul efectuării controlului de stat asupra activității de întreprinzător, denumit

în continuare control.

Articolul 1 din Legea privind controlul de stat asupra activității de

întreprinzător nr. 131 din 08 iunie 2012 stipulează la alin. (4) lit. e) că dispozițiile

legii nu se extind asupra controalelor efectuate de către Serviciul Fiscal de Stat, cu

excepția înregistrării, supravegherii și raportării controalelor în Registrul de stat al

controalelor.

Totodată, conform anexei la Legea nr. 131 din 08 iunie 2012, domeniul de

activitate (de control) al Serviciului Fiscal de Stat este domeniul fiscal, respectarea

obligațiilor pecuniare față de bugetul public național în limita competenței stabilite

de lege, față de bugetul asigurărilor sociale de stat și calcularea corectă și virarea în

termen a primelor de asigurare obligatorii de asistență medicală.

Reieșind din interpretarea coroborată a normelor legale precitate, Colegiul

ajunge la concluzia că instanțele inferioare eronat au considerat că Serviciului

Fiscal de Stat nu dispune de competențe pentru a controla corectitudinea calculării

și plenitudinii achitării impozitului pe venit din salariul și obligațiile aferente

plăților salariale, precum și de a recalcula salariul angajaților intimatei.

Instanța de recurs învederează că, prin prisma art. 1324 pct. 5) din Codul

fiscal, Serviciul Fiscal de Stat îndeplinește funcția de control fiscal, care în sensul

16

art. 129 pct. 11) din Codul fiscal reprezintă verificarea corectitudinii cu care

contribuabilul execută obligația fiscală și alte obligații prevăzute de legislația

fiscală și alte acte normative, inclusiv verificarea altor persoane sub aspectul

legăturii lor cu activitatea contribuabilului prin metode, forme și operațiuni

prevăzute de prezentul cod.

Respectiv, din structura logico-juridică a normelor precitate se deduce

indubitabil competența organului fiscal de a controla corectitudinea calculării și

plenitudinii achitării impozitului pe venit din salariul și obligațiile aferente plăților

salariale, precum și de a recalcula salariul angajaților intimatei din estimările

veniturilor prin metode și surse indirecte și de a verifica corectitudinea dărilor de

seamă întocmite și prezentate Serviciului Fiscal de Stat de către contribuabilul

SRL „Soho-Club”, inclusiv dările de seamă privind reținerea impozitului pe venit,

a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală și a contribuțiilor de

asigurări sociale de stat obligatorii.

Continuând șirul logic al dezideratelor sale, Colegiul apreciază ca

neîntemeiată concluzia instanțelor inferioare, precum că organul fiscal nu a

demonstrat prin probe certe și incontestabile comiterea de către contribuabilul

SRL „Soho-Club” a încălcării fiscale imputate și că suportul probator administrat

de Serviciul Fiscal de Stat lasă loc de interpretare, iar toate îndoielile apărute la

aplicarea legislației fiscale se interpretează în favoarea contribuabilului.

În acest sens, instanța de recurs decelează că, potrivit materialelor dosarului

administrativ, la efectuarea controlului fiscal și la estimarea obligației fiscale a

contribuabilului SRL „Soho-Club” pentru perioada fiscală L/01/2018 – L/02/2019,

organul fiscal a utilizat atât metodele directe, cât și surse indirecte, printre care:

explicațiile angajaților; datele contractelor individuale de muncă; regimul de

muncă prevăzut în notificările de funcționare a unităților comerciale; tabelele de

pontaj; borderourile de calcul a salariului pentru fiecare angajat; datele reflectate în

Registrele unice al echipamentelor de casă și de control; actele de control fiscal

efectuate prin metoda verificării faptice în cadrul perioadelor de funcționare a

posturilor fiscale.

Așa, din declarațiile angajaților SRL „Soho-Club” – Serghei Mursa, Irina

Khalizova, Artiom Plăcintă, Tatiana Petrova, Carolina Bivol, care au fost audiați la

02 aprilie 2019 și 12 aprilie 2019, rezultă înafara oricărui dubiu că evidența

programului de muncă la intimată este consemnată în registru, iar accesul

angajaților la locul de muncă, cât și plecarea de la serviciu se efectuează cu

ajutorul cardurilor electronice.

De altfel, acest fapt a fost confirmat și de către martorii Mihai Ionițov, Nicolai

Dorofeev și Alexandru Vier care, fiind audiați în cadrul dezbaterilor judecătorești

și preîntâmpinați că pot fi trași la răspundere penală conform art. 312 din Codul

penal pentru declarații mincinoase, au declarat că la angajare le-au fost eliberate

carduri electronice pentru ducerea evidenței orelor lucrate.

La fel, martorii Mihai Ionițov și Alexandru Vier au declarat că scanau

cartelele electronice de fiecare dată când se prezentau la serviciu și când plecau,

pentru ca angajatorul să prelucreze datele de evidență a orelor lucrate (vol. II,

f.d. 77, 79 și 80).

Însă, în cadrul examinării cauzei, cât și la momentul efectuării controlului

fiscal, contribuabilul SRL „Soho-Club” nu a prezintat registrul de evidență a

programului de muncă a salariaților (în format electronic sau pe suport de hârtie),

17

în care să fie consemnată ora prezentării și plecării de la serviciu a angajaților,

invocând că de facto nu deține un asemenea registru, iar informația privind

existența registrului a fost răspândită intenționat în rândul angajaților în scopul

menținerii disciplinei muncii.

În această ordine de idei, Colegiul apreciază reprehensibil motivul invocat de

SRL „Soho-Club”, precum că de facto entitatea nu deținea un asemenea registru,

or, acest fapt este combătut prin declarațiile salariaților intimatei, în special Serghei

Mursa, Irina Khalizova, Artiom Plăcintă, Tatiana Petrova, Carolina Bivol, Mihai

Ionițov, Nicolai Dorofeev și Alexandru Vier, care au fost audiați la momentul

efectuării controlului fiscal și ca martori în cadrul judecării cauzei, declarând sub

jurământ că accesul angajaților SRL „Soho-Club” la locul de muncă, cât și

plecarea de la serviciu se efectua cu ajutorul cardurilor electronice ce duceau

evidența orelor lucrate.

Din acest considerent, instanța de recurs consideră că organul fiscal corect a

recurs la contrapunerea declarațiilor angajaților privind programul de muncă, a

datelor înscrise în benzile de control imprimate de către mașinile de casă și control

(MCC), cu datele contabilității financiare aferente angajamentelor SRL „Soho-

Club” față de lucrători pentru munca prestată, întru verificarea corectitudinii

calculării fondului de retribuire a muncii, a contribuțiilor de asigurări sociale, a

contribuțiilor individuale de asigurări sociale, a primelor de asigurare obligatorie

de asistență medicală și a modului de întocmire a dărilor de seamă privind

reținerea impozitului pe venit, a primelor de asigurare obligatorie de asistență

medicală și a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii calculate.

Respectiv, cumulul acestor probe demonstrează că SRL „Soho-Club” într-

adevăr a admis divergențe între orele de muncă prestate de salariații săi și datele

reflectate în tabelele de pontaj, fapt constatat și consemnat dealtfel de către

organului fiscal în actul de control și deciziile emise asupra cazului de încălcare

fiscală.

Mai mult ca atât, acest fapt a fost recunoscut parțial de către SRL „Soho-

Club”, care în contestația depusă împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat

nr. l19/1428 din 29 iulie 2019 a indicat că a admis erori în tabelele de pontaj.

Conform art. 106 din Codul muncii, angajatorul este obligat să țină evidența

timpului de muncă prestat efectiv de fiecare salariat, inclusiv a muncii

suplimentare, a muncii prestate în zilele de repaus și în zilele de sărbătoare

nelucrătoare.

În această consecvență, Colegiul ajunge la concluzia că, la efectuarea

controlului și constatarea încălcărilor fiscale de către contribuabilul SRL „Soho-

Club”, organul fiscal corect s-a bazat pe declarațiile angajaților în partea ce ține de

programul de muncă și de datele înscrise în benzile de control imprimate de către

mașinile de casă și control, prin ce a demonstrat că, în decursul a 14 luni,

SRL „Soho-Club” a prezentat organului fiscal informații neveridice, circumstanță

ce a diminuat substanțial obligațiile pecuniare ale acesteia față de stat.

Dezideratele relevate supra reliefează incertitudinea concluziei date de

Curtea de Apel Chișinău, precum că la calcularea fondului de retribuire a muncii

organul fiscal s-a bazat pe o presupunere formată în urma analizei timpului de

muncă al salariaților, fără a prezenta probe în acest sens.

18

Succesiv, Colegiul consideră că organul fiscal corect a efectuat recalcularea

fondului de salarizare în temeiul atribuțiilor instituite la art. 134 alin. (1) pct. 6),

precum și art. 133 alin. (2) pct. 14), 141) din Codul fiscal.

Prin prisma art. 9 alin. (9) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat

pentru anul 2018 nr. 281 din 15 decembrie 2017, cuantumul contribuțiilor de

asigurări sociale de stat obligatorii se estimează prin metode și din alte surse

indirecte, în conformitate cu prevederile Codului fiscal.

Alineatul (7) al aceluiași articol prevede că diminuarea cuantumului

contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, stabilite în cotă procentuală,

prin neprezentarea sau prezentarea către Serviciul Fiscal de Stat a unei dări de

seamă fiscale cu informații sau date neveridice atrage răspunderea contribuabililor

conform titlului V din Codul fiscal.

De asemenea, conform art. 7 alin. (6) din Legea bugetului asigurărilor sociale

de stat pentru anul 2019 nr. 300 din 30 noiembrie 2018, cuantumul contribuțiilor

de asigurări sociale de stat obligatorii se estimează prin metode și din alte surse

indirecte, în conformitate cu prevederile Codului fiscal.

În sensul alineatului (5) al aceluiași articol, diminuarea cuantumului

contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, stabilite în cotă procentuală,

prin neprezentarea sau prezentarea către Serviciul Fiscal de Stat a unei dări de

seamă fiscale cu informații sau date neveridice atrage răspunderea contribuabililor

conform titlului V din Codul fiscal.

Totodată, art. 29 alin. (1) din Legea cu privire la mărimea, modul și termenele

de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală nr. 1593-XV

din 26 decembrie 2002 prevede că diminuarea cuantumului primelor de asigurare

obligatorie de asistență medicală prin neprezentarea sau prezentarea către Serviciul

Fiscal de Stat a unei dări de seamă fiscale cu informații sau date neveridice atrage

răspunderea contribuabililor conform titlului V din Codul fiscal.

Astfel, reieșind din interpretarea logico-juridică a normelor precitate,

Serviciul Fiscal de Stat dispune de atribuții în prevenirea, depistarea și

sancționarea cazurilor de folosire a „muncii la negru” și „achitare a salariilor în

plic”, fapt ce duce la eschivarea de la calcularea plății impozitelor pe venit din

salariu, a contribuțiilor de asigurări sociale și a primelor de asigurare medicală

obligatorie.

Prin urmare, în condițiile speței, Serviciul Fiscal de Stat a acționat în limitele

atribuțiilor sale instituite de Codul fiscal, Legea privind controlul de stat asupra

activității de întreprinzător nr. 131 din 08 iunie 2012, Legea bugetului asigurărilor

sociale de stat pentru anul 2018 nr. 281 din 15 decembrie 2017, Legea bugetului

asigurărilor sociale de stat pentru anul 2019 nr. 300 din 30 noiembrie 2018 și

Legea cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de

asigurare obligatorie de asistență medicală nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002.

Așadar, având în vedere că organul fiscal a stabilit că SRL „Soho-Club” nu a

reflectat integral în contabilitate plățile salariale, impozitul pe venit și plățile

aferente acestora, Serviciul Fiscal de Stat corect a calculat în temeiul art. 189 din

Codul fiscal impozitele și din surse indirecte, care la alin. (1) și (2) stabilește că

organul fiscal calculează impozitele și taxele contribuabililor în urma controalelor

fiscale, dacă au fost stabilite cazuri de nerespectare a legislației fiscale, precum și

în alte cazuri prevăzute de legislația fiscală. Dacă în timpul controlului fiscal

sumele impozitelor și taxelor care urmau să fie vărsate la buget nu pot fi

19

determinate din lipsă de contabilitate ori din cauza ținerii ei neconforme, dacă

contribuabilul (reprezentantul acestuia) sau persoana lui cu funcție de răspundere

nu prezintă, în totalitate sau în parte, documentele de evidență și/sau dările de

seamă fiscale, organul fiscal calculează impozitele și taxele prin metode și din

surse indirecte, efectuând ulterior recalcularea lor după restabilirea evidenței, în

conformitate cu legislația, sau după prezentarea documentelor respective.

În aspectul dat Colegiul denotă că dovada reflectării incomplete a plăților

salariale, iar drept consecință a impozitului pe venit și a plăților aferente acestora

în contabilitate, au servit probele administrate de către inspectorii fiscali din

diverse surse și contrapuse, fiind anexate la materialele dosarului administrativ.

În corespundere cu art. 225 din Codul fiscal, în cadrul administrării fiscale,

pentru a determina corectitudinea calculării sumei obligației fiscale, autoritatea

care efectuează controlul fiscal poate folosi în cazurile prevăzute la art. 189

alin. (2) și (3), metode și surse indirecte, conform legii. Metodele și sursele

indirecte de estimare a obligațiilor fiscale se folosesc și în cadrul controalelor

fiscale ca urmare a instituirii posturilor fiscale în conformitate cu art.146.

Metodele și sursele indirecte includ:

a) tipul și natura activităților practicate de contribuabil;

b) mărimea capitalului contribuabilului;

c) veniturile din vânzări ale contribuabilului, inclusiv cele constatate în cadrul

posturilor fiscale;

d) numărul de angajați ai contribuabilului, precum și fondul de remunerare a

muncii și alte recompense;

e) categoria clienților contribuabilului și numărul lor;

f) diferența dintre caracteristicile cantitative și cele calitative ale materiei

prime, ale altor materiale procurate și ale celor folosite în producție;

g) analiza schimbării valorii nete a proprietății contribuabilului;

h) chiria imobilului folosit de contribuabil în afaceri;

i) rulajul mijloacelor bănești și soldul lor pe conturile bancare ale

contribuabilului;

j) compararea cheltuielilor contribuabilului cu veniturile lui;

k) venitul altor persoane care activează în aceleași condiții sau în condiții

similare cu cele ale contribuabilului;

l) proprietatea persoanei cu funcție de răspundere (locuința, automobilul etc.)

procurată sau folosită în scopuri personale, starea ei fizică, apartenența persoanei la

diferite cercuri, numărul personalului ei casnic;

m) informații de la instituțiile financiare (sucursale sau filiale ale acestora),

birourile notariale, organele vamale, organele poliției, Agenția Servicii Publice,

bursele de valori privind tranzacțiile și operațiunile efectuate de contribuabil și

datele despre el;

m1) indicatorii contoarelor de evidență a elementelor de costuri și cheltuieli;

m2) capacitatea normativă a utilajului de producție/prelucrare;

n) alte obiective, procese și fenomene, informații și date care denotă suma

obligației fiscale a contribuabilului, prevăzute în prezentul cod.

Reieșind din sensul normelor legale citate mai sus, Colegiul consideră că

organul fiscal corect, în temeiul art. 134 alin. (1) pct. 12 din Codul fiscal, art. 169

alin. (2), art. 189 alin. (2) și art. 225 din Codul fiscal, art. 17 alin. (1) din Legea cu

privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare

20

obligatorie de asistență medicală nr. 1593 din 26 decembrie 2002, Legea bugetului

asigurărilor sociale de stat pentru anul 2018 nr. 281 din 15 decembrie 2017 și

Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2019 nr. 300 din 30

noiembrie 2018, a estimat prin metode și surse indirecte venitul din salariu și alte

recompense ale angajaților SRL „Soho-Club”, cu calcularea impozitului pe venit

din salariu, a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală și a

contribuțiilor de asigurări sociale de stat pentru perioada supusă controlului.

La capitolul dat este de menționat că prevederile Codului fiscal conferă

Serviciului Fiscal de Stat dreptul să estimeze venitul din salariu și alte recompense

prin calcularea salariului real achitat conform probelor acumulate, precum și

impozitele, contribuțiile și primele datorate. Obligațiile recalculate prin metode și

surse indirecte aferente impozitului, primelor și contribuțiilor se percep de la

angajator, acesta fiind obligat să prezinte dările de seama corectate, precum a fost

reflectat în act și în decizia de sancționare.

Cu titlu subsecvent, Colegiul reține argumentele recurentului, precum că la

judecarea cauzei instanțele inferioare au aplicat norme legale distincte speței, și

anume art. 2261 și art. 2666 alin. (l)-(3) din Codul fiscal, care reglementează

metodele indirecte de estimare a venitului impozabil al persoanei fizice. Or, în

condițiile speței, controlul fiscal nu a fost efectuat la persoane fizice, ci la un

contribuabil persoană juridică – SRL „Soho-Club”, iar estimarea obligațiilor

fiscale ale contribuabilului persoană juridică prin metode și din surse indirecte se

efectuează în corespundere cu prevederile art. 134 alin. (l) pct. 12), art. 189

alin. (2) și art. 225 din Codul fiscal. Prin urmare, instanțele inferioare eronat au

aplicat la caz art. 2261 și art. 2666 alin. (l)-(3) din Codul fiscal, fapt ce a dus la

concluzia greșită că organul fiscal nu dispune de competențe pentru a recalcula

salariului angajaților.

În lumina circumstanțelor constatate și expuse supra, Colegiul conchide că

actul de control fiscal nr. 5-693190 din 31 mai 2019 și deciziile Serviciului Fiscal

de Stat nr. 119/1428 din 29 iulie 2019 și nr. 317 din 12 septembrie 2019 sunt

întemeiate și legale în fond. Respectiv, la caz, nu există temeiuri de anulare a

acestor acte administrative și preparatorii, fapt ce profilează netemeinicia

prezentei acțiuni în contencios administrativ.

Dezideratele relevate supra profilează incertitudinea concluziei date de

instanțele inferioare, or, acestea au judecat formal cauza, fapt ce constituie o

violare a articolului 6 § 1 CEDO și a dreptului litiganților la un proces echitabil,

care prin prisma articolului 238 din Codul administrativ, aveau o speranță că

instanța de apel se va pronunța asupra tuturor motivelor invocate.

Având în vedere caracterul eronat al hotărârilor instanțelor inferioare, se

distinge necesitatea casării integrale a deciziei din 12 mai 2021 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 06 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, cu emiterea unei decizii noi, prin care să fie respinsă acțiunea depusă de

către SRL „Soho-Club”, ca fiind neîntemeiată.

Dat fiind faptul că prima instanță și instanța de apel au emis soluții greșite și

neîntemeiate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității admiterii recursului

depus de Serviciul Fiscal de Stat, casării integrale a deciziei din 12 mai 2021 a

21

Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 06 noiembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii.

Colegiul consideră că această soluție este compatibilă cu prevederile

articolului 6 § 1 CEDO, fiind prevăzută de art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul

administrativ, potrivit căruia examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție

adoptă decizie prin care casează integral decizia instanței de apel și emite o nouă

decizie.

Conform articolelor 248 alin. (1) lit. c), 224 alin. (1) lit. f) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul depus de către Serviciul Fiscal de Stat.

Se casează integral decizia din 12 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 06 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și se

emite o decizie nouă, prin care:

Se respinge acțiunea în contencios administrativ înaintată de către societatea

cu răspundere limitată „Soho-Club” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu

privire la contestarea actului administrativ, ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

Maria Ghervas

22